TURISMUL – ACTIVITATE ECONOMICO-SOCIALĂ

Aspecte teoretice
 Conceptele de “turism” şi “turist”
 Turismul şi dezvoltarea economică
 Turismul şi ocuparea forţei de muncă
 Balanţa de plăţi şi turismul
 Efectele ecologice şi socio-culturale ale turismului

Cuvinte cheie:

turism, turist, vizitator, excursionist, turist în tranzit, vacanţier, turism intern,

turism receptor, turism emiţător, turism interior, turism naţional, turism
internaţional, industria turistica, contul satelit al turismului, contul de exploatare
turistică

Aplicaţii practice şi instrumente de lucru

Determinarea elasticităţii cererii pentru turism

 Cererea populaţiei pentru vacanţe (călătorii) şi implicit turismul în ansamblul

său evoluează sub incidenţa unui complex de factori diferiţi ca natură şi
importanţă. Dintre aceştia, veniturile şi preţurile au rol determinant; ele
influenţează atât dimensiunile globale ale cererii (fenomenului turistic în
ansamblul său) cât şi structura acesteia, respectiv orientarea spre anumite forme
de turism, destinaţii, mijloace de transport etc. Dependenţa cererii faţă de variaţia
veniturilor poate fi evidenţiată şi cuantificată cu ajutorul coeficientului de
elasticitate.
, unde:
x = variabila independentă (veniturile sau preţurile în cazul de faţă)
y = cererea turistică (variabila dependentă)
Δ = variaţia (modificarea în timp)

Exemplul 1
În anul de bază (momentul ), în România, veniturile totale ale
gospodăriilor au fost de 7951 lei pentru ca în anul următor (momentul ) să
ajungă la 10858 lei. În aceeaşi perioadă, numărul turiştilor interni a evoluat de la
4250000 la 4375000. Să se determine coeficientul de elasticitate.

9
Rodica Minciu (coord.) - Economia turismului. Aplicaţii şi studii de caz

 În cazul în care informaţiile în totalitate sau parţial sunt prezentate într-o

formă relativă, coeficientul de elasticitate se transformă în:

Exemplul 2
Indicele câştigurilor salariale reale a fost în anul (momentul) 1,05;
numărul turiştilor români în spaţiile de cazare a crescut în aceeaşi perioadă cu 3%.
Să se calculeze coeficientul de elasticitate.
Δx = 0,05
Δy = 0,03

 Metoda coeficientului de elasticitate poate fi utilizată şi în cazul previziunilor

pentru un orizont de timp scurt şi mediu.

Exemplul 3
Indicele câştigurilor salariale reale a fost în momentul faţă de de 1,05;
numărul turiştilor în spaţiile de cazare a crescut în aceeaşi perioadă cu 3%
ajungând la 4375000. Să se calculeze coeficientul de elasticitate. De asemenea,
ştiind că pentru momentul se prevede o creştere a câştigurilor salariale reale
cu 15%, să se determine, în condiţiile menţinerii aceleiaşi elasticităţi, numărul
turiştilor din momentul .

a) se determină coeficientul de elasticitate

b) se determină variaţia ;
respectiv numărul turiştilor va creşte cu 9%
c) numărul turiştilor va fi 4375000 1,09 = 4768750

 În unele situaţii, câştigurile (veniturile) sau cererea (atunci când este redată de
volumul/valoarea serviciilor turistice) pot fi exprimate în preţuri curente pentru
determinarea coeficientului de elasticitate fiind necesară deflaţia.

Exemplul 4

10
 Turismul – activitate economico-socială

Veniturile medii totale ale gospodăriilor în preţuri curente au fost în momentul

t0 9207 lei şi în momentul t1 11790 lei; în aceeaşi perioadă ( faţă de ), rata
inflaţiei a fost de 14,8%. Numărul turiştilor în spaţiile de cazare a fost de 4375000
în momentul şi 4250000 în . Să se calculeze coeficientul de elasticitate în
funcţie de veniturile reale.

a) se determină veniturile din în preţurile (se realizează deflaţia)

b) se calculează coeficientul de elasticitate

Asemănător, se determină coeficientul de elasticitate în funcţie de preţ.

Temă:
Indicele preţurilor serviciilor a fost în faţă de de 1,15; numărul
turiştilor români în spaţiile de cazare a scăzut în aceeaşi perioadă cu 5% ajungând
la 4850000. Să se calculeze coeficientul de elasticitate. De asemenea, ştiind că
pentru momentul se anticipează o creştere a preţurilor serviciilor turistice cu
10% să se determine, în condiţiile menţinerii aceleiaşi elasticităţi, numărul
turiştilor în spaţiile de cazare în momentul .

1.3.2. Funcţia turistică

În concordanţă cu aprecierile specialiştilor privind funcţiile urbane, o

localitate este considerată ca având funcţie turistică atunci când turismul
reprezintă principala preocupare în structura activităţilor desfăşurate, căreia i se
consacră cea mai mare parte a locuitorilor. Funcţia turistică a unei localităţi este,
în acest context, definită ca expresie a dimensiunii relative a ofertei, fiind
considerată variabilă dependentă de capacitatea echipamentelor de cazare şi
populaţia zonei sau localităţii respective; există mai multe modalităţi de
determinare a acesteia, cea mai expresivă fiind relaţia:
= , unde:
L = numărul locurilor de cazare din localitate sau zonă
P0 = populaţia independentă de activitatea turistică
k = coeficient de corecţie ce poate lua valori între 0 şi 1 în funcţie de numărul
de locuri şi implicit gradul de valorificare a resurselor şi categoria de confort a
acestora

11
Rodica Minciu (coord.) - Economia turismului. Aplicaţii şi studii de caz

Exemplul 1
Se ştie că Franţa are o populaţie de 58,8 mil. locuitori şi o populaţie activă de
35,7 mil. din care 45% lucrează în sectorul terţiar; mărimea medie a unei familii
este de 2,3 persoane. De asemenea, Franţa dispune de 1600000 locuri de cazare în
hoteluri şi unităţi similare şi 2100000 locuri în cazarea extrahotelieră cu un grad
mediu de valorificare a potenţialului turistic de 80%. Să se calculeze funcţia
turistică.
a) se determină numărul celor care lucrează în sectorul terţiar:
mil.
b) se determină populaţia dependentă de activitatea turistică:
mil.
c) se determină populaţia independentă de activitatea turistică:
mil.
d) se calculează funcţia turistică

Temă
Să se calculeze funcţia turistică pentru Spania ştiind că aceasta dispune de
1185500 locuri de cazare în hoteluri şi unităţi similare cărora li se adaugă 1250000
în unităţi complementare. De asemenea, numărul locurilor de muncă directe şi
indirecte în turism este de 3,2 mil., mărimea medie a unei familii de 3,1 persoane,
populaţia totală 39,2 mil. locuitori, iar gradul de valorificare a potenţialului turistic
de 65%.

 Explicaţi influenţa veniturilor (preţului, ofertei, timpului liber etc) asupra

evoluţiei turismului.

1.1. Studii de caz

1.1.1. Analizaţi şi comentaţi noţiunile fundamentale din turism

A. Turist, excursionist, vizitator, vacanţier
Motivul Durata
călătoriei Fără înnoptare 1 - 3 nopţi > 3 nopţi şi < 1 an
* loisir, recreere,
vacanţă, odihnă Turism de Turism de
* vizite la rude şi sejur scurt vacanţă
prieteni
* afaceri şi motive
profesionale Turism de afaceri

12
 Turismul – activitate economico-socială

* îngrijirea sănătăţii Turism de sănătate

* religie, pelerinaje
* alte motive
excursionist turist

vacanţier

Faţă de aceste recomandări ale OMT, în definirea turistului, în unele ţări sunt
aduse în discuţie pe lângă durată, reşedinţă, motivul călătoriei şi alte
variabile/criterii precum distanţa de deplasare sau chiar modul/mijlocul de
transport utilizat. Astfel:
- în SUA este considerat turist şi cel care se deplasează pe o distanţă de cel puţin
100 de mile (160 km) chiar dacă revine la reşedinţă în aceeaşi zi; sunt excluşi din
această categorie studenţii, militarii, echipajele şi navetiştii;
- în Canada sunt acceptate aceleaşi criterii dar distanţa coboară la 80 km;
- în Australia, distanţa de deplasare de cel puţin 40 km se adaugă obligatoriu
celorlalte criterii privind durata şi motivul călătoriei

B. Turism intern, interior, naţional, internaţional, emiţător, receptor

Vizitatori Originea vizitatorilor Forme de
Rezidenţi non-rezidenţi turism
Destinaţie
În interiorul 1 Turism intern 3 Turism receptor Turism interior
ţării 1+ 3
În afara ţării 2 Turism emiţător Turism internaţional
2+3
Forme de turism Turism naţional
1+2
1.1.2. Locul turismului în economie

Principalii indicatori cu ajutorul cărora se poate caracteriza locul turismului sau

aportul său la dezvoltarea economico-socială:
- PIB creat în turism (valoare absolută şi relativă)
- numărul locurilor de muncă din turism (directe şi indirecte) şi
ponderea în total PO
- investiţii în turism (valori absolute şi relative)
- încasări din turism (în valută în cazul turismului internaţional, în
monedă naţională pentru turismul intern)
- cheltuielile individuale pentru vacanţe şi locul în consumul final
privat
- soldul balanţei turistice şi de plăţi

13
Rodica Minciu (coord.) - Economia turismului. Aplicaţii şi studii de caz

Informaţii cu privire la aceşti indicatori se regăsesc în „Contul Satelit al

Turismului” (CST/TSA), vezi fig. nr. 1.1.

SIT – STRUCTURA CONTURILE

ŞI CONCEPTELE
OFERTEI COLATERALE
CONTURILE CERERII COLATERALE

Mld.RO Mld.RO
N N

Turismul şi călătoriile 6, PIB-ul industriei Turism

personale 10, şi Călătorii (direct)
4 2

1, OFERTA
Călătoriile de afaceri CONSUMUL
INDUSTRIEI 3, PIB-ul industriei Turism
5 TURISMULUI
TURISMULUI 6 şi Călătorii (indirect)
ŞI
ŞI
Ch. guvernamentale 0, CĂLĂTORIILOR
CĂLĂTORIILOR
individuale 1 Importurile din industria
15, 15, 5,
3 3 de Turism şi
Exporturile 3, 5
Călătorii
(non-vizitatorii) 2

Ch. guvernamentale 0, 15, PIB-ul economiei din

colective 8 5 Turism şi Călătorii
(direct şi indirect)

5, OFERTA
Investiţia de capital CONSUMUL
3 INDUSTRIEI
TURISMULUI Importurile din economia
TURISMULUI 9,
ŞI Turismului şi
ŞI 1
CĂLĂTORIILOR Călătoriilor
CĂLĂTORIILOR
Exporturile 3, 24, 24,
(non-vizitatorii) 3 6 6

Fig. nr. 1.1. Contul Satelit al Turismului

În ceea ce priveşte locul turismului în practica de specialitate se operează cu
doua concepte: cel de “industrie a turismului şi călătoriilor” – cu referire la
impactul direct al activităţii vizitatorilor (transport, cazare, mâncare şi băutură,
recreere, agrement şi servicii legate de călătorii) şi cel de “economie a turismului şi
călătoriilor”, cu un conţinut mai larg, cuprinzând atât impactul direct cât şi indirect
al activităţii vizitatorilor, investiţiei de capital, exporturi şi servicii guvernamentale.
Privit prin prisma acestor indicatori locul turismului diferă sensibil între
zonele şi statele lumii în funcţie de nivelul acestuia dar şi de dezvoltarea şi
structura economiilor respective (vezi Anexa nr. 1).

14