TURISMUL – ACTIVITATE ECONOMICO--SOCIALĂ

Aspecte teoretice
 Conceptele de “turism” şi “turist”
 Turismul şi dezvoltarea economică
 Turismul şi ocuparea forţei de muncă
 Balanţa de plăţi şi turismul
 Efectele ecologice şi socio-culturale ale turismului

Cuvinte cheie:

turism, turist, vizitator, excursionist, turist în tranzit, vacanţier, turism intern,

turism receptor, turism emiţător, turism interior, turism naţional, turism
internaţional, industria turistica, contul satelit al turismului, contul de exploatare
turistică

Aplicaţii practice şi instrumente de lucru

Determinarea elasticităţii cererii pentru turism

 Cererea populaţiei pentru vacanţe (călătorii) şi implicit turismul în ansamblul

său evoluează sub incidenţa unui complex de factori diferiţi ca natură şi
importanţă. Dintre aceştia, veniturile şi preţurile au rol determinant; ele
influenţează atât dimensiunile globale ale cererii (fenomenului turistic în
ansamblul său) cât şi structura acesteia, respectiv orientarea spre anumite forme
de turism, destinaţii, mijloace de transport etc. Dependenţa cererii faţă de variaţia
veniturilor poate fi evidenţiată şi cuantificată cu ajutorul coeficientului de
elasticitate.
y x
Ex  :
y x , unde:
x = variabila independentă (veniturile sau preţurile în cazul de faţă)
y = cererea turistică (variabila dependentă)
Δ = variaţia (modificarea în timp)

Exemplul 1
În anul de bază (momentul t 0 ), în România, veniturile totale ale gospodăriilor
au fost de 7951 lei pentru ca în anul următor (momentul t 1 ) să ajungă la 10858
lei. În aceeaşi perioadă, numărul turiştilor interni a evoluat de la 4250000 la
4375000. Să se determine coeficientul de elasticitate.

1
Rodica Minciu (coord.) - Economia turismului. Aplicaţii şi studii de caz

 În cazul în care informaţiile în totalitate sau parţial sunt prezentate într-o

formă relativă, coeficientul de elasticitate se transformă în:

y
Ex 
x .

Exemplul 2
Indicele câştigurilor salariale reale a fost în anul (momentul) t 1 1,05;
numărul turiştilor români în spaţiile de cazare a crescut în aceeaşi perioadă cu 3%.
Să se calculeze coeficientul de elasticitate.

 Metoda coeficientului de elasticitate poate fi utilizată şi în cazul previziunilor

pentru un orizont de timp scurt şi mediu.

Exemplul 3
Indicele câştigurilor salariale reale a fost în momentul t 1 faţă de t 0 de 1,05;
numărul turiştilor în spaţiile de cazare a crescut în aceeaşi perioadă cu 3%
ajungând la 4375000. Să se calculeze coeficientul de elasticitate. De asemenea,
ştiind că pentru momentul t 2 se prevede o creştere a câştigurilor salariale reale cu
15%, să se determine, în condiţiile menţinerii aceleiaşi elasticităţi, numărul
turiştilor din momentul t 2 .

 În unele situaţii, câştigurile (veniturile) sau cererea (atunci când este redată de
volumul/valoarea serviciilor turistice) pot fi exprimate în preţuri curente pentru
determinarea coeficientului de elasticitate fiind necesară deflaţia.

Exemplul 4
Veniturile medii totale ale gospodăriilor în preţuri curente au fost în momentul
t0 9207 lei şi în momentul t1 11790 lei; în aceeaşi perioadă ( t 1 faţă de t 0 ), rata
inflaţiei a fost de 14,8%. Numărul turiştilor în spaţiile de cazare a fost de 4375000
în momentul t1 şi 4250000 în t0 . Să se calculeze coeficientul de elasticitate în
funcţie de veniturile reale.

Asemănător, se determină coeficientul de elasticitate în funcţie de preţ.

Temă:

2
 Turismul – activitate economico-socială

Indicele preţurilor serviciilor a fost în t 1 faţă de t0 de 1,15; numărul turiştilor

români în spaţiile de cazare a scăzut în aceeaşi perioadă cu 5% ajungând la
4850000. Să se calculeze coeficientul de elasticitate. De asemenea, ştiind că
pentru momentul t2 se anticipează o creştere a preţurilor serviciilor turistice cu
10% să se determine, în condiţiile menţinerii aceleiaşi elasticităţi, numărul
turiştilor în spaţiile de cazare în momentul t2 .

1.3.2. Funcţia turistică

În concordanţă cu aprecierile specialiştilor privind funcţiile urbane, o

localitate este considerată ca având funcţie turistică atunci când turismul
reprezintă principala preocupare în structura activităţilor desfăşurate, căreia i se
consacră cea mai mare parte a locuitorilor. Funcţia turistică a unei localităţi este,
în acest context, definită ca expresie a dimensiunii relative a ofertei, fiind
considerată variabilă dependentă de capacitatea echipamentelor de cazare şi
populaţia zonei sau localităţii respective; există mai multe modalităţi de
determinare a acesteia, cea mai expresivă fiind relaţia:
Ft L  100
= P0  k  L , unde:
L = numărul locurilor de cazare din localitate sau zonă
P0 = populaţia independentă de activitatea turistică
k = coeficient de corecţie ce poate lua valori între 0 şi 1 în funcţie de numărul
de locuri şi implicit gradul de valorificare a resurselor şi categoria de confort a
acestora

Exemplul 1
Se ştie că Franţa are o populaţie de 58,8 mil. locuitori şi o populaţie activă de
35,7 mil. din care 45% lucrează în sectorul terţiar; mărimea medie a unei familii
este de 2,3 persoane. De asemenea, Franţa dispune de 1600000 locuri de cazare în
hoteluri şi unităţi similare şi 2100000 locuri în cazarea extrahotelieră cu un grad
mediu de valorificare a potenţialului turistic de 80%. Să se calculeze funcţia
turistică.

Exemplul 2

Să se calculeze funcţia turistică pentru Spania ştiind că aceasta dispune de

1185500 locuri de cazare în hoteluri şi unităţi similare cărora li se adaugă 1250000
în unităţi complementare. De asemenea, numărul locurilor de muncă directe şi
indirecte în turism este de 3,2 mil., mărimea medie a unei familii de 3,1 persoane,
populaţia totală 39,2 mil. locuitori, iar gradul de valorificare a potenţialului turistic
de 65%.

3
Rodica Minciu (coord.) - Economia turismului. Aplicaţii şi studii de caz

 Explicaţi influenţa veniturilor (preţului, ofertei, timpului liber etc) asupra

evoluţiei turismului.