Metoda biografica 

sau anamneza consta in analiza datelor privind trecutul

unei persoane si a modului ei actual de existenta.

Metoda poate fi utilizata cu succes in cunoasterea psihologica a scolarilor, fiind

o radiografie a dezvoltarii psihice a copilului, in care sunt evidentiate cele mai
importante momente din viata acestuia, aspecte care isi pun amprenta asupra evolutiei
sale.
Exista mai multe procedee specifice metodei biografice :
analiza unor documente (documente scolare, fise medicale etc),
analiza produselor activitatii (caiete de teme, desene, produse realizate in
cadrul activitatilor practice etc), la care H. Thomae adauga
analiza cursului vietii (povestirea de catre subiect a intregii sale vieti) si
analiza unor microunitati biografice (descrierea activitatilor unei zile de
munca, a unei zile libere sau a unei zile de vacanta).
Indiferent de tehnica folosita pentru achizitionarea informatiilor, acestea
trebuie consemnate cu precizie si vor viza cateva aspecte importante:
starea civila a parintilor, antecedentele mamei si tatalui, numarul copiilor,
rangul copilului in familie, situatia materiala, atmosfera familiala, antecedente
fiziologice ale copilului (nastere, alimentatie, dezvoltare psihomotorie, boli
etc), studiul cronologic al vietii (comportarea in familie, scoala, bilantul
achizitiilor scolare, preocuparile din timpul liber etc).
Metode psihometrice (presupun consultarea și implicarea unui
specialist psihosociolog.
Chestionarul este un set de întrebări, bine organizate şi structurate
pentru a obţine date cât mai exacte cu privire la o persoană sau un grup de
personae, şi ale căror răspunsuri sunt consemnate în scris. Este cea mai
obişnuită metodă de colectare a datelor şi se bazează pe autoraportările
subiecţilor la propriile lor percepţii, atitudini sau comportamente, mai ales
când investigaţia cuprinde o populaţie mai largă.
Avantaj al chestionarului: măsoară percepţii, atitudini şi emoţii
subiective;
 Dezavantaj: nu există posibilitatea de evaluare a sincerității
răspunsurilor;
Metoda testelor – deşi este una dintre cele mai folosite metode pentru
cunoaşterea psihologică a persoanei, nu se recomandă a fi utilizată decât de
specialişti şi atunci cu mare prudenţă.

În acest fel, putem distinge următoarele categorii de teste:

- teste de inteligenţă şi dezvoltare mintală;
- teste de aptitudini şi capacităţi;
- teste de personalitate care măsoară însuşiri de temperament şi
caracter;
- teste de cunoştinţă sau docimologice care măsoară nivelul
cunoştinţelor acumulate de subiecţi;

Fisa psihopedagogica

Fisa psihopedagogica este un instrument practic, care permite desfasurarea unor

actiuni programate la nivelul fiecarui elev, sistematizarea informatiilor privind
personalitatea sa, care serveste drept centralizator al tuturor datelor de care
profesorul dispune. in fisa vor fi inscrise date culese din documentele scolare sau
obtinute pe baza observatiilor si convorbirilor cu elevul, cu profesorii, a vizitarii
copilului la domiciliu, a tuturor informatiilor obtinute de la parinti, de la colegi si de
la oricare alta persoana.

Pentru a avea o imagine mai clara, consideram necesara prezentarea schematica a

structurii fisei psihopedagogice, a capitolelor si subcapitolelor acesteia.

/. Date personale (preliminare)

Numele si prenumele, data nasterii, locul nasterii, domiciliul actual, scoala

urmata in prezent, scoli urmate anterior.
 //. Mediul familial

Numele si profesia tatalui, numele si profesia mamei, relatii dintre parinti, nivelul de
educatie, frati, surori (varsta, ocupatie), alte persoane care locuiesc impreuna cu
familia, conditii de locuit, conditii materiale si nivelul cultural al parintilor,
influente extrafamiliale.

///. Starea de sanatate

Antecedente ereditare, antecedente personale, starea generala a sanatatii, mentiuni

medicale cu importanta pentru procesul de invatamant.

IV Rezultate scolare si preocupari ale elevului

Mediile generale din ultimii ani, obiectele la care a obtinut notele cele mai
bune/slabe, succese deosebite (competitii, cercuri etc), preocupari in afara scolii,
factori explicativi ai reusitei/nereusitei scolare.

V. Date asupra structurii psihologice

Aptitudini si capacitati intelectuale - atentie, inteligenta, capacitatea de memorare,

limbajul, creativitatea.

Trasaturi de caracter - sarguinta, organizarea eficienta a studiului, disciplina in

clasa, colegialitate, modestie.

Trasaturi de temperament - extravertit sau introvertit, energic, activ, emotiv,

sentimental, rece, sensibilitate afectiva redusa.

VI. Caracterizare sintetica

Nivelul pregatirii scolare

Nivelul inteligentei

Aptitudini sau interese speciale

Trasaturi de caracter mai pregnante

Particularitati temperamentale dominante

Orientare scolara si profesionala (dorinta parintilor, aspiratiile realiste ale elevului,
parerea profesorului)

Recomandari de ordin pedagogic (precizarea unor obiective educationale concrete

si a interventiilor educative oportune)