Subiectul 1.

Note introductive în comunicarea interpersonală

Obiective de referinţă Unităţi de conţinut
Studentul va fi capabil: Definirea comunicării. Structura
 să analizeze diverse accepțiuni ale procesului comunicațional. Factorii care
conceptului de comunicare; influențează procesul de comunicare.
 să descrie structura procesului Axiomele comunicării.
comunicațional;
 să analizeze factorii care influențează Termeni-cheie: comunicare, proces
procesul de comunicare; comunicațional, emițător, receptor,
 să explice axiomele comunicării; codificare, axiome.
 să elaboreze o definiție nouă a
comunicării interpersonale.
 Comunicarea este procesul de transmitere de informaţii, idei, opinii, păreri, fie de la un
individ la altul, fie de la un grup la altul; nici un fel de activitate, de la banalele activităţi
ale rutinei cotidiene pe care le trăim fiecare dintre noi zilnic şi până la activităţile
complexe desfăşurate la nivelul organizaţiilor, societăţilor, culturilor, nu pot fi concepute
în afara procesului de comunicare.

Comunicarea este un proces de transmitere, împărtăşire a unor informaţii, emoţii, idei între două
entităţi sociale, într-un context social dat.1

Termenul de „comunicare” (lat. comunico, are) îşi are originea în latinescul munis, ceea ce se
semnifică „a-ţi face datoria”, „a fi serviabil” (Dinu, 1994).

 Structura comunicării implică un emiţător, un receptor, un tip de relaţie între un emiţător

şi receptor, un canal şi un cod de comunicare, bruiaje, un mesaj, o acţiune de feedback,
un context în care se desfăşoară interacţiunea comunicativă.

Mesajul – un ansamblu de semne perceptibile menite să stimuleze receptorul. Pentru a fi

recunoscut şi înţeles un mesaj trebuie să păstreze un echilibru între previzibil şi imprevizibil.
Tipuri de mesaje:

 mesaje conotative (de tip solicitare) – care se adresează celuilalt sub forma unei
solicitări, a unui ordin, explicaţii
 mesaje referenţiale – care se raporteată la mediu şi la obiectele şi evenimentele asociate
 mesaje expresive – care sunt centrate pe emităţător, exprimând opinia, atitudinea şi
emoţiile acestuia
 mesaje fatice – care servesc la menţinerea optimă a contactului dintre emiţător şi
receptor pe parcursul comunicării.

Canalul de comunicare asigură circulaţia mesajului, acele mijloace fizice sonore, vizuale care au
menirea de a stimula receptorul şi de a facilita transmiterea mesajului.

Codul se referă la un ansamblu de semne descifrabile, în funcţie de canalul utilizat şi implică

procesele de encodare şi decodare. Acestea presupun identificarea semnelor şi cunoaşterea
regulilor de asociere a lor.

Bruiaje – blocaje care limitează transmiterea optimă a mesajului; factori disfuncţionali, care pot
genera diferenţe de sens în perceperea mesajului.
1
Relaţia dintre emiţător şi receptor – se referă la rolurile şi poziţiile fiecăruia dintre actorii
comunicării, percepţii reciproce, atitudini faţă obiectul discuţiei şi experienţe anterioare trăite
împreună.

Feedback-ul implică reglarea permanentă a comportamentului emiţătorului în funcţie de

informaţiile pe care le obţine cu privire la modul în care receptorul (destinatarul) a receptat
mesajul transmis. Natura feedback-ului influenţează procesul comunicaţional.

Contextul comunicării – fiecare act de comunicare se desfăşoară într-o situaţie concretă. Există
mai multe nivele contextuale (Slama – Cazacu, 2002): contextul explicit (contextul lingvistic
(mesajul) şi contextul extralingvistic (gesturi, postură, mimică)), contextul implicit (mediul
social-istoric, situaţia fizică, coorodnate ale interlocutorilor).

 Diferenţe de percepţie
Modul în care noi privim lumea este influenţat de experienţele noastre anterioare, astfel
că persoane de diferite vârste, naţionalităţi, culturi, ocupaţii, sex, temperamente vor avea
altepercepţii şi vor interpreta situaţii în mod diferit. Diferenţele de percepţie sunt deseori
numai rădăcina multor altor bariere de comunicare.

• Lipsa de interes
Una din cele mai mari bariere ce trebuie depăşite este lipsa de interes a
interlocutorului(adolescentului) faţă de mesajul transmis. trebuie să vă aşteptaţi la aceasta.
oricum suntem mai interesaţi de problemele noastre decât de a altora. acolo unde lipsa de interes
este evidentă şi de înţeles trebuie acţionat cu abilitate pentru a direcţiona mesajul astfel încât să
corespundă intereselor şi nevoilor celui care primeşte mesajul(adolescentului).
• Emoţii
emotivitatea emiţătorilor şi receptorilor de mesaje poate fi de asemeni o barieră de
comunicare.emoţia puternică este răspunzătoare de blocarea aproape completă a
comunicării.Metoda de a împiedica acest blocaj constă în evitarea comunicării atunci când
suntem afectaţide emoţii puternice. #ceste stări ne pot face incoerenţi sau pot sc&imba complet
înţelesul mesajelor transmise. totuşi uneori cel care primeşte mesaul poate fi mai puţin
impresionat de opersoană care vorbeşte fără emoţie sau entu%iasm, considerând'o plictisitoare
astfel că emoţiapoate deveni un catali%ator al comunicării.
• Personalitatea
nu numai diferenţele dintre tipurile de personalităţi pot crea probleme ci şi adeseori
proprianoastră percepţie a persoanelor din urul nostru este afectată şi ca urmare,
comportamentulnostru influenţea%ă pe cel al partenerului de comunicare. #ceastă ciocnire a
personalităţilor*este una din cele mai frecvente cau%e ale eşecului de comunicare.

Axiomele comunicării
 nu putem să nu comunicăm şi nu va exista niciodată posibilitatea de a nu ne întălni
 comunicarea se realizează simultan prin mai multe canale
 comunicarea trebuie interpretată în funcţie de context
 echivocul şi ambiguitatea sunt caracteristici inerente comunicării
 nu avem acces decât la efectele produse de alţii asupra noastră
 comunicarea este o afacere convenţională
 comunicarea este un exerciţiu de influenţă

Comunicarea interpersonală este un proces complex care presupune schimbarea de

informaţii sau mesaje dintre emiţător şi receptor, acestea mesaje pot conţine şi idei şi
sentimente
 Subiectul 2. Cunoașterea de sine în comunicarea interpersonală
Obiective de referinţă Unităţi de conţinut
Studentul va fi capabil: Conceptul de eu. Eu-l reoglindit – looking
 să definească comunicarea glass self (Ch. Cooley, 1902). Sursele
intrapersonală; cunoaşterii de sine. Fereastra Johari.
 să stabilească legătura dintre Formarea imaginii de sine. Stima de sine
comunicare și cunoașterea de sine;
 să identifice și să analizeze factorii ce Termeni-cheie: cunoaștere de sine, eu,
influențează comunicarea comunicare intrapersonală, imagine de
intrapersonală; sine, stimă de sine.
 să descrie sursele cunoașterii de sine.
Comunicarea intrapersonala este considerata ca fiind acel proces de comunicare la nivelul sinelui
prin care un mesaj este “comentat”, argumentat de persoana care l-a perceput, care ii si raspunde ,
“vorbind” cu sine insasi
Sursele cunoaşterii de sine
‫ ﻼ‬socializare
‫ ﻼ‬autopercepţia
‫ ﻼ‬Constatările şi aprecierile celorlalţi;
‫ ﻼ‬Comparaţia socială
‫ ﻼ‬Autoanaliza/introspecţia
‫ ﻼ‬Cunoaşterea asistată de experţii
Cunoaşterea celorlalţi ( percepţia socială)
 autodezvăluire
 caracterul paralingvistic al vorbirii
 comunicarea nonverbală
 reguli de expunere a emoţiilor;
Subiectul 3. Formele comunicării interpersonale
Obiective de referinţă Unităţi de conţinut
Studentul va fi capabil: Formele comunicării: verbală, nonverbală,
 să analizeze și să compare formele paraverbală. Proxemica. Mimica. Gestica
comunicării; în diverse situații.
 să explice specificul comunicării
verbale, nonverbale și paraverbale;
Termeni-cheie: limbaj, gesturi, spațiu,
 să analizeze comportamentul colegilor verbal, nonverbal, paraverbal, distanță
după indicii comunicării nonverbale; socială.
 să argumenteze rolul comunicării
nonverbale și paraverbale în formarea
și dezvoltarea unor relații
interpersonale satisfăcătoare.