Artroplastia totală a cotului

Articulația cotului este alcătuită de fapt din 3 articulații:

1. humero-cubitală: asigură flexia – extensia cotului, blocând orice posibilitate de
lateralitate
2. humero-radială: are rol minor
3. radio-cubitlă: asigură mișcarea de prono-supinație
Articulația cotului este o trohleo-artroză extrem de strânsă, ceea ce se repercutează în
dificultatea recâștigării mobilității articulare după orice afectare a cotului.
Stabilizatorii dinamici ai cotului:
1. complexul flexori - pronatori (toți acești mușchi au origine pe epicondilul medial).
- flexorul radial al carpului
- flex. superficial al degetelor
- flex. ulnar al carpului
- rotundul pronator
2. complexul extonsori – pronatori (origine pe epicondilul lateral)
- ext. ulnar al carpului
- ext. comun al degetelor
- ext. radial scurt al carpului
- brahioradialul
- supinatorul
- mușchii flexori ai cotului - bicepsul brachial
- brahialul ant
- mușchii extensori ai cotului - tricepsul brahial
- anconeul
Stabilizatorii statici ai cotului
- ligam laterale
- ligam colateral ulnar - limitează mișcarea de extensie a cotului
- ligam colateral radial-
- ligam inelar
- ligam pătrat-limitează mișcarea de supinație

Artroplastia totală a cotului este o procedură chirurgicală complexă și, în prezent,

efectuată destul de rar atât din cauza frecvenței scăzute a cazurilor cu indicație pentru acest tip
de intervenție, cât și din cauza posibilității compensării parțiale a lipsei mobilității articulației
cotului, prin utilizarea excesivă a articulațiilor umărului și pumnului.
Această intervenție chirurgicală este efectuată pentru a restabili mobilitatea de la
nivelul cotului și a îndepărta durerea prezentă local, ankiloza și durerea fiind instalate ca
urmare a unor boli degenerative evolutive (poliartrita reumatoidă sau osteoartrita) sau ca
urmare a unui traumatism sever suferit la nivelul cotului.
 
Trebuie înțeles faptul că acest tip de intervenție este recomandat cazurilor cronice, în
timp ce, în cazurile acute, se recomandă fie tratamentul conservator (cazul bolilor
degenerative), fie tratamentul chirurgical reprezentat de osteosinteză (cazul fracturilor în zona
cotului). Sunt excepționale situațiile în care se practică, per primam, o artroplastie totală de
cot, acestea limitându-se strict la fracturile cu cominuție severă, la pacienții tineri, în cazul
cărora este imposibilă efectuarea unei reduceri și a unei osteosinteze adecvate.
 Cele mai importante și frecvente cauze care duc la instalarea unei artroze invalidante
de cot sunt:
– artrita sau poliartrita reumatoidă: membrana sinovială a articulației se inflamează și
se hipertrofiază, ceea ce cu timpul determină degradarea cartilajului, durere și ankiloza
articulației;
– osteoartrita cotului: degradarea articulației cotului ca urmare a uzurii cartilajului prin
suprasolicitare ce apare de regulă după vârsta de 50 de ani la pacienții cu activități manuale
intense și regulate;
– artrita post-traumatică: apare ca urmare a unor fracturi cu cominuție importantă;
– instabilitatea articulară: ca urmare a lezării ligamentelor colaterale.
 Intervenția chirurgicală se efectuează sub anestezie generală și constă în înlocuirea
suprafețelor articulare ale ulnei și humerusului cu componente metalice care pot fi de diferite
măsuri. Tipul componentelor alese depinde de arhitectura osoasă restantă pe care se poate
baza medicul curant, astfel putând fi vorba de artroplastii parțiale de cot, artroplastii totale cu
componente standard sau chiar artroplastii totale cu componente de revizie atunci când sunt
defecte importante ale oaselor. Implanturile sunt confecționate dintr-un aliaj cobalt-crom sau
titaniu, iar insertul este din polietilenă. Cimentul care fixează componentele la os este din
polimetilmetacrilat.
După intervenția chirurgicală este normal ca pacientul să simtă durere, din acest motiv
medicul curant va recomanda administrarea de medicamente antiinflamatorii nonsteroidiene,
anestezice locale sau chiar derivate opioide.
 Recuperarea medicală postchirurgicală reprezintă o etapă esențiala în reintegrarea
pacientului în societate, din acest motiv pacienților le este recomandată colaborarea cu medici
de recuperare medicală și kinetoterapeuți specializați în recuperarea articulației cotului.
Efortul fizic și căratul de greutăți vor fi restricționate în primele 2 luni de zile postchirurgical.
Ca orice intervenție chirurgicală, și artroplastia totală a cotului prezintă un risc de
apariție a unor complicații postchirurgicale. Cele mai importante sunt:
– infecția, care poate avea ca punct de plecare local sau oriunde altundeva in corp;
– complicația mecanică a componentelor endoprotezei;
– leziuni nervoase;
– probleme în vindecarea plăgii
Majoritatea pacienților supuși acestui tip de intervenție confirmă îmbunătățirea calității
vieții, aceștia experimentând scăderea intensității durerilor, o mobilitate mai bună a cotului și
o forță și o funcție mai bună a membrului superior. Cel mai important aspect este faptul că
pacienții vor putea din nou efectua activitățile de zi cu zi. Trebuie reținut faptul că vor trebui
evitate sporturile de contact și traumatismele pentru a evita degradarea mecanică a
componentelor endoprotezei sau instalarea fracturilor periprotetice.