Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” Bucure ști

Departamentul de Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului

limbaj arhitectural 1
AN I / semestrul II – 2020 – 2021

Analiză de obiect arhitectural după criteriul atributelor (comandamentelor) vitruviene (tema

de seminar)

Etapa II: analiza obiectului arhitectural ales – fi șă-cadru pentru analiză: seminariile 4-5-6-7

Analiza se va face utilizând fișa de mai jos (Word, caracter de text Arial Narrow 12, format A4).
Parcurgerea punctelor si subpunctelor este obligatorie. Este posibil să fie adăugate alte tipuri de
observații care sunt relevante pentru exemplul ales.
Schemele grafice și diagramele vor putea fi reprezentate în orice tehnică (desen de mână, laviu, colaj,
prelucrare pe computer) și vor fi inserate în paginile analizei; ele trebuie denumite și explicate. De
asemenea, în cadrul fișei se poate folosi și un număr limitat de imagini sugestive ale proiectului studiat.
Analiza va fi salvată în format word sau pdf, predata on-line și prezentată public în S6 - S7, conform
înțelegerii cu îndrumătorul.
Prezentarea se va face de către to ți cei patru membri ai echipei, pe baza lucrării finale predate anterior,
într-un timp de (maxim) 10 minute.

NUME STUDENŢI:

GRUPĂ:

A. DATE DE IDENTIFICARE A EXEMPLULUI ALES

Obiectul istoric – nume, datare, localizare:
Titlu intervenție contemporană:
Autor intervenție contemporană:
Anul construirii intervenției contemporane:
Alte informaţii relevante:
Bibliografie:

B. ANALIZĂ DE OBIECT ARHITECTURAL DUPĂ CRITERIUL ATRIBUTELOR VITRUVIENE

Analiza atributelor se va realiza pe trei paliere:
I. obiectul / ansamblul istoric
II. relația intervenției contemporane cu suportul istoric existent
III. întregul care rezultă, unitatea rezultantă între existent și interven ție

1. FIRMITAS (SOLIDITATEA / DURABILITATEA)

1.1. FIRMITAS PRACTIC

-tipul de sistem constructiv (masiv sau schelet)
-tipul de plan (plan structură, plan liber, combina ție plan structură - plan liber, plan spa țial / Raumplan)
-materialele de construcţie
-materialele de finisaj
-tehnologia / tehnicile de execuție [dacă e cazul]
-echiparea tehnică [dacă e cazul]
-impactul factorilor de mediu (inclusiv al legisla ției aferente) asupra rezolvărilor constructive (ex.
condiționări ale solului, seismicitate etc.) [dacă e cazul]
-impactul condiționării constructive / structurale / de materiale / de tehnologie de construc ție determinat
de existentul istoric

1.2. FIRMITAS EXPRESIV (zonă de interferenţă între Firmitas şi Venustas):

Calități fizice:
- interpretarea poetică a cerințelor constructive: valen țele estetice ale formelor structurale și
tehnologice, ale materialelor și texturilor, ale detaliilor (în special de îmbinare între materiale și între
elemente constructive), ale elementelor care asigură rezisten ța fa ță de factorii de mediu etc.
- relaţia dintre structura reală şi structura percepută; atitudinea faţă de tehnica constructivă (integrare,
exaltare, figurare, disimulare, subordonare - vezi curs și Pierre von Meiss)
Calități semnificante:
- semnificaţiile primare (senzoriale și spa țiale) şi expresia tectonică - deduse din forma generală,
articularea cu solul și cu cerul, tipul de structură, raportul plin-gol şi calităţile materialelor folosite (ex.
transparenţă, permeabilitate, masivitate, echilibru static sau dinamic, orizontalitate, verticalitate,
imponderabilitate etc.)

2
2. UTILITAS (FUNCȚIONALITATEA)

2.1. UTILITAS PRACTIC

- spartiul spaţial-funcţional prezentat succint: distribuţia funcţiunilor pe niveluri şi relaţiile dintre ele (ex.
zonificarea funcţională); transformările funcționale rezultate în urma unei eventuale conversii a clădirii
inițiale

- impactul regulamentelor urbane asupra partiului func țional, volumetric și de fa țadă (legisla ție, norme/
standarde, reguli de construcție etc.) în legătură cu aspecte practice: igienă, însorire, orientare,
suprafețe, retrageri etc.
- ierarhia spațial-funcțională
- apreciere critică argumentată a funcţionalităţii (sau a non-funcţionalităţii) partiului

2.2. UTILITAS EXPRESIV (zonă de interferenţă între Utilitas şi Venustas, ce include Utilitas
psihologic și Utilitas simbolic): calită ți fizice și semnificante ce uneori se întrepătrund și/sau se
suprapun

2.2.1. UTILITAS PSIHOLOGIC: calități fizice deduse din dialogul nou-vechi, legate de integrarea în
contextul fizic (natural sau urban) şi cultural-istoric („spiritul locului”)
- preocuparea pentru personalizarea spaţiului / clădirii sau pentru crearea unei anumite ambianţe (a
unui anumit caracter) în concordanță cu func țiunea, locul, epoca sau dolean țele destinatarilor
- mijloacele utilizate pentru crearea unei anumite atmosfere (spaţialitate, scară, amenajare, repertoriu
de forme, texturi, culori, lumină, calitate a execu ției etc.)
- relaţia interior-exterior: tranziția spa țiu public – spa țiu privat, aparat de acces, trasee, orientare
- impactul regulamentelor de protecție în ansamblu a ansamblului istoric și/sau a patrimoniului
arhitectural-urban din zonă (în legătură cu valorile sitului istoric, tradi ție, identitate culturală etc.)

2.2.2. UTILITAS SIMBOLIC: calități semnificante deduse din dialogul nou-vechi, legate de
integrarea în contextul fizic (natural sau urban) şi cultural-istoric („spiritul locului”)
- semnificaţiile legate de funcţiune sau de context (funcţionale propriu-zise, sociale, identitare,
ideologice, simbolice generale) şi expresia scopului clădirii
- semnificaţiile cultural-simbolice derivate din semnificaţiile primare (senzoriale și/sau spa țiale)

3. VENUSTAS (EXPRESIVITATEA)

3
3.1. VENUSTAS LIBER
Venustas liber = raportul expresiv al formei pure, modelate liber, dincolo de ra țiunile practice (a căror
interpretare estetică apare la punctele 1.2 și 2.2); la acest punct se poate discuta și libertatea alegerii
unei anumite atitudini de interven ție pe obiectul istoric (care variază între aceste trei niveluri:
a.consonanță; b.analogie și interpretare; c.disonan ță)
Calități fizice, obiective ale formei:
- calităţi plastice (formă, geometrie, efecte de textură, materiale, culoare, lumină, mod de execu ție etc.)
- calități compoziţionale (rapoarte și propor ții, modulare, principii compozi ționale etc.)
Calități semnificante ale formei:
- semnificaţiile legate de posibile asociaţii de idei sau de modele la care se apelează din raţiuni
estetice (modele simbolice, istorice, artistice, abstracte etc.)
3.2. FIRMITAS EXPRESIV  1.2.
3.3. UTILITAS EXPRESIV  2.2.

4. EXPRESIA ARHITECTURALĂ DE ANSAMBLU

4.1. Ierarhizarea atributelor: atributul (atributele) care predomină şi imprimă nota decisivă a expresiei
arhitecturale + ordinea ierarhică a tuturor atributelor (nu numai enunţate, ci și cu argumente)
4.2. Definirea / descrierea rela ției interven ției cu preexistentul: despre aspectele practice interpretate
estetic ale relației vechi-nou (rela ție care variază între aceste trei niveluri: a.consonan ță; b.analogie și
interpretare; c.disonanță)

ATENȚIE! Pe măsură ce completați fișa, este posibil să întalniți următoarele situații:

-unele caracteristici ale obiectului studiat apar de mai multe ori, la mai multe subpuncte; ele pot fi menționate ca
atare, însă argumentarea lor va fi, cel mai probabil, diferită

-pentru unele dintre obiectele de arhitectură pe care le studiați este posibil să nu apară toate straturile listate în
fișă; de exemplu, nu la orice clădire / spațiu este obligatoriu să se manifeste toate cele trei componente ale lui
Venustas (Firmitas expresiv, Utilitas expresiv si Venustas liber) și toate categoriile de calități estetice – numai la
cele cu un grad înalt de complexitate a formelor arhitecturale.

-la punctul 4.1 este nevoie să încercați să ierarhizați toate componentele atributelor, respectiv Firmitas practic,
Firmitas expresiv, Utilitas practic, Utilitas expresiv (psihologic și simbolic – uneori pot fi și acestea două puse în
ordinea importanței, alteori sunt pe poziții egale), Venustas liber; pentru fiecare din atribute trebuie să
argumentați de ce ocupă un anume loc în ierarhie; de asemenea, anumite componente ale spațiului/clădirii sau
elemente de limbaj arhitectural pot contribui la expresia arhitecturală din perspectiva a două sau chiar trei
atribute. Aportul lor trebuie consemnat la fiecare din punctele respective, cu argumentația corespunzătoare.