Asadar, cel care deschide calea spre cunoastere a istoriei si a originii poporului roman este: Grigore

Ureche (1590-1647), boier de vita nobila, inrudit cu Al. cel Bun si avand functii inalte in stat.

     Ureche are o vasta cultura, dobandita la scolile din Polonia, el, impreuna cu “urmasii” sai, reusind
sa puna bazele istoriografiei romanesti. El se informeaza, atat din documente interne, cat si externe,
Opera sa “Letopisetul Tarii Moldovei”, cuprinde perioada de la Intemeierea Tarii Moldovei, in 1359,
pana in 1594, cronicarul dorind ca urmasii sa cunoasca istoria predecesorilor.

     Ureche a intarit ideea de origine, de neam si de limba a romanilor, prin remarcabila afirmare:
“Rumanii, cati se afla laciuitori la Tara Ungureasca si la Ardeal si la Maramoresu, de la un loc santu cu
moldovenii si toti de la Ram se trag…”.

    Pe langa rolul de narrator, Ureche a fost si un bun portretist, reusind sa creioneze aspectul fizic si
moral al numeroaselor personalitati istorice. Domnitorul ideal al cronicarului este Stefan cel Mare,
cel ce a tronat asupra Moldovei aproape o jumatate de secol, presarand istoria cu glorii si pace.

     “Letopisetul T. Moldovei” de G. Ureche, a fost un bogat izvor de inspiratie pentru numerosi
scriitori ca : M. Sadoveanu, B. Delavrancea, C. Negruzzi s. al.

In conceptia despre lume si viata, Grigore Ureche, primul cronicar care a scris in limba tarii, este un
providentialist. Ca toti contemporani sai, el considera ca Dumnezeu a creat lumea si tot el o
carmuieste, facandu-si simtita prezenta in anumite fenomene naturale.

Ideile sale politice sunt acelea ale marii boierimi. Domnul este unsul lui Dumnezeu pe pamant, insa
trebuie sa conduca tara dupa sfatul boierilor, sa fie “o matca fara ac”. Iubirea de tara si dorinta de a o
vedea independenta se stravede la tot pasul in paginile cronici, de unde atitudinea lui antiotomana.

1.