CAP 2 Scrofita v2

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/342305284
Capitolul 2. Scroﬁţa
Chapter · January 2005

DOI: 10.13140/RG.2.2.35242.03520
CITATIONS READS
0 2
1 author:
Ioan Hutu
Banat University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
285 PUBLICATIONS 68 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Genetic research View project
Reproduction Herd Disease (RHD) View project
All content following this page was uploaded by Ioan Hutu on 19 June 2020.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Reproducerea intensivă la scroafe
AUTORUL:
Ioan Huţu s-a născut la Ineu, judeţul Arad, în 18 martie 1973. Este
absolvent al Liceului Industrial nr. 1 Ineu, al Facultăţii de Medicină Veterinară din
Timişoara, promoţia 1997, al Institutului Teologic Român din Hollywood, Florida,
promoţia 1998 şi al Facultăţii de Biotehnologii şi Zootehnie din Timişoara,
promoţia 2001. Din anul 2003, este doctor în ştiinţă, având teza cu titlul Cercetări
privind specificul reproducţiei la scroafele exploatate în sistem intensiv.
Are un număr de 60 lucrări ştiinţifice publicate, două cărţi de specialitate şi
mai multe reeditări ale lucrărilor practice pentru studenţii veterinari. A fost şi este
implicat în programe naţionale şi internaţionale privind producţia animală şi
extensia universitară
Este asistent la disciplinele de Zootehnie Generală şi Ameliorare, Producţii
Animale şi Tehnologii de Creştere din cadrul Departamentului de Producţii
Animale şi Sănătate Publică Veterinară al Facultăţii de Medicină Veterinară,
Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara.
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:
Prof. Dr. Horia Cernescu

Prorector al USAMVB Timişoara,
Titularul Disciplinei de Reproducţie, obstetrica si ginecologie de la Facultatea de
Medicină Veterinară din Timişoara
Prof. Dr. Emil Sas

USAMVB Timişoara - Facultatea de Medicină Veterinară
Titularul Disciplinelor de Zootehnie Generală şi Ameliorare şi Tehnologii de
Creştere şi Producţii Animale.
Prof. Dr. Păcală Nicolae

USAMVB Timişoara - Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Şeful catedrei de
Biotehnologii, Titularul Disciplinelor de Biologia reproducerii animalelor.
Biotehnologii de reproducţie
Prof. Dr. Dan Drînceanu

USAMVB Timişoara - Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, Şeful catedrei
Producţiile animalelor mari, Titularul Disciplinei de Nutriţie şi Alimentaţie
Animală
REDACTOR CARTE:
Ligia Ioana Huţu – jurnalist
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ
A BANATULUI TIMIŞOARA - FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
Dr. IOAN HUŢU
REPRODUCEREA INTENSIVĂ
LA SCROAFE
Timişoara, 2005
PROIECT PROMOVAT
de către Disciplina de Producţie Animală şi Tehnologii de Creştere a
Facultății de Medicină Veterinară şi susţinut de către Consiliul
Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior
cu sprijinul financiar oferit de către:

S.C. L&H CONSULTING SRL
S.C. AGROBIOTIC SRL
S.C. COMISION DIC SRL
şi cu distribuţia asigurată de către Revista Ferma
Coperta I “The sun in the egg” după Holy, J. şi Schatten, G. 1991
Bun de tipar: 25.10.2004

Apărut: decembrie 2004
Coli de tipar: 14,25.
Tiparul executat la tipografia MIRTON Timişoara
Timişoara, Str. Samuil Micu nr. 7
Tel.: 0256-225684, 0256-272926;
Fax: 0256-208924
E-mail: mirton@mail.dnttm.ro
www.mirton.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

HUŢU, IOAN
Reproducerea intensivă la scroafe / dr. Ioan Huţu, -
Timişoara: Mirton, 2005
456 pag; 24 cm
Bibliogr.
ISBN 973-661-5464
636.082.453:636-4
© Copyright 2004, Ioan Huţu

Toate drepturile rezervate autorului dar, cu permisiunea scrisă a autorului, orice parte a
acestei lucrări poate fi reprodusă cu orice mijloc mecanic sau electronic.
PREFAŢĂ
Apariţia acestei cărţi cu o temă atât de importantă şi generoasă survine după

o perioadă îndelungată în care reproducţia la suine nu a fost, în mod practic, tratată
exhaustiv de cam prea mulţi ani, fără să mai amintesc că nici odată literatura
română de specialitate nu a excelat în domeniu.
Cartea are multiple merite, pe care prefer ca, în cea mai mare parte, să las
cititorii să le descopere şi să le aprecieze. Una din calităţile principale este
constituită de modernismul în care au fost expuse toate problemele, asociat cu
spiritul novator, în acord cu modul de gândire şi originalitatea autorului. Cartea pe
care autorul, din modestie, nu a intitulat-o ,, Tratat de reproducere intensivă la
scroafe”, deşi îşi merită cu prisosinţă acest titlu, este structurată într-o manieră
integralistă, în sensul că sunt prezentate şi aspecte conexe foarte importante, pentru
a înţelege mai bine şi mai uşor întreaga complexitate tehnologică pusă în discuţie.
Caracterul doct al cărţii este decelabil încă din primele pagini, în care sunt
prezentate aspecte principiale de exploataţie, pentru că, începând din capitolul 2, să
se facă un amplu expozeu asupra complicatelor procese biologice, pornind de la
aspectele genetice, embriologice şi endocrinologice. Autorul nu uită însă ca, de
fiecare dată şi în fiecare capitol al cărţii, să facă referiri pertinente de ordin
tehnologic şi, unde este cazul, şi managerial.
Sigur că acest mod de a prezenta subiectul vine să trezească interesul
specialiştilor, care pot să-şi aducă la zi cunoştinţele în domeniu, pe de o parte, iar
pe de altă parte, cititorul mai puţin calificat, dar cu dorinţa de a se forma în
domeniu, găseşte aici tot ce i-ar putea condiţiona nu numai succesul fermei, dar şi
formarea sa profesională reală, bazată, într-adevăr, pe cunoaştere şi s-ar evita
situaţia din prezent când, din păcate, empirismul este întâlnit peste tot şi aduce cu
sine rezultate pe măsură.
Problemele spinoase ale selecţiei la caracterele de fertilitate sunt tratate
deosebit, atât aspectele clasice, cât şi aspectele moderne - cu ajutorul geneticii
moleculare, bioinformaticii, selecţiei marker-asistate. Nu sunt omise nici
maximizarea efectului heterozis, precocizarea reproductivă, noţiunle de sexare
gametică, embriosexare, clonare şi optimizarea tehnologică şi managerială a
fertilităţii.
Unul dintre marile impedimente ale reproducţiei intensive, tehnopatia
reproductivă, este prezentat pe larg, începând cu descrierea, identificarea,
probabilitatea apariţiei şi continuând cu prezentarea factorilor de risc, indicatorii de
risc şi ierarhizarea acestora.
Este demn de semnalat faptul că preceptele şi cunoştinţele momentului în
domeniul biotehnologiei sunt prezentate elegant, cu aplomb, concret, cu
direcţionare foarte precisă: ameliorarea economicităţii, via toate elementele care se
constituie în complexul proces al reproducerii, fertilităţii şi prolificităţii la suine, ca
factori determinanţi ale succesului în afacerea producerii cărnii de porc.
Încadrarea aspectului major - reproducţia - se face cu competente referiri la
tehnologia cazării, furajării, asigurării microclimatului, atât în creşterea industrială,
cât şi în cea biologică.
Consider că această carte, de o reală valoare, bine scrisă, dacă ar fi fost la
dispoziţia specialiştilor în urmă cu câţiva ani, producţia de purcei din România ar fi
fost mai mare cu câteva milioane.
Cartea este o reuşită remarcabilă a tânărului colaborator, care, pe lângă
condei, mai are şi o înclinaţie deosebită spre exactitate, abstractizare şi sinteză,
asociate cu o remarcabilă putere de muncă, atât ca redactor, cât şi ca
documentarist.
Felicitările pe care i le adresez le asociez cu sentimente deosebite de
apreciere şi cu dorinţa ca drumul pe care a pornit să fie lung şi larg, iar viaţa să-i
mai aducă prilejuri de asemenea reuşită.
Timişoara, Prof. Dr. Emil Sas

CUVÂNT ADRESAT CITITORULUI
La o privire de ansamblu, întreaga lume poate fi împărţită în două; o parte

retro - lumea neurbanizată, tradiţionalistă şi o parte metro - lumea urbanizată,
modernă (după unii-postmodernă). Prima lume este conservatoare, uneori puţin
rigidă dar mai morală; cea de-a doua este destul de liberală, antipatizează tranziţia şi
este dinamică. Prima lume doreşte, cere şi solicită păstrarea unor limite. Cea de-a
doua, pragmatică fiind, consideră limitele drept oprelişti în faţa progresului şi
promovează spargerea acestora. Prima lume consideră creaţia un dat – cea de-a
doua îşi creează propria creaţie; altfel spus, creaţia creează în joaca „de-a Dumnezeu”.
Indiferent de lumea din care face parte cititorul, reproducerea intensivă a
animalelor domestice, în general, şi a suinelor, în cazul de faţă, solicită cunoaştere,
acurateţe şi aplicarea unor perspective şi principii pe întregul drum care începe cu
produsul nou-născut de sex femel şi se termină cu femela ajunsă la maturitate
productivă.
Pentru realizarea lucrării, au servit drept surse informative o gamă mare de
materiale culese pe durata a şapte ani – marea majoritate utilizate în referatele,
lucrările ştiinţifice sau în teza de doctorat.
Scopul cărţii nu este acela de a oferi reţete tehnologice privind reproducerea
intensivă în fermele de reproducţie ci, dimpotrivă, este, pe de o parte, acela de a
sublinia rolul şi importanţa cunoaşterii proceselor implicate în funcţia de
reproducţie, iar pe de altă parte - acela de a prezenta aplicabilitatea şi utilitatea
acestora în reproducerea intensivă.
Cartea este scrisă conştient fiind de faptul că România, cu lumile sale, fie că ne
dorim, fie că nu, prin tradiţie, experienţă şi potenţial agricol, va juca un rol
important în sectorul creşterii suinelor, şi aceasta mai ales în sistemele intensive.
Având în vedere aceste lucruri, aşteptându-le pe cele viitoare şi luând în
considerare previziunile economice, se poate susţine faptul că densitatea
producţiilor intensive este un factor constant pe piaţa mondial globalizată, ceea ce
diferă sunt doar locaţiile densităţilor – şi, în acest context, România va fi mult
mai mult decât ceea ce a fost odinioară.
Este greu de precizat cui se adresează cartea – cred eu, cartea se adresează
tuturor celor care îşi doresc să facă reproducţie la suine în condiţii de anduranţă; în
primul rând specialiştilor implicaţi în acest domeniu, mai apoi crescătorilor şi, nu în
ultimul rând, studenţilor de la facultăţile din domeniile Zootehnie şi Medicină
Veterinară. Practic, cartea se adresează celor implicaţi în ...geneza produsului „purcel”.
Datorez mulţumiri recenzorilor ştiinţifici, Domnilor Profesori Dr. Univ.
Horia Cernescu, Prof. Dr. Univ. Păcală Nicolae, conducătorul, respectiv unul din
referenţii tezei de doctorat, mentorului meu, Domnul Prof. Dr. Emil Sas şi
Domnului Prof. Univ. Dr. Dan Drânceanu. Mulţumiri deosebite adresez şi
colegilor mei şef. lucr. Dr. Monica Dragomirescu şi şef. lucr. Dr. Ileana Nichita. În
egală măsură, mulţumirile mele se îndreaptă spre colaboratorii, biol. Gabriela
Ştefan stud. Ionel Cean şi stud. Corina Şcheul pentru ajutorul acordat în aranjarea
şi rearanjarea referinţelor bibliografice. În mod deosebit, îi mulţumesc soţiei mele
Ligia, redactorul cărţii, atât pentru sprijinul efectiv acordat la redactarea şi
corectarea cărţii, cât şi pentru înţelegerea şi îngăduinţa de care m-am bucurat pe
întreaga şi îndelungata perioadă de concepere a cărţii.
Conştient fiind de faptul că, oricât de multă strădanie am depus pentru
cuprinderea problematicii reproducerii intensive, cartea nu poate să epuizeze un
subiect atât de vast, mă declar deschis sugestiilor şi observaţiilor Dumneavoastră,
publicul cititor, în vederea îmbunătăţirii unei posibile viitoare reeditări.
Ioan Huţu
CUPRINSUL
CAPITOLUL 1. DOBÂNDIREA PRODUSULUI ANIMAL
1.A. PRODUCŢIA ŞI REPRODUCEREA SUINELOR ÎN CONTEXTUL

GLOBALIZĂRII .......................................................................................................................
16
1.B. EXPLOATAŢIA „PRODUCŢIEI EFICIENTE” .....................................................
17
1.B.1. ANSAMBLUL PRODUCŢIEI EFICIENTE.......................................................................................
17
1.B.2. CERINŢELE ANIMALELOR ŞI STAREA DE WELFARE................................................................. 31
1.B.3. MICROCLIMATUL NECESAR SUINELOR UTILIZATE LA REPRODUCERE................ 35
1.C. ADĂPOSTUL ŞI SISTEMUL DE ÎNTREŢINERE .................................................
42
1.C.1. PĂRŢI COMPONENTE ALE ADĂPOSTURILOR ........................................................................... 42
1.C.2. TIPURI DE ADĂPOSTURI PENTRU SUINE ................................................................................... 45
1.C.3. SISTEME DE ÎNTREŢINERE..........................................................................................................
48
1.C.4. ELEMENTE PRIVIND METODOLOGIA PROIECTĂRII............................................... 60
1.D. SISTEME DE EXPLOATARE..................................................................................
62
1.D.1. TIPURI DE EXPLOATARE .............................................................................................................
62
1.D.2. ALEGEREA SISTEMULUI DE EXPLOATARE ................................................................................ 67
CAPITOLUL 2. SCROFIŢA .....................................................................................................
2A ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE....................................

74
A.1 DETERMINAREA SEXULUI GENETIC LA SUINE ........................................................................ 74
A.2 DIFERENŢIEREA SEXUALĂ .........................................................................................................
75
A.3 ACTIVITATEA ŞI DEZVOLTAREA GONADELOR ...................................................................... 78
A.4 ONTOGENEZA ŞI DEZVOLTAREA TRACTULUI REPRODUCTIV FEMEL ................................. 91
2B CARACTERISTICI ENDOCRINOLOGICE LA SCROFIŢE .................................
96
B.1 ENDOCRINOLOGIA PERIOADELOR INTRAUTERINĂ ŞI PREPUBERALĂ ................................ 96
B.2 ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUBERTALE ..........................................................................
97
2C FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CREŞTEREA SCROFIŢELOR ŞI
APARIŢIA PUBERTĂŢII ........................................................................................................
99
C.1 FACTORI GENETICI .....................................................................................................................
99
C.2 FACTORI FIZIOLOGICI ................................................................................................................
100
C.3 FACTORI TEHNOLOGICI .............................................................................................................
102
C.4 FACTORI CLIMATICI.....................................................................................................................
110
2D INDUCEREA ŞI CONTROLUL PUBERTĂŢII – ALEGEREA
SCROFIŢELOR PENTRU REPRODUCŢIE .........................................................................
111
D.1 PRINCIPII ALE CONTROLULUI PUBERTĂŢII .............................................................................. 111
D.2 METODE TEHNOLOGICE............................................................................................................
112
D.3 METODE CLINICE ŞI TERAPEUTICE ..........................................................................................
117
CAPITOLUL 3. CICLUL ESTRAL
3A FAZELE ŞI STADIILE CICLULUI ESTRAL 129

3.A.1. FAZA FOLICULARĂ SAU ESTROGENICĂ ....................................................................................
129
3.A.2. FAZA LUTEALĂ SAU PROGESTERONICĂ ..................................................................................
129
3.A.3. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DURATA CICLULUI SEXUAL................................................. 130
3.A.4. COORDONAREA NEURO-ENDOCRINĂ A CICLULUI SEXUAL ....................... 131
3B APARATUL GENITAL ÎN TIMPUL CICLULUI ESTRAL ....................................
141
3.B.1. MODIFICĂRI OVARIENE ÎN TIMPUL FAZEI FOLICULINICE .................................................... 141
3.B.2. MODIFICĂRI OVARIENE ÎN TIMPUL FAZEI LUTEINICE .......................................................... 152
3.B.3. MODIFICĂRI LA NIVELUL OVIDUCTELOR ................................................................................
156
3.B.4. MODIFICĂRI LA NIVELUL UTERULUI ........................................................................................
157
3.B.5. MODIFICĂRI LA NIVELUL CERVIXULUI ....................................................................................
159
3.B.6. MODIFICĂRI LA NIVELUL VAGINULUI ......................................................................................
160
3.B.7. MODIFICĂRI LA NIVELUL ORGANELOR GENITALE EXTERNE .............................................. 160
3C CONTROLUL CICLULUI SEXUAL LA SCROAFĂ ................................................
161
3.C.1. CONTROLUL ŞI INDUCEREA ESTRULUI PRIN METODE MANAGERIALE .............................. 161
3.C.2. TEHNICI ŞI METODE DE DEPISTARE A CĂLDURILOR .............................................................
163
3.C.3. CONTROLUL ŞI INDUCEREA ESTRULUI PRIN METODE HORMONALE ................................... 165
CAPITOLUL 4. INSEMINARE ŞI FECUNDAŢIE
4A TRANSPORTUL GAMEŢILOR ...............................................................................

181
4.A.1. TRANSPORTUL OVOCITEI ...................................................................................................181
4.A.2. MATURAREA ŞI TRANSPORTUL SPERMATOZOIZILOR .................................. 182
4.A.3. FECUNDAŢIA........................................................................................................................
191
4B MONTA ŞI INSEMINAREA ....................................................................................
193
4.B.1. MONTA LA SCROAFĂ ............................................................................................................
194
4.B.2. INSEMINAREA CERVICO-UTERINĂ .................................................................................... 199
CAPITOLUL 5. EMBRIOGENEZĂ şi GESTAŢIE
5.A. EMBRIOGENEZA LA SUINE .................................................................................

209
5. A.1. STADIUL ZIGOTAL .......................................................................................................................
209
5. A.2. STADIUL EMBRIONAR..................................................................................................................
213
5. A.3. PERIOADA FETALĂ ......................................................................................................................
215
5. A.4. PLACENTAŢIA ŞI ANEXELE FETALE ......................................................................................... 219
5.B. GESTAŢIA LA SCROAFĂ.........................................................................................
223
5. B.1. ENDOCRINOLOGIA GESTAŢIEI .................................................................................................
223
5. B.2. DURATA GESTAŢIEI ....................................................................................................................
226
5. B.3. MODIFICĂRI SURVENITE LA SCROAFELE GESTANTE ............................................................. 227
5.C. DIAGNOSTICUL ŞI CONTROLUL GESTAŢIEI ...................................................
229
5. C.1. METODE DE DIAGNOSTIC ŞI CONTROL AL GESTAŢIEI.......................................... 230
5. C.2. ALEGEREA METODEI DE DIAGNOSTIC ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR...... 238
5.D. ASPECTE PRIVIND EXPLOATAREA SCROAFELOR GESTANTE ....................
240
5. D.1. TANDEMUL CONDIŢIE CORPORALĂ-ALIMENTAŢIE.............................................. 240
5. D.2. PRINCIPII ÎN ALIMENTAŢIA SCROAFELOR ................................................................................
244
5. D.3. ÎNTREŢINEREA ŞI CAZAREA SCROAFELOR GESTANTE ......................................................... 246
5. D.4. MĂSURI DE PROFILAXIE SANITARĂ-VETERINARĂ ŞI IGIENĂ............................................... 247
CAPITOLUL 6. PARTURIŢIA LA SCROAFE
6.A. PARTURIŢIA LA SCROAFE ....................................................................................

255
6. A.1. SEMNE PRODROMALE ALE PARTURIŢIEI .................................................................................. 255
6. A.2. MECANISMELE PARTURIŢIEI ......................................................................................................
256
6. A.3. STADIILE PARTURIŢIEI ................................................................................................................
258
6. A.4. ACTIVITATEA CINETICĂ ÎN TIMPUL PARTURIŢIEI ................................................................... 261
6. A.5. ADAPTĂRI ALE NOU-NĂSCUŢILOR ÎN PERIOADA PERIPARTALĂ ........................................... 262
6.B. CONTROLUL PARTURIŢIEI .................................................................................
263
6. B.1. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ REZULTATELE PARTURIŢIEI ............................................... 263
6. B.2. INDUCEREA ŞI SINCRONIZAREA PARTURIŢIILOR ....................................................................
265
CAPITOLUL 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL
7.A. LACTAŢIA ................................................................................................................

275
7.A.1. STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A GLANDEI MAMARE .................................................................. 275
7.A.2. DEZVOLTAREA ŞI FUNCŢIA GLANDEI MAMARE ..................................................................... 276
7.A.3. FORMAREA, SECREŢIA ŞI EJECŢIA LAPTELUI ........................................................................... 279
7.A.4. PRODUCŢIA DE LAPTE .................................................................................................................
284
7.B. PERIOADA PUERPERALĂ ŞI ÎNŢĂRCAREA .......................................................
296
7.B.1. ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUERPERALE ŞI A ÎNŢĂRCĂRII ............................................296
7.B.2. MODIFICĂRILE APARATULUI GENITAL ÎN TIMPUL PERIOADEI PUERPERALE .................... 297
7.B.3. INTERVALUL ÎNŢĂRCARE-ESTRU ŞI FACTORI DE INFLUENŢĂ ..............................................
300
7.B.4. INTERVENŢII TERAPEUTICE PE DURATA LACTAŢIEI ..............................................................
304
CAPITOLUL 8. FERTILITATEA
8.A. FERTILITATEA .......................................................................................................

313
8.A.1. FERTILITATE – DEFINIŢIE, TERMENI ŞI ABORDARE ..............................................................
313
8.A.2. TERMENII FERTILITĂŢII ŞI RELAŢIILE DINTRE ACEŞTIA.......................................................
315
8.B. MAXIMIZAREA FERTILITĂŢII PRIN METODE GENETICE ...........................
317
8.B.1. PREMISELE AMELIORĂRII PRIN METODELE GENETICII POPULAŢIONALE......... 317
8.B.2. METODE ALE GENETICII POPULAŢIONALE ............................................................................ 322
8.B.3. TEHNOLOGII DE SELECŢIE CU AJUTORUL GENETICII MOLECULARE................... 333
8.B.4. METODOLOGII APLICATE ÎN AMELIORAREA PRIN ÎNCRUCIŞARE ........................................ 337
8.B.5. MAXIMIZAREA PROLIFICITĂŢII .................................................................................................
344
8.B.6. MAXIMIZAREA RATEI DE SUPRAVIEŢUIRE A NOU-NĂSCUŢILOR .......................................... 350
8.B.7. PRECOCIZAREA MATURITĂŢII SEXUALE ...................................................................................
353
8.C. MAXIMIZAREA FERTILITĂŢII PRIN BIOTEHNOLOGII ŞI
EMBRIOTEHNOLOGII .........................................................................................................
354
8.C.1. METODE BIOTEHNOLOGICE .....................................................................................................
354
8.C.2. METODE EMBRIOTEHNOLOGICE .............................................................................................
361
8.D. OPTIMIZAREA TEHNOLOGICĂ ŞI MANAGERIALĂ A
FERTILITĂŢII ........................................................................................................................
370
8.D.1. CONTROLUL FACTORILOR FIZIOLOGICI .................................................................................
371
8.D.2. CONTROLUL FACTORILOR TEHNOLOGICI ...............................................................................
380
8.D.3. CONTROLUL FACTORILOR ŞI CONDIŢIILOR CLIMATICE ........................................................ 386
8.E. CONTROLUL TULBURĂRILOR REPRODUCTIVE................................ 389
8.E.1. SUSŢINEREA SUPRAVIEŢUIRII PURCEILOR NOU-NĂSCUŢI..................................... 390
8.E.2. TULBURĂRI REPRODUCTIVE CARE AFECTEAZĂ FERTILITATEA ............................................
394
CAPITOLUL 9. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ
9.A. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ – CONCEPT ŞI

OPERAŢIONALITATE...........................................................................................................
416
9.A.1. METODOLOGIE DE ABORDARE A TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................................... 417
9.A.2. EXEMPLIFICAREA TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE.................................................. 421
9.A.3. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ –EVENIMENT PROBABIL....................................... 426
9.B. FACTORI DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................
428
9.B.1. METODOLOGIA IDENTIFICĂRII FACTORILOR DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEIERROR 429 ! BOOKMARK NOT DEFINED.
9.B.2. EXEMPLIFICAREA TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE .................................................................
430
9.B.3. FACTORI ŞI INDICATORI DE RISC ASOCIAŢI TEHNOPATIEI REPRODUCTIVE ...................... 436
9.C. CONTROL TEHNO-PROFILACTIC AL FACTORILOR DE RISC.......... 438
9.C.1. ABORDARE A CONTROLULUI TEHNO-PROFILACTIC ...............................................................438
9.C.2. EXEMPLIFICAREA METODOLOGIEI CTP ..................................................................................
439
9.D. ABORDĂRI STRATEGICE ÎN PREVENŢIA TEHNOPATIEI
REPRODUCTIVE ....................................................................................................................
448
ANEXA 1 ......................................................................................................................... 453

LISTA ABREVIERILOR
ACTH adrenal corticotrophin hormone hormonul adrenocorticotrop

ADN deoxyribonucleic acid acid dezoxiribonucleic
ARN ribonucleic acid acid ribonucleic
ATP adenozintriphosphoric acid acid adenozin trifosforic
ANOVA ANalysis Of VAriance between analiza varianţei dintre grupuri
groups
BLUP best linear unbiased prediction cei mai buni predictori liniari
nedeplasaţi
EGF epidermal growth factor factor de creştere epidermală
EPF early pregnancy factor factor de gestaţie timpurie
ESB estimated breeding values valoarea de ameliorare estimată
ESR estradiol receptor receptor estradiol
F = ... F value of ANOVA test valoarea statisticii F, utilizată la testul
ANOVA
FISH fluorescence in situ hybridization hibridare fluorescentă in situ
FSH follicle stimulating hormone hormonul de stimulare foliculară
GABA gamma-aminobutyric acid acid gama aminobutiric
G-CSF granulocite colony-stimulating factor factorul stimulator al coloniei de
granulocite
GnRH gonadotropin releasing factor factor de eliberare a
gonadotropinelor
HCG human chorionic gonadotropin gonadotropină corionică umană
HOST hypoosmotic swelling test testul rezistenţei hipoosmotice
IGF-I insulin like growth factor I factor de creştere asemănător
insulinei I
IGF-II insulin like growth factor II factor de creştere asemănător
insulinei II
IL-6 interleukin-6 interleukina
I.T.U. temperature – humidity index indicele temperatură-umiditate
i.u.s. number of sows farowings per year indice utilizare scroafă
MIF Müllerian-inhibiting factor factor de inhibare a canalelor
Mülleriene
MIS Mullerian inhibiting substance substanţă de inhibare a canalelor
Mülleriene
MMM mathematics and molecular markers matematică şi marcheri moleculari
NGF nerve growth factor factor de creştere a celulei nervoase
NRC National Research Council Consiliul de Cercetări Naţionale
OMI oocite maturation inhibitor inhibitorul maturării ovocitare
OR odds ratio raportul şanselor
PCR polymerase chain reaction reacţia de polimerizare a lanţului
pFF porcine follicular fluid fluid folicular porcin
PGE2 prostaglandine E2 prostaglandina E2
PGF2α prostaglandine F2α prostaglandina F2α
PIF prolactin inhibiting factor factor de inhibare a prolactinei
PMSG pregnant mare serum gonadotropine gonadotropină serică de iapă gestantă
PRRS porcine reproductive and respiratory sindromul reproductiv respirator suin
syndrome
r=… r value of Pearson correlation valoarea r a corelaţiei Pearson
R2 multiple determination coefficient coeficient de determinaţie multiplă
QTL quantitative trait locus Locusul caracterului cantitativ
SRY sex-determining region of Y regiunea determinării sexuale a
chromosome cromozomului Y
STH somatotrop releasing hormone hormonul somatotrop
SP service period Intervalul în zile între parturiţie şi
gestaţie
TDF testis determining factor factor de determinare testiculară
TGF transforming growth factor factorul de transformare a creşterii
TSH thyroid stimulating hormone hormonul de stimulare a tiroidei
t = ... t value of Student test valoarea statisticii t utilizată la testul
Student
χ2 χ2value of Chi-square test valoarea statisticii χ2 a testului Chi
patrat
Unităţi de măsură utilizate:
dpm = dezintegrări /minut ΔG = variaţia greutăţii

dB = decibel MHz = mega Hertz
μm = microni ppm = părţi / milion
mm = milimetri ng/ml = nanograme / mililitru
cm = centimetri
m2 = metru pătrat
CAPITOLUL 2. SCROFIŢA
...un început determinat şi diferenţiat, care poate fi dezvoltat
În reproducţia intensivă, scrofiţa este elementul de start; potenţialul genetic al acesteia,

calitatea bună a creşterii şi, în final, condiţiile de exploatare sunt paşi necesari în obţinerea unei
producţii efective care să corespundă cerinţelor reproducţiei intensive. Toţi paşii au importanţa lor
şi este greu să se diferenţieze care este cel mai important; cu siguranţă, potenţialul genetic este
elementul de start; dar, fără o capacitate productivă susţinută de o exploatare ireproşabilă, partea
genetică rămâne un briliant ascuns, de strălucirea căruia nu se poate bucura nimeni. Obiectivul
prezentului capitol este acela de a prezenta ontogeneza aparatului genital al scrofiţei pentru a
sublinia importanţa condiţiilor de creştere şi exploatare a scrofiţelor încă din momentul conceperii
acestora. Din acest motiv, accentul prezentului capitol se doreşte a fi pus pe asigurarea premiselor,
controlul şi inducerea pubertăţii femelelor de la care se aşteaptă capacităţi reproductive deosebite.
2A ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE................................. 74

A.1 DETERMINAREA SEXULUI GENETIC LA SUINE .......................................................................... 74
A.2 DIFERENŢIEREA SEXUALĂ ........................................................................................................... 75
A.3 ACTIVITATEA ŞI DEZVOLTAREA GONADELOR ......................................................................... 78
A.4 ONTOGENEZA ŞI DEZVOLTAREA TRACTULUI REPRODUCTIV FEMEL ................................... 91
2B CARACTERISTICI ENDOCRINOLOGICE LA SCROFIŢE .............................. 96
B.1 ENDOCRINOLOGIA PERIOADELOR INTRAUTERINĂ ŞI PREPUBERALĂ ................................... 96
B.2 ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUBERTALE ............................................................................ 97
2C FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CREŞTEREA SCROFIŢELOR ŞI
APARIŢIA PUBERTĂŢII ..................................................................................................... 99
C.1 FACTORI GENETICI........................................................................................................................ 99
C.2 FACTORI FIZIOLOGICI ................................................................................................................. 100
C.3 FACTORI TEHNOLOGICI ............................................................................................................. 102
C.4 FACTORI CLIMATICI ..................................................................................................................... 110
2D INDUCEREA ŞI CONTROLUL PUBERTĂŢII – ALEGEREA SCROFIŢELOR
PENTRU REPRODUCŢIE ................................................................................................. 111
D.1 PRINCIPII ALE CONTROLULUI PUBERTĂŢII .............................................................................. 111
D.2 METODE TEHNOLOGICE ............................................................................................................ 112
D.3 METODE CLINICE ŞI TERAPEUTICE........................................................................................... 117
74 Capitolul 2. SCROFIŢA
2.A. ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE
Gluhovschi şi col. (1967) susţin controlul dezvoltării şi diferenţierii celulare

sexuale la mamifere prin intervenţia următoarelor tipuri de procese:
 factori genetici - în determinismul sexului;
 factori genetici şi endocrini - în diferenţierea sexului;
 factori endocrini - în dezvoltarea sexului.
2.A.1. DETERMINAREA SEXULUI GENETIC LA SUINE

După apariţia teoriei cromozomiale a eredităţii, determinarea genetică a
sexului a găsit o bază moleculară în existenţa heterocromozomilor. În diviziunea
reducţională a spermatocitelor I, fiecare pereche de cromozomi, inclusiv perechea
de cromozomi sexuali a setului diploid, se separă, formând două seturi haploide. În
felul acesta, fiecare zigot posedă câte un cromozom din fiecare pereche de
autozomi şi câte un cromozom sexual de la fiecare părinte. Din acest punct de
vedere, materialul seminal al masculului conţine, în proporţii egale, două feluri de
gameţi, unii posedând cromozomul X, iar ceilalţi cromozomul Y. Gameţii femeli,
ca urmare a proceselor desfăşurate pe durata ovogenezei, vor prezenta în ovocit un
singur cromozom X.
Astfel, în preajma fecundaţiei, atunci când ovocita matură este înconjurată de
spermatozoizi, jumătate din ei au cromozomul Y, iar cealaltă jumătate au
cromozomul X, astfel existând şanse egale ca unul din cele două tipuri (X sau Y) să
realizeze fecundaţia. Dacă spermatozoidul fecundant este purtător al
cromozomului X, fecundaţia va stabili combinaţia XX, caracteristică sexului femel.
Dacă spermatozoidul este purtător al cromozomului Y, va rezulta combinaţia XY,
caracteristică sexului mascul. [45]
În embriogeneză, braţul scurt al cromozomului Y, prin regiunea genei SRY
(Sex-determining Region of Y chromosome) acţionează foarte devreme. Astfel, sub
influenţa genei SRY se va induce formarea TDF (Testis Determining Factor) şi gonada
se va transforma în testicul. În caz contrar, în absenţa cromozomului Y, gonada
evoluează lent, pentru a forma ovarul. Aşadar, după cei mai mulţi autori [2;108;15],
cromozomul X nu are rol important în formarea gonadei, singurul care acţionează
în această direcţie fiind cromozomul Y.
Prezentate cronologic, regiunea determinării sexuale (SRY) are următoarele
roluri şi efecte:
1) diferenţierea gonadei indiferente în testicul cu celule Sertoli şi celule Leydig;
2) secreţia de către celulele Sertoli a factorului de inhibare a formării canalelor
Mülleriene (Müllerian-Inhibiting Factor = MIF), care cauzează apoptoza şi
degenerarea canalului Müllerian.
REPRODUCEREA INTENSIVĂ A SCROAFELOR 75
3) secreţia testosteronului de către celulele Leydig care sprijină creşterea şi
diferenţierea canalului mezonefrotic-Wolff în sistemul tubular şi, mai târziu,
converteşte sinusul urogenital în uretră şi contribuie la formarea organelor
genitale externe. [8]
Ulterior, în absenţa testosteronului la sexul femel canalul Wolffian stâng
degenerează în timp ce structurile Mülleriene îşi continuă dezvoltarea. [2]
2.A.2. DIFERENŢIEREA SEXUALĂ

Urmărit pe diagrama evoluţiei ontogenetice, procesul de diferenţiere sexuală
începe o dată cu formarea zigotului (determinismul genetic sau cromozomial), se
continuă cu structuralizarea gonadelor, a căilor aparatului genital (diferenţierea
genetică şi endocrină) şi se completează pe măsură ce organismul atinge
maturitatea sexuală prin intervenţia factorului endocrin.
Diferenţierea sexuală continuă şi în viaţa extrauterină; diferenţierea
fiziologică este rezultatul interacţiunii mai multor factori; factorul central este
sistemul nervos (fig. 2.1) care, prin structura şi funcţia sa, determină fiziologia
fiecărui sex. Nivelurile hormonilor gonadali, factorii genetici (în special prin genele
cromozomului Y) şi factorii sociali (experienţele) şi de mediu determină, la rândul
lor, diferenţieri ale structurii neurale.
Ulterior, această structură generează diferenţieri fiziologice care influenţează
modificări sexual-comportamentale. Comportamentul sexual individual are impact
indirect asupra sistemul nervos prin feed-back, afectând experienţele următoare şi
influenţând statusul endocrin. Practic, ereditatea şi condiţiile de creştere sunt
procese interactive şi inseparabile care operează în diferenţierea sexuală pe tot
timpul vieţii.
La suine, caracterele sexuale nu se dezvoltă sincron cu organismul; gonadele
se formează în viaţa intrauterină, iar edificarea deplină a caracterelor secundare se
produce abia la pubertate. Diferenţierea sexuală în ontogeneză este relativ târzie; în
După Forger, 1997
Figura 2.1. Modelul diferenţierii sexuale fiziologice

În schemă, efectele directe sunt reprezentate cu linii de culoare neagră iar cele indirecte prin linii de culoare gri
diferenţierea sexuală se distinge o fază în care morfogeneza neglijează caracterele
sexuale, denumită faza indiferentă, urmată mai apoi de o fază sexuată.
În faza indiferentă, pe versantul intern al sacului vitelin, de-a lungul
mezenterului dorsal, faţă în faţă cu rădăcina mezenterului, are loc migrarea celulelor
germinale primordiale spre creasta genitală (vezi fig. 2.2 şi 2.3). [19;46] Practic,
gonadele se dezvoltă la polul cranian al mezonefrosului, pe versantul intern al
sacului vitelin. [12;46]
Celulele germinale sunt celule voluminoase, rotunjite sau alungite, cu diametru
de 10-20 µm, cu nuclei care conţin 1-3 nucleoli, cu un diametru de 3 µm şi cu
puţine organite celulare reprezentate de mitocondrii mici, tubi şi cisterne ale
reticulului endoplasmatic, poliribozomi, membrane împrăştiate ale aparatului Golgi,
particule de glicogen şi picături de grăsime. Morfologia celulelor germinale la 21-24
zile este similară la cele două sexe [2;55;99]
Se pare că iniţial transportul celulelor germinale primordiale din sacul vitelin
spre prezumtivul ovar se realizează pasiv, ca o consecinţă a organizării şi dezvoltării
embrionului, iar mai târziu, această deplasare devine activă, fiind stimulată de
fibronectin [19] şi susţinută prin resurse proprii, reprezentate de depozitele
energetice. De asemenea, se susţine că deplasarea celulelor germinale este
coordonată prin substanţe chemotactice de tipul TGF β1(Transforming Gowth
Hormon). În timpul acestei migrări, celulele germinale primordiale proliferează ca
urmare a diviziunilor mitotice. [57;9]
Prelucrare după Senger, 1997
Figura 2.2. Migrarea celulelor Figura 2.3. Secţiune transversală prin

germinale creasta genitală a embrionului
1- embrion; 2-intestin; 3- cloaca; 4- alantoida; 5- 1- aorta; 2- celule germinale primordiale; 3-aglomerare de
celule germinale primordiale; 6-sac vitelin; 7- capilare; 4- tubul mezonefrotic; 5- tub paramezonefrotic;
intestin mijlociu; 8- mezenter; 9- creastă genitală; 6- tub mezonefrotic; 7- intestin; 8-mezenter; 9- creastă
10- tub mezonefrotic; 11- aorta; 12- notocord; 13- genitală; 10- cordoane sexuale primitive.
tub neural.
Sub influenţa celulelor germinale primordiale, se produce o proliferare activă
a celulelor epiteliului celomic, formând astfel o aglomerare epitelială de natură
mezotelială, care reprezintă epiteliul germinativ Waldeyer. Deoarece elementele
mezenchimale subiacente se înmulţesc şi ele la acest nivel, se formează o denivelare
care se reliefează spre cavitatea celomică (vezi fig.2.2), purtând numele de creastă
genitală. [12] La suine, formarea crestei genitale are loc până în a 21-22-a zi a
embrionului. [2] În acest stadiu, creasta genitală se compune dintr-un epiteliu
celomic proliferativ la suprafaţă, ţesutul proliferativ al cordoanelor gonadale
primitive şi mezenchim.
O parte din gonocitele primordiale de la nivelul epiteliului germinativ
involuează şi dispar; cele care rămân în grosimea epiteliului germinativ sunt
înconjurate de un număr mare de cordoane celulare pline, denumite cordoanele
sexuale. În această primă etapă, se disting două tipuri de cordoane sexuale: unele
scurte şi groase, care nu se depărtează mult de epiteliul germinativ, motiv pentru
care au fost denumite cordoane sexuale corticale şi altele care pătrund adânc în corpul
crestei genitale, fiind denumite cordoane sexuale medulare. [12;46] Cordoanele sexuale
sunt observabile pentru prima dată în partea posterioară a crestei genitale a
embrionului după vârsta de 22 de zile; apoi numărul lor creşte, iar în apropierea
zilei a 24-a cordoanele primitive gonadale încep să se adâncească în interiorul
parenchimului gonadal. [2] Blastema gonadală ocupă spaţiul dintre suprafaţa
epiteliului şi mezenchim, în partea bazală a gonadei. În regiunea centrală, blastema
gonadală primitivă neregulată devine blastema proper.
La 26-27 zile, gonada proemină longitudinal de-a lungul suprafeţei mediale a
mezonefrosului. După formare, creasta genitală se detaşează parţial de sacul vitelin,
de care mai rămâne totuşi legată printr-un mezou scurt şi gros. [2;12]
În acest timp, structura gonadei se complică, prin pătrunderea în interiorul
său a unor cordoane celulare de origine mezonefrotică, care au punctul de plecare
în capsula glomerulilor mezonefrotici. Cordoanele celulare de origine
mezonefrotică pătrund în creasta genitală, unde, după ce se anastomozează,
formează un ansamblu structural denumit reteblastem. Din această reţea, pornesc
canale scurte şi drepte, care fac legătura cu cordoanele medulare. [12]
În primele stadii ale diferenţierii sexuale, estrogenii şi androgenii pot cauza
inversarea sexului embrionar. [64]
Faza sexuată începe la 30 de zile de la concepţie, odată cu proliferarea
cordoanelor sexuale medulare din epiteliul germinativ. [64] Aceste cordoane sunt
împinse către centrul gonadei de o a doua proliferare a epiteliului germinal, care
reprezintă, de fapt, primordiul feminin – corticala. La femelă, medulara regresează,
iar din corticală se dezvoltă ovarele. La mascul involuează corticala, iar din
medulară se formează testiculele (vezi fig.2.3). Gonadele sunt formate din celule
puternic granulate provenite din sacul vitelin, care au invadat creasta genitală. La
sexul femel apar două asemenea invazii; prima, incompletă, este urmată de a doua
care determină formarea cordoanelor sexuale din care, mai târziu, se vor dezvolta
celulele germinale primordiale. [64] Cuiburile de celule germinale pot fi surprinse la
embrionul de 35 de zile. [2]
După formarea cordoanelor sexuale medulare şi după constituirea
reteblastemului pe seama elementelor mezonefrotice, cordoanele medulare se
desprind din legăturile lor cu epiteliul germinativ, iar gonocitele din structura lor
dispar prin involuţie. [12] Epiteliul Waldeyer începe o nouă şi intensă activitate
proliferativă, dând naştere cordoanelor Valentin şi Pflüger, care sunt formate din
celule vegetative şi din gonocite. Se apreciază că aceste cordoane sunt de lungime
medie şi se anastomozează reciproc.
Histologic, epiteliul germinativ se reduce la un epiteliu cubic unistratificat
numit epiteliu ovarian. După formarea albugineii ovarului, embriogeneza se
consideră a fi terminată, deoarece ovarul conţine foliculi primordiali şi puţine celule
interstiţiale cu aspect nefuncţional, iar medulara este slab vascularizată. [12]
2.A.3. ACTIVITATEA ŞI DEZVOLTAREA GONADELOR
2.A.3.1. Ovogeneza şi foliculogeneza

Procesul de ovogeneză şi foliculogeneză se desfăşoară concomitent, parţial
în timpul vieţii intrauterine, parţial pe parcursul vieţii extrauterine. Astfel, pe de o
parte, ovogeneza şi foliculogeneza duc la formarea unei celule germinale apte
pentru fecundaţie – ovocita matură, iar pe de altă parte desăvârşesc un sistem
endocrin care va funcţiona pe axa hipotalamo-hipofizo-gonadală. [2;109;117]
2.A.3.1.1. Dezvoltarea, multiplicarea, creşterea şi maturarea ovocitară

Ovogeneza este reprezentată de un complex de procese în urma cărora
celulele germinale devin ovule, celule sexuale apte de fecundare (fig. 2.4). Aceste
procese încep în timpul vieţii embrionare, se desăvârşesc la pubertate şi se continuă
până la climacterium. Procesul de gametogeneză derulează o serie de mitoze
succesive şi, în final, meioză, prin care are loc reducerea la jumătate a numărului de
cromozomi.
Procesul de ontogeneză a ovulelor cuprinde mai multe etape sau perioade:
perioada germinativă, perioada de creştere şi perioada de maturare.
În perioada germinativă sau de multiplicare, desfăşurată intrauterin, prin
fragmentarea cordoanele lui Valentine şi Pflüger1 de către ţesutul conjunctiv, rezultă
cuiburi de celule (aglomerări de celule) care vor da naştere foliculilor primordiali
care conţin fiecare câte o ovocită matură.
În timpul care precede meioza, rata mitozei este iniţial scăzută, dar ea creşte
foarte puternic în apropierea debutului activităţii meiotice. La suine, începerea
1formate din două tipuri de celule: unele mai mari, care se multiplică intens, numite ovogonii şi altele mai mici,
numite celule foliculare, care înconjoară ovogoniile şi vor constitui epiteliul folicular
Prelucrare după Feredean (1974), Hafez (1993) şi Parsish (2001).
Figura 2.4. Ovogeneza la scrofiţe
meiozei este întârziată, celulele germinale fiind dispuse în cordoanele sexuale de

formă neregulată; ele îşi încep diviziunea meiotică odată cu dezintegrarea
cordoanelor celulare mezonefrotice, în partea centrală a ovarului. [19]
Tot în timpul vieţii intrauterine are loc perioada de creştere, când
ovogeneza se desfăşoară până în stadiul de ovocită primară sau ovocită de ordinul I.
Pe toată durata stadiului intrauterin, activitatea mitotică se desfăşoară la o
rată ridicată, în timp ce activitatea meiotică se desfăşoară doar până în profaza
primei diviziuni. Ovogoniile se multiplică şi cresc, formând câteva generaţii de
celule identice. [12] Ovogoniile încetează mitozele, element care sugerează
terminarea stadiului de ovogonie, în jurul zilei 100 a dezvoltării embrionare. [2]
Prima meioză începe la fel de devreme, în a 40-a zi a dezvoltării embrionare,
dar nu va fi desăvârşită decât după naştere. La embrionul suin, primele ovocite
aflate în stadiul premeiotic (profaza primei diviziuni), blocat la faza diploten, apar
în a 50-a zi; la 20 de zile după naştere, aproape toate celulele germinale se găsesc în
acest stadiu. Totuşi, sinteza ADN-ului premeiotic şi transformarea ovogoniilor în
ovocite continuă la cote reduse şi în primele 35 de zile după naştere.
În timpul stadiilor timpurii ale profazei meiotice (leptoten, zigoten şi
pachiten) dimensiunile celulelor sunt mai mari decât acele ale ovogoniilor.
Diametrul celulelor germinale creşte de la stadiul de ovogonie la cel de ovocită, de
la un diametru de 13 µm la unul de 27 µm. [2]
A treia etapă a ovogenezei este perioada de maturare, care survine înainte
de dehiscenţa foliculară sau imediat după aceasta. Atunci, în foliculul matur,
ovocita de ordinul I se divide meiotic şi dă naştere la două celule fiice - ovocita de
ordinul II şi primul globul polar. În urma acestei diviziuni reducţionale, celulele
rezultate au nucleul haploid, cu n cromozomi.
După ovulaţie, în oviduct, odată cu pătrunderea spermatozoidului, ovocita
matură de ordinul II suferă o a doua diviziune de maturare heterotipică
ecuaţională, rezultând ovulul matur (ovotida) şi al doilea globul polar. [12;45;117]
Maturarea ovocitară. La scrofiţele prepubere, ovocitele sunt imature,
maturarea nucleară şi citoplasmatică fiind incomplete. Aceste aspecte apar evidente
în momentul în care se urmăreşte fecundarea1, supravieţuirea embrionară2 sau
aneuploia ovocitară3 la scrofiţele aflate în preajma pubertăţii. Practic, procesul de la
stadiul diploten (stadiul de ovocită I) la metafaza II a meiozei (stadiul de ovul) este
denumit maturare meiotică. În timpul acestei maturări au loc o serie de modificări
structurale care constau în dobândirea competenţei meiotice (activitate controlată
de un factor citoplasmatic denumit Maturation Promoting Factor = MPF), ruperea
membranei nucleare, condensarea cromozomială, formarea fusului de diviziune şi
eliberarea corpului polar. [147]
Aspecte reglatorii ale maturării ovocitare. În procesul maturării
ovocitare, are loc intervenţia unor factori reglatori reprezentaţi de: inhibitorii
maturării meiotice, Ca2+, hormonii steroizi, AMPc -cunoscut în trecut sub numele
inhibitorului maturării ovocitare (Oocite Maturation Inhibitor =OMI)- factori de
creştere4, gonadotropine5 etc. [[1;62]147]]
2.A.3.1.2. Morfologia celulelor sexuale femele

Ovocita (fig. 2.5) este o celulă mare, de până la 120 µm, de formă sferică,
cu un nucleu central denumit şi veziculă germinală.
Nucleii celulelor ovocitare sunt delimitaţi de membrana nucleară care este
prevăzută cu numeroşi pori membranari. Înăuntrul nucleului se găseşte un nucleol,
cu un diametru de 7 µm, plasat excentric, cu cromatina fin granulată, fibrile,
granule şi vacuole sferice.
1 Atât in vivo [83] cât şi in vitro [96] fertilitatea primului estru al scrofiţelor comparativ cu cea a estrului al treilea este
mai mică.
2 Incidenţa mortalităţii embrionare la scrofiţele montate la pubertate nu este în legătură cu anomaliile mediului
intrauterin. [3]
3 Cele mai multe ovocite imature şi aneuploide sunt eliberate de către scrofiţele prepubere. [83]
4 In vitro, factorii de creştere, gonadotropinele şi fluidul folicular porcin (pFF-porcine follicular fluid) îşi dovedesc clar
abilităţile în maturarea ovocitelor. Astfel, atât EGF [1;62] cât şi FSH [138] stimulează maturarea nucleară şi
citoplasmatică. [92;139] Mai mult, FSH potenţează efectul stimulator al EGF prin creşterea legăturilor (lianţilor)
dintre celulele granuloasei. [50] Efectul FSH-ului este mai bun în cazul adăugării fluidului folicular; combinarea
FSH/pFF intensifică maturarea nucleară şi, în cazul fecundării, favorizează formarea pronucleului mascul şi creşte
rata clivajului. [127]
5 Marchal şi col. (2001) sugerează că incompleta maturare a ovocitelor se poate explica printr-o sensibilitate scăzută
la EGF şi FSH.
Prelucrare după Hafez (1993)
Figura 2.5. Ovocita

1 – granule corticale; 2 – corp multivezicular; 3 – membrană nucleară; 4 – nucleol; 5 - por nuclear; 6 – reticul
endoplasmatic neted; 7 – reticul endoplasmatic rugos; 8 şi 14 – Complex Golgi; 9 – ribozomi; 10 – celule foliculare;
11 – ribozom; 12 – mitocondrie; 13 – reticul endoplasmatic; 15 – procese ale celulelor granuloase; 16 – zona pellucida;
17 – spaţiu perivitelin; 18 – microvili.
În ovoplasma (citoplasma) periferică a ovocitei, imediat dedesubtul peretelui

membranei, se observă numeroase vezicule, cu un diametru de 0,20 µm, cu un
conţinut intens cromofil, numite granulele corticale. În citoplasma ovocitară există
corpi multiveziculari, mitocondrii adesea localizate lângă aceste globule şi reticulul
endoplasmatic neted şi rugos. Deoarece ovulele conţin o cantitate mică de vitelus,
uniform răspândit în citoplasmă, ele sunt considerate ovule oligolecite. [142]
Ovocita este învelită de o membrană vitelină peste care este suprapusă
membrana pelucidă, groasă, translucidă, formată din glicozaminoglicani neutri. La
suine, zona pelucida are o grosime de 16 mm şi este alcătuită din mai multe pături
distincte care generează straturi cu diferite densităţi optice. Aceasta este alcătuită
din 71% proteine (ZP1, ZP2, ZP3), 19% hexoze neutre, 2,7% acid sialic şi 2,4%
sulfaţi.
Peste suprafaţa membranei pelucide sunt dispuse celulele coroanei radiate care
prezintă prelungiri citoplasmatice cu aspect măciucat şi care penetrează zona
pelucidă, stabilind contacte gap cu microvilii membranei viteline ai ovocitei. Între
celulele foliculare ale coroanei radiate se găseşte o substanţă bogată în acid
hialuronic, cu rol în adeziunea temporară a celulelor1. [2]
1 Această substanţă va fi supusă acţiunii hialuronidazei secretate de acrozomul spermatozoidului.

2.A.3.1.3. Ovogeneza
Privită la nivel cromozomial, gametogeneza se desfăşoară în două etape:
prima etapă este alcătuită dintr-o serie de diviziuni mitotice, iar a doua - diviziunea
meiotică. Ambele etape, încadrate în ciclul celular al celulei germinale, au două
perioade distincte: perioada de creştere, corespunzătoare interfazei şi perioada de
diviziune, de mitoză sau meioză propriu-zise.
Ovocita secundară intră în diviziunea meiotică, în urma căreia rezultă ovotida
sau ovulul şi al doilea globul polar. În interfaza premergătoare diviziunii secundare,
având o durată foarte redusă, nu are loc sinteza de ADN, astfel că aceasta este
urmată imediat de o profază secundară scurtă. Metafaza, anafaza, telofaza şi
citokinaza celei de-a doua diviziuni meiotice secundare sunt similare celor mitotice.
[107;119]
2.A.3.1.4. Foliculogeneza
Iniţierea meiozei în ovocite coincide cu începerea foliculogenezei. Practic, în
momentul în care ovocitele ating stadiul de diploten ele trebuie să fie incluse în
foliculi împreună cu câteva celule granuloase. [19] Înainte de formarea foliculară
are loc o colonizare susţinută a ovarului fetal cu celule de origine mezonefrotică
care devin precursorii celulelor foliculare din interiorul zonei medulare a ovarului
fetal1; stemii celulelor somatice se ramifică în cortex, înconjurând şi invadând
cuiburile de ovogonii. Astfel, ovocitele devin înconjurate de un strat de celule
turtite, celulele pregranuloasei derivate din celulele stem şi vor forma primul stadiu
al foliculului primordial. [19;56]
Începând cu vârsta de 31 de zile poate fi surprinsă apariţia cuiburilor de
celule (aglomerări de celule) în corticala gonadelor embrionare. Pornind de la
aceste aglomerări de celule, diferenţierea foliculilor se desfăşoară atât în sens
evolutiv sau gametogen, cât şi în sens involutiv, rezultând foliculii involutivi sau
tecogeni. Primele ovocite care ajung în stadiul diploten sunt cele situate în corticala
internă, astfel că foliculogeneza începe din partea internă a corticalei. [2]
Foliculii evolutivi
Foliculii evolutivi (gametogeni) sunt de mai multe tipuri, în funcţie de gradul
de dezvoltare: primordiali, primari, secundari, terţiari, cavitari şi maturi sau foliculii
Graaf. [104]
Stabilirea tipului de folicul evolutiv la mamifere se realizează prin analiză
histologică atât la nivelul structurii foliculare (tipuri de celule şi modalitate de
aranjare a acestora), cât şi la nivelul ultrastructurii celulare (joncţiunile granuloasei
cu ovocita, zona pelucidă, forma microvililor, situarea nucleilor, localizarea şi
forma mitocondriilor, numărul lipidelor şi vacuolelor, forma reticulilor
1După Byskov şi Hozer (1994), începerea foliculogenezei depinde de existenţa unui număr suficient de celule
mezonefrotice care invadează ovarul.
endoplasmatici neted şi rugos, numărul aparatelor Golgi şi numărul granulelor
corticale). [65]
Un folicul primordial este alcătuit dintr-o celulă mare, globuloasă, aşezată
central, care este ovocita I şi un singur strat incomplet [29] de celule turtite [143;
106] sau scuamoase [104], care înconjoară ovocita, cunoscute sub denumirea de
celule ale pregranuloasei sau celule foliculare (fig. 2.6). [104;118;143] Se consideră
că foliculii primordiali pot fi observaţi în ovarele fetuşilor după vârsta de 60 de zile.
[2;29]
Foliculii primordiali în care a început procesul de creştere sunt cunoscuţi sub
denumirea de foliculi primordiali activaţi [44], foliculi tranzitorii [95] intermediari
[56] sau foliculi primari timpurii. [103] Activarea creşterii foliculilor primordiali se
pare că este rezultatul conjugat al unor factori nutriţionali, hormonali şi/sau factori
de creştere. În urma activării, foliculul va fi înconjurat de un strat de celule cubice
şi turtite. [118]
Foliculii primari (folliculi ovarici primarii) au la exterior o membrană vitroasă
pe care sunt dispuse celule foliculare cubice într-un singur strat şi care formează un
înveliş complet. [118] Aceştia au dimensiuni mai mari decât foliculii primordiali
dar, ca şi primii, sunt lipsiţi de activitate endocrină (fig. 2.6). [117] Ulterior, celulele
foliculare de formă cubică vor manifesta activitate secretorie. Produsul de secreţie
al acestora va genera membrana pelucidă care se suprapune peste membrana
vitelină a ovocitei. [143] La exterior, foliculul primordial formează o teacă de ţesut
conjunctiv.
Foliculii primari observabili după a 70-a zi de la concepere prezintă ovocitele
intrate în diviziunea meiotică şi aflate dincolo de faza diploten. Foliculii primari
rămân în acest stadiu al dezvoltării până la pubertate. [2]
Foliculii secundari (fig. 2.6) se formează din cei primari, începând cu a 90-
a zi a fetusului, [2] prin multiplicarea celulelor foliculare şi apariţia a două straturi
de celule cubice în jurul ovocitei. [29] Foliculii secundari pătrund mai profund în
corticala ovariană. [143]
Ulterior, celulele foliculare fiind foarte active mitotic, vor forma granuloasa.
Practic, din acest stadiu, din celule foliculare devin celule ale granuloasei. [104;143]
În urma secreţiei de glicoproteine de către ovocită, are loc dezvoltarea zonei
pellucida, cu rol iniţial de protecţie mecanică a ovocitei şi ulterior în procesul
fecundaţiei. [104; 106]
Foliculii terţiari sau veziculari (folliculi ovarici vesiculosus) se caracterizează
prin apariţia mai multor straturi de celule în jurul ovocitei şi a unor cavităţi de
diferite mărimi în granuloasă. [29] Ulterior, după atingerea unui diametru folicular
de 206-287µm şi existenţa a 10-11 straturi de celule granuloase, în ţesutul
conjunctiv perifolicular se vor dezvolta două teci: teaca internă şi teaca externă. [61]
Celulele granuloasei secretă un lichid folicular care se acumulează în cavităţi;
prin confluarea mai multor spaţii se formează cavitatea foliculară sau antrum folicular
în care continuă să se acumuleze lichidul secretat de celulele granuloasei. Pe măsură
După Parrish, 2001a
a) b)
c) d)
Figura 2.6. Foliculi evolutivi
a) foliculi primordiali b) foliculi primordiali (2) şi folicul primar (1) c) folicul primar d) folicul secundar
ce cavitatea foliculară creşte, ovocita va fi împinsă la periferia foliculului şi va fi

înconjurată de celule ale granuloasei, care vor forma coroana radiată. Celulele care
rămân grupate şi ataşate la coroana radiată alcătuiesc o formaţiune denumită
cumulus ooforus. [2;143] Majoritatea celulelor granuloasei rămân adiacente la
membrana bazală foliculară şi formează granuloasa parietală sau murală. [54]
Treptat, din stroma ovariană se formează peretele folicular cu teaca externă
(alcătuită din celule fusiforme)şi internă (alcătuită din celule poliedrice). Dintre cele
două teci, doar cea internă are capacitate endocrină; ea secretă hormoni steroizi.
Foliculii cavitari pot evolua spre foliculi maturi, dar marea lor majoritate
involuează ca urmare a degenerării ovocitului şi a celorlalte elemente celulare1.
[117]
1 Între foliculii preantrali (recoltaţi de la nou-născuţi) şi cei preovulatorii (recoltaţi de la scrofiţe prepubere) există
diferenţe funcţionale privind compartimentele somatic şi germinal. Diferenţele sunt dovedite prin studiul pasajului
intracelular al moleculelor mici; fluxul acestora creşte în timpul dezvoltării foliculare. În cazul moleculelor mari,
situaţia este inversă; încorporarea este mare în timpul creşterii timpurii şi scade până la nivele nedetectabile la
ovocitele complet dezvoltate. De remarcat este faptul că celulele foliculare influenţează încorporarea de metionină
în ovocit; fluxul moleculelor mari este de trei ori mai intens în foliculii decât în ovocitele denudate în stadiile
foliculare evolutive. Similar, stabilitatea ovocitelor la sinteza proteică este mai mare în timpul creşterii şi scade
după desăvârşirea acesteia. Astfel, se poate susţine că natura interacţiunilor dintre celulele foliculare şi cele
ovocitare se schimbă puternic pe parcursul dezvoltării foliculare.
Foliculii maturi sau foliculii Graaf sunt foliculii care îşi desfăşoară
evoluţia complet, până la ovulaţie. [106] Aceştia au fost descrişi pentru prima dată
de către Graaf în anul 1672 şi se deosebesc de foliculii cavitari prin poziţie, mărime
şi prin activitatea metabolică mai intensă. [137]
Poziţia foliculilor maturi este la periferia ovarului [104], proeminând la
suprafaţa acestuia. [143] În interiorul foliculului, ovocita îşi schimbă poziţia,
detaşându-se de celulele granuloasei murale. [106]
Creşterea foliculului ovarian se datorează cantităţii mari de lichid folicular
secretat de celulele granuloasei, bogate în acizi nucleici. Cu toate că ovocitul
rămâne în stadiul diploten până în momentul ovulaţiei, timpul maturării foliculare
îşi continuă creşterea, ajungând la dimensiunea maximă în foliculul graafian. În
apropierea momentului ovulaţiei, diametrul ovulului este de 120 µm, iar zona
pelucidă are o grosime de 8,6 µm. [2]
Activitatea metabolică mai intensă are drept consecinţă biosinteza estrogenilor.
În structura unui folicul matur se observă:
- teaca externă alcătuită din fibre conjunctive cu rol nutritiv;
- teaca internă formată din două - trei straturi de celule epiteliale cu rol
endocrin, bogat vascularizată şi încărcată cu lipide, colesterol şi gliceride;
- membrana Slavjanski - o membrană subţire care separă teaca internă de
granuloasă;
- granuloasa - formată din mai multe straturi de celule poliedrice cu citoplasma
clară, nucleu central şi bogat în ADN, rolul ei fiind de a nutri ovocitul şi de a
secreta lichidul folicular. [4;5;117]
Faza finală de evoluţie a foliculului matur o reprezintă foliculul dehiscent
sau preovulator (fig. 2.7). Foliculul preovulator se deosebeşte de foliculul matur
prin următoarele:
- are dimensiune mai mare datorită acumulării unei cantităţi crescute de
lichid folicular1;
- prezintă o zonă înconjurată de o reţea vasculară radială, denumită stigmă,
pe unde se va produce ovulaţia;
- schimbă procesele de steroidogeneză din celulele granuloasei de la
estrogeni la progestine şi creşte sinteza de proteine, prostaglandine (PGF şi
PGE) şi sinteza plasminogen - activatorului; [67;105]
- are loc luteinizarea celulelor granuloasei2 şi se desăvârşeşte meioza. [67]
Timpul în care se atinge stadiul de maturare foliculară, exprimat după
indicatorii concentraţie în estradiol şi activitate aromatazică, este diferit de la rasă la
1 Dezvoltarea foliculului preovulator este diferită de la rasă la rasă; spre exemplu, la Meishan, dimensiunea
foliculilor este mai redusă decât la Marele Alb, dar are o activitate aromatazică mai mare şi, prin urmare, o
concentraţie foliculară de estradiol mai mare. [11 ;97]
2 Numărul receptorilor pentru LH/CG pe fiecare celulă a granuloasei este de cca 76.600, un număr mult mai mare
decât cel al celulelor luteinice, care confirmă rolul cheie al LH în transformarea foliculului preovulator în corp
galben. [52]
După Hafez, 1993
Figura 2.7. Folicul preovulator

rasă; luând ca reper distanţa faţă de momentul ovulaţiei anterioare, Hunter şi col.
(1993b şi 1994) au demonstrat că maturarea foliculară este mai rapidă la scroafele
Meishan comparativ cu cea a scroafelor de rasă Marele Alb.
Sensul normal de evoluţie a foliculului dehiscent este ovulaţia. Când ovulaţia
nu are loc, foliculul dehiscent suferă fie o transformare chistică, fie o atrezie
foliculară, devenind "foliculul plisat" care continuă să secrete estrogeni; în ambele
cazuri, ovocitul degenerează.
Foliculii involutivi (tecogeni)

Foliculii involutivi sunt acei foliculi care, într-un anumit stadiu de dezvoltare
suferă anumite modificări, toate asociate cu degenerescenţa ovocitei. Există mai
multe tipuri de foliculi involutivi: foliculi atretici, foliculi hemoragici, foliculi plisaţi
şi chisturi luteale.
Foliculii atretici sunt rezultatul fiziologic al atreziei foliculare care se petrece
atât în timpul vieţii uterine cât şi ulterior. Atrezia foliculară (fig. 2.8) se întâlneşte la
toţi foliculii evolutivi, deosebirea constând în faptul că, în cazul foliculilor
primordiali, atrezia nu produce cicatrice tisulară, iar în cazul foliculilor aflaţi în
stadii evolutive avansate rezultă cicatricele tisulare conjunctive sau corpii atretici.
[143] Atrezia foliculară se diminuează odată cu creşterea dimensiunii foliculilor şi
se accentuează odată cu îndepărtarea de momentul ovulaţiei, în timpul fazei luteale
timpurii.]
Foliculii chistici provin din foliculi maturi la care, din cauze endocrine, nu s-a
realizat dehiscenţa. În anumite cazuri, prin ruperea vaselor sangvine ale tecii
interne, aceste chisturi devin hemoragice.
După Parrish, 1998c
Figura 2.8. Atrezia foliculară

Foliculii plisaţi sunt foliculii maturi la care n-a avut loc dehiscenţa, la care
lichidul folicular este în cantitate redusă şi la care s-a realizat o cutare a pereţilor
foliculari.
Chistul luteal se formează în ovar în cazul hiposecreţiei de LH, când celulele
granuloasei se metaplaziază şi secretă cantităţi foarte mari de progesteron. La
aceste chisturi, teaca internă se reduce foarte mult şi încetează secreţia steroizilor.
Prezenţa acestor chisturi determină anestrul. [143]
2.A.3.2. Ovarul
Ovarul scroafei are două funcţii fiziologice importante; producerea
gameţilor şi funcţia endocrină.
Structura ovarului. În secţiune transversală (fig. 2.9), de la periferie spre
centru, în structura ovarului se disting: epiteliul superficial (incorect germinativ –
deoarece se credea că ovocitele provin din acest epiteliu [64;104], tunica
albugineea, zona corticală şi zona medulară. [8;64;104;143]
Epiteliul superficial, cu originea în foiţa peritoneală viscerală, înveleşte ovarul la
exterior.
Tunica albugineea are o structură lamelară şi este plasată imediat sub epiteliul
ovarian. Albugineea este formată din ţesut conjunctiv, cu fibre colagene orientate
paralel cu suprafaţa ovarului.
Zona corticală a ovarului are o structură parenchimatoasă, fiind formată din
ţesut conjunctiv lax, bogat în fibroblaste cu capacitate mare de metaplazie1. În
stroma conjunctivă a zonei corticale se găsesc foliculi ovarieni evolutivi şi
involutivi, fibre musculare netede şi celule endocrine interstiţiale. [104;143]
Zona medulară este alcătuită din ţesut conjunctiv lax, bogat în fibre elastice de
colagen şi reticulare. În zona medulară se găseşte o reţea abundentă de vase
1Fibroblastele se transformă în celule foliculare, proces reversibil, sau formează macrofage care înglobează resturi
celulare şi fibrilare rezultate în urma modificărilor ciclice ale ţesutului ovarian. [143]
Prelucrare după Senger, 1997
Figura 2.9. Diagrama structurii ovarului funcţional

1- ovocit; 2 - folicul primordial; 3- folicul primar; 4 - folicul secundar, 5- zona pelucidă; 6- folicul antral; 6a – granuloasa;
6b- teaca internă; 6c- teaca externă; 6d- antrum; 7- corp gaben; 8- albuginea; 9- corpus albicans; 10- hilul ovarian.
sangvine, limfatice, terminaţiuni nervoase, corpusculi senzitivi, celule musculare

împrăştiate şi vestigii celulare embrionare.
Musculatura netedă a ovarului, similară cu cea a altor ţesuturi, este prezentă în
întreg ovarul, dar mai ales în stroma corticală. Receptorii colinergici ai fibrelor
musculare netede mediază contracţiile foliculului matur în preajma ovulaţiei, având
un rol important în „stoarcerea” foliculului dehiscent. [104;143]
Vascularizarea este realizată de către artera ovariană, provenită din aorta
abdominală, iar sângele venos se scurge prin venele omonime spre vena cavă
caudală. [126]
Greutatea ovarelor este dependentă de 1. greutatea corporală, atât la
scrofiţele prepubere cât şi la cele pubere [122] şi 2. rasă – fiind mai mari la
scrofiţele de rasă Marele Alb comparativ cu cele ale scrofiţelor de rasă Meishan.
Creşterea în greutate şi dimensiune a ovarelor începe o dată cu dezvoltarea
foliculilor antrali. La 70-110 zile, ovarele sunt considerate apte pentru ovulaţie,
acestea răspunzând fiziologic gonadotropinelor exogene prin sporirea
steroidogenezei şi ovulaţie. [29] Dezvoltarea ovariană din preajma pubertăţii este
asociată cu fluctuaţiile concentraţiilor sangvine de LH. [42]
Morfologia ovarului. În general, aspectul macroscopic al ovarelor este
muriform. [126] Totuşi, după Grasso şi col. (1988), odată cu înaintarea în vârstă, se
constată existenţa unor modificări în morfologia ovarului. La scrofiţele prepubere
în vârstă de 140-180 de zile, forma ovarului se schimbă, putând apărea evoluţii de
la forma de strugure spre cea de fagure sau spre forme intermediare. Totodată, de
la vârsta de 60-180 de zile, se constată o asociere între dinamica foliculară şi
morfologia ovarului1 (forma de strugure, cea de fagure sau intermediară).
[36;37;57].
2.A.3.2.1. Factori de influenţă ai dinamicii foliculare

Dinamica celulelor sexuale femele, exprimată prin numărul celulelor
germinale primordiale, este de 5000 la embrionul de 20 de zile, 5.000.000 la cel de
50 de zile, pentru ca la naştere, datorită reducerii activităţii mitotice şi atreziei
(observată începând cu a 64-a zi a embrionului), populaţia de celule germinale să
scadă la 400.000. [2]
Formarea ovocitelor primare are loc între a 65- zi de gestaţie şi a 15-20-a zi
post-partum. La vârsta de 10 zile post-partum, în ovar se mai găsesc 60.000
ovocite, la vârsta de 9 luni - 50.000 foliculi (fiecare cu câte o ovocită), iar la vârsta
adultă numărul acestora scade la doar 16.000. [25;45]
Numărul foliculilor ovulatori este reglat de numeroase procese, fiind
dependent atât de procesele de recrutare, selecţie sau dominanţă, cât şi de factori
fiziologici, morfologici şi externi. Dintre factorii care influenţează dinamica
foliculară sunt prezentaţi: vârsta, starea de îngrăşare, alimentaţia, morfologia
ovarului şi intensitatea de manifestare a fenomenelor de apoptoză.
Vârsta scrofiţei În perioada prepuberală, foliculii primordiali şi primari pot fi
observaţi în stadiul fetal, de la vârsta de 65-75 zile. Foliculii secundari apar în
perioada naşterii, iar cei terţiari, foliculii gonadotrop - sensibili, apar în intervalul
40-90 de zile de la naştere2. După această vârstă, scrofiţele prepubere sunt capabile,
pentru prima dată, să răspundă gonadotropinelor exogene prin creşterea
steroidogenezei şi manifestarea ovulaţiei. [2;98]
Vârsta şi dimensiunea foliculului. În mod fiziologic, se consideră că
foliculul primar (cu una sau două straturi de celule granuloase) creşte până la
stadiul de folicul antral mic (400 µm) în 84 de zile; de la această dimensiune la cea
de 3 mm se ajunge în 14 zile, iar de aici la stadiul de folicul preovulator în alte 5
zile. Astfel, în 19 zile ale ciclului sexual, un folicul antral mic poate ajunge la stadiul
de folicul preovulator. [60]
Foliculii devin gonadotropin-dependenţi din momentul în care au
dimensiunea de 1 mm (fig. 2.10). [33] Oricum, numărul foliculilor antrali mici (1-3
mm în diametru) creşte liniar în intervalul 70-110 zile post-partum, după care
numărul lor se reduce. [29] Această diminuare a numărului foliculilor mici este
acompaniată de o dezvoltare rapidă a foliculilor antrali mari (> 3 mm) care ating un
număr maxim la vârsta de 140 zile, după care numărul lor rămâne relativ constant
până la pubertate. [29] La scroafă, există pe fiecare ovar câte 8-10 foliculi, respectiv
1 Dinamica formei ovariene s-a realizat prin efectuarea a 5 laparoscopii succesive la interval de 5 zile, în perioada
vârstei 160-180 de zile. Timpul în care forma ovariană poate fi stabilită este de 10 zile pentru tipul fagure (trei
laparoscopii) şi 5 zile pentru tipul strugure şi intermediar (două laparoscopii). [57]
2 După Dial, Hilley, Esbenshade (1997) acest aspect apare la 40-60 zile, iar după Christenson şi col. (1985) fenomenul se
manifestă la 60-90 zile.

câte 16-20 foliculi /scroafă, fiecare folicul având rolul esenţial de a elibera câte o
ovotidă şi de a produce hormoni estrogeni. [136]
Starea de îngrăşare a scrofiţelor. La pubertate, atât la scrofiţele slabe (cu
grosimea stratului de slănină de 18,05 mm în punctul P2), cât şi la cele grase (cu
grosimea stratului de slănină de 21,66 mm) se remarcă un număr mai redus de
foliculi comparativ cu cele intermediare (19,41 mm); numărul foliculilor este 12,62
pentru cele slabe, 17,42 pentru cele grase şi 18,71 pentru cele cu condiţia corporală
medie. [51]
Alimentaţia restrictivă a scrofiţelor ciclice, chiar dacă nu afectează nivelul
secreţiei de GnRH, scade numărul foliculilor cu diametru mai mic de 1 mm şi
creşte numărul celor cu diametru de 1-1,9 mm. [124]
Morfologia ovarului. Se consideră că atunci când forma ovarului evoluează
(se schimbă) de la forma de strugure spre cea de fagure sau intermediară, numărul
foliculilor mari (peste 6 mm în diametru) scade cu cel puţin 7, iar numărul
foliculilor mici (1-3 mm) creşte cu cel puţin 15 [57]. Atunci când forma ovarului se
schimbă de la forma de fagure la cea de strugure sau intermediară, se observă
fenomenul invers; numărul foliculilor mari creşte cu cel mult 6, iar numărul
foliculilor mici scade cu cel puţin 16. [13] Driancourt (2001) sugerează că aceste
aspecte susţin prezenţa dinamicii foliculare sub aspectele ei: recrutare - selecţie -
dominare. Astfel, se pare că autorii au demonstrat că modificarea formei ovariene
este asociată cu schimbări în populaţia foliculară, chiar dacă aceste modificări nu
furnizează schimbări hormonale (17β-estradiol, testosteron, androstenedionă şi
LH) semnificative1.
Prelucrare după Hafez (1993)
Figura 2.10. Fazele creşterii foliculare
1Totuşi, când ovarele tip fagure au devenit intermediare, concentraţia androstenedionelor a crescut cu 1 ng/ml.
Când ovarele intermediare au evoluat spre forma de strugure, concentraţia în androstenedione a scăzut cu 0,68
ng/ml.
Apoptoza este recunoscută ca mecanismul morţii celulare programate;
pentru celulele germinale şi foliculi, apoptoza este întâlnită în toate stadiile
foliculogenezei. Aceasta are implicaţii importante în dinamica celulelor sexuale
femele; în foliculii antrali, pierderile celulelor germinale au loc prin intermediul
atreziei foliculare sau degenerării iniţiate de apoptoza celulelor granuloasei
foliculare. Incidenţa atreziei este, în mod curent, de 50% în cazul foliculilor antrali.
De asemenea, dintre foliculii aleşi pentru o următoare ovulaţie, în decursul
primelor trei zile ale ciclului estral, doar 20% vor şi ovula. [63]
2.A.4. ONTOGENEZA ŞI DEZVOLTAREA TRACTULUI

REPRODUCTIV FEMEL
Diferenţierea sexuală a canalelor genitale ale aparatului genital intern şi
extern începe odată ce gonadele au dobândit structurile lor caracteristice şi
depinde, în mod direct, de nivelul secreţiilor gonadelor embrionare. [18]
La ambele sexe, dezvoltarea căilor genitale interne începe o dată cu apariţia
gonadei primordiale, pe seama canalelor Wolff (pentru masculi) şi Müller (pentru
femele). Ambele canale se dezvoltă simultan: canalul Müller pe seama unei
invaginări a celomului în vecinătatea mezonefrosului, iar canalul Wollf pe seama
pronefrosului. [12]
La femelă, neexistând secreţii gonadale de testosteron (care ar diferenţia din
canalul wolffian epididimul, canalele deferente şi vezicula seminală) şi în absenţa
AMH, are loc involuţia canalului wolffian şi dezvoltarea canalului mullerian.
2.A.4.1. Dezvoltarea căilor genitale interne

La femele, căile genitale interne se formează pe seama canalelor lui Müller
care, situându-se în partea centrală a cordonului utero-genital, se alipesc unul de
altul, iar spre porţiunea terminală se unesc, alcătuind un singur canal utero-vaginal,
care se deschide în cloacă printr-un orificiu unic situat pe linia mediană a feţei
ventrale (fig.2.11).
Odată executate aceste transformări, structura căilor genitale continuă să se
perfecteze. Astfel, epiteliul căilor genitale interne se va forma direct din epiteliul
canalelor Müller şi a trunchiului lor comun, iar restul tunicilor se edifică pe seama
elementelor mezodermice, care înconjoară aceste canale.
Din extremităţile superioare libere ale canalelor Müller se formează
oviductele şi coarnele uterine. Corpul uterin, cervixul şi vaginul propriu-zis
reprezintă organe impare care provin din conductul utero-vaginal sau trunchiul
comun al canalelor Müller, fixându-le astfel în poziţiile lor definitive.
În cazul definirii sexului femel, canalele lui Wolff regresează, rămânând un
rudiment în apropierea ovarului, în grosimea ligamentului larg, cunoscut sub
numele de organul lui Rosenmüller.
2.A.4.1.1. Formarea organelor genitale externe
În formarea căilor genitale externe se pot
deosebi două stadii: o etapă indiferentă, care este
similară sub aspect morfologic la ambele sexe şi o
etapă de diferenţiere sexuală, când trăsăturile
morfologice ale organelor genitale externe devin
caracteristice fiecăruia dintre sexe. Diferenţierea
organelor genitale externe este un proces tot atât de
complex ca şi a gonadelor, fiind tributară atât bazei
ereditare cât şi hormonilor sexuali şi factorilor
extragonadici intraembrionari.
În faza indiferentă, epiblastul care mărgineşte Figura 2.11. Ontogeneza
graniţele laterale ale membranei cloacale formează uterină
două mici ridicături ovoide care, prin contopirea lor,
1- ostium abdominal al tubului
vor da naştere viitorului tubercul genital. uterin; 2- cordoane corticale ovarie-
Odată cu dezvoltarea lungimii corpului ne; 3- mezonefros; 4- canal uterin;
embrionar şi concomitent cu dezvoltarea şi 5-tubercul paramezonefrotic; 6
canal mezonefrotic.
consolidarea structurală a regiunii hipogastrice a
peretelui abdominal, membrana cloacală suferă o deplasare în sens caudal, astfel
încât cele două excrescenţe epiblastice se vor situa foarte aproape una de alta, pe
linia mediană a arcului superior al membranei cloacale. Aici, cele două excrescenţe
se vor reuni într-o masă comună, formând astfel tuberculul genital. Concomitent se
produce şi împărţirea membranei cloacale de către pintenul perineal, luând astfel
naştere sinusul urogenital şi rectul, al cărui orificiu este închis de membrana anală.
De la rădăcina tuberculului genital iau naştere două cute epiblastice, care au
fost denumite cute genitale, deoarece cuprind între ele şanţul uro-genital.
Ansamblul alcătuit din şanţul uro-genital, cutele genitale şi tuberculul genital este
înconjurat de o cută groasă epiblastică, delimitându-se astfel cadrul genital.
Această organizare rudimentară a materialului epiblastic şi mezodermic din
jurul şanţului uro-genital caracterizează etapa indiferentă, deoarece nu există nici o
indicaţie morfologică care să permită aprecierea sensului în care se va structuraliza
organul genital extern.
În faza sexuată, se definitivează structuralizarea caracterelor morfologice
ale organelor genitale externe la cele două sexe. În cazul definirii sexului femel,
trecerea la faza de diferenţiere sexuală începe odată cu transformarea în clitoris a
tuberculului genital, care prezintă la extremitatea liberă un gland rudimentar. După
dispariţia membranei uro-genitale, şanţul uro-genital se transformă în vestibul
vaginal, iar prin dezvoltarea bureleţilor genitali se formează fanta vulvară, cu cele
două labii. [12]
La pubertate, celulele granuloasei secretă MIS (Mullerian Inhibiting Substance)
care inhibă meioza şi blochează căderile spontane ale veziculelor germinale în
ovocitele ovariene. [64]
2.A.4.1.2. Morfologia şi dezvoltarea tractusului genital la scroafă
Odată determinat şi diferenţiat, tractul genital femel are componentele
prezentate în figura 2.12. Pe măsura trecerii timpului, are loc dezvoltarea tractului
genital femel pentru a deveni apt de a iniţia, susţine şi termina o gestaţie, respectiv
pentru a fi apt de a perpetua specia.
Oviductul este un conduct cu o lungime de 15-30 cm, la care, din punct de
vedere funcţional, se disting patru regiuni [8]: marginile franjurate sau pavilionul
(fimbriae), infundibulul (infundibulum), ampula (ampulla tubae), care se continuă
printr-o regiune îngustă denumită istm (isthmus) [64;104;143]
Lumenul oviductului este căptuşit de un epiteliu al mucoasei care este simplu,
columnar şi ciliat (alcătuit din celule prismatice ciliate, celule secretorii, celule
cuneiforme şi celule bazale), intercalat cu porţiuni de epiteliu pseudostratificat.
[126;143] Tunica mucoasă este foarte cutată, în special în regiunile infundibulului şi
ampulei [104]
Ultrastructural, la nivelul regiunii ampulare a oviductului, se observă cutarea
tunicii mucoase şi prezenţa celulelor epiteliale cu şi fără cili (peg). Celulele fără cili
sunt secretorii, iar cele ciliate servesc la propulsarea secreţiilor celulelor neciliate şi a
zigotului spre uter. Raportul dintre celulele ciliate şi cele neciliate se schimbă
dependent de fazele ciclului sexual,
dinamica celulară fiind sub controlul
hormonilor ovarieni. [104]
Lamina propria a mucoasei,
lipsită de glande, este formată din
ţesut conjunctiv lax şi populaţii
celulare (plasmocite, macrofage,
Prelucrare după Parrish, 2001a
mastocite, melanocite şi fibroblaste)

ale căror funcţii şi raport se modifică
conform fazelor ciclului sexual. La
scroafă, reţeaua vasculară a laminei
este bine reprezentată, mai ales la
nivelul infundibulului, unde se adaugă
fascicule de fibre musculare netede
care, în timpul estrului, au o
erectilitate crescută. [143]
Musculoasa este reprezentată în
regiunea corpului de un strat intern
circular şi un strat extern longitudinal,
iar în regiunea pavilionului doar de un
strat circular. Straturile musculare Figura 2.12. Organul genital femel la
asigură, prin mişcări peristaltice, scroafă
concomitent, atât deplasarea 1- ovar; 2- oviduct; 3- corn uterin; 4- uter; 5- cervix; 6-
ascendentă a spermatozoizilor, cât şi vagin; urinară
7- vestibul vaginal; 8- meatul urinar; 9- vezica
mişcarea descendentă pentru ovule şi, ulterior, pentru zigoţi. Inervaţia este
realizată prin neuroni adrenergici scurţi, bogat reprezentaţi la nivelul musculaturii
circulare netede a istmului şi joncţiunii ampulo-istmice. Astfel, tipul, dispunerea
musculaturii şi densitatea inervării conferă istmului rol fiziologic de sfincter; acesta
devine foarte important în transportul zigotului şi spermatozoizilor. [64]
Seroasa înveleşte la exterior oviductul şi este formată din foiţa viscerală a
peritoneului. [8;126;143]
Uterul este alcătuit din două coarne uterine, un corp şi cervixul, care au
aceeaşi structură generală. La scroafă, coarnele uterine sunt foarte lungi, ajungând
până la 100 cm şi având aspectul unor anse intestinale striate longitudinal, iar
corpul este parţial septat. [5]
Endometrul (tunica mucoasă şi submucoasa) are mucoasa formată dintr-un epiteliu
simplu columnar, cu zone intercalate de epiteliu pseudostraficat sau cu celule
cubice şi o lamina propria bogat vascularizată. Epiteliul mucoasei uterine generează
invaginaţii în lamina propria, formând glande tubulare (glande uterine) care secretă
mucus, proteine, lipide şi glicogen. Mucoasa uterină se structuralizează histologic în
două straturi: un strat spongios, superficial, bogat în celule şi glande şi un strat
compact, profund, bogat în fibre conjunctive şi vase sangvine. [8;104;143]
Miometrul (tunica muscularis) este alcătuit din trei straturi de fibre musculare
netede. Stratul intern, alcătuit din miocite dispuse circular, este mai subţire. Stratul
mijlociu (plexiform sau vascular) este format din fascicule musculare netede,
orientate radicular. Stratul extern este alcătuit din fibre musculare netede orientate
longitudinal şi este bogat vascularizat. Miocitele miometrului prezintă o morfologie
particulară; ele au forma uşor lăţită, se angrenează prin interdigitaţiuni şi sunt
înconjurate de o reţea bogată în fibre de reticulină. Aceste particularităţi, împreună
cu mărirea volumului, permit extensia uterului în timpul sarcinii, fără ruperea
peretelui uterin.
Perimetrul (tunica serosa) provine din foiţa viscerală a peritoneului şi înveleşte
uterul la exterior. Aceasta este bogată în vase limfatice. [104;143]
Cervixul uterin are dimensiunea de 10-20 cm şi, datorită unor evidente

încreţituri transversale, are forma lumenului asemănătoare cu cea a unui tirbuşon.
[64]
Peretele cervixului este format din mucoasă, musculoasă şi seroasă; este
subţire şi nu proemină în vagin.
Mucoasa are un epiteliu monostratificat columnar care, în funcţie de fazele
ciclului sexual, manifestă activitate secretorie. În componenţa epiteliului sunt
întâlnite celule secretorii, celule ciliate şi celule cuneiforme, precursoare ale
primelor două tipuri. Lamina propria este lipsită de glande, dar are corpusculi
senzitivi (de tip Meissner) în apropierea epiteliului. [143]
Musculoasa este formată din două straturi: un strat intern circular şi un strat
extern, longitudinal, mai slab dezvoltat.
Seroasa înveleşte cervixul la exterior. [126;143]
Vaginul, împreună cu vestibulul vaginal, constituie conductul copulator

femel. Este format din trei tunici: mucoasa, musculoasa şi adventiţia (adventicea).
Mucoasa vaginală este alcătuită dintr-un epiteliu multistratificat polimorf şi
lamina propria. Epiteliul de acoperire al vaginului are celulele dispuse pe patru
straturi: bazal, parabazal, intermediar şi superficial. Lamina propria a mucoasei este
alcătuită din ţesut conjunctiv dens, bogat vascularizat şi cu terminaţiuni nervoase
cunoscute sub numele de corpusculi Vater-Pacini şi corpusculi Meissner.
În mucoasa vestibulului (începând de la meatul urinar extern), sunt plasate
glandele vestibulare care sunt mici şi numeroase, cu structură tubulo-acinoasă şi rol
în lubrifierea canalului.
Musculoasa vaginului are un strat circular intern şi unul extern, longitudinal;
stratul extern al vestibulului formează doi muşchi: constrictorul vestibular şi
constrictorul vulvar
Adventiţia este formată din ţesut conjunctiv lax care solidarizează vaginul şi
vestibulul cu formaţiunile din jur. [143]
Vulva şi clitorisul. Vulva este alcătuită din două labii vulvare unite prin
comisuri. Sub dermul tegumentar se găsesc fibre musculare striate (muşchiul
constrictor vulvar), precum şi reţele vasculare şi limfatice bogate. [5;143]
Clitorisul, omologul penisului de la mascul, situat în regiunea ventrală, la
extremitatea vulvară a vestibulului vaginal, este alcătuit din corp, gland şi
învelitoare prepuţială. Corpul clitorisului este puternic vascularizat, iar învelitoarea
prepuţială are o structură glandulară.
2.A.4.2. Factori care influenţează creşterea şi dezvoltarea tractusului genital

femel
S-a demonstrat faptul că, între lungimea uterului măsurată la vârsta de 20-
100 zile şi nivelul prolificităţii, există asocieri importante, în fapt, corelaţii pozitive
între lungimea uterului cu numărul purceilor născuţi vii şi cu supravieţuirea fetală.
Dimensiunea tractului genital este, de asemenea, asociată şi cu alţi factori cum sunt
rasa şi greutatea corporală. [150]
Rasa. Lungimea şi greutatea uterină, grosimea coarnelor uterine, aria
suprafeţei endometrului sunt superioare la rasa Marele Alb comparativ cu Meishan,
dar în condiţiile în care pubertatea celor două rase apare la vârste complet diferite
(vezi tabelul 2.1).
Greutatea corporală este proporţională cu dezvoltarea şi dimensiunea
tractusului genital femel. Greutatea şi lungimea uterului şi coarnelor uterine la
scrofiţele prepubere sunt dependente de vârstă şi greutatea corporală; la cele
mature sexual, greutatea coarnelor uterine este dependentă doar de vârstă. [122]
Astfel, de la naştere până la vârsta de 70 de zile, creşterea în greutate şi lungime a
uterului şi oviductelor este înceată dar liniară şi strâns legată de creşterea greutăţii
corporale. În timpul acestei perioade, peretele uterin şi endometrul cresc în
grosime, iar glandele uterine se diferenţiază. Începând cu 70-80 zile şi până la
pubertate, creşterea se desfăşoară la o rată mai accentuată, astfel că la pubertate se
constată o creştere marcantă a întregului tract reproductiv. Până la vârsta de 120 de
zile, dezvoltarea morfologică a glandelor uterine, a endometrului şi a miometrului
este completă. Creşteri adiţionale ale aparatului genital survin, ulterior, odată cu
desfăşurarea ciclurilor sexuale şi în timpul gestaţiei. [29;38]
2.B. CARACTERISTICI ENDOCRINOLOGICE LA SCROFIŢE
2.B.1. ENDOCRINOLOGIA PERIOADELOR INTRAUTERINĂ ŞI

PREPUBERALĂ
În perioada intrauterină, celulele care secretă şi conţin LH în glanda hipofiză,

apar abia la 40 de zile, iar cele care conţin şi secretă FSH- în a 45-a zi a gestaţiei. De
asemenea, experimental, hipofiza fetusului poate secreta LH doar sub stimularea
electrică a hipotalamusului, în jurul zilei a 80-a de gestaţie, niciodată mai devreme
de a 60-a zi. Având în vedere aceste aspecte, Pearson şi col.(1997) sugerează că axa
hipotalamo - hipofizară a fetusului nu este funcţională decât după 70-90 zile de la
concepere.
În cazul fetuşilor de sex femel, celulele secretoare de FSH sunt identificate la
vârsta de 70 zile. De asemenea, concentraţia de LH de la nivelul arterei ombilicale
începe să crească între a 70-a şi a 100-a zi de la concepţie, ca răspuns la eliberarea
GnRH-ului. [2]
După unii autori [98;153], în ultimele săptămâni ale stadiului fetal şi în
primele 3-4 săptămâni de la naştere, nivelul LH-ului circulant este mai crescut (fig.
2.13), dar imediat după naştere LH-ul scade şi rămâne mai scăzut decât FSH-ul,
care creşte din momentul naşterii şi se menţine la valori ridicate de-a lungul
perioadei prepubertale, până la pubertate. Practic, înaintea naşterii, nivelurile serice
de FSH, LH şi prolactină cresc. [2] În timpul primelor cinci săptămâni după
naştere, concentraţiile de LH şi prolactină scad, în timp ce nivelul de FSH rămâne
ridicat până la 10 săptămâni după naştere. La două săptămâni după naştere,
amplitudinea pulsurilor LH-ului creşte dar, până la 10 săptămâni, au loc eliberări
spontane şi episodice de LH. [2]
De la vârsta de 10 LH FSH
LH(ng/ml)
săptămâni până la 25 săptămâni 5 100
Cole şi Foxcroft, 1982

FSH(ng/ml)
când, de regulă, apare pubertatea,
frecvenţa şi amplitudinea peak- 2.5 10
urilor serice de LH devin cele
mai mari, în timp ce vârfurile
0 1
secretorii de FSH manifestă 40 60 80 0 4 8 12 16 20 24
amplitudini relativ constante. zile naştere săptămâni
Peak-urile secretorii ale FSH-ului
şi prolactinei apar, mult decât
întâmplător, concomitente şi ng/ml LH(ng/ml) pg/ml
12 După Dial şi Britt, 1986 FSH(ng/ml) 120
sincron pe toată durata acestei 10
Estradiol (pg/ml)
100
perioade. 8 80
La scrofiţă, feed-backul 6 60
negativ al estrogenilor este absent 4 40
la naştere, dar se dezvoltă după 2 20
vârsta de 8 săptămâni1. Totodată, 0 0
sensibilitatea axei hipotalamo- 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24
Vârstă - săptămâni
hipofizare pentru reglarea secreţiei
LH-ului prin feed-back negativ cu Figura 2.13. Nivelurile concentraţiilor serice
17β-estradiol scade odată cu de FSH , LH şi estradiol
trecerea scrofiţelor de la stadiul Pe durata maturării sexuale (graficul din partea de sus a figurii)
prepuberal la cel postpuberal. [2] şi în perioada prepuberală (graficul de jos)
Concentraţia estrogenilor
(fig. 2.13, jos) este ridicată de-a lungul perioadei fetale, dar descreşte imediat după
naştere şi rămâne relativ scăzută până la vârsta de 150-210 zile. [28] Totuşi, pot fi
observate unele creşteri sporadice ale concentraţiei estrogenilor de la naştere până
la pubertate, dar creşterea susţinută se realizează doar în timpul pubertăţii,
concomitent cu apariţia primilor foliculi preovulatori, cu creşteri în dimensiune de
la 5 la 12 mm. Aşadar, cu toate că există unele mici pusee spontane de
steroidogeneză, ovarele acestei specii sunt capabile să răspundă cel mai bine doar în
apropierea pubertăţii. [98]
2.B.2. ENDOCRINOLOGIA PERIOADEI PUBERTALE

Apropierea pubertăţii determină o creştere pulsatilă a GnRH (fig.2.14),
eliberarea gonadotropinelor care stimulează dezvoltarea foliculilor ovarieni şi,
consecutiv, steroidogeneza. În consecinţă, nivelurile crescute de 17β-estradiol
circulant blochează eliberarea preovulatorie de LH care ar iniţia ovulaţia la
pubertate. [98] La pubertate are loc o creştere a secreţiei de LH care a fost scăzut
1Influenţa negativă a ovarului scrofiţelor pre- şi post-pubere este evidentă, cu toate că acestea răspund diferit în
cazul ovariectomiei - nivelul LH-ului creşte în primele două zile după ovariectomie la scrofiţele pre-pubere ( la
vârsta de 120 de zile) şi la cele post-pubere, la vârsta de 210 zile.
După Dial şi Britt, 1986
Figura 2.14. Dinamica şi amplitudinea concentraţiilor plasmatice ale LH şi

estradiolului în preajma apariţiei pubertăţii
în perioada prepuberală datorită unui feed-backul negativ al steroizilor. Creşterea

LH-ului determină terminarea stadiului preovulator de dezvoltare a foliculilor
ovarieni. Această creştere este graduală ca urmare a reducerii sensibilităţii
hipotalamice la feed-backul negativ al steroizilor ovarieni în apropierea pubertăţii.
În sprijinul acestei teorii s-a demonstrat că amplitudinea eliberărilor de LH (fig.
2.14) este mai redusă de-a lungul perioadei prepubertale şi mai ridicată în imediata
apropiere a pubertăţii. [24]
La scrofiţe, pituitara şi gonadele sunt capabile de a desfăşura ovulaţia înainte
de instalarea pubertăţii dar, se pare că, acestea aşteaptă maturarea hipotalamusului1.
Modificările concentraţiilor hormonale serice survenite în preajma
pubertăţii, provocate de contactul cu vierii, stresul acut sau tratamentul cu PMSG
sunt, în linii mari, similare. Astfel, înainte cu şase zile de estru, se constată creşterea
concentraţiilor de 17β-estradiol, care ating un vârf cu două zile înaintea estrului
(ziua 0) după care, în următoarele şase zile, se înregistrează un declin la nivele
bazale de 2,4 pg/ml. Concentraţiile de LH fluctuează între 0,5 şi 1 ng/ml înainte şi
după 36 ore de la estru, cu un vârf în ziua precedentă sau în ziua estrului de 6,2
ng/ml. Concentraţiile progesteronului rămân mai reduse de 0,3 ng/ml până la
formarea corpului galben, în timp ce glucocorticoizii (cortizolul) variază între 7,4-
24,5 ng/ml. [41]
1 Urmărind sensibilitatea ovarului la gonadotropine şi a axei pituitaro-gonadale la GnRH s-a observat că

administrarea la scrofiţele de 70 de zile a GnRH-ului fie nu determină ovulaţie, fie determină o rată scăzută a
ovulaţiei. GnRH-ul administrat la scrofiţele cu vârsta de cel puţin 100 de zile este urmată de secreţii de estradiol şi
LH şi rate normale ale ovulaţiei. [120] De asemenea, administrarea prolactinei stimulează eliberarea LH la nivel
hipofizar şi, la nivel ovarian, aceasta determină creşterea raportului receptorilor LH/hCG, ambele acţiuni având ca
rezultat influenţarea pubertăţii [77]. Alţi autori sugerează că maturarea foliculilor ovarieni poate fi indusă prin
gonadotropinele exogene începând cu a 60-a zi de viaţă. Astfel, administrarea LH-ului şi FSH-ului exogen induce
estrul şi ovulaţia. [2]
La momentul apariţiei pubertăţii nu există diferenţe semnificative între
nivelurile concentraţiilor de LH şi FSH între rase; totuşi, unii autori susţin că la
rasa Meishan intervalul în care apare estrul de la vârful de LH este mai mic decât la
scrofiţele Marele Alb. [70]
2.C. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CREŞTEREA

SCROFIŢELOR ŞI APARIŢIA PUBERTĂŢII
Apariţia pubertăţii este influenţată, stimulată şi determinată de o serie de

factori care, scolastic, pot fi grupaţi în: factori genetici, fiziologici, climatici,
tehnologici etc.
2.C.1. FACTORI GENETICI

Factorii genetici implicaţi în manifestarea pubertăţii sunt reprezentaţi de
rasă, genotip, linie, individualitate etc.
Având în vedere faptul că heritabilitatea caracterului reproductiv pubertate
este destul de ridicată, rezultă că selecţia în vederea precocizării sexuale a scrofiţelor
este o variantă posibilă, chiar recomandată. Valorile coeficienţilor de heritabilitate
pentru acest caracter sunt considerate mici spre medii [29] şi sunt cuprinse între h2
= 0,29 [90] şi h2 = 0,32 [134].
Rasa este un factor conform
căruia pubertatea apare la 3-6 luni; 3 100%
Landrace
luni la Meishan şi 5-6 luni la rasele Hampshire

% scrofiţe ajunse la pubertate
Marele Alb
Christenson, 1986
80%
europene. Aşadar, cea mai precoce Yorkshire
Duroc
pare a fi rasa Meishan1, la care 60%
maturitatea sexuală se atinge la 91- 40%
115 zile. [149] Rasele Marele Alb şi 20%
Landrace (tabelul 2.1 şi fig. 2.15) sunt 0%
de obicei mai precoce decât rasele

5 luni 6 luni 7 luni 8 luni 9 luni
Vârstă în luni
Hampshire sau Duroc. [23;79]

Genotip - hibrizii proveniţi în Figura 2.15. Influenţa rasei asupra
pubertăţii scrofiţelor crescute în spaţii
urma unor încrucişări interrasiale, ca limitate
1 Pearson şi col., (1997), efectuând studii asupra imuno-reactivităţii GnRH-lui în perioada uterină şi prepuberală la
rasa Meishan, au constatat, prin secţiuni coronare la nivelul creierului, existenţa imuno-reactivităţii (LHRH-IR),
începând cu vârsta de 30 de zile, a produsului de concepţie. După a 30-a zi de la concepţie, celulele imuno-reactive
au fost surprinse migrând în telencefalul bazal, de-a lungul nervilor terminali şi de-a lungul liniei mijlocii a
creierului, la baza telencefalului. După ziua a 50-a, numărul celulelor şi fibrelor imuno-reactive de la nivelul
hipotalamusului a crescut, acestea fiind observate la nivelul septului, organului vasculos al laminei terminalis, ariei
preoptice şi hipotalamusului. Aceste creşteri înregistrate în timpul gestaţiei timpurii, migrarea la locaţiile specifice şi
inervarea crestei mijlocii (între a 50-a şi a 70-a zi a gestaţiei) sugerează că neuronii responsabili de secreţia GnRH se
localizează în SNC-ul rasei Meishan mai devreme cu 10 zile decât la celelalte rase de suine, ca urmare a manifestării
determinismului genetic al funcţiei reproductive.
Tabelul 2.1
Influenţa genotipului asupra vârstei pubertăţii, greutăţii la pubertate şi
numărului de sfârcuri
Vârsta Greutatea Număr de
Rasa Autorul
(zile) (kg) sfârcuri
91 Bazer, şi col., 1988
Meishan 105 - - White şi col., 2000
115 Hunter, şi col., 1993
Landrace 188 97 14,4 Cassady şi col., 2002
Duroc 225 - - Young, 1995
Chester White 219 101,5 13,5 Cassady şi col., 2002
192 - - Bazer, şi col., 1988
Marele Alb
211 106 14,2 Cassady şi col., 2002
Yorkshire 227 106 13,5 Cassady şi col., 2002
Prelucrare bibliografică
urmare a manifestării efectului heterozis, prezintă precocitate sexuală mai timpurie,

de regulă cu 1-4 săptămâni. [79]
Linia genetică. Poate avea influenţe asupra vârstei pubertăţii; spre exemplu,
liniile rasei Marele Alb au concentraţii plasmatice de FSH care, la vârsta de 70 de
zile, nu diferă semnificativ (variază în jurul valorilor medii de 5,44 ng/ml ÷ 5,58
ng/ml). La vârsta de 150 de zile pot apărea diferenţe de 2,10 -1,83 ng/ml şi se
înregistrează corelaţii negative între concentraţiile hormonale, vârsta pubertăţii (r =
-0,30) şi rata ovulaţiei (r = -0,48). [34]
Obiectivele selecţiei. Selecţia în direcţia obţinerii unor populaţii de suine
specializate pentru producţia de carne are implicaţii negative iniţial asupra vârstei
pubertăţii şi, mai târziu, asupra rezervelor energetice necesare creşterii, gestaţiei şi
în susţinerea lactaţiei. [42] Practic, consecinţele selecţiei genetice în direcţia
perfecţionării spre producţia de carne sunt atât creşterea sporului zilnic în proteină,
reducerea grosimii stratului de slănină, cât şi diminuarea apetitului, creşterea vârstei
pubertăţii, creşterea greutăţii la pubertate, prelungirea intervalului înţărcare-estru,
creşterea probabilităţii de întoarcere a căldurilor, obţinerea unei prolificităţi reduse
şi, în general, performanţe reduse pe durata unei vieţi productive, de regulă ca
urmare a creşterii ratei reformei la vârste tinere. [10;134]
2.C.2. FACTORI FIZIOLOGICI

Vârsta, masă corporală şi rata creşterii sunt variabile interdependente
care influenţează vârsta pubertăţii. Acestora nu li se poate contabiliza o influenţă
separată, ci doar globală şi în combinaţie cu alte variabile; practic, greutatea şi rata
creşterii sunt legate de vârstă, genotip şi de alimentaţie. Totuşi, vârsta este
indicatorul cel mai fidel privind estimarea momentului pubertăţii [29], iar masa
corporală, rata creşterii la vârsta de trei luni pot fi consideraţi indicatori timpurii ai
vârstei pubertăţii [74].
Vârsta este un factor care estimează cu exactitate destul de mare apariţia
pubertăţii. Cu toate că vârsta pubertăţii este cuprinsă în intervalul 5-8 luni, aceasta
diferă de la rasă la rasă (vezi tabelul 2.1 şi fig. 2.15).
Masa corporală a scrofiţelor, ca expresie a precocităţii somatice, este corelată
pozitiv cu precocitatea sexuală [140], respectiv cu gradul de dezvoltare morfologică
şi maturare fiziologică a aparatului genital. [6;122] Greutatea la vârsta de 90 şi 181
de zile, sporul mediu zilnic înregistrat în perioada 90-181 zile, vârsta la atingerea
greutăţii de 90 kg, proteina somatică sau grosimea stratului de slănină la vârsta de
181 zile influenţează pubertatea şi vârsta primei monte. [72;73] Scrofiţele Marele
Alb care la vârste de 90 şi 181 zile au greutăţile mai mici de 25 kg şi respectiv 100
kg, manifestă tardiv prima montă. De asemenea, sporul mediu zilnic inferior valorii
de 440 g, stratul de slănină mai subţire de 18,3 mm, proteina somatică sub 12,7 kg
şi atingerea greutăţii de 90 kg după vârste de 185 zile, acţionează restrictiv,
amânând pubertatea. În linii mari, influenţele se menţin şi asupra parametrului
vârsta la prima parturiţie. [75;76]
Unii autori [40] indică o corelaţie negativă între rata creşterii (de la 25 la 90
kg) şi vârsta pubertăţii în cazul administrării unei alimentaţii hiperproteice.
Raportul rezervelor energo-proteice cu masa corporală. Apariţia
pubertăţii este strâns legată de dobândirea unor rezerve corporale, în fapt de
atingerea unei anumite grosimi a stratului de slănină şi atingerea unui anumit stadiu
de îngrăşare exprimat în raportul slănină/masă corporală. [7]
Rata depunerii ţesutului proteic şi lipidic pare să influenţeze pubertatea,
deoarece scrofiţele slabe nu ating pubertatea prea curând. Conform datelor
prezentate în tabelul 2.2, scrofiţele de rasă Marele Alb manifestă diferenţele
semnificative atât în ceea ce priveşte vârsta, cât şi greutatea atinsă la pubertate,
dependent de stadiul îngrăşării. După cum se observă, la scrofiţele precoce sexual,
masa corporală şi rata depunerii ţesuturilor adipos şi proteic sunt mai mari.
Aspectele prezentate sunt confirmate prin corelaţiile fenotipice şi genotipice dintre
vârsta pubertăţii şi unii parametri de creştere: astfel, la greutatea de 105 kg corelaţia
genetică dintre vârsta
pubertăţii şi sporul mediu
zilnic este r = -0,67, arătând Tabelul 2.2
Influenţa rezervelor corporale asupra vârstei
că scrofiţele care cresc mai
pubertăţii scrofiţelor
repede sunt mai precoce. De
asemenea, corelaţia cu Parametru Categorie scrofiţă
Slabă Medie Grasă
grosimea stratului de slănină
Grosimea stratului de slănină la
este r = -0,77, indicând că vârsta de 145 zile (mm) 10-12 13-15 16-18
scrofiţele slabe1 sunt mai Pubertate până la 200 zile (%) 67% 92% 100%
tardive. [90] Corelaţii Masă corporală la pubertate(kg) 97,68 98,33 108,72
negative s-au găsit şi între Vârstă la pubertate (zile) 184,5 166 166
Prelucrare după Gaughan şi col., 1997
1 Corelaţiile dintre spor şi grăsime au fost de r =+0,64; practic, scrofiţele care cresc mai repede acumulează mai
repede grăsime în organism.
grosimea stratului de slănină la greutatea de 90 de kg şi momentul apariţiei
pubertăţii. Totuşi, grosimea slăninii la pubertate nu s-a corelat cu vârsta pubertăţii.
[40] Corelaţii negative există şi între vârsta primului estru şi potenţialul glicolitic in
vivo al muşchiului longissimus dorsi (r = –0,29±0,11).
Alţi autori nu susţin existenţa unor legături între structura carcasei şi vârsta
pubertăţii, indiferent de tehnologia utilizată, în acest sens, autorii au experimentat
hrănirea ad libitum, expunerea la vier începând cu vârsta de 120 de zile [131] sau
hrănirea restricţionată fără existenţa uni contact între scrofiţă şi vier. [101]
2.C.3. FACTORI TEHNOLOGICI
2.C.3.1. Sistemul de creştere şi întreţinere

Premisele obţinerii unor reproducători valoroşi încep încă din perioada de
sugar, atât pentru masculi cât şi pentru femele.
Colectivitatea. Creşterea scrofiţelor în grupe ia în considerare faptul că
diviziunile ovocitelor şi profaza meiotică se continuă şi pe durata vieţii extrauterine.
Aşadar, datorită faptului că ovogeneza se continuă până în a 15-20-a zi a vieţii
postuterine (cel mult a 35-a zi), se recomandă ca scrofiţele să fie distribuite la
scroafe care alăptează purcei mai puţini1, astfel ca mediul să fie necompetitiv şi să
permită supravieţuirea unui număr mare de foliculi primordiali; supravieţuirea
foliculară asigură premisele obţinerii unor rate ovulatorii mari la femelele ajunse la
maturitate. [100;133] Din punct de vedere biologic, se pare că prin această măsură
se reglează mărimea populaţiei în natură; în fapt, se încearcă inducerea
hiperprolificităţii biologice în scopul supravieţuirii speciei. [100]; Rutledge (1980)
susţine că aplicarea acestor măsuri determină creşterea semnificativă a prolificităţii
primiparelor.
Şi la masculi situaţia este similară; potenţialul productiv spermatic este
stabilit în timpul celor două perioade mitotice extrauterine, una în primele zile de
viaţă, care se continuă până la vârsta de 30 de zile, şi o a doua în perioada 60-100
de zile. Din aceste motive, tineretul sugar mascul destinat reproducţiei este
distribuit la scroafe care alăptează doar 6-7 purcei sugari; ulterior, până la vârsta de
trei luni, se recomandă creşterea acestora în boxe cu număr redus de purcei. În caz
contrar, se pare că din cauza competiţiei pentru hrană şi a dezvoltării şi creşterii
mai reduse a loturilor mai numeroase, are loc trenarea diviziunilor mitotice şi
reducerea producţiei de material seminal la stadiul de maturitate. [48]
Sistem de creştere. Sistemul extensiv, cu întreţinere în aer liber, comparativ
cu cel intensiv, cu întreţinere în boxe (fig. 2.16), reduce vârsta pubertăţii. [22]
Două aspecte par a face această diferenţă; în primul rând manifestarea
comportamentului social în cazul sistemului extensiv şi, în al doilea rând, mediul
mai încărcat în noxe în adăposturile existente în sistemul intensiv.
1 Flowe (2001) recomandă ca purceii destinaţi prăsilei să fie crescuţi de scroafe care alăptează 6-7 purcei.
Manifestarea Întreţinere în boxe
% scrofie ajunse la pubertate

90%
comportamentului estral la Întreţinere liberă
scrofiţe este influenţat de tipul 75%
Prelucrare după Christenson, 1986

cazării - cazarea în boxe 60%
individuale sau cazarea în boxe 45%
comune. Scrofiţele cazate 30%
individual au estru neregulat şi 15%
manifestă călduri şterse 0%

comparativ cu cele grupate în 5 5.5 6 6.5 7 7.5 8 8.5 9
Vârstă în luni
boxe în colectivităţi de 8-12
capete. Unii autori [78] susţin
prezenţa mai timpurie cu 4 zile
a pubertăţii la scroafele cazate Figura 2.16. Influenţa sistemului de creştere
individual, dar în condiţiile asupra vârstei pubertăţii
manifestării mai şterse a
estrului. Alţii susţin că numărul mic de scrofiţe (1-3 animale/boxă), comparativ cu
unul mare (9-27 animale/ boxă), este în detrimentul precocizării pubertăţii.
Creşterea scrofiţelor în spaţii restrânse determină tardivitatea reproductivă;
efectele sunt mai puternic resimţite în sezoanele nefavorabile reproducţiei. De
asemenea, la acest factor, rasele Yorkshire şi Duroc sunt mai sensibile decât rasele
Marele Alb şi Landrace.
Densitatea şi colectivitatea. Se acceptă că pentru atingerea pubertăţii

scrofiţele trebuie să ajungă la un anumit nivel al rezervelor energetice.
Creşterea densităţii acestora determină reducerea ratei creşterii prin scăderea
consumului de furaj (cu 3% / fiecare 0,1 m2 deficit faţă de necesar – vezi tabelul
2.5) şi, prin aceasta, reducerea acumulărilor de grăsime, fapt care va determina
întârzierea pubertăţii. Din acest motiv, se recomandă evitarea densităţilor prea
ridicate, mai ales atunci când acestea au efect asupra ratei de creştere şi, în
particular, asupra creşterii proteice. [15]
Totodată, numărul mare de scrofiţe/boxă îşi poate manifesta efectul negativ
asupra pubertăţii prin comportamentul social complex, dificultatea detectării
căldurilor de către om sau vierul depistator. Unii autori consideră că un număr de
10-30 scrofiţe/boxă nu afectează apariţia pubertăţii, în timp ce colectivităţile mai
mari de 50 scrofiţe/boxă prelungesc în mod cert momentul pubertăţii. Totuşi, la
scrofiţe, se pare că cea mai favorabilă colectivitate ar fi de 6 animale / boxă, la
densităţile prezentate în tabelul 1.7 [156]
Factorii de microclimat asiguraţi în diferitele sisteme de întreţinere
influenţează apariţia pubertăţii.
Concentraţiile gazelor nocive au implicaţii majore; spre exemplu, concentraţiile de
amoniac mai mici de 20 ppm, favorizează pubertatea timpurie. [15] De asemenea,
scrofiţele care au beneficiat de sisteme de creştere în care concentraţiile de amoniac
au fost reduse (7 ppm), faţă de cele care au suportat concentraţii ridicate (35 ppm)
ating pubertatea mai degrabă şi la masă corporală mai mare.
Tipul pardoselii are implicaţii în apariţia pubertăţii; cei mai mulţi autori
recomandă pardoseala plină şi nu cea discontinuă, de tip grătar, deoarece aceasta
din urmă este cauzatoare a unor leziuni podale şi mai ales a laminitelor.
Prezenţa şi contactul cu vierul induc pubertatea, cu condiţia respectării
unor aspecte cu referire la vârsta scrofiţelor şi tipul contactului scrofiţă-vier.
[32;80;114]
Prezenţa vierului şi contactul cu vierii creează un stres acut, context în care
creşte nivelul hormonilor ACTH şi cortizol. De asemenea, creşteri semnificative
înregistrează şi LH-ul şi FSH-ul. Kingsbury şi Rawlings (1993), efectuând cercetări
asupra modificărilor hormonale la scroafele supuse contactului cu vierii, au
observat creşteri tranzitorii ale eliberării pulsatile de LH până la a 20-a zi. Nivelul
bazal şi concentraţiile medii serice ale LH cresc de asemenea după 6 ore de la
contact.
Comparativ cu scroafele neexpuse la contactul cu vierii, concentraţiile medii
ale FSH sunt mai reduse până la 20 de zile. Concentraţiile serice ale cortizolului
încep să scadă după primele contacte; rămân totuşi la nivele ridicate în cazul
scroafelor care sunt expuse contactului, dar nu manifestă călduri.
Intensitatea răspunsului privind iniţierea pubertăţii la contactul cu vierul
depinde de mai multe aspecte; dintre acestea, cele mai des supuse atenţiei sunt:
Vârsta scrofiţelor. Astfel, la scrofiţele din rasele europene cu vârsta de 160 de
zile, contactul cu vierul induce, de cele mai multe ori, manifestarea estrului în 2-3
săptămâni.
Dacă vârsta scrofiţelor este mai mică de 140 de zile, intervalul dintre primul
contact şi apariţia pubertăţii este mai mare de 3 săptămâni şi, în plus, vârsta
pubertăţii nu apare modificată de prezenţa vierului. În cazul unor scrofiţe cu vârste
mai mari de 170 de zile, pubertatea apare mai târziu decât la cele care au intrat în
contact cu vierul până la această vârstă. Astfel, se pare că vârsta în intervalul 150-
170 de zile este cel mai potrivit moment pentru contactul cu vierul, acesta fiind
urmat de un răspuns rapid şi de o pubertate la o vârstă mai mică. [15;29]
Vârsta şi comportamentul sexual al vierilor. King, (2001) şi Dial şi col., (1997) susţin
chiar un răspuns mai mare al scrofiţelor în cazul stimulării lor de către vieri mai
vârstnici de 11 luni, la care se manifestă pregnant comportamentul sexual. Spre
exemplu, vierii cu un comportament sexual puternic reduc vârsta pubertăţii cu 9-15
zile, comparativ cu cei care nu manifestă acest comportament. [69] De asemenea,
vierii experimentaţi şi rotaţia acestora au efect mai puternic asupra scrofiţelor. [15]
Unii autori sugerează că maximizarea efectului feromonilor vierului prin
contactul fizic dintre scrofiţe şi vieri apare la vârste mai mari de 155 de zile [79], la
greutăţi de peste 90 kg şi la scrofiţele cu grosimea stratului de slănină mai mare de
18 mm.
Tipul contactului dintre vier şi scrofiţă. Mediul în care are loc interacţiunea dintre
vier-scrofiţă poate afecta nivelul interacţiunii comportamentale dintre aceştia.
Pentru ca vierul să aibă un efect stimulator efectiv asupra scrofiţei, acesta trebuie să
vină în contact direct şi nemijlocit cu grupul de scrofiţe, să ajungă să se întâlnească
faţă în faţă. Precocitatea puberală este direct proporţională cu intensitatea legăturii
dintre scrofiţă şi vier; scrofiţele care intră în legătură directă cu vierul manifestă
pubertatea mai repede decât cele care au doar contacte olfactive şi vizuale, care la
rândul lor manifestă pubertatea mai repede decât cele care nu au contacte cu vierii.
[114]
Frecvenţa contactului vier-scrofiţă se poate realiza de 2-7 ori /săptămână. Practica
recomandă contactul zilnic, întrucât astfel pubertatea apare la un număr mare de
scrofiţe în 20 zile de la începere.
Sezonul are influenţe asupra promptitudinii răspunsului la stimularea produsă
de către vier; acesta apare mai rapid toamna (11 zile) şi este mai întârziat vara (29
zile). [110;111]
Durata contactului vier-scrofiţă - un contact eficient solicită timp îndestulător şi
spaţiu suficient, pentru a se crea premisele unei interacţiuni eficiente şi efective.
Astfel, durata contactului variază în funcţie de dimensiunea grupului de scrofiţe şi
densitatea acestora, întrucât aceste aspecte interferează recepţia stimulilor proveniţi
de la vier. [15] Se consideră că, în situaţia unor densităţi normale (vezi tabelul 1.5),
10-15 minute sunt suficiente pentru un contact eficient. [111] În anumite limite,
densitatea mai mare nu interferează efectul stimulator al vierului, cu condiţia ca
timpul de expunere zilnică să ajungă la 20 de minute.
Concentraţiile gazelor nocive. În cazul contactului cu vierii în condiţii de mediu
curat, fără concentraţii de amoniac, pubertatea se atinge cu 10 zile mai repede decât
în cazul aceluiaşi tratament, dar într-un mediu mai poluat. Aceste aspecte sugerează
că prezenţa la nivele înalte a amoniacului interferează cu recepţia feromonilor şi
blochează influenţa stimulatoare a acestora.
Toate aspectele prezentate la punctele anterioare rămân valabile doar în
situaţia scrofiţelor sănătoase; spre exemplu, scrofiţele cu rinită atrofică nu pot
sesiza prezenţa feromonilor masculi prepuţiali sau salivari, făcând inutil şi ineficient
contactul scroafă -vier.
Relotizarea şi mutarea scrofiţelor pleacă de la premisa că exercitarea unui
stres acut asupra scrofiţelor este favorabilă asupra apariţiei pubertăţii dar, sub
rezerva că stresul cronic are drept efect tardivizarea reproductivă.
Mutarea, relotizarea, transportul sau combinaţia acestora sunt factori care
determină stresul acut şi apariţia pubertăţii. Practic, mutarea scrofiţelor din spaţii
închise în cele deschise pare a fi un factor favorabil apariţiei pubertăţii [21;79], mai
ales dacă acest aspect are loc în preajma vârstei pubertale, respectiv la vârsta de
160-190 zile şi este dublat de prezenţa vierului.
Păstrarea scrofiţelor mature sexual împreună cu cele prepubertale, precum şi
introducerea în lot a unor scroafe aflate în călduri grăbesc de asemenea atingerea
pubertăţii. [15;113;141]
Procedura determinării estrului este un factor critic după care, de cele mai
multe ori, se stabileşte momentul apariţiei pubertăţii. Unii autori [15;22] recomandă
determinarea estrului cu ajutorul vierului, prin aducerea grupului de scrofiţe o dată
sau de două ori într-o boxă mare, în care se vor întâlni cu vierul încercător şi unde
se testează reflexul de imobilitate. Alţii, [66;135] dimpotrivă, recomandă deplasarea
vierilor în boxele scrofiţelor, iar alţii recomandă efectuarea examenului ecografic.
[94]
2.C.3.2. Alimentaţia
Alimentaţia asigură creşterea şi, implicit, contribuie esenţial la momentul
apariţiei pubertăţii; practic, în condiţiile alimentaţiei corecte şi riguros controlate, se
obţin creşteri economice şi un material biologic de calitate, la care se manifestă
precocitatea sexuală în acord cu posibilităţile genetice.
2.C.3.2.1. Normarea alimentaţiei

Nutriţia şi alimentaţia tineretului femel suin este diferită sub aspect calitativ
şi cantitativ. Aceste aspecte derivă din faptul că scrofiţele au cerinţe energetice
diferite, cerinţe care sunt influenţate şi determinate de către mai mulţi factori, cum
sunt:
Masa corporală a scrofiţelor. Pe măsura creşterii, scrofiţele solicită cantităţi
din ce în ce mai mari de energie, deci de nutreţ combinat. Cerinţele de energie au o
tendinţă asimptotică masei corporale, conform distribuţiei prezentate în figura
2.17.
Genotip. Rasele sau hibrizii cu sporuri mari solicită cantităţi crescute de
proteină. Practic, dependent de structura genetică, pentru greutăţi de 20-120 kg, se
pot obţine sporuri zilnice de 300-350 g ţesut proteic. În cazul scrofiţelor de 50 kg,
este nevoie să asigure 8165 kcal/zi şi 15,5 ÷17,1% proteină (vezi tabelul 2.3.).
După NRC, 1998
Figura 2.17. Necesarul de energie digestivă (ED) dependent de masa corporală

Tabelul 2.3
Caracteristici ale nutreţului combinat administrate în hrana scrofiţelor
Masă corporală (kg)
Categorie de greutate
3÷5 5÷10 10÷20 20÷50 50÷80 80÷120
Greutate medie 4 7,5 15 35 65 100
Spor ţesut proteic (g)
325 325 325 325 300 325 350 300 325 350
estimat pentru (20-120 kg)
Energie digestivă (kcal/kg) 3400 3400 3400 3400 3400 3400
Necesar zilnic ED (kcal/zi) 855 1690 3400 6305 8165 9750
Consum zilnic de NC (g) 251 496 1000 1854 2402 2868
Proteină brută (%) 26,0 23,7 20,9 18,0 15,5 16,3 17,1 13,2 13,8 14,4
Prelucrare după NRC, 1998. Necesar calculat pentru raţii pe bază de porumb şi soia, în condiţiile asigurării condiţiilor
optime de temperatură şi densitate
Evoluţia greutăţii la scrofiţele de prăsilă are o curbă exponenţială, iar sporul

în greutate are un raport lipide/proteină cuprins între 0,5-1,1, în funcţie de gradul
specializării spre producţia de carne. [17]
Temperatura. De regulă, temperaturile scăzute şi aflate sub temperatura
critică inferioară (18-20°C) la scrofiţele de 25-60 kg solicită creşterea cantităţii de
NC cu 25 g (sau 80 kcal EM/zi) pentru fiecare grad aflat dincolo de limita
menţionată (vezi tabelul 2.4). Pentru scrofiţele de 60-100 kg, necesarul devine 39
g/zi (sau 125 kcal EM/zi) pentru fiecare grad aflat dincolo de temperatura critică
inferioară. În cazul temperaturilor mari, consumul energetic scade cu 1,7% pentru
fiecare grad aflat dincolo de limita temperaturii critice superioare.
Tabelul 2.4
Caracteristici ale nutreţului combinat şi relaţia cu temperatura din adăpost
Component al furajului Temperatura, măsurată la nivelul animalelor
combinat 5°C 10°C 15°C 20°C 25°C 30°C
Spor ţesut proteic în carcasă (g) 338 338 338 338 338 323*
Necesar zilnic de ED (kcal) 11410 10620 9829 9039 8248 7457
Consum zilnic de furaj (g) 3356 3123 2891 2658 2426 2193
Spor mediu zilnic (g/zi) 1007 1010 1013 1016 960 868
Consum specific 3,33 3,09 2,85 2,62 2,53 2,59
Proteină brută (%) 13,0 13,6 14,3 15,1 16,0 16,7
Lizină (g/zi) 19,72 19,63 19,55 19,46 19,38 18,55
Prelucrare după NRC, 1998
Necesar calculat pentru scrofiţe întreţinute la temperaturi optime, cu o masă corporală de 80 kg, la care se
doreşte un spor al cantităţii de carne în carcasă de 325 g (spor calculat pentru intervalul 20-120 kg) şi care sunt
hrănite cu NC cu 3400 kcal/kg ED şi 3264 kcal/kg EM.
* La temperatura de 30°C nu se mai pot asigura premisele creşterii menţionate anterior; practic, ca urmare a
reducerii ingestiei, are lor reducerea sporului de la 338 la 323 g.
Densitatea- prin faptul că influenţează confortul şi facilitează sau nu

mişcarea în boxa de creştere- modifică necesarul energetic al scrofiţelor (tabelul
2.5).
Tabelul 2.5
Caracteristici ale nutreţului combinat dependent de densitatea din boxă
Component al furajului Densitate în boxa de creştere (m2/scrofiţă)
combinat 0,60 0,80 1,00 1,20
Spor ţesut proteic în carcasă (g) 336 338 338 338
Necesar zilnic de ED (kcal) 8117 8601 8836 8867
Consum zilnic de furaj (g) 2387 2530 2600 2608
Spor mediu zilnic (g/zi) 946 992 1014 1017
Consum specific 2,52 2,55 2,56 2,57
Proteină brută (%) 16,1 15,6 15,3 15,2
Lizină (g/zi) 19,26 19,42 19,44 19,45
Prelucrare după NRC, 1998
Necesar calculat pentru scrofiţe întreţinute la temperaturi optime cu o masă corporală de 80 kg, la care se
doreşte un spor al cantităţii de carne în carcasă de 325 g (spor calculat pentru intervalul 20-120 kg) şi care sunt
hrănite cu NC cu 3400 kcal/kg ED.
Spre exemplu, în cazul unor scrofiţe cu o greutate de 80 kg, întreţinute în

boxe cu diferite densităţi, pornind de la 0,60 la 1,50 m2/scrofiţă, structura raţiei se
modifică conform datelor prezentate în tabelul 2.5. Practic, în exemplul sugerat,
necesarul creşte de la 8117 kcal în cazul asigurării a 0,6 m2/scrofiţă, la 8867 kcal la
1,5 m2/scrofiţă.
2.C.3.2.2. Consumul de furaje – subalimentaţia şi supraalimentaţia

Consumul de furaje oscilează în funcţie de mai mulţi factori, cei mai
importanţi factori fiind densitatea energetică a NC şi capacitatea de ingestie care
este proporţională cu greutatea corporală; consumul este apreciat la valori de 3 -5
% din masa corporală. Consumul de furaje trebuie să fie în acord cu planificarea
creşterii tineretului; practic, între consumul de furaje, vârstă, masă corporală dorită
şi sporul mediu zilnic trebuie să existe o concordanţă (vezi tabelul 2.6).
Se consideră că nivelul alimentaţiei afectează funcţia de reproducere la trei
nivele: hipotalamic, hipofizar şi ovarian, via căilor neuroendocrine şi /sau via
Tabelul 2.6
Principalele caracteristici ale creşterii dezirabile la tineretul femel pentru prăsilă
Fază de creştere Vârsta (zile) Greutate (kg) Spor
începere terminare începere terminare mediu
zilnic (g/zi)
Sugar 1-2 săptămâni* 1 20 1,1 kg 5,1 kg 200
Sugar 3-5 săptămâni 21 35 5,1 kg 10,0 kg 325
Tineret femel 10-30 kg 36 85 10,0 kg 30,0 kg 400
Prelucrare după Burlacu, 2002
variaţiilor metabolice ale hormonilor reproductivi. [121] În conformitate cu
situaţiile practice, două sunt situaţiile care pot apărea: subnutriţia sau
supraalimentaţia. [121]
Subnutriţia deteriorează eliberarea pulsatilă de Gn-RH cu implicaţii asupra
secreţiei de LH. La nivel ovarian, subnutriţia frânează maturarea foliculară, scăzând
procentul foliculilor sănătoşi cu dimensiuni de 1-3 mm. Detectarea receptorilor
hormonali în ţesuturi sugerează că insulina, cortizolul, hormonii tiroidieni şi cei ai
axei somatotrope pot fi mediatori ai efectelor nutriţiei asupra reproducţiei. Aceşti
hormoni sunt capabili să altereze foliculogeneza direct, la nivel folicular controlând
nutriţia celulelor, factorii de creştere (insulina sau insulin-like growth factor-I) sau
amplificând acţiunea gonadotropinelor. De asemenea, insulina şi cortizolul pot
influenţa secreţia de gonadotropine prin intermediul acţiunii la nivel hipotalamo-
pituitar. [121;125]
În pofida unor evidenţe contradictorii, restricţia alimentară este o practică
curentă în creşterea tineretului de reproducţie. Unii autori consideră că alimentaţia
restrictivă, chiar dacă nu are efecte semnificative asupra secreţiei de hormoni
gonadotropi, produce o diminuare a numărului de foliculi mici (cu dimensiuni < 1
mm) şi o creştere a celor mari (cu dimensiuni cuprinse între 1 –1,9 mm). Aşadar,
restricţia alimentară, independent de efectele ei asupra hormonilor gonadotropi,
poate altera creşterea foliculilor mici. [125]
Unii autori sugerează că, restricţia proteinei în timpul perioadei prepubertale,
în scopul reducerii rezervelor lipidice, întârzie pubertatea [42] iar alţii sugerează că
nivelul rezervelor proteice este mai important decât cel ale rezervelor lipidice;
aşadar, ceea ce se sugerează este faptul că, după ce scrofiţele ajung la rate maximale
ale depunerilor proteice, rezervele lipidice pot varia, fără a influenţa vârsta
pubertăţii, deci restricţia alimentară poate fi utilizată. [15]
De asemenea, şi alţi autori consideră că restricţia furajeră moderată are efecte
benefice asupra precocităţii reproductive, nefăcând altceva decât să maximizeze
efectul flushing-ului. [81]
De regulă, restricţia alimentară cu scopul dirijării creşterii este recomandată
după atingerea greutăţii de 100 kg, cu scopul obţinerii unor sporuri medii zilnice de
500-600 g. Astfel, nivelul energetic al scroafelor poate fi redus, fără ca această
măsură să afecteze apariţia pubertăţii; restricţia poate fi realizată prin alimentaţie
individuală cu 1,5-2,5 kg NC şi un nivel proteic de 14%, în două tainuri şi în
condiţiile asigurării unui front de furajare individualizat, cu dimensiunea
corespunzătoare categoriei (vezi tabelul 1.5).[89;132;155]
Supraalimentaţia, pe lângă faptul că este ineficientă economic, poate avea şi
efecte negative asupra efectivului de înlocuire a mătcii.
Astfel, supraalimentaţia din perioada 75 -160 de zile şi la masă corporală mai
mare de 30 kg nu mai influenţează creşterea bazală de LH, STH (GH), greutatea
tractului genital, volumul folicular sau concentraţia intrafoliculară şi plasmatică a
17-β estradiolului
În concluzie, în acţiunea de precocizare reproductivă, alimentaţia şi greutatea
corporală au influenţe deja dovedite. Restricţia alimentară [129] sau administrarea
furajului ad libitum [82] acţionează asupra vârstei pubertăţii, prelungind-o, în primul
caz, şi reducând-o, în cel de-al doilea. [79]
Aşadar, dacă s-a asigurat o rată adecvată de creştere, atunci restricţia
alimentară practicată după atingerea masei corporale de 100 de kg nu afectează
semnificativ vârsta pubertăţii.
2.C.4. FACTORI CLIMATICI

Sezonul şi factorii climatici au efecte asupra performanţelor reproductive şi,
implicit, asupra apariţiei pubertăţii.
Sezonul naşterii: de regulă, scrofiţele născute în sezonul de iarnă au
pubertatea mai devreme decât scrofiţele născute în sezonul de vară. Diferenţa
persistă şi în cazul vârstei la prima montă; astfel, scrofiţele Landrace născute iarna,
faţă de cele născute vara, au prima montă la 248 zile, faţă de 251 zile. In cazul
scrofiţelor Marele Alb diferenţa este de şase zile (245 faţă de 251) [teză]
Sezonul manifestării probabile a pubertăţii. Sezonul de vară apare ca
fiind cel care afectează cel mai puternic momentul pubertăţii. [22] În cazul
scrofiţelor de rasă Meishan, sezonul de iarnă grăbeşte apariţia pubertăţii înainte de
vârsta de 100 de zile. [43]
Influenţele sezonului asupra vârstei la prima montă se pot concretiza în
variaţii de 3-10 zile; spre exemplu, sezonul de iarnă-primăvară pare a fi mai propice
apariţiei pubertăţii decât sezoanele vară-toamnă. [116] Cele prezentate se manifestă
şi în cazul vârstei la prima montă. Aceasta este mai mare în sezoanele vară-toamnă
şi mai redusă în lunile de iarnă-primăvară; spre exemplu, la scrofiţele Landrace şi
Marele Alb se obţine o diferenţă de cinci zile între lunile mai şi septembrie. [teză]
Temperaturile mai ridicate prelungesc apariţia pubertăţii cu 4-10 zile. [123].
Explicaţia este dată în primul rând de reducerea ingestei şi, mai apoi, de efectele
stresului termic care diminuează secreţia de gonadotropine (LH şi FSH) şi
cauzează creşterea cortizolului plasmatic şi a PGF2α. [47;88]
Fotoperioada. Cu toate că nu s-au observat în mod cert influenţe
semnificaţii ale duratei şi intensităţii luminii asupra vârstei pubertăţii [32] sau
activităţii hipofizei, nivelului prolactinei, LH-ului [102] şi estrogenilor, încă se crede
că acest factor influenţează pubertatea. Mecanismul, deşi se pare că este legat de
secreţia de melatonină, nu este încă bine evidenţiat. Mai mulţi autori au prezentat
existenţa unui ritm circadian al secreţiei de melatonină [31;58] la 30% [58] la 50%
[59] din scrofiţe, creşterea nivelurilor de melatonină odată cu înaintarea în vârstă a
acestora [58] sau dependenţa secreţiei de melatonină de intensitatea luminoasă. [31]
Cu toate acestea, încă nu se pot face conexiuni între activitatea glandei pineale şi
gonade, dimpotrivă, unii autori [30] avansează ideea inexistenţei efectelor
melatoninei asupra pubertăţii.
Totuşi, intensitatea şi durata mai mare a luminii [79], laolaltă cu temperatura
joasă, se pare că stimulează apariţia pubertăţii. Creşterea fotoperioadei la 15 ore
atunci când în mod natural durata zilei scade, determină apariţia pubertăţii mai
degrabă cu 20 de zile [15]. De asemenea, întunericul total, după unii autori, scade
[36], iar după alţii - creşte [102] vârsta pubertăţii.
Din cele prezentate, se poate susţine că fotoperioada, chiar dacă este un
factor de influenţă a vârstei pubertăţii, nu este un factor major. Totuşi, pentru
tineretul de reproducţie se sugerează ideea că cel mai eficient regim de lumină
trebuie să aibă o durată de 10-12 ore, cu o intensitate de 270-500 lucşi. [112]
2.D.INDUCEREA ŞI CONTROLUL PUBERTĂŢII – ALEGEREA

SCROFIŢELOR PENTRU REPRODUCŢIE
2.D.1. PRINCIPII ALE CONTROLULUI PUBERTĂŢII

Pentru a se asigura reproducerea intensivă este necesar controlul activităţii şi
evenimentelor reproductive survenite în viaţa scrofiţelor. În general, prin controlul
activităţii de reproducere se înţelege verificarea permanentă sau periodică, cu scopul cunoaşterii
realităţilor şi modului de desfăşurare a proceselor survenite în creşterea şi dezvoltarea scrofiţelor,
spre a preîntâmpina sau a elimina eventualele lipsuri şi spre a o îmbunătăţi activitatea
reproductivă.
Controlul presupune abordarea unor situaţii şi desfăşurarea unor acţiuni la
mai multe niveluri. Primul nivel este cel al fermei, nivelul imediat următor ia în
considerare categoria de animale, mergându-se până la individ.
În cazul scrofiţelor, la primul nivel, interesează vârsta medie a pubertăţii şi
elementele sau categoriile de elemente cu efecte dispersive asupra acestei medii.
Practic, interesează identificarea categoriilor de animale şi a factorilor care
generează dispersii. Spre exemplu, aceste categorii pot fi: scrofiţele slabe, liniile
genetice specializate pentru producţia de carne sau factori cum sunt regim
alimentar restrictiv, sezonul, stresul cronic etc. În urma controlului creşterii şi a
pubertăţii scrofiţelor, pot fi luate diverse decizii tactice sau operaţionale:
- precocizarea pubertăţii şi reducerea vârstei la prima montă
- stabilizarea vârstei la prima montă în cadrul unor limite considerate
adecvate nivelului fermei;
- întârzierea precocităţii şi amânarea vârstei primei monte sau inseminări;
- eliminarea de la reproducţie a unor scrofiţe şi reforma în direcţia
producţiei de carne.
Controlul creşterii şi pubertăţii scrofiţelor presupune considerarea mai
multor categorii de metode (tehnologice, clinice, terapeutice etc.), precum şi
interferenţe dintre acestea. Practic, la categoria tineret femel, decizia stimulării
pubertăţii ori decizia introducerii în activitatea de reproducere a scrofiţelor
consideră mai multe elemente, cu referire specială la consecinţele pe care aceste
decizii le au asupra performanţelor reproductive ulterioare, aşa cum sunt ele
percepute la nivelul fermei.
2.D.1.1. Vârsta primei monte şi implicaţiile asupra performanţelor

reproductive ulterioare
Vârsta primei monte generează vârsta primei parturiţii şi o serie de efecte
asupra nivelului prolificităţii, fecundităţii sau longevităţii productive.
Surprinderea pubertăţii sau identificarea primului estru este o necesitate în
managementul scrofiţelor, având în vedere recomandarea conform căreia, pentru
obţinerea unei prolificităţi mulţumitoare, este nevoie de trecerea a 1-2 cicluri estrale
înainte de efectuarea inseminării fecunde.
Prelungirea vârstei primei monte are, de cele mai multe ori, drept rezultat
creşterea prolificităţii primiparelor cu 0,1 purcei la fiecare 10 zile adăugate peste
vârsta de 180 de zile. [145;146] Koketsu şi Dial (1997a) susţin că prelungirea vârstei
primei monte de la 200 la 280 zile generează un purcel în plus la primipare,
influenţând favorabil prolificitatea, până la nivelul celei de a doua parturiţii. Aşadar,
este acceptat faptul că scrofiţele cu monte mai tardive sunt mai prolifice. [26]
Reducerea vârstei la prima montă are ca efect pozitiv reducerea costurilor
întreţinerii scrofiţelor dar, conform rezultatelor cercetărilor lui Holtz, şi col. (1999),
precocizarea vârstei la primă montă este urmată de creşterea ratei de reîntoarcere a
căldurilor şi de scăderea prolificităţii. În acelaşi timp, în conformitate cu rezultatele
cercetărilor lui Koketsu şi col. (1999), tardivitatea primei monte reduce rata fătării.
Bineînţeles, decizia reducerii sau prelungirii vârstei primei montei ia în calcul
pe de o parte costul întreţinerii scroafei şi, pe de altă parte, nivelul prolificităţii şi
performanţelor reproductive ulterior aşteptate.
2.D.2. METODE TEHNOLOGICE

Controlul creşterii şi pubertăţii prin metodele tehnologice face referire la
asigurarea premiselor obţinerii tineretului de reproducţie de calitate şi stimularea
apariţiei căldurilor la scrofiţe prin managementul factorilor tehnologici şi asigurarea
condiţiilor de mediu optime.
Oricare din factorii de influenţă ai pubertăţii se pot constitui în pârghii de
control tehnologic (vezi capitolul 2.C). Cei mai importanţi factori tehnologici prin
care se realizează controlul pubertăţii scrofiţelor sunt: alimentaţia, tehnologia de
creştere şi întreţinere şi exploatarea scrofiţelor.
2.D.2.1. Elemente de exploatare a scrofiţelor

Pentru exploatarea scrofiţelor în condiţii optime sunt recomandate
determinarea, păstrarea şi utilizarea anumitor elemente după cum urmează:
Determinarea unor indici şi păstrarea evidenţelor indicilor calculaţi -
face referire la anumiţi indici de bază dintre care se pot menţiona: vârsta medie a
primei monte, intervalul vârsta de intrare la reproducţie – prima montă, rata reformei în
rândul scroafelor adulte, procentul scrofiţelor anestrice sau rata reformei scrofiţelor.
Momentul intrării la reproducţie a scrofiţelor depinde de tehnologia de
exploatare. În sistemul intensiv, în vederea înlocuirii mătcii de reproducţie, se
utilizează scrofiţe provenite de regulă din efectivul propriu. Scrofiţele sunt primite
în adăposturile de reproducţie – sectorul depistare-montă, unde sunt cazate în boxe
colective, dar cunoscându-se datele cu referire la data populării, numărul scroafelor
din boxă, greutatea medie a acestora şi data începerii depistării. Pentru un timp de
15-20 zile, aceste scrofiţe sunt lăsate pentru a se acomoda cu noul spaţiu şi pentru a
atinge masa corporală de 105 kg; acest aspect se realizează, în mod curent, la vârsta
de 7-8 luni, moment din care se poate începe depistarea scrofiţelor în călduri şi
monta acestora. Se apreciază că, din numărul total de scrofiţe introduse, 75%
trebuie să fie montate. [66;135]
Alegerea scrofiţelor pentru reproducţie este un proces continuu care are
în vedere criteriile pe care trebuie să le îndeplinească individual fiecare scrofiţă. Cu
toate că aceste criterii sunt cronologice, multiple şi diversificate de la o fermă la
alta, se acceptă ca generale criteriile şi activităţile prezentate în tabelul 2.7.
Numărul scrofiţelor reţinute pentru reproducţie este variabil şi depinde
esenţial de procentul reformei şi programarea seriilor de fătare din fermă. Stabilirea
numărului de scrofiţe care vor înlocui scroafele reformate se face din timp, practic
încă de la înţărcare, având în vedere influenţele numeroşilor factori (sezon, boli,
mediu, rasa). Practic, pentru menţinerea unui sistem de monte şi fătări eşalonate în
serii (unitate de timp săptămânală, decadală, bilunară etc.), necesarul de scrofiţe se
poate calcula prin:
a) Calcularea numărului de scrofiţe necesare pentru a fi montate în fiecare serie (Nr.ss):
număr de femele x rata reformei
Nr. ss = (2.1)
365 zile / durata seriei de fătare (zile)
b)Calcularea procentului de scrofiţe la care se aşteaptă apariţia teoretică a estrului
sau căldurilor (%SE):
durata seriei (zile)
%SE = (2.2)
21 zile (durata medie a ciclului estral la scroafă)
c) Calcularea numărului de scrofiţe disponibile fiecărei serii (Nr. SDS) :
Nrss
Nr. SDS = (2.3)
% SE
Tabelul 2.7
Activităţi necesare alegerii scrofiţelor pentru reproducţie
Momentul Criterii şi activităţi desfăşurate cu scopul creării premiselor alegerii celor mai
desfăşurării bune scrofiţe pentru înlocuirea mătcii.
la naşterea - identificarea scrofiţelor din lotul de purcei fătaţi şi eliminarea celor cu anomalii
scrofiţei congenitale (hernii etc.)
- înregistrarea datei naşterii, numărului de purcei din lotul de fătare şi marcarea, de
regulă prin preducire.
- diminuarea şi egalizarea loturilor prin redistribuirea masculilor la scroafele cu puţini
purcei (după priza de colostru);
- înregistrarea evenimentelor parturiţionale (prezentarea purceilor, timpul parturiţiei,
medicaţia administrată, starea ugerului, starea generală – febră)
la înţărcare - înţărcarea şi alimentaţia normată pentru controlul creşterii şi dezvoltării
- identificarea prin crotaliere a scrofiţelor marcate prin preducire la naştere:
operaţiunea se execută după o prealabilă verificare a numărului de sfârcuri, simetriei,
şi formei sfârcurilor. Numărul scrofiţelor se recomandă să fie mai mare de 2-3 ori
decât necesarul pentru înlocuire.
în preajma - îndeplinirea celor 5 criterii la baremuri mulţumitoare:
pubertăţii 1. creştere la parametri acceptabili - scrofiţele alese pentru reproducţie trebuie să
(de regulă la prezinte rate acceptabile de creştere, în comparaţie cu contemporanele acestora
vârste >160 (trebuie să fie în primele trei pătrimi ale ierarhiei realizate după rata creşterii)
zile şi greutăţi 2. stare de îngrăşare optimă – se apreciază atât pe baza condiţiei corporale (vezi
de 90-100 kg) tabelul 2.9), cât şi pe baza determinării rezervelor energetice, prin măsurarea stratului
de grosime în punctul P2 .
3. sfârcuri numeroase, simetrice şi funcţionale; practic scroafele care au mai
puţin de 6 perechi de sfârcuri sau cele care au mai mult de două sfârcuri înfundate
sau mici (care nu pot fi supte de către purcei) pe o parte nu se recomandă a fi alese
pentru reproducţie.
4. dezvoltarea şi integritatea organelor genitale externe la momentul pubertăţii;
scrofiţele cu dimensiuni reduse ale vulvei, cele cu vulve infantile sau cu dezvoltarea
anormală se recomandă să nu fie alese pentru reproducţie.
5. stare de sănătate; la nivelul aparatului locomotor se apreciază scheletul, sănătatea
şi robusteţea - pentru aceasta se poate utiliza:
- alegerea scrofiţelor care provin din parturiţii prolifice sănătoase; de regulă, se aleg
cu 20-30% mai multe decât necesarul pentru înlocuire.
- mutarea scrofiţelor neselecţionate în sectorul pentru îngrăşare;
- începerea furajării restricţionate, dar fortificarea organismului cu minerale;
- începerea contactului cu vierul şi observarea manifestării primelor călduri
(pubertăţii). În procesul alegerii scrofiţelor pentru reproducţie se recomandă
favorizarea celor care au manifestat pubertatea cel mai timpuriu; practic, se
reformează cele care au pubertatea tardivă. De asemenea, decizia alegerii scroafelor
poate fi dublată de efectuarea unor examene complementare – spre exemplu,
examenul ecografic al tractului reproductiv.
la momentul - efectuarea reformei finale cu respectarea numărului de scrofiţe necesare pentru
montei sau înlocuirea mătcii (vezi relaţiile 2.1-2.5)
inseminării - verificarea existenţei şi persistenţei identificării prin crotaliere, preducire sau alte
metode.
Prelucrare după sursele bibliografice ale capitolului 2.
d) Calculul numărului de scrofiţe cu posibile tulburări reproductive supuse
acomodării în depistare-montă (NrSPR):
Nrss x intervalul vârsta de intrare la reproducţie-montă x % scrofiţe
NrSPR = (2.4)
durata seriei anestrice
e) Calculul numărului de scrofiţe necesare acomodării în depistare-montă
(NrSPR):
Nrss x intervalul vârsta de intrare la reproducţie-montă
NrTSP = + NrSPR (2.5)
durata seriei
f) calculul numărului total de scrofiţe necesare pentru intrarea la reproducţie în
depistare-montă (NrSPR):
NrSPR = NrTSP + Nr.SDS (2.6)

Introducerea datelor specifice fiecărei ferme permite calculul numărului de
scrofiţe reţinute şi introduse în acomodare şi depistare-montă1.
Reforma scrofiţelor. Având în vedere faptul că decizia eliminării de la

reproducţie a unei primipare sau secundipare este una deosebită, se impune o
atenţie deosebită în alegerea scrofiţelor pentru reproducţie. [87]
Reforma sau eliminarea de la reproducere se efectuează asupra scrofiţelor
care nu îndeplinesc
baremurile privind alegerea; Tabelul 2.8
de regulă, scroafele care nu Cauze principale ale reformei la scrofiţe
au manifestat primul estru Cauze ale reformei la scrofiţe %
până la vârsta de 7 ½ luni Rată redusă de creştere 14,6
se recomandă a fi eliminate Îngrăşare 27,7
din efectivul matcă. Îngrăşare şi sfârcuri înfundate 6,8
Cele mai frecvente Sfârcuri înfundate 11,7
cauze ale reformei din Anestru Repetarea căldurilor
11,0
3,0%
rândul scrofiţelor sunt rata Avort 1%
redusă a creşterii sau Alte cauze diferenţa până la 100%
îngrăşarea exagerată (vezi Prelucrare după Ehnvall şi col., 1981; studiu efectuat pe scrofiţe începând
tabelul 2.8) cu vârsta de 10 săptămâni.
1 Spre exemplu, într-o fermă cu un efectiv matcă de 300 scroafe, rata reformei de 33% şi durata unei serii de două
săptămâni, numărul de scrofiţe montate pe serie (vezi relaţia 2.1) trebuie să fie (300x0,33)/(365/14)=3,79, rotunjit,
4. Procentul scrofiţelor aşteptate în călduri (vezi relaţia 2.2) este 14/21=0,667 sau 66,7%, iar numărul de scroafe
necesar fiecărei serii (relaţia 2.3) devine 4/0,667= 6 scrofiţe. În condiţiile în care 10% (0,10) din scrofiţele intrate în
acţiunea de depistare-montă nu vor manifesta călduri în 28 zile, conform relaţiei 2.4 vor exista
[(4x28)/14]x0,1=0,8 rotunjit, adică o scrofiţă reformată în fiecare serie. Numărul total de scrofiţe care trebuie
aclimatizate pentru a se asigura suficiente scrofiţe, calculat conform relaţiei 2.5, este [(4x28)/7] + 1 =9 scrofiţe.
Aceasta înseamnă că numărul total al scrofiţelor aflate în aclimatizare şi depistare-montă pentru susţinerea unor
serii de 14 zile va fi de 6+9=15 scrofiţe.
Tabelul 2.9
Stabilirea condiţiei corporale1 la scroafe
Punctaj Şolduri Ima-

Şale Spinare Coaste
condiţie /coadă gine
Şolduri foarte Foarte înguste. Vertebre Coaste
proeminente. Procese spinoase şi proeminente şi individualizat,
0 Cavitatea fosei transversale cu ascuţite pe întreaga foarte
emaciată ischio-rectale margini tăioase. lungime a spinării proeminente
adâncă. Flanc foarte adâncit.
Şolduri proemi- Înguste cu apofizele Vertebre Cutia costală

nente, uşor proceselor spinoase proeminente. aparentă, dar
1 acoperite. Cavi- şi transversale uşor Grosimea stratului coastele mai
slabă tate în jurul cozii acoperite. de slănină în P2 puţin
uşor observabilă. Flanc adâncit. < de 15 mm. (GS proeminente
<15 mm)
Şolduri acoperite Apofizele Vertebrele vizibile Coaste
de grăsime. proceselor spinoase la nivelul greabă- acoperite, dar
Cavitatea fosei şi transversale nului şi mai acope- palpabile.
2
ischio-rectale acoperite şi rite spre spinare.
moderată
ştearsă. rotunjite. Flanc uşor
adâncit. GS=15-18 mm
Şolduri simţite Apofizele proceselor Vertebrele se simt Coaste

doar la palpaţia spinoase şi doar la palpaţia invizibile.
3 profundă. transversale simţite profundă. Palparea
bună Lipsa cavităţii doar la palpaţia GS=18-20 mm profundă
din jurul cozii profundă. Flanc plin. foarte dificilă
Şolduri Apofize imposibil de Vertebre Coaste

nepalpabile. palpat. nepalpabile nepalpabile
4 Baza cozii Flanc plin, rotunjit la GS =20-23 mm
grasă adâncită în ţesut nivelul regiunilor
adipos limitrofe
Prin palpare, superficială sau profundă, Linia mediană Coaste

5 grosimea stratului de slănină nu poate fi apare uşor adâncită. acoperite de
obeză determinat. Spinare dublă. un strat gros
GS >23 mm de slănină.
1Condiţia corporală reprezintă starea fiziologică şi de întreţinere a scroafei la un moment dat. Practic, condiţia
scroafei exprimă gradul în care aceasta este pregătită pentru a realiza producţie sub aspect cantitativ şi calitativ.
Cuantificarea condiţiei se realizează prin punctarea condiţiei corporale (PCC), operaţiune prin care se apreciază
prezentarea şi gradul de acoperire cu musculatură şi grăsime a razelor osoase din regiunile şoldului, cozii,
spatelui, şalelor şi coastelor după scala prezentată în tabel. Această apreciere se face prin vizualizare-inspecţie,
palpare, ajutate uneori de măsurarea grosimii stratului de slănină; operaţiunea se termină prin acordarea unui
punctaj de la 0 la 5 pentru fiecare din cele patru grupe de regiuni (şolduri/coadă, şale, spinare şi coaste); media
acestor note reprezintă PCC-ul. În funcţie de stadiul fiziologic al scroafei, punctajele optime sunt: 2 în perioada
de montă; 3 în primele trei luni ale gestaţiei, iar la parturiţie 2,5-3 - 80% având PCC=3. Cel mai frecvent,
punctajul se stabileşte în momentul înţărcării, la 30 zile, 50 zile şi 80 zile de la montă.
2.D.2.2. Controlul creşterii şi pubertăţii prin alimentaţie
Alimentaţia scrofiţelor destinate înlocuirii mătcii începe încă din momentul
naşterii şi presupune:
- distribuirea scrofiţelor la scroafe cu bune abilităţi materne şi în loturi care să
asigure o alimentaţie corespunzătoare;
- suplimentarea alimentaţiei cu înlocuitori de lapte şi prestarter;
- normarea alimentaţiei în concordanţă cu condiţiile de întreţinere oferite de
sistemul de creştere-exploatare.
- controlul creşterii prin restricţie alimentară şi stimularea pubertăţii prin
supraalimentaţie.
Practic, la scrofiţe, atât apariţia ciclului estral, cât mai ales creşterea
prolificităţii se pot realiza prin supraalimentaţie sau prin furajarea ad libitum,
începând cu 11-14 zile înainte de montă, fenomen asimilat sub accepţiunea flushing.
[128;129] În acest caz, creşterea energiei face posibilă eliberarea unui număr mai
mare de ovule.
Totuşi, în practicarea alimentaţiei stimulative se recomandă moderaţie,
întrucât prelungirea alimentaţiei de tip abundent poate avea ca efect negativ
atenuarea libidoului, tulburări ale ovulaţiei sau nidaţiei şi, prin urmare, scăderea
fecundităţii şi prolificităţii. De asemenea, menţinerea supraalimentaţiei pe durata
gestaţiei timpurii cauzează creşterea mortalităţii embrionare. [89]
2.D.3. METODE CLINICE ŞI TERAPEUTICE
2.D.3.1. Controlul pubertăţii prin mijloace clinice

Controlul clinic al pubertăţii se poate realiza prin depistarea primului estru
prin inspecţie şi vizualizare prin ecografie:
Prin inspecţie şi vizualizare interesează mai ales observarea modificărilor
comportamentale şi a semnelor manifestării estrului la scrofiţele cu vârste apropiate
momentului pubertăţii.
Metoda ecografică permite vizualizarea dezvoltării uterine şi este aplicabilă în
condiţii de fermă. Aceasta a fost sugerată de către Martinat-Botté şi col. (2000; 2003)
care, după statusul fiziologic, împart scrofiţele în categoriile:
- scrofiţe infantile - scrofiţe la care uterul are dimensiuni reduse şi la care pe
ovare nu se pot diferenţia alte structuri decât foliculi cu diametru < 0,5 cm;
- scrofiţe impubere - scrofiţe la care uterul începe să crească, începe să fie bine
vascularizat şi cu ovare pe care nu se pot diferenţia alte structuri decât
foliculi cu diametru de 0,1-0,6 cm;
- scrofiţe prepubere - scrofiţe cu uterul dezvoltat şi cu ovare la suprafaţa cărora
se observă un număr redus de foliculi cu dimensiuni de 0,6-0,8 cm;
- scrofiţe pubere - scrofiţe la care
uterul este dezvoltat, cu ovare
la suprafaţa cărora se observă
corpi luteali, corpi albicans şi
foliculi.
Prelucrare după Martinat-Botté şi col., 2003
Practic, metoda vizualizării

uterului, se bazează pe efectuarea unei
ecografii externe în partea dreaptă a
scrofiţei, prin aplicarea unei sonde
liniare în regiunea inghinală.
Categorisirea scrofiţelor se face având
ca puncte de reper grosimea uterului şi
aria uterină (vezi figura 2.18)
Având în vedere corelaţia dintre
greutatea uterului şi aria uterină (r
=+0,92 la p < 0,001) sau cea dintre
grosimea uterului şi greutate (r =
+0,88 la p < 0,001) şi faptul că
Figura 2.18. Diagnosticul pubertăţii prin acurateţea identificării uterului puber
ecografie cu sondă liniară de 5MHz faţă de ce impuber este mai mare de
a) scrofiţă infantilă b) scrofiţă impuberă; c) scrofiţă 95 procente, se consideră că metoda
prepuberă d) scrofiţă la două zile de la prima ovulaţie. 1 poate fi aplicată cu succes în controlul
– perete abdominal; 2 – vezică urinară; 3 – uter; 4 – ansă pubertăţii scroafelor.
intestinală; 5 – arie uterină; 6 – secreţie uterină; 7-
exemplu de grosime uterină
2.D.3.2. Inducerea şi controlul pubertăţii prin mijloace hormonale

Controlul şi inducerea pubertăţii prin mijloace hormonale, în principal prin
tratamente hormonale, este ultima din metodele care se recomandă; motivaţia este
în primul rând economică şi nu în ultimă instanţă opoziţia societăţii şi
reglementările legislative. De regulă, inducerea pubertăţii prin metode hormonale
nu are loc mai devreme de 165-170 zile şi la mai puţin de 85-90 kg masă corporală.
În decursul timpului, s-au utilizat o serie de preparate hormonale pentru
controlul şi inducerea pubertăţii; cele mai frecvente proceduri terapeutice sunt:
Utilizarea hormonilor gonadotropi - este cel mai utilizat tratament; prin acest
tratament se folosesc combinaţii de eCG şi hCG. Practic, conform protocolului
descris în fig. 2.19, tratamentul poate fi efectuat la scrofiţele impubere cu vârstă
mai mare de 5 ½-7 ½ luni.
Richard şi col. (2004) sugerează în cazul scrofiţelor a căror pubertate a fost
stimulată hormonal cu preparate gonadotrope sincronizarea celui de-al doilea estru
prin prostaglandine administrate la 18 zile de la prima intervenţie hormonală (vezi
figura 2.20).
REPRODUCEREA INTENSIVĂ A SCROAFELOR
După Britt şi col., 1987
119
Figura 2.19. Inducerea pubertăţii cu analogi FSH şi LH

Protocol: Se administrează 400 IU eCG şi 200 IU hCG (5 ml P.G.600) 1; în 3-5 zile de la tratament apar călduri
fertile şi, în următoarele 28 zile, 75% din scrofiţe manifestă estru.
Prelucrare după Richard
şi col. 2004
Figura 2.20. Sincronizarea celui de-al doilea estru la scrofiţele a căror pubertate a
fost stimulată hormonal cu P.G. 600.
Protocol: scrofiţele la care s-au administrat 5 ml P.G.600® (Intervet) şi au avut un prim estru sunt sincronizate
pentru un al doilea prin administrarea unei prostaglandine (Lutalyse în doză de 2 ml), la 18 zile de la prima
administrare a preparatului cu analogi gonadotropi.
Administrarea progestinelor. Atunci când statusul fiziologic al scrofiţei nu este

cunoscut (aceasta putând fi impuberă, prepuberă, puberă sau ciclică etc.), se
sugerează administrarea preparatelor progesteronice (Altrenogest) pe o durată de 18
zile, urmată, la sistarea sa, de administrarea gonadotropinelor - vezi figura 2.21.
După Kirkwood,
1999
Figura 2.21. Sincronizarea estrului la scrofiţe cu progestine

Protocol: RegumateTM administrat în doză de 15-20 mg/ zi, timp de 14-18 zile şi urmat de 5 ml P.G.600;
determină apariţia estrului la 80-90% din scrofiţe după 3 zile de la terminarea tratamentului.
Cei mai mulţi autori susţin că administrarea acestui gestagen nu cauzează

apariţia chisturilor foliculare decât dacă este subdozat, respectiv dacă este
administrat în doze <13 mg. [27;148]
1Acolo unde s-a utilizat denumirea comercială a produselor, nu s-a intenţionat nici andorsarea, nici criticarea
produselor similare neamintite.
Administrarea Altrenogestului chiar pe durate de numai două săptămâni (vezi
protocolul descris în figura 2.22) are ca efecte creşterea ratei ovulaţiei şi, în
consecinţă, creşterea nivelului prolificităţii la primipare cu 1,2 purcei; dacă la
tratament se adaugă şi flushing, prolificitatea primiparelor creşte cu încă 1,1 purcei.
Aşadar, utilizarea combinată a celor două tratamente poate îmbunătăţi prolificitatea
primiparelor cu 2 purcei. [130]
Administrarea estrogenilor determină inducerea pubertăţii. Spre exemplu,
administrarea estradiol benzoatului în doză de 5-15 μg/ zi timp de cel puţin 3 zile
consecutiv induce creşterea secreţiei de LH şi ovulaţie la peste 75% din scrofiţele
supuse tratamentului, în maxim 10 zile de la terminarea tratamentului. [151]
După Rhodes, şi col,. 1991
Figura 2.22. Sincronizarea estrului la scrofiţe cu progestine şi flushing

Protocol 1: Altrenogest (RU-2267) administrat în doză de 15 mg/ zi, timp de 14 zile şi urmat în a 9-a zi a
tratamentului de flushing până în ziua estrului determină apariţia estrului la 90% din scrofiţe după 6 ½ zile în cazul
flushing-ului.
Protocol 2: Altrenogest (RU-2267) administrat în doză de 15 mg/ zi, timp de 14 zile; estrul apare la 90% din
scrofiţe, dar după 7 ½ zile de la scoaterea din alimentaţie a progestinei.
Creşterea modernă a suinelor oferă multiple posibilităţi de efectuare a

controlului şi inducerii pubertăţii. Alegerea celei mai bune metode şi succesul
aplicării acesteia depinde de vârsta, greutatea scrofiţelor şi condiţiile de
management; indiferent de metoda aleasă, aceasta trebuie să maximizeze beneficiul
economic şi să crească eficienţa reproductivă.
BIBLIOGRAFIE
1 Abeydeera, L.R., Wang, W.H., Cantly, T.C., Rieke, A., Prather, R.S., Day B.N,1998. Presence of
epidermal growth factor during in vitro maturation of pig oocytes and embryo culture can modulate blastocyst
development after in vitro fertilization, Mol. Reprod. Dev. 51:395-401.
2 Anderson, L.L., 1993. Pig. În Hafez, E.S.E., Reproduction in farm animals, 6-th Edition,
Lea&Febiger, Philadelphia.
3 Archibong, A.E., Maurer, R.R., England, D:C., Stomshak, F., 1992. Influence of sexual maturity of
donor on in vivo survival of transferred porcine embryos. Biol. Reprod. Dev. 51:395-401.
4 Ardelean, V., 1998, Reproducţia animală, Ed Agroprint, Timişoara.
5 Ardelean, V., 2002, Fiziologia reproducerii animalelor, Ed Mirton, Timişoara.
6 Bazer, F.W., Thatcher, W.W., Martinat-Botte, F., Terqui, M., 1988, Sexual maturation and
morphological development of the reproductive tract in large white and prolific Chinese Meishan pigs. Journal
of Reproduction and Fertility 83: 723-728.
7 Beltranena, E., Aherne, F.X., Foxcroft, G.R., Kirkwood, R.N., 1991. Effects of pre- and
postpubertal feeding on production traits at first and second estrus in gilts. J. Anim. Sci. 69(3):886-893.
8 Beresford W.A., 1998a. Histology, Female Reproductive System, Anatomy Department, West
Virginia University, Morgantown, http: //www. geocities. com /Athens /Academy /1575/
chap29. html.
9 Besmer., P., Manova, K., Duttlinger, R., Huang, E., Packer, A., Gyssler, C., Bachvarova, R.,
1993, The kit-ligand (steel factor) and its receptor c-kit/W: pleiotrophtic roles in gametogenesis and
melanogenesis. Development Suppl. 125-137.
10 Bidanel, J. P., Gru J.. Legault, C., 1996, Genetic variability of age and weight at puberty, ovulation rate
and embryo survival in gilts and relations with production traits. Genet. Sel. Evol. 28: 103-115.
11 Biggs, C., Tilton, J.E., Craigon, J., Foxcroft, G.R., Ashworth, C.J., Hunter, M.G., 1993.
Comparison of follicular heterogeneity and ovarian characteristics in Meishan and Large-White hybrid pigs. J.
Reprod. Fertil. 97, 263–269.
12 Bogdan, A., Bistriceanu, M., Măjină, C., 1981, Reproducţia la animalele de fermă, Ed. Scrisul
Românesc, Craiova.
13 Bolamba, D., Matton, P., Estrada, R., Dufour, J.J., 1994. Ovarian follicular dynamics and
relationship between ovarian types and serum concentrations of sex steroids and gonadotrophin in prepubertal
gilts Animal Reproduction Science Vol. 36 (3-4):291-304.
14 Britt, J.H., Day, B.N., Webel, S.K., Brauer, M., 1987, Induction of estrus in prepuberal gilts by
treatment with a combination (P.G.600) of pregnant mare's serum gonadotrophin and human chorionic
gonadotrophin. American Association of Swine Practitioners Convention, March 8-10;
Indianapolis, Indiana-USA: Technical Report 5.
15 Brooks P., 1999. Maximize the male effect. Pork Farm & Country http:// www. agpub.on.ca/
pork/ jan99/ div-3.htm.
16 Burlacu, Gh., Cavache, A., Burlacu R., 2002. Potenţialul nutritiv al nutreţurilor şi utilizarea lor.
Bucureşti, Ceres.
17 Burlacu, Gh., Cavache, A., Burlacu R., Surdu I., 1999. Ghid pentru alcătuirea raţiilor de hrană pentru
porci. Bucureşti, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice,
18 Byskov G.A., Hozer, P.E., 1994a, Embriology of mammalian ducts. În Knobil E., Neill, J., 1994.
The physiology of reproduction, Ltd., Raven Press, New York.
19 Byskov, A., Hozer, P., 1994b. Embryology of mammalian gonads. In Knobil, ENeill. J., The
Physiology of reproduction. New York, Raven Press Ltd. 487-540.
20 Cassady, J.P., Young L.D., Leymaster, K.A., 2002, Heterosis and recombination effects on pig
reproductive traits J. Anim. Sci. 80:2303-2315.
21 Caton, J.S., Jesse, G.W., Day, B.N., Ellersieck, M.R., 1986. The effect of confinement on days to
puberty in gilts. J Anim Sci 62(5):1203-9.
22 Christenson, R.K., 1986. Swine mamagement to increase gilt reproductive efficiency. J.Anim.Sci. 63:1280-
1287.
23 Christenson, R.K., Ford, J.J., 1979. Puberty and estrus in confinement reared gilts. J.Anim.Sci. 49:473.
24 Christenson, R.K., Ford, J.J., Redmer, D.A., 1985. Maturation of ovrian folicles in the prepubertal
gilts. În Foxcroft, G.R., Cole, D.J.A. Weir, B.J., Control of pig reproduction II, Cambridge. Journals
of reproduction and fertilization Ltd.
25 Constantin, N., Cotruţ, M., Şonea A., 1998b. Fiziologia animalelor domestice, Vol II. Ed. Coral
Sanivet, Bucuresti.
26 Culbertson, M.S., Mabry, J.W., Bertrand, J.K., Nelson, A,H., 1997, Breed-specific adjustment factors
for reproductive traits in Duroc, Hampshire, Landrace, and Yorkshire swine. J Anim Sci. 75(9):2362-
2367.
27 Davis, D.L., Knight, J.W., Day. B.D., 1979, Control of estrus in gilts with a progestogen. J. Anim. Sci.
49:1506-1509.
28 Dial, Britt, 1986. The clinical Endocrinology of reproduction in the pig. În Morrow, D.,A., 1986. Current
Therapy in Theriogenology 2 - Diagnosis, Treatment and Prevention of Reproductive Disease in Small and
Large Animals -W.B. Saunders Company, Philadelphia, London, Toronto, Mexico City, Rio de
Janeiro, Sydney, Tokyo, Hong Kong.
29 Dial, G.D., Hilley, H.D., Esbenshade, K.L., 1997. Sexual develpomnt and initiatio of puberty, În:
Youngquist, R.S., Current Therapy in Large Animal Theriogenology - W.B. Saunders Company,
Philadelphia, London, Toronto, Montreal, Sydney.
30 Diekman, M.A., Arthington, J.A., Clapper, J.A., Green, M.L., 1997. Failure of melatonin implants
to alter onset of puberty in gilts Animal Reproduction Science 46(3-4):283-288.
31 Diekman, M.A., Brandt, K.E., Green, M.L., Clapper, J.A., Malayer, J.R., 1992. Lack of a
nocturnal rise of serum melatonin in prepubertal gilts. Domest. Anim. Endocrinol. 9, 161–167.
32 Diekman, M.A., Hoagland, T.A., 1983. Influence of supplemental lighting during periods of increasing or
decreasing daylength on the onset of puberty in gilts. J Anim Sci 57(5):1235-1242.
33 Driancourt, M.A., Gougeon, A., Royere, D., Thibault, C., 1993. Ovarian function. In Reproduction
in Mammals. Thribault, C., Lavasseur M.C., Hunter R.H.F., Eds. Paris, Ellipsesm 281-305.
34 Driancourt, M.A., Prunier, A., Bidanel, J.P., Martinat-Botte, F., 1992. HCG induced oestrus and
ovulation rate and FSH concentrations in prepuberal gilts from lines differing by their adult ovulation rate
Animal Reproduction Science 29(3-4):297-305.
35 Drînceanu D., 1994, Alimentaţia animalelor, 1994, Ed. Euroart, Timisoara.
36 Dufour, J., Berbard, C., 1968. Effect of light on the developmentof market pigs and breeding gilts, Can.
J.Anim.Sci. 48:425-430.
37 Dufour, J.J., Fahmy, M.H., Flipot, P.M., 1985. Follicular development during the prepuberal period of
different morphological types of ovaries in Hampshire and Yorkshire gilts fed two planes of nutrition. J Anim
Sci 61(5):1201-1210.
38 Dyuk, G.,W., Swierstra,G., 1983. Growth of the reproductive tract of gilts from birth to puberty. Can. J.
Anim. Sci. 63:81.
39 Ehnvall, R., Blomqvist. A., Einarsson, S., Karlberg K., 1981, Culling of gilts with special reference to
reproductive failure. Nord. Vet. Med. 33:167-171.
40 Eliasson, Lena, Rydhmer, L., Einarsson S.,Anderss, K., 1991a. Relationships between puberty and
production traits in the gilt. 1. Age at puberty Animal Reproduction Science 25 (2):143-154.
41 Esbenshade, K.L., Paterson, A.M., Cantley, T.C., Day, B.N., 1982 Changes in plasma hormone
concentrations associated with the onset of puberty in the gilt. J Anim Sci 54(2):320-324.
42 Evans, A.C., O'Doherty, J.V., 2001. Endocrine changes and management factors affecting puberty in gilts.
Livestock Production Science, 68(1):1-12.
43 Faillace, L.S., Biggs, C., Hunter, M.G., 1994. Factors affecting the age at onset of puberty, ovulation rate
and time of ovulation in Chinese Meishan gilts. J Reprod Fertil 100(2):353-257.
44 Fair, T., Hunsoholf, S.C.J., Hyttel, P., Greve, T., Boland, M., 1997, Oocyte ultrastructure in bovine
primordial to early tertiary follicles. Anat. Embriol. 195:327-336.
45 Feredean, T., 1974, Reproducţia la porcine, Ed.Ceres, Bucureşti.
46 Fletcher, T.F., Weber, A.F., 2001. Veterinary Developmental Anatomy, Veterinary Embryology
University of Minnesota (CVM 6100) http: //vanat. cvm.
umn.edu/vanatCrsware/Embryo/EmbGS.html.
47 Flowers, B., Day, B.N., 1990, Alterations in gonadotropin secretion and ovarian function in prepubertal
gilts by elevated environmental temperature. Biol. Reprod. 42:465-471.
48 Flowers, W.L., 2001, Influence of Neonatal Environment on Sperm Production, of Mature Boars, College
of Agriculture & Life Science, Department of Animal science. Annual Swine Report.
49 Forger N.G., 1997. Sex Differentiation, Psychological În Encyclopedia of Reproduction. http:/ /www.
Academic Press. com/ refer/ embryo/ repauth.htm#Forger.
50 Fujinaga, H., Yamoto, M., Nakano, R., Shima, K., 1992. Epidermal growth factor binding sites in
porcine granulose cells and their regulation by follicle-stimulating hormone. Biol. Reprod. 46: 705-709.
51 Gaughan, J.B., Cameron, R.D., Dryden, G.M., Young, B.A., 1997. Effect of body composition at
selection on reproductive development in large white gilts. J. Anim. Sci. 75(7):1764-1772.
52 Gbarowska D., Zicik A.J., Gregoraszczuk Ewa, L., 1997. Luteinizing hormone receptors on
granulosa cells from preovulatory follicles and luteal cells throughout the oestrous cycle of pigs Animal
Reproduction Science 49 (2-3):191-205.
53 Gluhovschi, N., Bistriceanu, M., Roşu, Maria, 1967, Contribuţiuni la studiul sexului genetic şi al
cariotipului la suine intersexe, IAT, Lucr. şt. Seria Medicină Veterinară 10:353-364.
54 Gore-Langton, R., Armstrong, D.T., 1994, Follicular Steroidogenesis and its control. În Knobil E.,
Neill, J., 1994. The physiology of reproduction, Ltd., Raven Press, New York..
55 Gosden, R.G., 1995. Ovulation 1.Oocite development throughout life. Grudzinskas J.G., Yovich J.L.,
Gametes – The Oocite. Cambrige, Reviews in human reproduction, 119-149.
56 Gougeon, A., 1996. Regulation of ovarian follicular development in primates: facts and hypothesis.
Endocrine Rev 17:121-155.
57 Grasso, F., Castonguaz, F., Daviault, E., Matton, P., Minvielle, F., Dufouf, J.J. 1988, Study of
follicular development and heredity of morphological tipes of ovaries in prepubertal gilts. J. Anim. Sci. 66:923-
931.
58 Green M.L., Clapper, J.A., Diekman, M., 1999. Serum concentrations of melatonin during scotophase
and photophase in 3, 4, 5 and 6 month old gilts and barrows Animal Reproduction Science 57:99–110.
59 Green, M.L., Clapper, J.A., Andres, C.J., Diekman, M.A., 1996. Serum concentrations of melatonin
in prepubertal gilts exposed to either constant or stepwise biweekly alteration in scotophase. Domest. Anim.
Endocrinol. 13, 307–323.
60 Greenwald, G.S., Roy, S.K., 1994, Ovulation. În Knobil E., Neill, J., 1994. The physiology of
reproduction, Ltd., Raven Press, New York..
61 Greenwald, G.S., Roy, S.K.,, 1994, Follicular development and its control. În Knobil E., Neill, J.,
1994. The physiology of reproduction, Ltd., Raven Press, New York..
62 Grupen, C.G., Nagashima, H., Notte, M.B., 1997, Rol of epidermal growth factor and insuline-like
growth factor-I on porcine maturation and embryonic development in vitro. Reprod. Fertil. Dev. 9:571-575.
63 Guthrie, H.D., Garrett, W.M., 1999. Factors regulating apoptosis during folliculogenesis in pig
TEKTRAN United States Department of Agriculture - Agricultural Research Service.
64 Hafez, E.S.E., 1993. Reproduction in farm animals, 6-th Edition, Lea&Febiger, Philadelphia.
65 Harold, G.H., Ronald, K.C., 1998, Hormone and corticosteroid concentrations during gestaţion and their
relation to fetal development, TEKTRAN, United States Department of Agriculture, Agricultural
Research Service .
66 Hălmăgean, P., 1984, Tehnologia creşterii şi exploatării porcinelor, Ed. Ceres, Bucureşti.
67 Hoff, J.D., Quigley, M.E., Zen, S.S.C., 1983, Hormonal dynamics at midcycle: a reevaluation. J. Clin.
Endocrinol. Metab. 57:792-796.
68 Holtz, W., Schmidt-Baulain, R., Welp, C., Wallenhorst, C.K., 1999, Effect of insemination of estrus-
induced prepuberal gilts on ensuing reproductive performance and body weight. Anim Reprod Sci. 57(3-
4):177-183.
69 Hughes, P.E., 1994, The influence of boar libido on the efficiency of the boar effect. Anim. Reprod. Sci.
35:111-118.
70 Hunter, M.G., Biggs, C., Faillace, L.S., 1993b. Endocrine and follicular studies in Meishan pigs. J.
Reprod. Fertil. 48, 261–270, Suppl..
71 Hunter, M.G., Biggs, C., Pickard, A.R., Faillace, L.S., 1994. Differences in follicular aromatase activity
between Meishan and Large-White hybrid gilts. J. Reprod. Fertil. 101, 139–144.
72 Huţu I., Cheşa I. 2002b, Researches on influence of some physio-technological factors on first mating in
Large White: entropy alalysis lucrări Ştiinţifice, Zoot. Şi Biotehnologii, Ed. “Agroprint”,
Timişoara-2002 35:274-280.
73 Huţu I., Cheşa I., 2002a Researches on some indicators and factors of technological risk associated with first
mating age in Large White gilts, lucrări Ştiinţifice, Zoot. Şi Biotehnologii,Ed. “Agroprint”,
Timişoara-2002 35:269-273.
74 Huţu, I. 2003, Cercetări privind specificul reproducţiei la scroafele exploatate în sistem intensiv, Teză de
doctorat, USAMVB Timişoara.
75 Huţu, I., Sas, E., Cheşa, I., 2002a Researches on the some factors and indicators of technological risk
associated with the age of first farrowing in Large White, Lucr. şt. Med. Vet. Timişoara, 35:190-197.
76 Huţu, I., Sas, E., Cheşa, I., 2002b, Researches of some physio-technological factors that influence the first
farrowing in Large White: entropy analysis. Lucr. şt. Med. Vet. Timişoara, 35:198-202.
77 Jana, B., Dusza, L., Sobczak, J., 1996. Effect of exogenous porcine prolactin (pPRL) on LH plasma
concentration and on the release of GnRH in vitro from the stalk median eminence in prepubertal gilts
Animal Reproduction Science 41 (3-4):295-304.
78 Jensen, A.H., Yen, J.T., Gehring,M.M., Baker, D.H., Baker, D.E., Harmon, B.G., 1970. Effects
of space restriction on menagement on pre-pubertal reponse of female swine. J.Anim.Sci. 31:745-752.
79 King, G., 2001. The importance of reproductive performance Pork production. Animal Science
Department, University of Guelph, Canada http:// www.aps. uoguelph.ca/~gking/pork.htm
80 Kingsbury, D.L., Rawlings, N.C., 1993. Effect of exposure to a boar on circulating concentrations of LH,
FSH, cortisol and oestradiol in prepubertal gilts. J Reprod Fertil 98(1):245-250.
81 Klindt, J., Yen, J.T., and Christenson, R.K., 2001, Effect of prepubertal feeding regimen on reproductive
development and performance of gilts through the first pregnancy, J. Anim. Sci. 2001. 79:787–795.
82 Klindt, J., Yen, J.T., Christenson, R.K., 1999. Effect of prepubertal feeding regimen on reproductive
development of gilts. J. Anim. Sci. 77:1968–1976.
83 Koening, J.L.F., Stormshak, F., 1993. Citogenetic evaluation of ova from pubertal and third estrous gilts.
Biol. Reprod. 49:1158-1162.
84 Koketsu, Y., Dial. G.D., 1997a. Quantitative relationships between reproductive performance in sows and
its risk factors. Pig News and Information. 18:47N-51N.
85 Koketsu, Y., Takahashi, H., Akachi K., 1999 Longevity, lifetime pig production and productivity, and
age at first conception in a cohort of gilts observed over six years on commercial farms J. Vet. Med. Sci.
61(9):1001–1005.
86 Koutsotheodoros, F., Hughes, P.E., Parr, R.A., Dunshea, F. R., Fry, R.C., Tilton, J.E., 1998.
The effects of post-weaning progestagen treatment (Regumate) of early-weaned primiparous sows on subsequent
87 Kroes, Y., Van Male, J.P., 1979, Reproductive lifetime of sows in relation to economy of production.
Livestock Prod. Sci. 6:179-183.
88 Kunavongkrit, A., 1995, Influence of ambient temperature on reproductive efficiency in pigs:
(3) plasma levels of cortisol and progesterone in ovarian disordered gilts. The Pig Journal;
35:54-63.
89 Luca, I., 2000. Curs de alimentaţia animalelor. Ed. Marinasa, Timişoara..
90 Mabry, J.W., Weaver, W.M., Benyshek, L.L., Marks, M.A., 1985. Phenotypic and genetic parameters
for growth, puberty and composition traits in gilts. Growth 49(2):282-289.
91 Malayer, J.R., Kelly, D.T., Diekman, M.A., Brandt, K.E., Sutton, A.L., Long, G.G., Jones,
D.D., 1987, Influence of manure gases on the onset of puberty of replacement gilts. Anim. Prod. 46:277-
282.
92 Marchal, R., Feugang, J.M., Perreau C., Venturi, E., Terqui, M., Mermillod, P., 2001, Meiotic and
developmental competence of prepubertal and adult swine oocytes. Theriogenology 56:17-29.
93 Martinat-Botté, F., Renaud, G., Madec, F., Costiou, P., Terqui, M., 2000, Ultrasonography and
reproduction in swine. Principles and practical applications. În: INRA Editions & Hoechst Roussel Vet,
Paris France.
94 Martinat-Botté, F., Royer, E., Venturi,E., Boisseau, C., Guillouet, P., Furstoss, V., Terqui, M..,
2003, Determination by echography of uterine changes around puberty in gilts and evaluation of a diagnosis of
puberty, Reprod. Nutr.Dev. 43:225–236.
95 McNatty, K.P., Heath, D.A., Lundy, T., Fidler, E.E., Qirke, L., O’Connell, A., Smith, P.,
Groome, N., Tisdall, D.J., 1999. Control of early ovarian development. J.Reprod. Fertil. Suppl.
49:123-135.
96 Merino, A.R.Jr., Archibong, A.E., Li, J.R., Stormshak, F., England, D.C., 1989. Comparision of
in vitro development of embryos collected from the same gilts at first and third estrus. J. Anim. Sci. 67:1387-
1393.
97 Miller, A.T., Picton, H.M., Craigon, J., Hunter, M.G., 1998. Follicle dynamics and aromatase activity
in high ovulating Meishan sows and in Large-White hybrid contemporaries. Biol. Reprod. 58, 1372–1378.
98 Morrow, D.A., 1986. Current Therapy in Theriogenology 2 - Diagnosis, Treatment and Prevention of
Reproductive Disease in Small and Large Animals -W.B. Saunders Company, Philadelphia, London,
Toronto, Mexico City, Rio de Janeiro, Sydney, Tokyo, Hong Kong.
99 Motta P.M., Nottola, S.A., Makabe, S., 1997, Natural history of the female germ cell from its origin to
full maturation through preantral ovarian development. European J. Obs. Gynaecol. Reprod. 75:5-10
100 Nelson, R.E. and Robison, O.W. 1976. Effects of postnatal maternal environment on reproduction in
gilts. J. Anim. Sci. 43, 71-77.
101 Newton, E.A., Mahan, D.C., 1992, Effect of feed intake during late development on pubertal onset and
resulting body composition in crossbred gilts. J Anim Sci 70(12):3774-3780.
102 Ntunde, B.N., Hacker, R.R., King, G.J., 1979. Influence of photoperiod on growth, puberty and plasma
LH levels in gilts. J.An.Sci. 48(6):1401-1406.
103 Oktay, K., Schenken, R.S., Nelson, J.F., 1995. Proliferating cell nuclear antigen marks the initiation of
follicular growth in the rat. Biol. Reprod. 53:295-301.
104 Ownby Charlotte, L., 2000. Cell and Tissue Form & Function II Histology II, VMS 5126 OSU
College of Veterinary Medicine Curriculum Materials http:// www. cvm.
okstate.edu/instruction/ mm_curr/histology/ Histology Reference/ HRFemaleRSframe.htm
105 Păcală, N., Biologia reproducerii animalelor, Ed. Mirton, Timişoara, 2000.
106 Parrish, J.J., 1998c, The follicular phase of the estrous cycle, Animal Science 434 Reproductive
Physiology, University of Wisconsin-Madison Department of Animal Science,
http://www.wisc. edu / ansci_repro/ lec/ lec10/ lec10out.html.
107 Parrish, J.J., 1999a. Fertilization, Animal Science 434 Reproductive Physiology, University of
Wisconsin-Madison Department of Animal Science http: //www. wisc.edu/ ansci_repro
/lec/lec_16 / lec16out.html
108 Parrish, J.J., 2001a, Embryogenesis of the pituitary gland, sexual differentiation of the male and female
Animal Science 434 Reproductive Physiology, University of Wisconsin-Madison Department
of Animal Science, http://www.wisc. edu / ansci_repro/ lec/ lec5/ lec5out.html.
109 Parrish, J.J., 2001e Comparative female anatomy and historical perspectiv Animal Science 434
Reproductive Physiology, University of Wisconsin-Madison Department of Animal Science,
http://www.wisc. edu / ansci_repro/ lec/ lec2/ lec2out.html.
110 Paterson, A.M., Hughes, P.E., Pearce, G.P., 1989, The effect of limiting the number of days of contact
with boars, season and herd of oigin on the attainment of puberty in gilts. Anim. Reprod. Sci. 18: 293-301.
111 Paterson, A.M., Hughes, P.E., Pearce, G.P., 1989, The effect of season, frequency and duration of
contact with boars on the attainment of puberty in gilts. Anim. Reprod. Sci. 31:115-124.
112 Paterson, A.M., Pearce, G.P., 1990, Attainment of puberty in domestic gilts reared under long-day or
short-day artificial light regimens. Anim. Reprod. Sci.; 23:135-144.
113 Peacock, A.J., Hughes, P.E., 1995, The effect of daily exposure to oestrous or anoestrous gilts and sows on
the attainment of puberty in the gilt. Anim. Reprod. Sci. 40:135-142.
114 Pearce, G.P., Paterson, A.M., 1992. Physical contact with the boar is required for maximum stimulation
of puberty in the gilt because it allows transfer of boar pheromones and not because it induces cortisol release,
Animal Reproduction Science, 27(2-3):209-224.
115 Pearson, P.L., Anderson, L.L., Jacobson, C.D. 1997. Prepubertal ontogeny of luteinizing hormone-
releasing hormone immunoreactivity in developing pig brain 1997Iowa State University, Swine Research
Report, Breeding/Physiology, ASL-R1488, http://www.extension. iastate. edu/ Pages/ansci/
swinereports/asl-1488.pdf.
116 Peltoniemi, O.A., Love, R.J., Heinonen, M., Tuovinen, V., Saloniemi, H. 1999, Seasonal and
management effects on fertility of the sow: a descriptive study. Anim Reprod Sci. 55(1):47-61.
117 Petroman, I., Stoica, Maria-Angela, Petroman Cornelia, 1998, Perioada Puerperală la scroafă, Ed.
Mirton, Timişoara.
118 Picton, H.M., 2001. Activation of follicle development: the primordial follicle, Theriogenology, 55:1193-
1210.
119 Popescu-Vifor, Ş., 1985. Genetica procesului de dezvoltare la animale. Ed. Ceres, Bucureşti.
120 Pressing, a.,m., Dial, g.,d., Stroud c.,m., 1992. Hourly administration of Gn-RH to prepuberal
gilts:Endocrine and ovulatory reponses from 70 to 190 days of age, J. Anim. Sci. 70:232.
121 Prunier, A, Quesnel, H., 2000. Nutritional influences on the hormonal control of reproduction in female
pigs. Livestock Production Science, 63(1):1-16
122 Prunier, A., Bonneau, M., Etienne, M., 1987. Effects of age and live weight on the sexual development of
gilts and boars fed two planes of nutrition. Reprod Nutr Dev 27(3):689-700
123 Prunier, A., Etienne, M., 1984. Effects of confinement on attainment of puberty in gilts. Ann. Rech. Vet.
15(2):159-164.
124 Quesnel Hélène, Pasquier Anne, Mounier Anne-Marie, Prunier Armelle, 2000. Feed restriction
in cyclic gilts: gonadotrophin-independent effects on follicular growth. Reprod. Nutr. Dev. 40:405-414
125 Quesnel, H., Pasquier, A., Mounier, A-M., Prunier, A., 2000, Feed restriction in cyclic gilts:
Gonadotrophin-independent effects on follicular growth. Reprod. Nutr. Dev. 40:405–414.
126 Radu, C.,1980. Curs de anatomie şi histologie embrionară, IAT, Timişoara
127 Rath, D., Niemann, H., Tao, T., 1995. In vitro maturation of porcine oocytes in follicular fluid with
subsequent effects on fertilization and embryo yield in vitro. Theriogenology, 44:529-538.
128 Reese, D.E., Thaler, R.C, Brumm, M.C., Lewis, A.J., Miller, P.S. Libal, G.W., 2000. Swine
Nutrition Guide, Cooperative Extension Service - South Dakota State University and University
of Nebraska EC 95-273-C ESS 38.
129 Reese, D.E., Thaler, R.C., Brumm, M.C., Hamilton, C.R., Lewis, A.J., Libal, G.W., Miller, P.S.,
1995, Swine Nutrition Guide, Nebraska Cooperative Extension EC 95-273-C, ESS 38, Lincoln.
130 Rhodes, M.T., Davis, D.L., Stevenson, J.S., 1991, Flushing and Altrenogest affect litter traits in gilts.
J. of Animal Science, 69:34-40.
131 Rozeboom, D.W., Pettigrew, J.E., Moser, R.L., Cornelius, S.G., Kandelgy, S.M., 1995. Body
composition of gilts at puberty. J Anim Sci.73(9):2524-2531
132 Rusoaie, D., 2000, Construcţii zootehnice, Ed. Mirton, Timişoara.
133 Rutledge, J.J., 1980, Fraternity size and swine reproduction. I Effect on fecundity of gilts, Journal of
Animal Science, 51:868-870.
134 Rydhmer, L., Eliasson-Selling, L., Johansson, K., Stern, S., Andersson, K.. 1994. A genetic study
of estrus symptoms at puberty and their relationship to growth and leanness in gilts. J. Anim. Sci.
72(8):1964-70.
135 Sas, E., 1996, Curs de Zootehnie şi Etologie, Ed. Brumar, Timişoara..
136 Scott C., 2001, Application of genetic, physiological, microbiological, nutritional and engineering principles to
the efficient production of swine - Swine Science, Course Outline - 4643 Department of Animal
Science, Oklahoma State University. www. ansi. okstate. edu/ course/ 4643/outline.htm
137 Senger, P.L., 1997, Pathways to pregnancy and parturition, Current Conceptions Inc. Pullman,
Washinton .
138 Sigh, B., Meng, L., Rutledge, J.M., Armstrong, D.T., 1997. Effects of epidermal growth factor and
follicle-stimulating hormone during in vitro maturation on cytoplasmatic maturation of porcine oocytes. Mol.
Reprod. Dev. 46:401-407.
139 Sigh, B., Rutledge, J.M., Armstrong, D.T., 1995. Epidermal growth factor and its receptor gene
expression nd peptide localisation in porcine ovarian follicles. Mol.Reprod. Dev 40:391-399.
140 Stalder, K.J., Long, T.E., Goodwin, R.N., Wyatt, R.L., Halstead J.H., 2000. Effect of gilt
development diet on the reproductive performance of primiparous sows. J. Anim. Sci. 78:1125–1131.
141 Sterle, J.A., Lamberson, W.R., 1996, Effects of exposure to an estrual female on the attainment of puberty
in gilts. Theriogenology; 45:733-744.
142 Sun, Q.Y., Wu, G.M., Lai, L., Park, K.W., Cabot, R., Cheong, H.T, Day, B.N., Prather R.S,
Schatten, H. 2001 Translocation of active mitochondria during pig oocyte maturation, fertilization and early
embryo development in vitro Reproduction 122: 155-163.
143 Şincai, M., 1998. Histologie - embriologie animală, Ed. Mirton, Timişoara.
144 Tummaruk P, Lundeheim N, Einarsson S, Dalin AM. 2001, Repeat breeding and subsequent
reproductive performance in Swedish Landrace and Swedish Yorkshire sows. Anim Reprod Sci. 67(3-
4):267-280.
145 Tummaruk, P., Lundeheim, N., Einarsson, S., Dalin, A.M., 2000, Factors influencing age at first
mating in purebred Swedish Landrace and Swedish Yorkshire gilts. Anim Reprod Sci. 63(3-4):241-253.
146 Tummaruk, P., Lundeheim, N., Einarsson, S., Dalin, A.M., 2001, Effect of birth litter size, birth
parity number, growth rate, backfat thickness and age at first mating of gilts on their reproductive performance
as sows. Anim Reprod Sci. 66(3-4):225-237.
147 Wassarman, P.M., Albertini, D.F., 1994, Ovulation. În Knobil E., Neill, J., 1994. The physiology of
reproduction, Ltd., Raven Press, New York.
148 Webel, S. K., and J. P. Scheid. 1980. Estrus control in pigs U.S. field trial results with a new progestin
compound RU-2267-Regumate. In: Proc. Int. Pig Vet. Soc Cong. p 49.
149 White, B.R., Barnes, S.J., Wheeler, M.B., 2000. Reproductive physiology in Chinese Meishan pigs: The
University of Illinois perspective, University of Illinois at Urbana-Champaign. Nethttp: //porknet.
outreach.uiuc.edu.
150 Wu, M.C., Dziuk, P.J., 1995, Relationship of length of uterus in prepuberal pigs and number of corpora
lutea and fetus at 30 days of gestation. Animal Reproduction Science, 38:327-336.
151 Yang, H., Rodway, R.G., Varley, M.A., 1987. The influence of different doses of oestradiol benzoate on
the attainment of puberty in the gilt. Anim. Prod. 44:285-291.
152 Young, L.D., 1995, Reproduction of F1 Meishan, Fengjing, Minzhu, and Duroc gilts and sows. Journal
of Animal Science, 73(3): 711-721.
153 Youngquist, R.S., 1997. Current therapy in large animal theriogenology - W.B. Saunders Company,
Philadelphia, London, Toronto, Montreal, Sydney.
154 ***NLM.map. Testis determining factor, http: //www .ncbi .nlm .nih .gov /cgi-bin/ imagemap
/~schuler /S96.
155 ***NRC. 1998. Predicting feed intake of food producing animals. Natl. Acad. Press, Washington, DC.
156 ***www.thepigsite.com.
View publication stats

CAP 2 Scrofita v2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAP 2 Scrofita v2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Chapter · January 2005

Genetic research View project

Reproduction Herd Disease (RHD) View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Prof. Dr. Horia Cernescu

Prof. Dr. Emil Sas

Prof. Dr. Păcală Nicolae

Prof. Dr. Dan Drînceanu

Dr. IOAN HUŢU

cu sprijinul financiar oferit de către:

şi cu distribuţia asigurată de către Revista Ferma

Coperta I “The sun in the egg” după Holy, J. şi Schatten, G. 1991

Bun de tipar: 25.10.2004

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

© Copyright 2004, Ioan Huţu

Apariţia acestei cărţi cu o temă atât de importantă şi generoasă survine după

Timişoara, Prof. Dr. Emil Sas

La o privire de ansamblu, întreaga lume poate fi împărţită în două; o parte

1.A. PRODUCŢIA ŞI REPRODUCEREA SUINELOR ÎN CONTEXTUL

CAPITOLUL 2. SCROFIŢA .....................................................................................................

2A ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE....................................

3A FAZELE ŞI STADIILE CICLULUI ESTRAL 129

CAPITOLUL 4. INSEMINARE ŞI FECUNDAŢIE

4A TRANSPORTUL GAMEŢILOR ...............................................................................

CAPITOLUL 5. EMBRIOGENEZĂ şi GESTAŢIE

5.A. EMBRIOGENEZA LA SUINE .................................................................................

CAPITOLUL 6. PARTURIŢIA LA SCROAFE

6.A. PARTURIŢIA LA SCROAFE ....................................................................................

CAPITOLUL 7. LACTAŢIA şi PUERPERIUMUL

7.A. LACTAŢIA ................................................................................................................

8.A. FERTILITATEA .......................................................................................................

CAPITOLUL 9. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ

9.A. TEHNOPATIA REPRODUCTIVĂ – CONCEPT ŞI

ANEXA 1 ......................................................................................................................... 453

ACTH adrenal corticotrophin hormone hormonul adrenocorticotrop

Unităţi de măsură utilizate:

dpm = dezintegrări /minut ΔG = variaţia greutăţii

...un început determinat şi diferenţiat, care poate fi dezvoltat

În reproducţia intensivă, scrofiţa este elementul de start; potenţialul genetic al acesteia,

2A ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE................................. 74

2.A. ONTOGENEZA APARATULUI GENITAL LA SCROAFE

Gluhovschi şi col. (1967) susţin controlul dezvoltării şi diferenţierii celulare

2.A.1. DETERMINAREA SEXULUI GENETIC LA SUINE

2.A.2. DIFERENŢIEREA SEXUALĂ

Figura 2.1. Modelul diferenţierii sexuale fiziologice

Figura 2.2. Migrarea celulelor Figura 2.3. Secţiune transversală prin

2.A.3. ACTIVITATEA ŞI DEZVOLTAREA GONADELOR

2.A.3.1. Ovogeneza şi foliculogeneza

2.A.3.1.1. Dezvoltarea, multiplicarea, creşterea şi maturarea ovocitară

Figura 2.4. Ovogeneza la scrofiţe

meiozei este întârziată, celulele germinale fiind dispuse în cordoanele sexuale de

2.A.3.1.2. Morfologia celulelor sexuale femele

Figura 2.5. Ovocita

În ovoplasma (citoplasma) periferică a ovocitei, imediat dedesubtul peretelui

1 Această substanţă va fi supusă acţiunii hialuronidazei secretate de acrozomul spermatozoidului.

ce cavitatea foliculară creşte, ovocita va fi împinsă la periferia foliculului şi va fi

Figura 2.7. Folicul preovulator

Foliculii involutivi (tecogeni)

Figura 2.8. Atrezia foliculară

Figura 2.9. Diagrama structurii ovarului funcţional

sangvine, limfatice, terminaţiuni nervoase, corpusculi senzitivi, celule musculare

2.A.3.2.1. Factori de influenţă ai dinamicii foliculare