Forma si mărimea elementelor de zidărie fac parte dintr-un sistem ordonator
de dimensiuni. CĂRĂMIDA – fecvent indentificată ca primul element de construcție standardizat – este o parte esențială a întregului. Unitatea (elementul de zidărie) determină legile construirii din zidărie, țeserea si dispunerea în asize cu distribuția regulată a rosturilor. Indată ce am ales elementul – cărămida sau blocul, cu raportul său predefinit lungime/lățime/înălțime – stabilim un inevitabil si dominant SISTEM DE COORDONARE MODULARĂ propriu fiecărui proiect, ce determină o anumită relație între părți. Grosimea zidăriei, lungimea, înălțimea, poziția si dimensiunile golurilor sunt definite ca rezultantă a multiplilor modulului de bază
FORMATUL ELEMENTULUI DE BAZĂ
Elementele de zidărie au de regulă formă prismatică. Pe parcursul istoriei,
dimensiunile cărămizii au variat de la regiune la regiune. Dimensiunile cărămizii arse au depăsit însă rareori 35cm în lungime si lățime, si 11cm în înălțime - pentru a garanta arderea corespunzătoare si a preveni deformarea excesivă în timpul arderii. In plus, elementele de zidărie trebuie să fie usor de manipulat (cu o mână). Cu puține excepții, această regulă este valabilă si azi. Dimensiunile elementelor sunt întotdeauna indicate în această ordine:
Lungime x lățime + înălțime (în mm)
Formatele sunt diverse, dar în general se respectă o regulă de bază ce asigură
țeserea:
lungimea = 2 x lățimea + 1 rost
Ex. 240 mm = 2 x 115 + 10 mm
APAREIAJUL
Zidăria este un MATERIAL COMPOZIT format din cărămizi (blocuri) + mortar.
Construcția peretelui (si implicit capacitatea sa portantă) se subordonează unui concept de bază intrinsec zidăriei: APAREIAJUL. Apareiajul înseamnă un sistem de reguli de compunere (“țesere”) a elementelor de bază, asigurând „leagarea” peretelui pe 3 direcții. Apareiajul este lizibil la nivelul paramentului; dacă acesta nu este tencuit (parament aparent) el joacă si rol decorativ prin desenul creat.
APAREIAJ: modul de a aseza elementele legate în manieră coordonată si specifică,
astfel încât să formeze un element monolitic: zidul. ASIZĂ: un rând orizontal de elemente din compunerea unui zid. DIFERITE TIPURI DE ASIZE
Apareiajele răspund unor cerințe structurale si/sau estetice si s-au consolidat, în
cadrul tradiției regiunilor unde cărămida a fost/este folosită, cu diverse moduri de dispunere în alternanța din cadrul unui rând si în rânduri suprapuse. Realizarea de zidării cu anumite apareiaje este o operațiune care cere măiestrie în meserie si râmâne încredințată abilității zidarului. Dar si proiectul trebuie să respecte restricțiile care decurg din opțiunea pentru o anumită țesere a zidăriei, evitând printr-o corectă dimensionare nevoia de a tăia cărămizi si de a folosi elemente cu dimensiuni speciale.
Zidărie de 1/2 cărămidă
DIMENSIUNILE ELEMENTULUI DE BAZĂ; MODULAREA
Orice zidărie – si îndeosebi cea aparentă – trebuie să țină cont de coordonarea
dimensională a elementelor de bază, pentru raționalizarea proiectării si execuției, dar si pentru obținerea unui aspect corespunzător, în cazul zidăriilor aparente. In cazul zidăriilor tencuite, elemente de dimensiuni mai mici pot fi obținute prin tăierea piesei de bază în santier. In cazul zidăriilor aparente se folosesc elemente speciale cu dimensiuni mai mici (submultipli) standardizate.
Dimensiunile modulare (sau dimensiuni tehnice de coordonare) se referă la elemente
de zidărie ‘puse în operă’. Se bazează pe un sistem modular cu baza 10 cm. Inseamnă că fiecare dimensiune a cărămizii majorată cu 2 semi-grosimi de rost (10 mm) este multiplu de 100 mm. Sunt utilizate si semi-module (50 mm). Dimensiunile nominale sunt dimensiunile utilizate în comerț pentru a desemna un anumit format de cărămidă sau bloc. Sunt determinate în raport cu sistemul modular – rezultă scăzând grosimea rostului vertical din dimensiunea modulară. In general rostul este considerat 10 mm. Luând în considerare rostul de 12 mm, rezultă dimensiuni de fabricație ceva mai mici. COORDONAREA MODULARĂ
In general, coordonarea modulară este un mod de a defini dimensiunile spațiilor
arhitecturale si ale elementelor din care ele sunt realizate, pentru a asigura intercorelarea elementelor în cadrul unui sistem ordonat, bazat pe anumite ‘măsuri’ repetabile si cumulabile - modulul (M). In antichitate: modul (M) = piciorul = măsură antropomorfică, în contemporaneitate, modularea este aplicată îndeosebi în vederea prefabricării unor elemente de construcție si mobilier care să fie “combinabile” între ele si înlocuite. Coordonarea modulară se aplică la proiectarea construcțiilor de orice fel, la proiectarea si producerea componentelor de clădiri, precum si la execuția clădirilor.
Valoarea standardizată pe plan internaŃional a modulului de bază este 1 M = 100
mm. Valorile multimodulelor standardizate pe plan internațional pentru coordonarea dimensiunilor în plan orizontal sunt: 3 M, 6 M, 12 M, 30 M and 60 M respectiv 30 cm, 60 cm, 1.20 m, 3.00 m, 6.00 m
PROIECTAREA MODULARĂ
Se referă la sisteme de proiectare bazate pe rețele modulare care permit folosirea
unor componente standardizate produse industrial. Proiectarea modulară si folosirea de componente standardizate creste construibilitatea si reduce risipa. Simplifică proiectarea si execuția. Simplifică întreținerea - componentele cu dimensiuni standardizate putând fi înlocuite. In general se recomandă un număr minim de dimensiuni preferate, pentru a realiza economii în proiectare, detaliere, producție, execuție. Coordonarea modulară trebuie utilizată atunci când există premize de beneficii în întocmirea documentațiilor, execuție si întreținere, dar nu elimină proiectarea curentă nemodulată.