lOMoARcPSD|8315514

Curs 3 - Note de curs 3

Fiziologie (Universitatea Dunarea de Jos din Galati)

StuDocu nu este sponsorizat sau avizat de nicio universitate

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)
 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

APA CA MEDIU SI COMPONENT AL VIETII

Apa este solventul obligatoriu al materiei vii si reprezintă constituentul

majoritar al organismului uman.
Ansamblul de celule ce alcătuiesc un organism viu acţionează ca un tot
unitar prin interconectare cu mediul apos în care se scaldă.
Apa reprezintă o dublă prioritate a organismului viu: component
majoritar şi mediu de viaţă.
Pentru ca lichidul care scaldă fiecare celulă să vină în contact cu toate
celulele este necesar ca acesta sa aiba o circulaţie longitudinală, printr-un
sistem de vase închise prevăzute cu sistem de autopropulsie unidirecţională
şi o circulaţie transversală, prin sectorul capilar fenestrat al circuitului
vascular spre aşa numitul spaţiu extracelular.
Efectul cumulat al activităţii tuturor organelor şi sistemelor
organismului este de a crea în interiorul organismului un mediu în care
toate celulele să poată supravieţui şi funcţiona.

Mediul fluid ce înconjoară fiecare celula este denumit mediu intern .

Mediu intern nu este numai un concept fiziologic teoretic, el are o
corespondenţă şi în termeni anatomici. Mediul intern al organismului este
lichidul extracelular ce scaldă fiecare dintre celule.
Spaţiul lichidian extracelular
1. deserveşte celula
a)-reglarea volumului intracelular este esenţială pentru funcţia celulară
normală şi se face prin transferuri de apă osmotic dictate de
deplasarea electroliţilor
b)-reglarea volemiei- cantitatea de lichid din sistemul închis de vase
sanghine reprezinta un factor critic al supravieţuirii.
2. este un mediu de comunicare al tuturor celulelor organismului puse astfel
în contact
3. este tamponul de compensare rapidă volemică prin migrare hidrică
transcapilară.
Menţinerea organismului ca ansamblu unitar şi funcţional de structuri
presupune compartimentare, iar menţinerea compartimentelor presupune
cheltuială constantă si permanentă de energie.

Page 1 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

Page 2 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

Molecula de apă

-are un diametru de 0,3 nm şi o formă de V,

oxigenul fiind situat în vârful acestuia.

-sarcinile electrice pozitive sunt la nivelul atomilor de hidrogen, iar sarcinile

negative sunt la nivelul oxigenului.

-fiecare latură a V – ului corespunde unei legături oxigen-hidrogen cu o

lungime de aproximativ o zecime de milion dintr-un milimetru.

-unghiul format de cele două laturi ale V - ului este de 105 grade.

-polaritatea apei favorizează interacţiunile între moleculele de apă. Fiecare

atom de hidrogen încărcat pozitiv al unei molecule de apă este atras de un
atom de oxigen încărcat negativ a altei molecule. Aceste interacţiuni sunt
legături de hidrogen.

Page 3 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

-Conţine un număr important de legături de hidrogen, legături

intermoleculare O-H-O ce consumă energie pentru a se forma.

-Legătura de hidrogen este o legătură direcţională. Ea presupune alinierea

celor trei atomi O-H-O. Atomul de hidrogen ce asigură legătura este extrem
de mobil.
-Apa este o îngrămădire de molecule organizateîntr-o reţea tetraedrică
coexistând cu molecule izolate. Moleculele izolate sunt agitate de mişcări de
rotaţie şi de translaţie.

-Fiecare moleculă din apa lichidă creează în medie 4,5 legături de hidrogen.
Mai exact fiecare moleculă de apă lichidă formează patru legături de
hidrogen, dar numărul acestora poate varia între trei şi şase, de unde media
de 4,5.

-Apa lichidă are o structură aleatorie şi fluctuantă. Consecutiv unor mişcări

rotatorii câmpul electric ambiant fluctuează producând ruptura aleatorie a
legăturilor dintre oxigen şi hidrogen.

Page 4 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

HIDROFIL-HIDROFOB

Fiind o moleculă polară, apa se poate lega cu alte molecule polare sau
încărcate electric cum ar fi acizii, sărurile, zaharurile, diferite porţiuniale
moleculelor proteice şi ale ADN. Datorită acestor interacţiuni apa dizolvă
moleculele polare, denumite molecule hidrofile.
Apa se leagă foarte puţin de moleculele nepolare, ce se comportă
hidrofob (cazul apei în raport cu uleiul). Proteinele şi ADN sunt molecule
lungi ce conţin părţi hidrofile şi părţi hidrofobe. Aceste molecule se
ghemuiesc pe ele însele, capătă o structură tridimensională, grupele hidrofile
fiind la suprafaţă şi cele hidrofobe spre interior.
Efectul hidrofob determină replierea proteinelor.
Există în celulă trei tipuri de apă:
1. -apa „ordonată” ce înconjoară moleculele biologice interacţionând
intens cu acestea,
2. -apa „de masă” ce ocupă tot ce nu este moleculă biologică şi
3. -molecule de apă încastrate în moleculele biologice.
Moleculele de apă ocupă toate spaţiile neocupate de moleculele
biologice. O singură celulă conţine miliarde de molecule de apă.

Legatura proteine – apa

Proteinele repliate au pe suprafaţă şanţuri profunde.
Moleculele de apă legate prin legături de hidrogen se acomodează greu
cu aceste şanţuri şi ca atare sunt uşor deplasate la acest nivel de liganzi.
Ca atare situsurile active ale enzimelor se întâlnesc frecvent la nivelul

Page 5 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

şanţurilor.
Zona de influenţă a proteinei faţă de apă nu depăşeşte 0,7 nanometri,
adică grosimea câtorva molecule de apă.
Polarizarea apei
Conferă două proprietăţi importante:
- Molecula de apă este un dipol ce se orientează în câmpul electric
extern;
- Apa chiar în stare lichidă poate dobândi o structură paracristalină
prin atracţia electrostatică dintre moleculele vecine.
Apa are o constantă dielectrică importantă (sinonimul termenului
dielectric este izolant). O substanţă este dielectrică când nu are electroni
liberi capabili să transporte curentul electric, dar care poate fi polarizată
printr-un câmp electric.
Apa are o oarecare capacitate de tamponare electrică, fiind si un bun
solvent pentru ioni, formând o pătură de hidratare în jurul acestora. Astfel,
ionii se pot mişca relativ independent unii faţă de alţii deşi sunt dizolvaţi în
aceeaşi soluţie.

Cât reprezintă apa din totalul greutăţii corporale?

Mai mult de jumătate din aceasta,

mai exact 600 ml/kgc.
Diferitele ţesuturi conţin o cantitate
diferită de apă:
-inima, creierul şi plămânii sunt alcătuite
din 75-80% din apă,
-pielea 70% din apă,
-osul doar în proporţie de 20%,
-grăsimea de depozit nu conţine apă.

Apa totală corporală reprezintă

73,2% din masa corporală negrasa.
Valoarea medie a conţinutului în apă la
bărbat este de 62% din greutate (variind
între 54-70%), iar la femeie de 51% (45-
60%). La copii, apa reprezintă 65-75% din
greutatea corporală.

Page 6 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

Proporţia de apă totală depinde de vârstă, sex, corpolenţă, fiind

modificată de sarcină şi de către diversele boli.Vârsta duce la o variaţie a
conţinutului în apă a corpului de la simplu la dublu, valori ce se deplasează
pe intervalul 45-80%. Proporţia apei corporale totale este maximă la naştere
(75-80 %) scăzând progresiv cu vârsta, la un an se pierde 10-15% (scăzând
în special lichidul extracelular).
În primele zile ale vieţii apa corporală totală şi apa intracelulară sunt
invers proporţionale cu greutatea corpului iar apa extracelulară şi volumul
plasmatic sunt proporţionale cu greutatea corpului.
De la vârsta de 6 luni până la 10 ani
scăderea este mai puţin rapidă. Cu cât există mai multă grăsime cu atât
există mai puţină apă.
Bărbatul are aproximativ cu 10% din greutatea corporală mai multă
apă decât femeia. Raportul între apa extracelulară şi apa totală se modifică
odată cu vârsta la bărbat şi este relativ constant la femeie.
Volumul lichidian total creşte în cursul sarcinii datorită lichidului
amniotic, fătului, placentei şi creşterii volumului sangvin realizată mai ales
pe seama volumului plasmatic. La sfârşitul sarcinii apa corporală totală
creşte cu 7-8 litri.
Exerciţiul fizic moderat crescând concentraţiile plasmatice de renină şi
de aldosteron produce retenţie sodică şi o creştere a volumului plasmatic.

Page 7 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

INTRACELULAR- EXTRACELULAR

Celulele reprezintă cel mai important rezervor de apă al organismului:

40% din greutatea corpului, in medie 400 ml /kg corp (330-450 ml/kgcorp).
În celule se află deci două treimi din apa totală a organismului.
Cealaltă treime restantă se află extracelular.
O situaţie particulară o reprezintă “apa de structură” din os, o cantitate
de 3-4 litri de apă nemobilizabilă.
Apa extracelulară reprezintă 16-20% din greutatea corpului, 150-200
ml/kgcorp.
Există trei sectoare ale compartimentului extracelular,
-intravascular
-interstiţial
-transcelular

Page 8 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

Intracelular

INTRAVASCULAR
INTERSTITIAL

TRANSCELULAR

Compartimentele lichidiene :
- intracelular = 2/3 AT = 40 %
din G (kg)

- extracelular = 1/3 AT = 20 %
din G (kg)

Apa extracelulara ( mediul intern ) este repartizata in doua sectoare:

-intravascular = 5 % din G (kg)
- interstitial = 15 % din G (kg)

Apa transcelulara este apa din: tubul digestiv, caile urinare, spatiul
subarahnoidian etc.

Page 9 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

• Sectorul intravascular
-reprezintă 25% din lichidul extracelular, 7% din apa corporală totală
şi 5% din greutatea corpului.
-plasma reprezintă 30-35 ml/kgcorp iar cu elemente figurate incluse
60-65 ml/kgcorp.
-este extrem de bine păzit de mecanisme de evaluare şi corectare
volemică.
-volemia este esentiala pentru supravieţuire.
-volumul intravascular este închis într-un sistem de vase.
-din motive de eficienţă energetică sistemul operează cu volume mici
-prioritatea sistemului este economia energetică.
-numai 12-13% din conţinutul total de apă a organismului se află
intravascular. Dacă se pierde acut 40 % din volumul intravascular se poate
instala decesul. Se poate pierde majoritatea globulelor roşii şi se va
compensa perfect acest nivel marcat de anemie. Nu se poate însă compensa
o pierdere volemică importanta .

Sectorul intravascular este cel mai dinamic si cel mai usor abordabil in
practica. Prin cercetarea compozitiei acestui sector , in laboratoarele de
biochimie, se obtin date indirecte relevante asupra starii de sanatate sau
de boala a organismului.
Acest principiu reprezinta baza stiintifica pentru care se efectueaza
analizele de laborator.

Volemia – volumul sangvin – are o componenta celulara

(hematiile)=45% si o componenta extacelulara (plasma) = 55 %

• Spaţiul interstiţial
-este alcătuit din lichidele dintre celule şi din limfă
-reprezinta
-150ml/kgcorp (120-220 ml/kgcorp),
-75% din apa extracelulară,
-21% din apa corporală totală,
-15% din greutatea corpului.
-in imensa sa majoritate (90% din volumul său) este sediul unor schimburi
rapide cu plasma (10% cuprinzând ţesutul conjunctiv dens şi cartilajele fiind
sediu a unor schimburi lente).

Schimburile între spaţiul intravascular şi spaţiul interstiţial :

- au loc la nivelul capilarelor.

Page 10 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

- capilarele reprezintă secţiunea cheie a sistemului circulator, alcătuite

din vase subţiri lungi de 750 μm, cu o rază de 3 μm, cu o suprafaţă de
secţiune de 30 μm² (sunt 40-50.000 de milioane de capilare în organismul
uman) ceea ce va da o suprafaţă de secţiune depăşind de 2800 ori pe cea a
aortei şi o suprafaţă totala de 550-600 metri pătraţi.
-capilarele sunt alcătuite dintr-un singur strat de celule endoteliale.
-in locaţii speciale există atat capilare fenestrate cât şi capilare
discontinue (aşa zisele sinusoide).
-majoritatea capilarelor sunt însă continue şi nu au decât spaţii
intercelulare de 10 nm ocupate de un material omogen, însă aceste plombe
intercelulare sunt traversate de canale cu o lărgime de 4 nm.
-la nivelul acestora are loc difuziunea fluidului.

Page 11 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

Compartimentul transcelular

Sectorul reprezintă aproximativ 2,5% din volumul apei totale şi cuprinde

toate lichidele provenind din secreţiile organismului :
-lichidele din tubul digestiv, - lichidele articulare
-mucusul respirator, - umoarea apoasă a ochiului
-urina primitivă din rinichi, - lichidul cerebrospinal
-sistemul excretor al diferitelor glande
Aceste lichide pot fi expandate la extrem în diferite procese patologice,
unele fiind separate de membrane groase greu permeabile, pot avea o
presiune osmotică mult diferită de a lichidelor extracelulare.
Între compartimentul intracelular, interstiţial şi plasmă există un
schimb liber, permanent al apei.
Compartimentele sunt separate atât funcţional cât şi anatomic,
separarea facandu-se prin peretele capilar şi membrana celulară. Aceste
structuri sunt traversate liber de apă care va urma pasiv modificările
electroliţilor de o parte şi alta a membranelor.
Din acest motiv sectoarele sunt numite hidro-osmolare.Dintre toate
membranele organismului doar două sunt impermeabile pentru apă: tubul
contort distal al nefronului(in lipsa ADH-ului) şi glandele sudoripare.

OSMOLARITATE- OSMOLALITATE
Intre diversele sectoare hidro-osmolare apa difuzeaza usor trecand
prin membranele biologice (mb. capilara, mb. celulara). Directia este
conditionata de osmolaritate.
OSMOLARITATEA se refera la concentratia particulelor dintr-o solutie si
defineste puterea cu care acea solutie este capabila sa atraga apa.

Page 12 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

Osmolaritatea reprezinta activitatea osmotica pe volum de solutie

(apa+ particule)
OSMOLALITATEA reprezinta activitatea osmotica pe volum de apa.
Volumul de apa din organism fiind cu mult mai mare decat cel al
particulelor dizolvate termenii se pot folosi echivalent.
Osmolaritatea poate fi determinata in laborator prin determinarea
punctului crioscopic al plasmei sau poate fi calculata dupa formula :
ureea glicemia
Osm = 2 ( Na ) + K + -------- + -------------
2,8 18
SODIUL (Na) contribuie in cea mai mare masura la generarea presiunii
osmotice.
APA se deplaseaza dinspre solutiile cu activitate osmotica mica spre
solutiile cu activitate osmotica mare . Pentru ca cele 3 sectoare sa isi
mentina volumul relativ, osmolaritatea lor trebuie sa aiba valori egale.
Variatiile de osmolaritate si implicit variatiile volumelor spatiilor hidrice
sunt date de variatiile natremiei.

MEDIUL INTERN SI HOMEOSTAZIA

Mediul intern este denumirea dată lichidului extracelular ce scaldă

fiecare celulă a organismului constituind o matrice lichidă fluidă a
organismului şi totodată mijlocul, mediul de comunicare intercelulară. Pentru
a pune în contact celulele între ele prin mesageri solubili ai acestora, lichidul
extracelular nu este un mediu pasiv ci un vector activ, aflat în permanentă
mişcare.
Căile de deplasare a lichidului extracelular se afla la nivelul aparatului
circulator (sistem închis de vase), o aşa zisă circulaţie longitudinală şi o
circulaţie pe care am putea numi-o transversală, circulaţia între capilarele
sanghine şi celule.
Volumul lichidian situat intravascular este critic pentru supravieţuire.
Pierderea a 40% din acesta poate deveni letală.
Spaţiul lichidian interstiţial este un rezervor care paleiază pierderea de
volum lichidian intravascular.
Capilarele sunt structuri permeabile pentru apă şi pentru majoritatea
moleculelor din plasma sanguină (cu excepţia moleculelor proteice, de mari
dimensiuni).
Mişcarea cinetică a moleculelor, in functie de gradientul de presiune
coloid-osmotică, deplasează moleculele din spaţiul interstiţial spre capilar şi
invers. Principiul de organizare a structurii biologice este că imensa
majoritate a celulelor se află la mai puţin de 50 micrometri de capilar.
Celula va suferi rapid influenţa oricărui mesager vehiculat prin curentul
sanghin şi va putea transmite rapid şi eficient mesageri spre alte celule.

Page 13 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

Omogenitatea fluidelor extracelulare este menţinută prin acest brasaj

continuu, permiţând ca celulele să fie în contact cu acelaşi tip de lichid din
punct de vedere al caracteristicilor fizice şi chimice.
Solidarizarea funcţională celulară a organismului realizată de cele două
componente lichidiene a lichidului extracelular şi anume
plasma-componenta intravasculară şi lichidul interstiţial este chiar mai
complexă, depăşind faza strict lichidiană.
Plasma reprezintă 4% din greutatea corporală (40-50 ml/kg).
Plasma diferă de componenta extracelulară a lichidului extracelular
prin conţinutul său mare de proteine. Ea este alcătuită în procent de 90%
din apă.

Proteinele plasmatice
Sunt un grup de substanţe ce diferă atat structural cât şi funcţional,
având o concentraţie de 60-80 g/l.Toate proteinele plasmatice au o formă
globulară.
Unele proteine sunt simple, neconjugate cum este cazul albuminei,
altele au o structură complexă şi sunt conjugate cum este cazul
lipoproteinelor,
glicoproteinelor şi metaloproteinelor. Aproape jumătate sau chiar mai mult
din proteinele plasmatice sunt reprezentate de albumină.

Albumina
Este o moleculă relativ mică (67.000 daltoni) având o concentraţie de
40 g/litru. Ea este produsă în ficat si metabolizată în ficat, rinichi şi peretele
intestinal. Albumina are o semiviaţă de 20 de zile.
Zilnic este sintetizată şi distrusă o cantitate de 13 grame de albumină.
Rolul principal al albuminei este de transport a unei mari varietăţi de
substanţe. Albumina transportă bilirubina, acizii graşi liberi, cortizonul,

Page 14 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

hormonul tiroidian si Ca++. De asemenea, albumina transportă

medicamente cu caracter acid, cum sunt de exemplu barbituricele.
Albumina are o contribuţie majoră în realizarea presiunii oncotice,
parte a presiunii coloidosmotice ce dirijează transferul apei între diverse
compartimente (membranele biologice fiind permeabile pentru apă).

Presiunea oncotică
Are o valoare de 28 mm Hg, totalul presiunii coloid-osmotice
plasmatice fiind de 5610 mmHg. Albumina asigură majoritatea presiunii
oncotice, deoarece având o greutate moleculară mică reprezintă un număr
extrem de mare de particule (ori numărul de particule determină valoarea
presiunii oncotice).

Din punct de vedere electric proteinele plasmatice sunt amfoterice şi în

intervalul de pH 7-7,8 disociază, rezultând o sarcină electrică negativă.
Proteinele disociate pot capta, accepta ioni de hidrogen. În acest mod
aceste molecule circulante contribuie la homeostazie menţinând echilibrul
acidobazic.
Plasma este un transportator al factorilor de coagulare, al unor
enzime,transportand atât substanţe hidrosolubile cât şi substante ce nu sunt
solubile în apă dar devin solubile după cuplarea cu alte substanţe.
Alte proteine ale sângelui care au un rol esenţial în acest transport
sunt globulinele.
Alfa şi betalipoproteinele transportă trigliceridele, colesterolul şi
vitaminele liposolubile.

Page 15 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

Transferina transportă fierul iar ceruloplasmina transportă cuprul.

TBG (Thyroxine binding globuline) transportă tiroxina iar
transcortina transportă cortizolul.
Transcobalamina transportă vitamina B12.

Homeostazia

Homeostazia, adica păstrarea unei stări asemănătoare cu starea

initiala însăşi, este fenomenul de bază al existenţei, adaptării şi evoluţiei
vieţii pe pământ.
Din echilibrul dinamic dintre acţiunea factorilor externi şi cea a
factorilor interni, parametrii mediului intern se menţin constanţi.
Homeostazia este o stare de variaţie în limite înguste a valorilor unui
factor intern atunci când acest factor suferă variaţii largi în mediul extern.
Mecanismele homeostazice sunt un tampon în faţa variaţiilor mediului
extern.
Homeostazia este un principiu general al lumii vii şi se realizează la
toate nivelele de organizare ale acesteia: celular, tisular, organ, organism,
populaţie, ecosistem.
Printre cele mai bine homeostatate elemente ale vieţii figureaza
informaţia genetică înscrisă în succesiunea bazelor azotate ale ADN-lui
propriu fiecărei celule şi specii. Codul genetic constituie un element de
homeostatare chiar al mecanismelor de homeostazie.
Homeostazia sub toate aspectele ei stă la baza existenţei si evoluţiei
vieţii pe pământ.
Factorii interni homeostataţi se înmulţesc pe măsura evoluţiei
filogenetice.
Ionii din lichidul extracelular sunt : sodiu şi clorul. Ele amintesc de
mediul sărat în care a apărut viaţa, de compoziţia Oceanului primitiv.
Apa intracelulară conţine mari cantităţi de ioni de potasiu,
magneziu, fosfat.
Natura nu face daruri: totul costă din punct de vedere energetic.
Pentru a menţine individualitatea chimică sectorială si diferenţele de
gradient, organismul consumă permanent energie.

Page 16 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

Energia pe care o cheltuim permanent pentru a ne menţine structura

ar permite arderea continuuă a unui bec de 100 de waţi.

Daca in lichidul extracelular dintre electroliti cea mai mare

concentratie o au ionii de Na, Cl si HCO3, in lichidul intracelular
predomina ionii de K, Mg, HPO4.

lichidul extracelular lichidul intracelular

Na HCO3 K HPO4

Cl HCO3

K HPO4 Mg

Mg Prot. Cl

Prot

Na

Page 17 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

Compoziţia şi caracteristicile fizice ale lichidului extracelular (nivel de

control şi limite de variaţie pe perioadă scurtă)

Valori normale Interval normal limite nonletale Unităţi

Oxigen 40 35-45 10-1000 mm Hg

Bioxid carbon 40 35-45 5-80 mm Hg

Ion sodiu 142 138-146 115-175 mmol/L

Ion potasiu 4 3,8-5 1,5-9 mmol/L

Ion calciu 1,2 1,0-1,4 0,5-2,0 mmol/L

Ion clor 103 103-112 70-130 mmol/L

Ion bicarbonat 28 24-32 8-45 mmol/L

Glucoză 85 75-95 20-1500 mg/dl

Temperatură 37 37 18,3-43,3 °C
corporală

Status acido-bazic 7,4 7,3-7,5 6,9-8,0 pH

Page 18 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)

 lOMoARcPSD|8315514

CURS NR. 3 16.10.2012

FIZIOLOGIE

Limitele de variaţie a parametrilor ce permit viaţa sunt extrem

de strânse.

- Pentru temp. corporală varaţia este de 7grade C.

-Pentru pH, nivelul letal se obţine la variaţii de 0,5 într-un sens sau
celălalt faţă de nivelul de 7,4.
-Dacă nivelul K+ scade la o treime se produce o pierdere a funcţiilor
motorii, iar dacă nivelul potasiului se dublează se produce cardiodepresie
(atunci când s-au pus din greşeală perfuzii cu KCl unor pacienţi aceştia au
decedat prin stop cardiac).
-Dacă nivelul calciului scade la jumătate în sânge, apar convulsii.
-Scăderea la jumătate a concentraţiei de glucoză în sânge afectează
celula nervoasă, hipoglicemia ducând la comă.

Care sunt mecanismele ce menţin homeostazia?

Acestea sunt de trei categorii :

-sistemele tampon fizico-chimice
-sistemele fiziologice automate de excreţie şi depozitare
-sistemele de coordonare şi integrare neuro-hormonala.

Cel mai complex şi mai intricat este sistemul de control genetic ce

controlează atât funcţiile intracelulare cât şi funcţiile extracelulare.
Între diversele stadii de organizare există numeroase şi complexe
mijloace de informaţie. Rolul primordial între aceste mijloace îl reprezintă
sistemul nervos şi cel endocrin.

REGLAREA ECHILIBRULUI HIDRIC

Reglarea echilibrului hidric se face pe cale nervoasa si endocrina.
Scaderea aportului de apa provoaca o crestere a osmolaritatii spatiilor
extra- si intra-celular care va fi sesizata de osmoreceptorii hipotalamici
declansand SENZATIA DE SETE. Setea apare si ca urmare a reducerii
volumului total de apa prin pierderi , reducere sesizata de baroreceptorii din
AD. Consecutiv CRESTE SECRETIA DE ADH ( hormonul natriuretic hipofizar).

Page 19 of 19

Desc?rcat de Ale Alex (botalexandru@yahoo.com)