MONITORIZAREA APELOR SUBTERANE

Studiu asupra regimului apelor subterane a început încă în perioada postbelică,

când a fost pusă baza constituirii unei reţele vaste de staţii hidrogeologice.
Dezvoltarea industriei, creşterea necesităţii de utilizare a apelor subterane pentru
aprovizionarea localităţilor, determină necesitatea de îmbunătăţire a metodelor de
control şi monitorizare a apelor subterane.
Scopul lucrărilor constă în studierea regimului și elementelor balanței apelor
subterane cu scopul evaluării stării acestora, rezervelor exploatabile și resurselor
de prognoză, inventarierea sondelor exploatabile, determinarea tendințelor de
modificare a componenților chimici și fizici a apelor subterane sub influența
factorilor naturali și tehnogeni pentru elaborarea și realizarea actvităților în
scopul utilizării raționale a apelor subterane și protecția acestora de epuizare și
poluare pe teritoriul RM.
 Obiectivele:
•    Evidenţierea condiţiilor fizico-geografice ce influenţează formarea sistemelor
acvifere;
•    Analiza problemei studiate reflectată în lucrări publicate, rapoarte tematice,
etc.;
•    Evidenţierea particularităţilor structurii geologice şi analiza condiţiilor
hidrogeologice cu scopul aprecierii acestora pentru formarea sistemelor acvifere;
•    Evidenţierea importanţei procesului de monitorizare a sistemelor acvifere;
•    Colectarea şi analiza informaţiei geologice existente precum şi completarea
bazei de date şi fixarea obiectelor hidrogeologice;
•    Modelarea spaţială a parametrilor de calitate şi cantitate;
•    Demonstrarea capacităţii tehnologiei GIS pentru identificarea, delimitarea şi
caracteristica corpurilor apelor subterane.
Lucrarea conţine principalele legităţi ale regimului nivelului apelor subterane în
condiţii slab dereglate, date cu privire la prognozele nivelurilor medii anuale,
minime de primăvară şi toamnă iarnă, precum şi maxime de vară ale apelor
subterane. De asemenea, cuprinde o caracteristică succintă a regimului dereglat
al apelor subterane din Republica Moldova (adâncimea de aşezare a apelor
subterane, temperatura şi compoziţia chimică a acestora).
Observaţiile asupra regimului de luncă apelor subterane se efectuează în văile
râurilor mari şi mici. În zonele de coastă acestea sunt strâns legate de influenţa
regimului cursurilor de apă, care apar în timpul inundaţiilor şi în timpul ridicărilor
şi scăderilor nivelurilor sezoniere şi episodice.
Luând în considerare că pe teritoriul Republicii Moldova, pentru aprovizionarea
cu apă a populaţiei sunt utilizate sisteme acvifere, acestea reprezintă una din cele
mai importante sarcini pentru un studiu hidrogeologic.

Regimul apelor subterane prevede îndeplinirea următoarelor lucrări:

•    Studierea regimului apelor subterane în condiţii slab dereglate şi dereglate
(sub influenţa exploatării);
•    Studierea compoziţiei chimice a apelor subterane în condiţii de regim dereglat;
•    Elaborarea hărţiilor calităţii apelor subterane.
Orizontul acvifer Aluvial-Deluvial (аА3)
Apele sedimentelor aluviale-deluviale sunt larg răspândite şi se utilizează pentru
aprovizionarea cu apă potabilă a majorităţii localităţilor din Republica Moldova
(prin fîntâni). În conformitate cu condiţiile de formare a rocilor înmagazinate cu
apă se disting:
a)  orizontul acvifer al sedimentelor aluviale;
b) orizontul acvifer al teraselor luncilor inundabile de vârstă holocenică inferioară
şi superioară;
c) orizontul acvifer al sedimentelor de diferite geneze.
 

Complexul acvifer Badenian - Sarmaţian (N1b-S1)

Se extinde pe aproape întreg teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia fâşiilor
înguste adiacente văilor râurilor Nistru şi Prut, precum şi a unui sector nu prea
mare din marginea de sud-vest a teritoriului. Acesta este unicul complex acvifer
hidraulic, în partea de nord unind sarmaţianul şi badenianul inferior, iar în partea
centrală şi de sud - sarmaţianul inferior şi mediu. Rocile acvifere sunt calcarele
recifice, care, în unele zone conţin intercalaţii suprapuse de marne şi nisipuri.
Abundenţa de apă a complexului Badenian-Sarmaţian diferă teritorial, astfel, în
partea de nord, debitul sondelor cercetate indică o valoare de  0,1 - 2,2 l/sec
(raionul Donduşeni, Ocniţa), centru: 0,0 - 2,2 l/sec (raionul Teleneşti). Cea mai
mică abundenţă de apă a complexului se înregistrează în raionul Glodeni şi
raionul Făleşti unde debitul în sonde constituie 0,1 – 0,3 l/sec.

Complexul acvifer Sarmaţian superior - Meoţian (N1S3-m).

Complexul Sarmaţianului superior - Meoţian în cea mai mare parte este răspândit
în centrul şi sudul Bazinului Artezian Moldovenesc. Grosimea rocilor acvifere
este neuniformă şi variază de la 20,0 m până la 300 m (în partea de sud). Rocile
acvifere sunt nisipurile de granulaţie fină şi măruntă, aleurolite cu intercalaţii de
argile, calcare şi gresii cu o grosime de la 2 m până la 28 m. Rocile de bază sunt
reprezentate prin sedimente de argilă nisipoase atribuite stratigrafic la nivelul
Codrului de mijloc.
Apele subterane din acest complex nu deţin presiune, însă odată cu scufundarea
sedimentelor spre sud, acestea dobândesc presiune piezometrică, înălţimea
cărora poate să atingă 65-100 m.
În pofida faptului că calitatea apelor nu corespunde normelor sanitare, acestea
sunt larg utilizate în scopul aprovizionării cu apă potabilă a localităţilor. Rezervele
de ape subterane se obţin în urma infiltraţiei nemijlocite a precipitaţiilor
atmosferice şi a debitului de apă din orizonturile şi complexele acvifere
suprapuse.
Orizontul acvifer al sarmaţianului mediu (Congerian) (N1S2)
Orizontul acvifer cuprinde nisipurile congeriene al sarmaţianului mediu şi este
răspândit în partea de sud-vest, pe teritoriul dintre Nistru şi Prut. Rocile acvifere
sunt nisipurile de granulaţie fină şi măruntă în care se stratifică cu intercalaţii
specifice de argilă, gresie şi calcar. Grosimea orizontului acvifer variază de la 5 -
15 m până la 20 - 30 m, iar în partea de sud ajunge şi până la 40 - 50 m. Cea mai
mică grosime a orizontului se înregistrează în s. Batîr, Taraclia, Troiţcoe,
Stoianovca, Cebolaccia.
Abundenţa de apă a nisipurilor congeriene este neuniformă. În general, debitul
sondelor variază de la 0,7 până la 1,6 l/sec. În sectoare diferite acesta constituie:
s. Cazanjic - 5,7 l/sec, s. Cecur-Minjir - 2,2 l/sec, or. Comrat - 3,3 l/sec, s. Beşalma
- 3-7 l-sec, s. Cebolaccia - 2,9 l/sec, s. Stoianovca - 2,6 - 9,0 l/sec.
Rezervele de apă subterane se obţin în urma infiltraţiei nemijlocite a precipitaţiilor
atmosferice şi a debitului de apă din orizonturile şi complexele acvifere
suprapuse.

În conformitate cu rezultatele studiilor descrise, putem face următoarele

concluzii:
 Regimul nivelului apelor subterane ce exploatează complexele şi
orizonturile acvifere se află în strânsă legătură cu cantitatea de apă extrasă
şi utilizată în limitele prizelor de apă, de asemenea, se evidenţiază o
instabilitate a poziţiei suprafeţei de depresiune, cauzată cel mai posibil de
creşterea sau scăderea consumului de apă;
 La evaluarea stării chimice, s-a demonstrat o răspândire neuniformă a
macro- şi microelementelor. Distribuţia acestora pe teritoriu poate fi
analizată cu ajutorul hărţilor obţinute a răspândirii mineralizării. Ca urmare
a acestei evaluări, putem afirma că apele subterane au o stare chimică nu
foarte bună şi necesită implementarea unor măsuri pentru reducerea
poluării surselor de apă potabilă;
 Evaluarea compoziţiei chimice a apelor subterane demonstrează că nu s-a
înregistrat o înrăutăţire a calităţii apelor subterane. În comparaţie cu anii
precedenţi, se observă o stabilitate relativă a compoziţiei chimice a
complexelor şi orizonturilor acvifere de bază.