LABORATOR 6

FUNCȚIONAREA GENERATORULUI SINCRON

ÎN PARALEL CU O REȚEA DE PUTERE
INFINITĂ

Rețeaua de putere infinită reprezintă o rețea teoretică caracterizată

prin faptul că tensiunea şi frecvenţa rețelei rămân constante indiferent de
mărimea puterii active sau reactive ce se introduce sau se extrage din
reţea.
În mod practic puterea rețelei la care se conectează un generator
sincron este mult mai mare decât puterea generatorului. Astfel, indiferent
de valoarea puterii active sau reactive schimbate între generator și rețea,
tensiunea și frecvența rețelei nu se modifică.
Cuplarea unui generator sincron la o rețea de putere infinită se
poate realiza prin metoda sincronizării fine sau prin metoda
autosincronizării.
Metoda sincronizării fine este utilizată la cuplarea generatoarelor
sincrone în condiții normale de funcționare, iar metoda autosincronizării
se aplică motoarelor sincrone pornite în asincron sau generatoarelor
sincrone în condiții de avarie (rețeaua are tensiunea și frecvența ușor
variabile).
Deoarece reprezintă situația normală de funcționare, în continuare
se prezintă cuplarea unui generator sincron cu o rețea de putere infinită
prin metoda sincronizării fine.
Se consideră un generator sincron cu poli înecați și se impune
realizarea cuplării generatorului fără șocuri de curent. Având în vedere
ecuația tensiunii pe fază, rezultă:
E −U
I= 0 =0
R + jX s
Deci E 0 = U , unde E 0 reprezintă tensiunea electromotoare indusă
la funcționarea în gol și U reprezintă tensiunea rețelei.
În concluzie, condiția de cuplare a unui generator sincron cu o rețea
de putere infinită fără șocuri de curent presupune ca tensiunea la bornele
generatorului la funcționarea în gol să fie egală cu tensiunea rețelei.
Această egalitate implică de fapt îndeplinirea a patru condiții:
1) egalitatea valorilor efective ale tensiunii la bornele generatorului
și tensiunii rețelei (E0 = U);
2) egalitatea frecvențelor tensiunii la bornele generatorului și
tensiunii rețelei (fg = fr);
3) aceiași succesiune a fazelor generatorului și ale rețelei;
 4) defazaj nul între tensiunea la bornele generatorului și tensiunea
rețelei (arg(E0) = arg(U)).
Condițiile menționate anterior admit următoarele erori: prima
condiție permite o eroare de maxim 20%, cea de-a doua condiție admite
erori de maxim 0.2%, a treia condiție nu admite erori iar ultima permite
un defazaj de maxim 15°.
Verificarea acestor condiții de cuplare se poate realiza utilizând un
sincronoscop și două voltmetre sau utilizarea a trei voltmetre în locul
sincronoscopului.
În acest caz, cele trei voltmetre se conectează între fazele R și R’, S
și S’ și respectiv T și T’.

Fig. 6.1. Cuplarea generatorului sincron în paralel cu o rețea de putere infinită:

a) schema electrică pentru verificarea condițiilor de cuplare
b) tensiunea la bornele voltmetrului V3

Pentru îndeplinirea primei condiții de cuplare se măsoară cu

voltmetrele V1 și V2 tensiunea rețelei și tensiunea la bornele
generatorului.
Egalarea celor două tensiuni se realizează prin reglarea curentului
din circuitul de excitație al generatorului.
Dacă frecvența tensiunii generatorului este diferită de frecvența
rețelei (fg ≠ fr) atunci voltmetrele V3, V4 și V5 vor avea la borne o tensiune
modulată de frecvență (fr - fg)/2.
Acest fapt se poate argumenta dacă se consideră, spre exemplu,
voltmetrul V3 ce are la borne tensiunea UR – UR’.
Astfel, dacă:
U R = U m sin(ωr t )
U R ' = U m sin(ωs t − ϕ)
 Atunci:
 2π( f r + f g ) ϕ
U R − U R ' = 2U m ⋅ cos t −  ⋅
 2 2
 2π( f r − f g ) ϕ
sin  t +  = 2U m ⋅ cos(α ) ⋅ sin (β )
 2 2
Se poate observa că voltmetru V3 va avea la borne o tensiune
 fr + f g 
sinusoidală de frecvență ridicată   modulată de o undă cu

 2 
 fr − f g 
frecvență redusă   . În Fig. 6.1.b se prezintă aceste forme de

 2 
undă.
Deci, acul indicator al voltmetrului V3 va oscila cu o frecvență
fr − f g
determinată de . Evident și acele indicatoare ale voltmetrelor V4
2
și V5 vor oscila.
Dacă diferența frecvențelor e mare oscilațiile vor fi rapide, iar dacă
frecvențele au valori apropiate oscilațiile vor fi lente.
Pentru a îndeplini condiția a doua de cuplare în paralel (fg = fr) se
reglează turația de antrenare a generatorului astfel încât acele
indicatoare ale voltmetrelor să oscileze lent ( f g = n g ⋅ p ).
Cea de-a treia condiție de cuplare în paralel se verifică prin
observarea oscilației acelor indicatoare ale celor trei voltmetre (V3, V4,
V5). Dacă acele indicatoare oscilează în același fel succesiunea fazelor
este corectă. În caz contrar fazele generatorului sincron și ale rețelei nu
sunt în aceiași succesiune și se inversează două faze între ele în legăturile
din montaj.

Fig. 6.2. Verificarea succesiunii fazelor rețelei și generatorului sincron:

a) fazele sunt în aceiași succesiune; b) fazele nu sunt în aceiași succesiune

A patra condiție de cuplare este verificată atunci când acele

indicatoare ale voltmetrelor vor indica „zero”. În acel moment nu există
defazaj între tensiunea de la bornele generatorului și tensiunea rețelei.
1. Chestiuni de studiat.
a) Verificarea condițiilor de cuplare ale unui generator sincron în paralel
cu o rețea de putere infinită.
b) Determinarea caracteristicilor în „V”: I , cos φ = f ( I e ) P = ct.

2. Schema de montaj. Date nominale

Fig. 6.3. Schema de montaj pentru funcționarea generatorului sincron în paralel cu o

rețea de putere infinită
Date nominale :
Generatorul sincron : Motorul de c.c.:
Sn = [VA] Pn = [W]
Un = / [V] Un = [V]
In = / [A] In = [A]
nn = [rot/min] nn = [rot/min]
cosφn = [-] Uen = [V]
fn = [Hz] Ien = [A]
Uen = [V]
Ien = [A]
3. Desfăşurarea lucrării, mărimi măsurate, mărimi
calculate, relaţii de calcul.
a) b)
Se realizează schema de montaj din Fig. 6.3, iar pentru verificarea
condiţiilor de cuplare ale generatorului sincron la reţea se procedează în
modul următor:
 Se porneşte motorul de c.c. (MCC), utilizând regulatorul de
tensiune şi redresorul, pornind de la tensiunea de alimentare zero, având
întrerupătorul K deschis.
Se urmăresc acele indicatoare ale voltmetrelor V4 şi V5 , iar dacă
acestea oscilează în acelaşi sens atunci fazele generatorului sincron și ale
rețelei sunt în aceiași succesiune (condiția a treia de cuplare).
În caz contrar se inversează două faze între ele la generatorul
sincron sau la reţea.
Prima condiție de cuplare (E0 = U) se verifică cu ajutorul
voltmetrelor V1 și V2, iar reglarea tensiunii la bornele generatorului
sincron se realizează prin intermediul curentului de excitație.
Prin intermediul regulatorului de tensiune se reglează tensiunea de
alimentare a MCC şi implicit turaţia acestuia, deci şi turaţia generatorului
sincron.
Deoarece f g = n g ⋅ p , prin reglarea turaţiei generatorului sincron
se va modifica şi frecvenţa acestuia.
Dacă cele două tensiuni, tensiunea reţelei şi tensiunea generatorului
sincron, au frecvenţe apropiate, acele indicatoare ale voltmetrelor V4 şi V5
oscilează lent.
Deci, reglajul turaţiei motorului de antrenare (MCC) se face până
când acele indicatoare ale voltmetrelor V4 şi V5 oscilează lent, în acest caz
fiind îndeplinită condiţia a doua de cuplare - egalitatea frecvenţelor.
În momentul în care acele indicatoare ale voltmetrelor V4 şi V5
indică simultan valoarea zero şi condiţia a patra de cuplare (defazaj nul
între tensiunile E0 şi U) este îndeplinită şi se poate închide întrerupătorul
K, generatorul sincron fiind astfel cuplat la reţea.
Determinarea caracteristicilor în “V” ale generatorului sincron se
realizează pentru câteva valori ale puterii active debitate de generator în
rețea, completându-se tabelele următoare:

b) Caracteristicile în „V”

P= [W]; U = [V]
I [A]
Ie [A]
cosφ

P= [W]; U = [V]
I [A]
Ie [A]
cosφ
P
cos φ =
3 ⋅U ⋅ I
4. Grafice
Alura graficelor este următoarea:
b)

5. Concluzii