LABORATOR 3

MOTORUL ASINCRON TRIFAZAT

METODE DE PORNIRE. ÎNCRECAREA DE
FUNCȚIONARE ÎN GOL ȘI ÎN SCURTCIRCUIT

Metode de pornire

Pornirea optimă a motoarelor asincrone și în general al oricăror

motoare electrice implică îndeplinirea a două condiții: limitarea șocului
de curent la pornire și creșterea cuplului de pornire.

În momentul pornirii turația rotorului (n) este nulă, deci alunecarea

va fi: s = 1. Dacă se consideră schema electrică echivalentă se observă că
rezistența corespunzătoare circuitului rotoric va avea valoarea R2' , o
valoare redusă.
Astfel, curentul în circuitul rotoric și implicit statoric va avea o
valoare ridicată (șoc de curent). Șocul de curent poate lua valori între
(4÷10)In, valori ce pot perturba și afecta rețeaua de alimentare.
Pe măsură ce motorul pornește turația rotorului crește, alunecarea
R'
scade, rezistența corespunzătoare circuitului rotoric 2 crește și șocul de
s
curent se diminuează.
Pe de altă parte, motoarele asincrone sunt de obicei integrate în
diferite sisteme de acționari electrice și pornirea lor se efectuează în cele
mai multe cazuri în sarcină. Din această cauză, pentru a putea porni în
sarcină, este necesar ca motoarele asincrone să dezvolte cupluri mari la
pornire.
Cele două condiții menționate anterior pot fi îndeplinite prin
aplicarea unor metode de pornire sau a unor soluții constructive în funcție
de tipul motorului asincron.
Astfel, în cazul motorului asincron cu rotor bobinat cele două
condiții sunt îndeplinite dacă pornirea se realizează cu ajutorul unui
reostat conectat în circuitul rotoric (reostat de pornire).
În cazul motorului asincron cu rotor în scurtcircuit limitarea
șocului de curent la pornire se realizează prin alimentarea motorului cu o
tensiune redusă. Creștere cuplului de pornire poate fi realizată printr-o
construcție specială a coliviei retorice (colivie cu bare înalte sau dublă
colivie).
- Pornirea directă
Pornirea directă este cea mai simplă metodă de pornire constând
efectiv în alimentarea motorului asincron la tensiunea nominală. Pornirea
directă se aplică motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit. Șocul de
curent se încadrează, de obicei, între (4÷10)In. Pentru a nu afecta rețeaua
de alimentare se recomandă ca puterea motorului asincron să nu
depășească 20% din puterea transformatorului ce alimentează rețeaua.
- Pornirea stea-triunghi
Este o metodă de pornire destinată motoarelor asincrone cu rotor în
scurtcircuit și utilizată foarte frecvent datorită eficienței și simplității.
Metoda poate fi folosită doar în cazul motoarelor asincrone trifazate ce au
accesibile toate cele șase borne ale înfășurărilor statorice. Inițial, la
momentul pornirii, motorul este conectat în stea iar după ce procesul
pornirii s-a încheiat motorul se conectează în triunghi.
U
La conectarea în stea tensiunea de fază va avea valoarea: U f  n , iar la
3
conexiunea triunghi U f  U n .
M
Deci motorul asincron va fi
alimentat iniţial la o tensiune
Δ redusă de 3 ori faţă de tensiunea
nominală şi implicit şocul de
Y curent la pornire va fi redus de 3 .
s
De asemenea, având în vedere
relaţia cuplului se poate observa că
0 1
Fig. 3.1. Caracteristicile alunecării la pornirea cuplul electromagnetic se reduce
stea-triunghi a motorului asincron trifazat de 3 ori.

Se poate observa că aplicând această metodă de pornire cuplul de

pornire este redus, neputând fi aplicată pentru sarcini mari.
- Pornirea cu autotransformator
Pornirea cu autotransformator presupune alimentarea motorului
asincron prin intermediul unui autotransformator trifazat asigurându-se
astfel o tensiune de alimentare reglabilă de la valoarea 0 până la Un.
Metoda asigură o pornire foarte lină, cu șocuri de curent reduse,
dar și în acest caz cuplul de pornire este redus. Pe de altă parte, metoda
este costisitoare deoarece autotransformatoarele au un preț ridicat și se
recomandă doar în cazuri speciale.
 - Pornirea cu reostat de pornire
Este o metodă de pornire aplicabilă motoarelor asincrone cu rotor
bobinat, metoda asigurând atât reducerea șocului de curent la pornire cât
și creșterea cuplului de pornire.
În cadrul acestei metode motorul asincron este alimentat la
tensiune nominală iar în circuitul rotoric este introdus un reostat trifazat
(reostat de pornire). Inițial, în momentul pornirii, reostatul este poziționat
pe valoarea maximă a rezistenței urmând reducerea, de obicei în trepte, a
rezistenței până la scurtcircuitare.
Dacă se consideră relația matematică a alunecării critice și relația
cuplului maxim se poate observa că la introducerea în circuitul rotoric a
unei rezistențe suplimentare alunecarea critică crește iar cuplul maxim
rămâne constant.
Deci, introducerea reostatului de pornire conduce la deplasarea
maximului caracteristicii alunecării spre alunecări mai mari.
În Fig. 3.2 se prezintă caracteristicile alunecării pentru pornirea
motorului asincron cu reostat de pornire (trei trepte de rezistență).
Motorul pornește din
punctul A aflat pe caracteristica ce
corespunde rezistenței maxime
(prima treaptă) a reostatului de
pornire Rp1. Când cuplul dezvoltat
de motor ajunge, de exemplu, la
valoarea de 0.75Mmax se
scurtcircuitează următoarea treaptă
a reostatului de pornire şi motorul
va funcţiona pe caracteristica ce
corespunde rezistenţei Rp2 a
Fig. 3.2. Caracteristicile alunecării la reostatului.
pornirea cu reostat de pornire
În mod analog se procedează şi în cazul ultimei trepte a reostatului
de pornire.

Încercarea de funcționare în gol și în scurtcircuit

Performanțele și caracteristicile motoarelor asincrone la

funcționarea în sarcină sunt de multe ori greu de determinat deoarece
încercarea de funcționare în sarcină la puteri mari este dificil de realizat și
implică un consum mare de energie.
Astfel, se apelează la două încercări limită (încercarea de
funcționare în gol și încercarea de funcționare în scurtcircuit) mai ușor
de realizat experimental. Prin aceste două încercări se pot determina
parametrii schemei echivalente, pot fi separate pierderile mecanice și
pierderile în fier și se poate predetermina caracteristica alunecării.

- Încercarea de funcționare în gol

Pentru determinarea parametrilor schemei echivalente motorul este
alimentat la tensiune nominală, cuplul rezistent la axul motorului fiind
nul.
Dacă se neglijează frecările mecanice, atunci turația rotorului tinde
la turația câmpului magnetic învârtitor (n → n1), deci: s → 0.
Astfel, schema electrică echivalentă pe fază a mașinii se va
modifica sub următoarea formă.

Fig. 3.3. Schema electrică echivalentă a mașinii asincrone

la funcționarea în gol

În cadrul acestei încercări motorul asincron este alimentat la

tensiune nominală (U10 =U1n) și se măsoară curentul absorbit (I10) și
puterea consumată (P10), mărimile fiind de linie.
Curentul de mers în gol este relativ redus ( I 10  25%...50% I 1n )
fiind totuși mai mare față de cazul transformatorului. De asemenea,
parametrii corespunzători înfășurării statornice ( R1 , X 1 ) au valori reduse
în comparație cu parametrii corespunzători miezului feromagnetic
( R Fe , X  ). Astfel, căderea de tensiune pe parametrii înfășurării statorice
se poate aproxima la 5% din tensiunea de alimentare.
Deci, căderea de tensiune pe parametrii miezului feromagnetic
reprezintă ≈ 95% din tensiunea de alimentare.
Având în vedere mărimile măsurate și respectiv ecuațiile de
funcționare se pot determina parametrii schemei echivalente.
În cadrul încercării de funcționare în gol se pot determina și
pierderile mecanice și respectiv pierderile în fier.
Metoda de determinare este grafică și pentru aceasta motorul
asincron se alimentează la tensiuni cuprinse între 80%U1n și U1n,
măsurându-se de fiecare dată curentul absorbit (I10) și puterea consumată
(P10).
Considerând diagrama bilanțului puterilor rezultă relația:
P10  P j1  PFe  P j 2  Pm  P2
 Dar în cazul funcționării în gol puterea utilă dezvoltată de motor la
ax este nulă (P2 = 0) și s → 0. Deoarece P j 2  s  Pe rezultă: Pj2 → 0.
Deci, în acest caz, relația de bilanț al puterilor este următoarea:
2
P10  Pj1  PFe  Pm  3R1 I 10 f  PFe  Pm
Rezultă:
2
PFe  Pm  P10  3R1 I 10 f
Având în vedere relația precedentă, se poate observa că suma
pierderilor ( Pm  PFe ) se poate determina. Pe de altă parte, pentru
tensiuni de alimentare cuprinse între 80%U1n și U1n, turația motorului este
aproximativ constantă, deci Pm = ct. În schimb, pierderile în fier sunt
2
proporționale cu pătratul tensiunii de alimentare ( PFe  U 10 ).
Pentru diferite valori ale tensiunii de alimentare se poate reprezenta
grafic dependența Pm  PFe  f (U 10) . Dacă se prelungește acest grafic
până la intersecția cu axa ordonatelor, punctul de intersecție (U10 = 0) va
reprezenta valoarea pierderilor mecanice.
Deoarece graficul Pm  PFe  f (U 10) este sub forma unei
parabole, prelungirea acesteia implică suficiente erori. O soluție mult mai
2
bună este reprezentarea dependenței Pm  PFe  f (U 10 ) care are forma
unei drepte.
Această metodă de determinare a pierderilor mecanice și a
pierderilor în fier se regăsește denumită în literatura de specialitate ca
metoda separării pierderilor.

Fig. 3.4. Determinarea grafică a Pm și PFe

- Încercarea de funcționare în scurtcircuit

În cazul acestei încercări rotorul mașinii este blocat mecanic, n = 0
și s = 1, mașina asincronă fiind similară cu un transformator (stator ↔
primar, rotor ↔ secundar) cu secundarul în scurtcircuit.
Încercarea se realizează la curenți nominali, tensiunea de
alimentare având valoare redusă.
Considerând schema electrică echivalentă, pentru simplificarea
calculelor, se poate neglija latura corespunzătoare miezului feromagnetic
deoarece acesta este parcursă de curentul de mers în gol ce are valori
relativ reduse.

Fig. 3.5. Schema electrică echivalentă a mașinii asincrone la funcționarea în

scurtcircuit

Mărimile corespunzătoare regimului de funcţionare în scurtcircuit

sunt notate cu indice „sc”. În cadrul acestei încercări motorul asincron are
rotorul blocat şi este alimentat la o tensiune redusă (U1sc ≈ 25%U1n)
măsurându-se curentul absorbit (I1sc) şi puterea consumată (P1sc).
Mărimile măsurate sunt mărimi de linie. Considerând mărimile
măsurate și respectiv ecuațiile de funcționare se pot determina parametrii
schemei echivalente.

1. Chestiuni de studiat.
a) Pornirea motorului asincron trifazat. Determinarea șocului de curent la
pornire.
a1) Pornirea stea-triunghi
a2) Pornirea cu autotransformator
a3) Pornirea cu reostat de pornire
b) Încercarea de funcționare în gol. Determinarea parametrilor schemei
echivalente. Determinarea pierderilor mecanice (Pm) și a pierderilor în
fier (PFe).
c) Încercarea de funcționare în scurtcircuit. Determinarea parametrilor
schemei echivalente.

2. Schema de montaj. Date nominale

a1)
Date nominale:
Pn = [W]
Un = / [V]
In = / [A]
nn = [rot/min]
cosφn =
a2)

Date nominale:
Pn = [W]
Un = / [V]
In = / [A]
nn = [rot/min]
cosφn =

a3)

Date nominale:
Pn = [W]
Un = / [V]
In = / [A]
nn = [rot/min]
cosφn =

b) c)

Date nominale:
Pn = [W]
Un = / [V]
In = / [A]
nn = [rot/min]
cosφn =
R1 =

3. Desfăşurarea lucrării, mărimi măsurate, mărimi

calculate, relaţii de calcul.

a) Se realizează schemele de montaj corespunzătoare celor trei metode de

pornire și se determină șocul de curent. Pentru a putea compara
rezultatele se raportează şocurile de curent la curentul nominal.
a1)
Ip direct = [A] Ip direct / In =
Ip stea-triunghi = [A] Ip stea-triunghi / In =
a2)
Ip direct = [A] Ip direct / In =
Ip autotraf = [A] Ip autotraf / In =

a3)
Ip direct = [A] Ip direct / In =
Ip Rp = [A] Ip Rp / In =

b)
Mărimi Mărimi calculate
măsurate
U10 I10 P10 I10f cosφ10 I10a Iµ RFe Xµ
[V] [A] [W] [A] [-] [A] [A] [Ω] [Ω]

Relaţii de calcul:
P10
I10 f  I10 cos 10  I10 a  I10 f cos 10 I   I10 f sin 10
3U10 I10
0.95  U10 f 0.95  U 10 f
RFe  X 
I10a I

Mărimi
Mărimi calculate
măsurate
U10 I10 P10 I10f Pm+PFe U102
[V] [A] [W] [A] [W] [V2]

Relaţii de calcul:
2
I10 f  I10 , PFe  Pm  P10  3R1I10 f
c)

Mărimi Mărimi calculate

măsurate
U1sc I1sc P1sc I1scf cosφ1sc Zsc Rsc R1  R 2' Xsc X 1  X ' 2
[V] [A] [W] [A] [-] [Ω] [Ω] [Ω] [Ω] [Ω]

Relaţii de calcul:
P1sc U 1scf P1sc
I1scf  I1sc cos 1sc  Z sc  Rsc 
3U1sc I1sc I1scf 3I12scf
 Rsc 2 2 X sc
R1  R2'  X sc  Rsc  X sc X 1  X ' 2 
2 2

4. Grafice
Alura graficelor este următoarea:
b)

5. Concluzii