1.

DESCRIETI ARMATURA STATORICA A MASINII ASINCRONE

Armătura statorică, denumită mai departe, pe scurt, stator este formată dintr-un miez
feromagnetic din tole de oţel electrotehnic, prevăzut cu crestături la periferia interioară şi o
înfăşurare care se conectează la reţea, constituind inductorul maşinii.

2. DESCRETI ARMATURA ROTORICA A MASINII ASINCRONE

Armătura rotorică, denumită rotor, pe scurt, rotor, este formată dintr-un pachet de tole cu
crestături pe alezajul exterior şi o înfăşurare închisă în scurtcircuit sau pe o impedanţă
oarecare, constituind indusul maşinii.

3. DESCRIETI REGIMUL DE FUNCTIONAREA CA MOTOR AL MASINII ASINCRONE

În regim de motor, maşina transformă puterea electrică, primită de la o reţea de

curent alternativ, în putere mecanică cedată pe la arbore unui mecanism sau unei
instalaţii mecanice. Maşinile asincrone se folosesc mai ales ca motoare şi reprezintă
unul din cei mai importanţi consumatori de energie electrică. Cele mai răspândite
sunt motoarele trifazate şi monofazate
Mașina asincronă (numită și motor asincron, deoarece funcționează în special în
regim de motor) este o mașină electrică de curent alternativ care nu are conexiuni
între stator și rotor, transferul de energie dintre aceste circuite realizându-se
prin inducție electromagnetică. Rotorul nu este conectat prin perii colectoare, ca la
majoritatea mașinilor electrice rotative, și are forma unui sistem de bare dispuse
cilindric („rotor în scurtcircuit” sau „colivie de veveriță”).
O altă caracteristică o constituie faptul că viteza de rotație este puțin diferită de
pulsația câmpului magnetic învârtitor, de unde și denumirea de asincron.
In regimul de motor, maşina asincronă preia puterea electrică P1 de la reţeaua
de alimentare şi o transformă pe cale electromagnetică în puterea mecanică,
furnizată la arborele maşinii – instalaţiei acţionate
Pentru funcţionarea ca motor asincron din puterea primară P1 = m1U1I1cosφ1,
absorbită de maşină din reţea pe la bornele statorului, o parte este transformată în
pierderi Joule pj1 = m1R1I21 în înfăşurarea primară, o altă parte este transformată
în pierderi în miezul feromagnetic pFe1 = m1E1I10w, iar cea mai mare parte este
transmisă pe cale electromagnetică rotorului, prin întrefier, ca putere
electromagnetică P = m1E1I’2cosψ2.

4. SCRIETI FORMULA ALUNECARII SI EXPLICATI CE REPREZINTA

Valoarea care determină diferența de viteze de rotație a câmpurilor magnetice ale

rotorului și statorului se numește alunecare. Deoarece rotorul unui motor de inducție
se rotește întotdeauna mai lent decât câmpul statorului, acesta este de obicei mai mic
decât unitatea. Poate fi măsurat în unități relative sau procente.
Se calculează după formula:
 Unde: n1 - Frecvența de rotație a câmpului magnetic, n2 - frecvența de rotație a
câmpului magnetic al rotorului.

Alunecarea este o caracteristică importantă care caracterizează funcționarea normală

a unui motor cu inducție.

5. REPREZENTATI GRAFICUL CUPLULUI ELECTROMAGNETIC AL MASINII ASINCRONE FUNCTIE DE ALUNECARE

Dependenţa grafică a cuplului electromagnetic funcţie de alunecare

 6. REPREZENTATI SI EXPLICATI BILANTUL DE PUTERE ACTIVA AL MOTORULUI ASINCRON

Pentru determinarea bilanţului puterilor la maşina asincronă (de inducţie) se poate proceda pornind de la primele
două relaţii ale sistemului de functionare a masinii asincrone, înmulţite cu produsul m1 I 1 , respectiv

'
m I conduc la ecuaţiile:
1 2

∗ ∗ ∗ ∗
m U I = m R I − jm X I ⋅ I − m E I
1 1 1 1 1 1 1 δ 12 1 1 1 1 1

'

0 = m R2 I ⋅ I − jm X ' I ⋅ I − m E ⋅ I
'∗ ' '∗ ' ∗
(1.)
1 2 2 1 δ 21 2 2 1 1 1
s

Înlocuind curentul I 1 cu expresia:

' '
I =I +I = I +I +I (2.)
1 1m 2 1µ 10 w 2

şi luând în considerare, la început, părţile reale (deoarece la maşina asincronă normală nu are loc un schimb de
putere reactivă pe la bornele secundare) se obţin relaţiile:

m U I cosϕ = m R I 2 + m E I 2 + m E I + m1E1I 2' cosψ 2

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 10 w

1− s
0 = m R ' I '2 − m E I '2 cosψ + m R ' I '2 (3.)
1 2 2 1 1 2 2 1 2 2
s

în care φ1 este defazajul dintre tensiunea primară E1 şi curentul statoric I 1 , iar ψ2 defazajul dintre tensiunea

'
electromotoare E1 şi curentul secundar I 2 .

π
Pentru funcţionarea ca motor asincron, definită prin s є (1,0) şi φ1 є (0, ), prima ecuaţie din (3.) arată
2
că din puterea primară P1 = m1U1I1cosφ1, absorbită de maşină din reţea pe la bornele statorului, o parte este
transformată în pierderi Joule pj1 = m1R1I21 în înfăşurarea primară, o altă parte este transformată în pierderi în
miezul feromagnetic pFe1 = m1E1I10w, iar cea mai mare parte este transmisă pe cale electromagnetică rotorului, prin
întrefier, ca putere electromagnetică P = m1E1I’2cosψ2. Se poate deci scrie, pentru armatura statorică, relaţia:

P1 = pδ1 + pFe1 + P (4.)

Cea de a doua ecuaţie din (11.3.) arată că puterea primită prin intermediul câmpului electromagnetic de
către rotor se regăseşte, în parte, în pierderi Joule în înfăşurarea secundară pj2 = m1R’2I’22, iar diferenţa:

1 − s ' 12 1 − s
Pmec = m1 R2 I 2 = p j2 (5.)
s s

reprezintă puterea mecanică totală dezvoltată de motor.

Prin urmare: P = pj2 + pmec (6.)

Din puterea mecanică totală o parte se transformă în pierderi mecanice şi de ventilaţie pm+V, o altă parte
acoperă pierderile în fier în rotor pFe2, iar diferenţa reprezintă puterea mecanică utilă P2, disponibilă la axul
motorului pentru a fi transmisă maşinii de lucru.

P = pj2 + p m+V + pFe2 + P2 (7.)

Relaţiile (4) şi (7.) evidenţiază cele două faţete ale puterii electromagnetice: prima arată natura sa
electrică, fiind o componentă a puterii electrice P1 absorbită din reţea, iar a doua reliefează natura sa mecanică
prin cuprinderea puterii utile (mecanice) P2 disponibilă la arborele motorului.
În concluzie, în regimul de motor, maşina asincronă preia puterea electrică P1 de la reţeaua de
alimentare şi o transformă pe cale electromagnetică în puterea mecanică, furnizată la arborele maşinii –
instalaţiei acţionate. Bilanţul puterilor, reunind relaţiile ((11.4) şi (11.7.), este prezentat grafic în figura 1, a.

Fig.1. a

În regim de viteză constantă Ω, corespunzător bilanţului de puteri, se poate stabili o relaţie între cuplul
electromagnetic M dezvoltat de motor şi cuplurile rezistente Mr (al maşinii de lucru ML antrenate, figura 1.b),
Mm (cuplul de frecări mecanice ale rotorului) şi MFe2 (cuplul corespunzător pierderilor în fierul rotorului, inclusiv
pierderilor suplimentare în miez). Într-adevăr din relaţia:
Pmec = P2 + pm+V + pFe2 (8.)

având în vedere că P2 = Mr Ω, pm+V = Mm Ω, pFe2 = MFe2 Ω, iar P mec = M Ω, rezultă ecuaţia:

M = M r + M m+ M Fe2 (9.)

Ω
În regim dinamic, ecuaţia cuplurilor are forma: M − M r − M m− M = d (10.)
Fe 2
J dt
rezultă ca P = p + P = M (Ω − Ω) + MΩ = MΩ (11.)

7. EXPLICATI SI REPREZENTATI SCHEMA PENTRU PORNIREA MOTORULUI ASINCRON CU ROTOR

IN SCC UTILIZAND UN COMUTATOR STEA TRIUNGHI

Pornirea stea-triunghi se poate aplica numai la motoarele care au scoase la cutia de

borne toate cele şase capete ale înfăşurărilor de fază şi la care tensiunea reţelei de
alimentare corespunde funcţionării motorului cu înfăşurarea statorului conectată în
triunghi.
Schema de principiu pentru pornirea stea-triunghi este reprezentată în figura 1. La
pornire, înfăşurarea statorică se conectează în stea prin închiderea comutatorului k pe
poziţia 1 şi curentul iniţial de pornire are valoarea:
(2.) kpYZUI31=
în care U1 este tensiunea de linie, U1/este tensiunea de fază, iar Zk impedanţa unei
faze la scurtcircuit, când turaţia n = 0. După ce rotorul a accelerat şi turaţia s-a stabilit se
trece comutatorul k pe poziţia 2, realizându-se schimbarea conexiunii înfăşurării din stea
în triunghi.

Fig. 1
 Metoda conectării stea-triunghi, nu se poate aplica decât motoarelor la
care, în funcţionarea normală, fazele statorului sunt legate în triunghi.

Pornirea stea-triunghi

8. EXPLICATI SI REPREZENTATI SCHEMA PENTRU PORNIREA MOTORULUI ASINCRON CU ROTOR

IN SCC UTILIZAND UN AUTOTRANSFORMATOR

Pornire cu autotransformator
La pornirea cu autotransformator reglabil se pune initial autotransformatorul pe
pozitia de tensiune zero si apoi se creste lent observand ampermetrul A. Cand cuplul
electromagnetic devine mai mare decat cuplul rezistent la ax, apare un cuplu de
accelerare care pune rotorul in miscare. Dupa accelerare curentul absorbit de motor
scade. Se creste apoi tensiunea in continuare pana la atingerea valorii nominale la
borne (voltmetrul V); atunci motorul se comuta pe reteaua de alimentare: K1 deschis
si K2 inchis.
 9. EXPLICATI SI REPREZENTATI SCHEMA PENTRU PORNIREA MOTORULUI ASINCRON CU ROTOR
BOBINAT UTILIZAND UN REOSTAT DE PORNIRE

Conform celor arătate anterior prin introducerea unor rezistenţe suplimentare în

circuitul rotoric alunecarea sm creşte, Mm nu se modifică, iar cuplul de pornire Mp
poate creşte până la valoarea maximă dacă sm = 1.
Evident curentul I’’2 scade şi prin urmare şi curentul I1 absorbit din reţea se
micşorează.
Pornirea rotoarelor cu rotor bobinat se bazează pe aceste proprietăţi, rezistenţa
suplimentară fiind un reostat cu mai multe trepte. Schema de principiu este redată în
figura 5, iar caracteristicile de pornire pentru un reostat cu patru trepte sunt
reprezentate în figura 6.

Fig. 5 Fig. 6.

Se impune ca procesul de pornire să se desfăşoare între două valori ale cuplului,

mai mari decât cuplul nominal Mn; în general aceste limite sunt Mp min = (1,1 –1,3)
Mn, iar MP max = (1,5-2) Mn.
Pornirea are loc pe o caracteristică M = f (s) artificială, când în serie cu înfăşurarea
rotorică este introdusă întreaga rezistenţă RP4 a reostatului de pornire şi când la s =
1 corespunde Mp max (punctul A).
Din punctul A rotorul accelerează până în punctul B când, la stingerea cuplului MP
min, se scurtcircuitează o treaptă a reostatului de pornire, valoarea rezistenţei
acestuia scăzând de la RP4 la RP3.
În acest moment punctul de funcţionare trece în C pe caracteristica artificială
corespunzătoare rezistenţei RP3 şi motorul accelerează până în punctul D,
corespunzător lui Mp min pe această caracteristică.
Mai departe trecerea pe celelalte caracteristici artificiale corespunzătoare
rezistenţelor R p2 şi Rp1 se face în mod asemănător, până se ajunge pe
caracteristica naturală în I şi punctul de funcţionare se stabileşte în final în J, la
valoarea cuplului de lucru, de exemplu egal cu cel nominal Mn.
 Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul bobinat se poate face manual cu
ajutorul unor controlere sau automat prin scurtcircuitarea treptelor
reostatului de pornire cu ajutorul unor contactoare comandate de relee de
timp sau de curent.
Reostatele de pornire sunt construite cu rezistenţe metalice răcite în aer sau în ulei
sau sub formă de rezistenţe lichide formate din plăci metalice care se introduc mai
mult sau mai puţin într-o baie cu apă.
În principiu valoarea curentului de pornire se poate reduce şi prin înserierea în
circuitul rotorului a unei reactanţe. Dar în acest caz scade alunecarea critică şi
cuplul maxim, înrăutăţindu-se şi condiţiile de pornire.
Motoarele asincrone cu rotorul bobinat prezintă avantajul că pot fi pornite
cu orice valoare a cuplului până la cuplul maxim şi cu curenţii de pornire
moderaţi, ceea ce justifică utilizarea lor în anumite acţionări (instalaţii de
ridicat şi transportat, de exemplu chiar dacă sunt mai scumpe şi mai
pretenţioase în exploatare decât cele cu rotorul în colivie.

10. DESCRIETI ARMATURA STATORICA A MASINII SINCRONE

Statorul, care la maşina sincronă în construcţie normală are rol de indus, este
realizat dintr-un miez feromagnetic şi o înfăşurare.
Miezul se execută, ca şi în cazul maşinii asincrone, din tole ştanţate din tablă
silicioasă cu grosimea de 0,5 mm. Acestea, pentru diminuarea pierderilor în fier, se
izolează între ele cu lac sau oxizi.
La periferia interioară a miezului statoric sunt practicate crestături uniform
repartizate în care se introduce înfăşurarea corespunzătoare.

Înfăşurarea statorului este polifazată, în general trifazată, repartizată în

crestături. Ea se execută din conductor de cupru izolat cu fibre de sticlă,
hârtie etc., în funcţie de tensiunea de lucru a maşinii.
 11. DESCRETI ARMATURA ROTORICA A MASINII SINCRONE

Rotorul are rol de inductor.

În funcţie de tipul constructiv al acestora, maşinile sincrone se clasifică în
maşini sincrone cu poli înecaţi (a) şi cu poli aparenţi (b).
Maşinile care funcţionează în regim de motor au plasată pe rotor o înfăşurare în
scurtcircuit, ca la maşina asincronă, al cărei rol este acela de a uşura aducerea
maşinii la sincronism.

12. DESCRIETI REGIMUL DE FUNCTIONAREA CA GENERATOR AL MASINII SINCRONE

În regim de generator, maşina sincronă transformă energia mecanică primită la
arbore(de la motorul primar care poate fi o turbină cu aburi,un motor Diesel) în
energie electrică debitată la bornele statorului. Conversia energiei se face prin
intermediulcâmpului magnetic de excitaţie.

PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A GENERATORULUI SINCRON

Regimul de generator sincron este cel mai des întâlnit la maşina sincronă.
Înfăşurarea de excitaţie, alimentată în curent continuu, este antrenată de un motor
primar la viteza de sincronism. Câmpul magnetic învârtitor care este dat de sistemul
inductor produce un flux magnetic variabil în timp, care înlănţuie spirele fiecărui
circuit de fază a înfăşurării statorului şi induce o tensiune electromotoare
în fiecare fază. Decalajul spaţial al celor trei faze determină apariţia unui sistem
trifazat de tensiuni. Dacă la bornele statorului este conectată o impedanţă trifazată
simetrică, atunci înfăşrările vor fi parcurse de un sistem trifazat de curenţi, care va
da naştere unui câmp magnetic învârtitor, numit câmp magnetic de reacţie ce se
roteşte tot cu viteza sincronă ca şi câmpul învârtitor de excitaţie (inductor). Cele
două câmpuri magnetice se compun şi se obţine câmpul magnetic învârtitor rezultant

din maşină. Generatorul sincron debitează pe impedanţa de sarcină o putere

electrică P2 care este mai mică decât puterea mecanică P1 primită la ax
de la motorul primar, datorită pierderilor.