CURS 8

Încercările motorului asincron trifazat

Performanțele și caracteristicile motoarelor asincrone la funcționarea în
sarcină sunt de multe ori greu de determinat deoarece încercarea de funcționare în
sarcină la puteri mari este dificil de realizat și implică un consum mare de energie.
Astfel, în multe cazuri, se apelează la două încercări limită (încercarea de
funcționare în gol și încercarea de funcționare în scurtcircuit) mai ușor de realizat
experimental.
Prin aceste două încercări se pot determina parametrii schemei echivalente,
pot fi separate pierderile mecanice și pierderile în fier și se poate predetermina
caracteristica alunecării.
Încercarea de funcționare în gol
Pentru determinarea parametrilor schemei echivalente motorul este alimentat
la tensiune nominală, cuplul rezistent la axul motorului fiind nul.
Dacă se neglijează frecările mecanice, atunci turația rotorului tinde la turația
câmpului magnetic învârtitor (n → n1), deci: s → 0.
Astfel, schema electrică echivalentă pe fază a mașinii se va modifica sub
următoarea formă.

Fig. 3.12. Schema electrică echivalentă a mașinii asincrone

la funcționarea în gol

În cadrul acestei încercări motorul asincron este alimentat la tensiune

nominală (U10 =U1n) și se măsoară curentul absorbit (I10) și puterea consumată
(P10), mărimile fiind de linie.

89
 Curentul de mers în gol este relativ redus ( I10 ≈ 25%...50% I1n ) fiind totuși
mai mare față de cazul transformatorului.
De asemenea, parametrii corespunzători înfășurării statornice ( R1 , X σ1 ) au
valori reduse în comparație cu parametrii corespunzători miezului feromagnetic
( R Fe , X μ ).

Astfel, căderea de tensiune pe parametrii înfășurării statorice se poate

aproxima la 5% din tensiunea de alimentare.
Deci, căderea de tensiune pe parametrii miezului feromagnetic reprezintă ≈
95% din tensiunea de alimentare.
Având în vedere mărimile măsurate și respectiv ecuațiile de funcționare, se
pot determina:
P10
- factorul de putere: cos φ10 =
3U10 I10
- componenta activă a curentului de mers în gol: I10a = I10 f cos φ10

- componenta de magnetizare a curentului de mers în gol: I μ = I10 f sin φ10

0.95 ⋅ U 10 f
- rezistența corespunzătoare pierderilor în fier: R Fe =
I10a
0.95 ⋅ U10 f
- reactanța de magnetizare: X μ =
Iμ

În cadrul încercării de funcționare în gol se pot determina și pierderile

mecanice și respectiv pierderile în fier.
Metoda de determinare este grafică și pentru aceasta motorul asincron se
alimentează la tensiuni cuprinse între 80%U1n și U1n, măsurându-se de fiecare dată
curentul absorbit (I10) și puterea consumată (P10).
Considerând diagrama bilanțului puterilor, rezultă relația:
P10 = P j1 + PFe + P j 2 + Pm + P2

90
 Dar în cazul funcționării în gol puterea utilă dezvoltată de motor la ax este
nulă (P2 = 0) și s → 0. Deoarece P j 2 = s ⋅ Pe rezultă: Pj2 → 0. Deci, în acest caz,

relația de bilanț al puterilor este următoarea:

2
P10 = P j1 + PFe + Pm = 3R1 I10 f + PFe + Pm

Rezultă:
2
PFe + Pm = P10 − 3R1 I10 f

Având în vedere relația precedentă, se poate observa că suma pierderilor

( Pm + PFe ) se poate determina. Pe de altă parte, pentru tensiuni de alimentare
cuprinse între 80%U1n și U1n, turația motorului este aproximativ constantă, deci Pm
= ct. În schimb, pierderile în fier sunt proporționale cu pătratul tensiunii de
2
alimentare ( PFe ≈ U 10 ).

Pentru diferite valori ale tensiunii de alimentare se poate reprezenta grafic

dependența Pm + PFe = f (U 10) , prezentată în Fig. 3.13 a.
Dacă se prelungește acest grafic până la intersecția cu axa ordonatelor,
punctul de intersecție (U10 = 0) va reprezenta valoarea pierderilor mecanice.
Deoarece graficul Pm + PFe = f (U 10) este sub forma unei parabole, prelungirea
acesteia implică suficiente erori.
2
O soluție mult mai bună este reprezentarea dependenței Pm + PFe = f (U 10 )

care are forma unei drepte (Fig. 3.13 b).

Această metodă de determinare a pierderilor mecanice și a pierderilor în fier
se regăsește denumită în literatura de specialitate ca metoda separării pierderilor.

Fig. 3.13. Determinarea grafică a Pm și PFe

91
 Încercarea de funcționare în scurtcircuit
În cazul acestei încercări rotorul mașinii este blocat mecanic, n = 0 și s = 1,
mașina asincronă fiind similară cu un transformator (stator ↔ primar, rotor ↔
secundar) cu secundarul în scurtcircuit.
Încercarea se realizează la curenți nominali, tensiunea de alimentare având
valoare redusă.
Considerând schema electrică echivalentă, pentru simplificarea calculelor, se
poate neglija latura corespunzătoare miezului feromagnetic deoarece acesta este
parcursă de curentul de mers în gol ce are valori relativ reduse (Fig. 3.14).

Fig. 3.14. Schema electrică echivalentă a mașinii asincrone la funcționarea în scurtcircuit

În cadrul acestei încercări motorul asincron are rotorul blocat şi este

alimentat la o tensiune redusă (U1sc ≈ 25%U1n) măsurându-se curentul absorbit
(I1sc) şi puterea consumată (P1sc).
Considerând mărimile măsurate și respectiv ecuațiile de funcționare, se pot
determina:
P1sc
- factorul de putere: cos φ1sc =
3U1sc I1sc
U 1scf
- impedanța de scurtcircuit: Z sc =
I1scf

P1sc R
- rezistența de scurtcircuit: Rsc = ; R1 ≅ R2' = sc
3I12scf 2

2 2 X sc
- reactanța de scurtcircuit: X sc = Z sc − Rsc ; X σ1 ≅ X σ' 2 =
2

92
 În final, se poate observa că prin cele două încercări analizate anterior s-au
determinat parametrii schemei electrice echivalente, pierderile mecanice și
pierderile în fier.
Predeterminarea caracteristicii alunecării
Caracteristica alunecării M = f(s) poate fi determinată experimental prin
încercarea de funcționare în sarcină a motorului asincron sau poate fi
predeterminată matematic prin utilizarea relației lui Kloss.
Dacă sunt cunoscuți parametrii schemei echivalente se poate determina
alunecarea critică (sm) și cuplul maxim (Mm).
Utilizând relația lui Kloss, pentru diferite valori ale alunecării (s),
considerate în sens crescător de la 0 la 1, vor rezulta valorile corespunzătoare
cuplului (M). Rezultatele se pot prezenta tabelar sau sub formă grafică.
Tabel 1 - Predeterminarea caracteristicii alunecării
s 0 0.2 0.4 …………… sm ……………. 1
M Mm

Caracteristicile motorului asincron trifazat

Principalele caracteristici ale motorului asincron trifazat sunt: caracteristica
mecanică, caracteristica randamentului și caracteristica factorului de putere,
caracteristici ce se determină din încercarea de funcționare în sarcină.
În cadrul acestei încercări motorul asincron are cuplată la ax o sarcină
mecanică care de cele mai multe ori este un generator frână.
Caracteristica mecanică
Caracteristica mecanică reprezintă dependența dintre turația motorului și
cuplul dezvoltat de motorul asincron la ax atunci când tensiunea de alimentare și
frecvența sunt constante: n = f ( M ) U1 = ct. .
f1 = ct.

Dacă se neglijează frecările mecanice, atunci cuplul electromagnetic este

egal cu cuplul la ax și caracteristica mecanică poate fi determinată din
caracteristica alunecării M = f(s), ținând cont că n = n1 (1 − s ) .
93
 Reprezentarea grafică a caracteristicii mecanice pentru regimul de motor
este prezentată în Fig. 3.15.
Se poate observa că turația motorului asincron variază puțin de la
funcționarea în gol la funcționarea în sarcină, caracteristica mecanică fiind o
caracteristică dură.

Fig. 3.15. Caracteristica mecanică a motorului asincron trifazat

Dacă tensiunea de alimentare şi frecvenţa au valori nominale şi respectiv în

circuitul rotoric nu există rezistenţe suplimentare, atunci caracteristica mecanică
este naturală.
În celelalte cazuri caracteristicile mecanice sunt denumite artificiale.
Având în vedere relațiile alunecării critice (sm) și ale cuplului maxim (Mm),
se observă depind de parametrii motorului dar și de tensiunea de alimentare,
frecvență și rezistența circuitului rotoric.

R2'
sm =
R12 + ( X σ1 + X σ' 2 ) 2

3U12
Mm =
2Ω1[ R1 + R12 + ( X σ1 + X σ' 2 ) 2

Variația acestor mărimi duce la obținerea unor familii de caracteristici

mecanice artificiale.
Astfel, în cazul motoarelor asincrone cu rotor bobinat, dacă se introduce o
rezistență suplimentară în circuitul rotoric alunecarea critică creste, turația
corespunzătoare scade, iar cuplul maxim rămâne constant (Fig. 3.16 a).

94
 Pe de altă parte, dacă tensiunea de alimentare este redusă cuplul maxim
scade, alunecarea critică și turația corespunzătoare acesteia rămân constante (Fig.
3.16 b).
De asemenea, dacă frecvența este redusă, alunecarea critică crește, turația
corespunzătoare scade, cuplul maxim crește, iar turația câmpului magnetic
învârtitor (n1) scade (Fig. 3.16 c).
Se obțin astfel mai multe familii de caracteristici mecanice ce vor fi
evidențiate în cazul pornirii, frânării și reglării turației motoarelor asincrone
trifazate.

Fig. 3.16. Familii de caracteristici mecanice: a) rezistență suplimentară în circuitul rotoric; b)

tensiune redusă; c) frecvență redusă

Caracteristica randamentului
Caracteristica randamentului se definește ca dependența dintre randamentul
motorului asincron și puterea utilă debitată de acesta la ax, atunci când tensiunea
de alimentare și frecvența sunt constante: η = f ( P2 ) U1 = ct.
f1 = ct .

Randamentul se poate determina cu relația:

P P2
η= 2 =
P1 P2 + ∑ P
Unde: P2 reprezintă puterea utilă, P1 reprezintă puterea consumată și
∑ P = Pj1 + PFe + Pj 2 + Pm reprezintă suma tuturor pierderilor de funcționare.
Relațiile matematice pentru aceste mărimi au fost determinate în studiul
bilanțului puterilor active al mașinii asincrone.

95
 De menționat că pierderile mecanice (Pm) și pierderile în fier (PFe) se pot
determina din încercarea de funcționare în gol a motorului asincron.
Caracteristica randamentului prezintă un maxim pentru o putere utilă
debitată cu valori între (0.55÷0.75)P2n.
Pentru motoare asincrone de puteri mici randamentul nominal are valori
între 0.75÷0.85, iar pentru puteri mari poate ajunge până la valoarea de 0.95.
Caracteristica factorului de putere
Această caracteristică este dată de funcția
cos φ = f ( P2 ) U = ct. reprezentând dependența dintre factorul de putere și puterea
f1 = ct .

utilă debitată de motorul asincron în condițiile alimentării la tensiune și frecvență

constante. Factorul de putere se poate determina pentru regimul sinusoidal simetric
cu relația:
P1 P1
cos = =
3U1 f I1 f 3U1l I1l

Unde: P1 reprezintă puterea activă consumată de motor, iar U1f, I1f, U1l, I1l
reprezintă mărimile de fază și de linie pentru tensiuni și curenți.
În funcționare motorul asincron absoarbe de la rețea un curent defazat
întotdeauna în urma tensiunii, consumând din rețea o putere reactivă necesară
magnetizării miezului feromagnetic.

Fig. 3.17. Caracteristicile motorului asincron: a) Caracteristica randamentului;

b) Caracteristica factorului de putere

96
 La funcționarea în gol factorul de putere are valori foarte mici (0.1÷0.2),
puterea activă consumată din rețea fiind redusă. În schimb puterea reactivă are
valori ridicate fiind independentă de valoarea sarcinii.
La funcționarea în sarcină, pe măsură ce sarcina crește, puterea activă
consumată de motor crește și factorul de putere poate ajunge la valori între
0.8÷0.92.
Pornirea motoarelor asincrone
Pornirea optimă a motoarelor asincrone și în general al oricăror motoare
electrice implică îndeplinirea a două condiții: limitarea șocului de curent la
pornire și creșterea cuplului de pornire.
În momentul pornirii turația rotorului (n) este nulă, deci alunecarea va fi:
s = 1. Dacă se consideră schema electrică echivalentă se observă că rezistența

corespunzătoare circuitului rotoric va avea valoarea R2' , o valoare redusă.

Astfel, curentul în circuitul rotoric și implicit statoric va avea o valoare
ridicată (șoc de curent). Șocul de curent poate lua valori între (4÷10)In, valori ce
pot perturba și afecta rețeaua de alimentare.
Pe măsură ce motorul pornește turația rotorului crește, alunecarea scade,

R2'
rezistența corespunzătoare circuitului rotoric crește și șocul de curent se
s
diminuează.
Pe de altă parte, motoarele asincrone sunt de obicei integrate în diferite
sisteme de acționari electrice și pornirea lor se efectuează în cele mai multe cazuri
în sarcină. Din această cauză, pentru a putea porni în sarcină, este necesar ca
motoarele asincrone să dezvolte cupluri mari la pornire.
Cele două condiții menționate anterior pot fi îndeplinite prin aplicarea unor
metode de pornire sau a unor soluții constructive în funcție de tipul motorului
asincron.
Astfel, în cazul motorului asincron cu rotor bobinat cele două condiții sunt
îndeplinite dacă pornirea se realizează cu ajutorul unui reostat conectat în circuitul
rotoric (reostat de pornire).
97
 În cazul motorului asincron cu rotor în scurtcircuit limitarea șocului de
curent la pornire se realizează prin alimentarea motorului cu o tensiune redusă.
Creștere cuplului de pornire poate fi realizată printr-o construcție specială a
coliviei retorice (colivie cu bare înalte sau dublă colivie).
Pornirea directă
Pornirea directă este cea mai simplă metodă de pornire constând efectiv în
alimentarea motorului asincron la tensiunea nominală.
Pornirea directă se aplică motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit. Șocul
de curent se încadrează, de obicei, între (4÷10)In. Pentru a nu afecta rețeaua de
alimentare se recomandă ca puterea motorului asincron să nu depășească 20% din
puterea transformatorului ce alimentează rețeaua.
Pornirea stea-triunghi
Este o metodă de pornire destinată motoarelor asincrone cu rotor în
scurtcircuit și utilizată foarte frecvent datorită eficienței și simplității.
Metoda poate fi folosită doar în cazul motoarelor asincrone trifazate ce au
accesibile toate cele șase borne ale înfășurărilor statorice. Inițial, la momentul
pornirii, motorul este conectat în stea iar după ce procesul pornirii s-a încheiat
motorul se conectează în triunghi.
Un
La conectarea în stea tensiunea de fază va avea valoarea: U f = , iar la
3
conexiunea triunghi U f = U n .

Fig. 3.18. Caracteristicile alunecării la pornirea stea-triunghi a motorului asincron trifazat

98
 Deci motorul asincron va fi alimentat iniţial la o tensiune redusă de 3 ori

faţă de tensiunea nominală şi implicit şocul de curent la pornire va fi redus de 3.

Se poate observa că aplicând această metodă de pornire cuplul de pornire
este redus, neputând fi aplicată pentru sarcini mari.
Pornirea cu impedanță înseriată în circuitul statoric
Și această metodă de pornire este specifică motoarelor asincrone cu rotor în
scurtcircuit fiind, de asemenea, caracterizată prin simplitate.
Astfel, în serie cu circuitul statoric al motorului asincron se conectează o
impedanță (bobină de inducție) ce are rolul de a introduce o cădere de tensiune și
implicit de a reduce tensiunea de alimentare a motorului. Dacă bobina de inducție
are inductivitatea variabilă tensiunea de alimentare a motorului poate fi reglată și
șocul de pornire este redus.
Ca și în cazul pornirii stea-triunghi și în acest caz cuplul de pornire este
redus și metoda nu poate fi aplicată în cazul sarcinilor mari.
Pornirea cu autotransformator
Pornirea cu autotransformator presupune alimentarea motorului asincron
prin intermediul unui autotransformator trifazat asigurându-se astfel o tensiune de
alimentare reglabilă de la valoarea 0 până la Un.
Metoda asigură o pornire foarte lină, cu șocuri de curent reduse, dar și în
acest caz cuplul de pornire este redus. Pe de altă parte, metoda este costisitoare
deoarece autotransformatoarele au un preț ridicat și se recomandă doar în cazuri
speciale.
Pornirea cu reostat de pornire
Este o metodă de pornire aplicabilă motoarelor asincrone cu rotor bobinat,
metoda asigurând atât reducerea șocului de curent la pornire cât și creșterea
cuplului de pornire.
În cadrul acestei metode motorul asincron este alimentat la tensiune
nominală iar în circuitul rotoric este introdus un reostat trifazat (reostat de pornire).
Inițial, în momentul pornirii, reostatul este poziționat pe valoarea maximă a

99
rezistenței urmând reducerea, de obicei în trepte, a rezistenței până la
scurtcircuitare.
Dacă se consideră relația matematică a alunecării critice și relația cuplului
maxim se poate observa că la introducerea în circuitul rotoric a unei rezistențe
suplimentare alunecarea critică crește iar cuplul maxim rămâne constant.
Deci, introducerea reostatului de pornire conduce la deplasarea maximului
caracteristicii alunecării spre alunecări mai mari.
În Fig. 3.19 se prezintă caracteristicile alunecării pentru pornirea motorului
asincron cu reostat de pornire (trei trepte de rezistență).
Motorul pornește din punctul A aflat pe caracteristica ce corespunde
rezistenței maxime (prima treaptă) a reostatului de pornire Rp1.

Fig. 3.19. Caracteristicile alunecării la pornirea cu reostat de pornire

Când cuplul dezvoltat de motor ajunge, de exemplu, la valoarea de 0.75Mmax

se scurtcircuitează următoarea treaptă a reostatului de pornire şi motorul va
funcţiona pe caracteristica ce corespunde rezistenţei Rp2 a reostatului.
În mod analog se procedează şi în cazul ultimei trepte a reostatului de
pornire. În final, punctul stabil de funcționare al motorului va fi, de exemplu,
punctul B.
Se poate observa că această metodă de pornire asigură un cuplu mare de
pornire fiind foarte utilă în cazul sarcinilor mari.

100
Frânarea motoarelor asincrone
Avantajele evidente ale motoarelor asincrone, fiabilitatea și prețul redus, au
determinat utilizarea acestora și în domeniu tracțiunii electrice, domeniu ce a
cunoscut o continuă extindere și dezvoltare.
Tracțiunea electrică implică solicitări majore pentru motoarele de acționare
precum și schimbări frecvente ale regimurilor de funcționare. Astfel, metodele de
frânare ale motoarelor asincrone au o deosebită importantă practică.
Frânarea prin schimbarea sensului de rotație
O situație des întâlnită în tracțiunea electrică este cazul unui vehicul acționat
de motoare asincrone cu rotor bobinat ce urcă o pantă.
Se consideră că inițial motorul funcționează în punctul A pe caracteristica
mecanică ce corespunde unei rezistențe suplimentare nule în circuitul rotoric (Fig.
3.20 a).
Dacă se păstrează același cuplu rezistent și în circuitul rotoric se introduce o
rezistență suplimentară (RF1) noua caracteristică mecanică va avea panta mai
accentuată, turația scade și punctul de funcționare al motorului va fi B.
Cu cât rezistența introdusă în circuitul rotoric este mai mare ( R F 2 > R F1 )
cu atât turația rotorului sacade (punctul C de funcționare). Se poate observa că
există o anumită valoare a rezistenței (RF3) pentru care turația motorului va fi nulă
și vehiculul este în stare de repaus în rampă (punctul D).
Dacă, în continuare, rezistența înseriată cu rotorul crește ( R F 4 > R F 3 )
punctul de funcționare ajunge în E, turația rotorului schimbă semnul și mașina
funcționează ca frână propriu-zisă. Astfel, vehiculul coboară frânat iar motorul
asincron absoarbe atât putere electrică cât și putere mecanică disipând o mare
cantitate de căldură în rezistența de frânare.
Frânarea prin inversarea sensului succesiunii fazelor (contracurent)
Această metodă de frânare este utilizată în numeroase acționări electrice ce
impun timpi de oprire foarte mici și poate fi aplicată motoarelor asincrone cu rotor
bobinat.

101
 Metoda de frânare constă în inversarea sensului succesiunii fazelor
concomitent cu introducerea în circuitul rotoric a unei rezistențe de frânare de
valoare mare (RF).
În Fig. 3.20 b se prezintă caracteristicile mecanice corespunzătoare acestei
metode de frânare.

Fig. 3.20. a) Frânarea motorului asincron prin schimbarea sensului de rotație;

b) Frânarea motorului asincron prin inversarea sensului succesiunii fazelor

Astfel, inițial, motorul asincron se află în punctul A de funcționare pe o

caracteristică mecanică ce corespunde unei rezistențe de frânare nule ( R F = 0 ) și
cu sensul de rotație din figură (cadranul I).
Dacă se inversează sensul succesiunii fazelor câmpul magnetic învârtitor își
schimbă sensul de rotație și implicit sensul motorului va fi invers (cadranul III).
De asemenea, dacă în circuitul rotoric se introduce o rezistență de frânare
( R F ≠ 0 ) caracteristica mecanică devine accentuat căzătoare și motorul va
funcționa în regim de frână (cadranele II și IV).
Aplicând concomitent schimbarea succesiunii fazelor și introducerea în
circuitul rotoric a unei rezistențe de frânare motorul va funcționa în regim de frână
în cadranul II, punctul de funcționare devenind B.
Turația motorului scade rapid până la posibila anulare și respectiv oprirea
motorului (punctul C de funcționare). Dacă procedura frânării nu este oprită și
sistemul de frânare nu se deconectează motorul va continua funcționarea dar în
sens invers (cadranul III).

102
 Frânarea suprasincronă recuperativă
Este o metodă de frânare regăsită tot în domeniul tracțiunii electrice și
utilizată atunci când un vehicul acționat de motoare asincrone coboară o pantă.
Considerând caracteristica mecanică a motorului asincron în regim de motor
(Fig. 3.21 a), punctul A reprezintă punctul inițial de funcționare.
Acest moment inițial reprezintă momentul când vehiculul începe coborârea
unei pante. În acest caz, forțele gravitaționale acționează ca forte active, cuplul
electromagnetice dezvoltat de motor scade și turația acestuia crește.
Astfel, punctul de funcționare se poate deplasa pe caracteristica mecanică
spre turații din ce în ce mai mari până la atingerea turației de sincronism (punctul
B).
Dacă forțele gravitaționale sunt suficient de mari (panta este accentuată)
motorul poate ajunge în punctul C de funcționare, punct ce reprezintă regimul de
generator, mașina debitând putere activă în rețeaua de alimentare. În acest punct
cuplul electromagnetic schimbă semnul și devine cuplu de frânare.
Deci, mașina sincronă va funcționa ca o frână în regim de generator cu recuperarea
energiei.
d) Frânarea dinamică nerecuperativă
Frânarea dinamică este o metodă de frânare rapidă destinată acționărilor
electrice cu motoare asincrone atât cu rotor în scurtcircuit cât și cu rotor bobinat.
Metoda constă în deconectarea alimentării înfășurării trifazate statorice a
motorului de la rețeaua de alimentare trifazată și conectarea acesteia la o rețea de
curent continuu.
Curentul continuu ce parcurge înfășurarea statorică va determina apariția
unui câmp magnetic fix și constant în timp. Deoarece rotorul este în mișcare în
înfășurarea acestuia se induc tensiuni electromotoare și respectiv se închid curenți
induși, mașina comportându-se ca un generator sincron.
În rezistențele înfășurării rotorice se disipă prin efect Joule o cantitate de
căldură ce reprezintă de fapt energia cinetică a rotorului convertită în energie
electrică.
103
 Astfel, în timp, întreaga energie cinetică a rotorului se va consuma sub
formă de pierderi și motorul va funcționa în regim de frână până se va opri.
În Fig. 3.21 b se prezintă caracteristicile mecanice pentru frânarea dinamică
în cazul motorului asincron cu rotor în scurtcircuit și respectiv cu rotor bobinat,
punctul A fiind punctul inițial de funcționare.
În cazul motorului asincron cu rotor în scurtcircuit, în regimul de frânare
dinamică, punctul de funcționare va fi B, iar în cazul motorului asincron cu rotor în
bobinat punctul de funcționare este C, dacă în circuitul retoric există o rezistență
suplimentară de frânare.

Fig. 3.21. a) Frânarea suprasincronă recuperativă a motorului asincron;

b) Frânarea dinamică nerecuperativă a motorului asincron

Reglarea turației motoarelor asincrone

Din cele prezentate în capitolele anterioare se poate observa că motoarele
asincrone au o largă utilizare în domeniul vast al acționărilor electrice ceea ce
determină implicit necesitatea unui reglaj fin și în limite largi al turației.
Având în vedere faptul că turația motorului asincron poate fi determinată de
f
relația: n = n1 (1 − s ) = 1 (1 − s) rezultă și principalele metode de reglare a turației.
p
Reglarea turației prin modificarea numărului de perechi de poli
Este o metodă de reglare a turației mai puțin utilizată deoarece implică
realizarea unor înfășurări statorice de construcție specială ce permit obținerea unui
câmp magnetic învârtitor cu un număr de poli magnetici modificabil.
De asemenea, prin această metodă turația motorului asincron poate fi reglată
doar în anumite trepte. De exemplu, pentru frecvența de 50 Hz, se pot obține turații
104
inferioare următoarelor turații de sincronism: 3000[rot/min], 1500[rot/min],
750[rot/min], 600[rot/min], etc.
Procedura cea mai simplă pentru schimbarea numărului de perechi de poli în
raportul de 1/2 este realizarea unei înfășurări trifazate la care înfășurarea de pe
fiecare fază să fie formată din câte două jumătăți (schema de înfășurare
Dahlander). În acest fel se pot obține două viteze de sincronism.
Cele două jumătăți de înfășurare se pot conecta în serie sau în paralel (în
opoziție), la conectarea în serie numărul perechilor de poli fiind dublu față de
conectarea în paralel.
În Fig. 3.22 se prezintă conectarea în serie și în paralel a jumătăților de
înfășurare pentru conexiunea stea.

Fig. 3.22. a) Înfășurarea Dahlander – conectare în serie;

b) Înfășurarea Dahlander – conectare în paralel

Reglarea turației prin modificarea alunecării

Considerând relația lui Kloss simplificată se poate observa că pentru un
anumit cuplu rezistent la axul motorului asincron (M = Mr) alunecarea
corespunzătoare (s) este dependentă de alunecarea critică (sm) și cuplul maxim
(Mm).
Pe de altă parte, având în vedere relațiile matematice ale alunecării critice și
respectiv cuplului maxim, rezultă că aceste mărimi sunt la rândul lor dependente de
tensiune și parametrii circuitelor statoric și rotoric, pentru aceiași frecvență (f1) și
același număr de perechi de poli (p).

105
 În ceea ce privește modificarea parametrilor se are în vedere modificarea
rezistenței circuitului rotoric prin introducerea unei rezistențe suplimentare
reglabile în cazul motoarelor asincrone cu rotor bobinat.
- Modificarea tensiunii de alimentare
Prin variația tensiunii de alimentare se modifică cuplul maxim, alunecarea
critică rămânând constantă.
În Fig. 3.23 a se prezintă caracteristicile alunecării pentru alimentarea
motorului la tensiune nominală și respectiv tensiune redusă. Se observă că pentru
aceiași încărcare (M = Mr), la tensiune redusă alunecarea crește, deci turația
motorului scade.
- Modificarea rezistenței circuitului rotoric
Introducerea unei rezistențe suplimentare în circuitul rotoric determină creșterea
alunecării critice și nemodificarea cuplului maxim.
Ca și în cazul precedent, pentru aceiași încărcare (M = Mr) în cazul
introducerii rezistenței suplimentare alunecarea crește și respectiv turația motorului
scade (Fig. 3.23 b).

Fig. 3.23. a) Reglarea turației motoarelor asincrone prin modificarea tensiunii de alimentare; b)
Reglarea turației motoarelor asincrone prin modificarea rezistenței circuitului rotoric

Se poate menționa faptul că aceste metode de reglare a turației motoarelor

asincrone oferă posibilități de reglaj în sensul reducerii turației. De asemenea,
pierderile Joule rotorice cresc ( P j 2 = s ⋅ Pe ) și randamentul motoarelor este afectat.

106
 Reglarea turației prin modificarea frecvenței tensiunii de alimentare
Reglarea turației motoarelor asincrone prin intermediul frecvenței tensiunii
de alimentare este actualmente metoda de reglare cel mai des utilizată deoarece
această metodă oferă o serie de avantaje: gamă largă de reglaj, reglaj fin și
randament ridicat.
Totuși, trebuie menționat faptul că această metodă implică existenta unui
convertor de frecvență (invertor sau cicloconvertor) necesar alimentării motorului
asincron.
Prin această metodă se modifică turația câmpului magnetic învârtitor
f
( n1 = 1 ) și implicit turația motorului.
p
De asemenea, este de remarcat faptul că reglajul frecvenței trebuie realizat în
concordanță cu reglajul tensiunii de alimentare.
Astfel, dacă se neglijează căderile de tensiune pe parametrii de fază ai
circuitului statoric va rezulta:
U1 ≅ E1 = 2 ⋅ π ⋅ f1 ⋅ w1 ⋅ k w1 ⋅ φ
Respectiv:
U1
≅ 2 ⋅ π ⋅ w1 ⋅ k w1 ⋅ φ
f1
Unde φ reprezintă fluxul magnetic fascicular util.
Trebuie menționat că este necesar ca fluxul magnetic să fie constant
deoarece în caz contrar performanțele funcționale ale motorului sunt afectate
(curentul nominal, curentul de mers în gol, cuplul electromagnetic).
U1
În concluzie, se impune ca = ct. Deci, reglajul frecvenței se face
f1
proporțional cu reglajul tensiunii de alimentare.
Deoarece modificarea tensiunii poate fi realizată doar sub valoarea nominală
( U1 < U1n ) rezultă că și reglajul frecvenței poate fi efectuat pentru frecvențe mai
mici decât frecvența nominală ( f1 < f1n ).

107
 Dacă se execută un reglaj al frecvenței peste valoarea nominală ( f1 > f1n ) și
se impune ca U1 = U1n rezultă o scădere a fluxului magnetic cu consecințe asupra
performanțelor motorului.
Deci, un reglaj optim se poate realiza pentru frecvente mai mici decât
frecvența nominală ( f1 < f1n ).

Fig. 3.24. Reglarea turației motoarelor asincrone prin modificarea frecvenței tensiunii de
alimentare

108