Analizatorul gustativ

Gustul, împreună cu mirosul, sunt implicate în identificarea alimentelor nocive pentru organism şi permite
unui individ să selecteze hrana conform dorinţelor şi necesităţilor metabolice în anumite circumstanţe.
Principalii receptori ai gustului, mugurii gustativi, sunt situaţi la nivelul papilelor fungiforme,
circumvalate şi foliate ale limbii, dar şi la nivelul membranei mucoase a faringelui. Cele mai numeroase şi mai
mici, papilele filiforme sunt distribuite pe toată faţa dorsală a limbii din porţiunea anterioară şi nu conţin muguri
gustativi. Papilele fungiforme, în formă de ciuperci, se află tot pe faţa dorsală a limbii, printre papilele filiforme.
Papilele circumvalate în număr de 7-9 sunt dispuse în "V”. Aceste papile sunt mari şi rotunde. Pe marginea
limbii sunt localizate papilele foliate care conţin un număr moderat de muguri gustativi.

TEHNICI DE MĂSURARE A SENSIBILITĂŢII GUSTATIVE

1.   DEGUSTAREA. Se soarbe o cantitate mică de soluţie care nu se înghite. După fiecare încercare se
clătește gura cu apă distilată la 38ºC şi se face o pauză de 1 minut între încercări.
2.   STIMULAREA PUNCTIFORMĂ (cu picătura, cu pipeta sau cu o pensula mică îmbibată în soluţia
respectivă). Prin acest procedeu au fost identificate ariile gustative de pe limbă – metoda Toulouse-Vaschide.
Metoda se bazează pe 60 de flacoane prevăzute cu o pipetă. Cea mai bună variantă, însă, este cea cu pensula,
pentru că nu lasă o cantitate prea mare. Este foarte important în această metodă să se pornească de la
concentraţii mici.
În experiment se utilizează aplicatoarele gustative – aparate mai sofisticate care permit şi o reglare a
temperaturii substanţei; ele masoară şi temperatura de la nivelul suprafeţei limbii.
3. Cercetarea sensibilităţii gustative se poate face şi prin METODA REFLEXELOR
CONDIŢIONATE; de exemplu, reacţia sugarului la lapte şi la un anumit adaos de sare la lapte.
4. Exista şi METODA STIMULĂRII ELECTRICE care foloseşte electrozi metalici aplicaţi pe o
regiune precisă, cu mai multă siguranţa decât o picatură de soluţie care se poate întinde uneori peste limitele
punctului de aplicaţie. Curentul electric nu este un stimul gustativ adecvat, dar cercetătorii recurg şi la această
metodă, căci s-au constatat cu mulţi ani în urmă reacţii gustative ca efect al stimulării electrice.

Concluzii:
 există o sensibilitate zonală a limbii:
 gustul dulce este perceput la vârful limbii;
 acru – la părţile laterale;
 sărat – la vârf şi părţile laterale;
 amar – la baza limbii.
 porţiunea centrală a suprafeţei dorsale a limbii este lipsită de sensibilitate gustativă