LABORATOR 7

DETERMINAREA PARAMETRILOR MAȘINII

SINCRONE

Parametrii electrici ai mașinii sincrone sunt reprezentați de

rezistențele înfășurărilor și respectiv reactanțele înfășurărilor.
Rezistențele se determină prin măsurare în c.c. utilizând metoda
voltmetrului și ampermetrului.
În general, maşina sincronă prezintă două tipuri constructive: cu
poli înecaţi şi cu poli aparenţi.
În cazul construcţiei cu poli înecaţi cuplajul magnetic dintre
înfăşurările de curent alternativ nu depinde de poziţia rotorului, întrefierul
fiind constant. Astfel, se definește o reactanță sincronă Xs.
În cazul construcţiei cu poli aparenţi cuplajul magnetic dintre
înfăşurările de curent alternativ depinde de poziţia rotorului, în raport cu
axele spaţiale ale înfăsurărilor.
Deci fiecare fază a înfăşurării se caracterizează prin două reactanţe
sincrone:
- reactanţa sincronă longitudinală Xd ce include reactanţa proprie şi
reactanţele mutuale, în cazul în care axa polară rotorică se suprapune
peste axa fazei considerate (de exemplu U1 – U2);
- reactanţa sincronă transversală Xq ce include reactanţa proprie şi
reactanţele mutuale, în cazul în care axa interpolară rotorică se suprapune
peste axa fazei considerate (de exemplu U1 – U2).
Toate reactanţele maşinii sincrone, depind de saturaţia circuitului
magnetic, putându-se determina valori diferite în raport cu gradul de
saturaţie.

Fig. 7.1. Definirea reactanțelor mașinii sincrone

1. Chestiuni de studiat.
a) Determinarea reactanței sincrone longitudinale (Xd) și transversale (Xq)
prin metoda alunecărilor mici.
b) Determinarea reactanțelor supratranzitorii (Xd’’, Xq’’) prin metoda
statică.

2. Desfășurarea lucrării. Scheme de montaj. Mărimi

măsurate și mărimi calculate.

a) Înfăşurarea statorică se alimentează cu un sistem simetric de

tensiuni de valoare redusă ( ≅ 20%U n ). Astfel, se va obține un câmp
magnetic învârtitor de natură electrică.
Înfǎşurarea de excitaţie se lasă deschisă iar rotorul este este
antrenat la o turație subsincronă de un motor de antrenare.
Sensul de rotaţie al rotorului trebuie să fie acelaşi cu sensul
câmpului magnetic învârtitor.
Acest lucru se verifică observând voltmetrul Ve (Fig.7.2), care
trebuie să indice o valoare redusă.

Fig. 7.2. Determinarea reactanțelor sincrone prin metoda alunecărilor mici

Pentru că rotorul alunecă în raport cu câmpul magnetic învârtitor

determinat de stator, reactanţa fazelor înfaşurărilor oscilează între
reactanţa sincronă longitudinală Xd (rotorul realizează un cuplaj magnetic
puternic) şi reactanţa sincronă transversală Xq (rotorul realizează un
cuplaj magnetic slab).
Deci, curentul absorbit pe o fază oscilează în domeniul:
I ∈ [I m , I M ] .
De asemenea, datorită caderii de tensiune pe sursa de alimentare,
tensiunea de linie oscilează între: U ∈ [U m ,U M ] .
Valorile Im și UM corespund cuplajului magnetic puternic (Xd).
Valorile IM și Um corespund cuplajului magnetic puternic (Xq).
Schema de montaj:

Fig. 7.3. Schema de metodei pentru determinarea reactanțelor sincrone prin metoda
alunecărilor mici

Date nominale :
Generatorul sincron : Motorul de asincron trifazat:
Sn = [VA] Pn = [W]
Un = / [V] Un = / [V]
In = / [A] In = / [A]
nn = [rot/min] nn = [rot/min]
cosφn = [-] cosφn = [-]
fn = [Hz]
Uen = [V]
Ien = [A]

Mărimi măsurate Mărimi

calculate
Im IM Um UM Xd Xq
[A] [A] [V] [V] [Ω] [Ω]

Valori medii:

UM Um
Xd = ; Xq =
3 ⋅ Im 3 ⋅ IM
 b) Reactanțele supratranzitorii (Xd’’, Xq’’) se regăsesc în primele
momente ale unui scurtcircuit la bornele generatorului.
Astfel, în primele momente ale scurtcircuitului câmpul magnetic
produs de curentul tranzitoriu va determina în înfășurarea de excitație și
de amortizare apariția unor curenți induși ce determină la rândul lor un
câmp magnetic ce se opune câmpului magnetic produs de curenții de
scurtcircuit.
Liniile de câmp magnetic vor ocoli în aceste momente înfășurarea
de excitație și înfășurarea de amortizare și în acest caz se definesc
reactanțele supratranzitorii (Xd’’, Xq’’).
Pentru determinarea acestor reactanțe se alimentează o fază a
mașinii la o tensiune alternativă de valoare redusă și rotorul se antrenează
lent până se obține cuplajul magnetic puternic și respectiv cuplajul
magnetic slab (Fig. 7.4).
Cuplajul magnetic se verifică cu ajutorul ampermetrului Ae ce se
conectează la bornele excitației.

Fig. 7.4. Determinarea reactanțelor supratranzitorii prin metoda statică

Dacă ampermetrul Ae indică Iemax cuplajul magnetic va fi puternic,

iar dacă ampermetru indică Iemin cuplajul magnetic va fi slab.
Corespunzător cuplajului magnetic puternic se determină reactanța
supratranzitorie longitudinală Xd’’, iar corespunzător cuplajului magnetic
slab se determină reactanța supratranzitorie transversală Xq’’.

Schema de montaj

Fig. 7.5. Schema de metodei pentru determinarea reactanțelor supratranzitorii prin

metoda statică
 Iemax Iemin
M. măs. M. calc. M. măs. M. calc.
U I P Xd U I P Xq
[V] [A] [W] [Ω] [V] [A] [W] [Ω]

Valoare medie: Valoare medie:

2 2
2 U   P 
2
X d , q = Z − R =   −  
 I  I2 
5. Concluzii