Transfuzia sangvina

Sistemul 0AB:
Este caracterizat prin prezenta pe suprafata eritrocitelor a unor glicoproteine cu o valoare de antigen
(aglutinogen) si prezenta in plasma a unor proteine cu valoare de anticorpi (aglutinine).
Purtatorii grupei 0: prezinta pe suprafata eritrocitului glicoproteine cu o antigenitate extrem de
scazuta motiv pentru care se considera ca nu prezinta niciun antigen dar prezinta in plasma
aglutinine alfa si beta.
Purtatorii grupei A: prezinta pe suprafata eritrocitului antigenul A si in plasma aglutinine de tip B.
Purtatorii grupei B: prezinta pe suprafata eritrocitului antigenul B si in plasma aglutinina de tip A.
Purtatorii grupei AB: prezinta pe suprafata eritrocitului antigenele A si B si in plasma nu prezinta
aglutinine.

Sistemul Rh:
Este caracterizat prin prezenta pe suprafata eritrocitului a unui antigen numit Rh.
Antigenul este prezent la 85% din populatie (Rh pozitivi), iar acestia nu au anticorpi anti Rh in
plasma.
Ceilalti 15% nu au antigen Rh (Rh negativi) dar nu au nici anticorp anti Rh in plasma, in schimb pot sa
isi sintetieze anticorpul anti Rh la contactul cu un sange cu Rh pozitiv.
Politica transfuziilor de sange
Este o politica restrictiva.
Reactiile adverse ale transfuziilor:
1. Leziunea pulmonara acuta post-transfuzionala (TRALI).
 Apare in 0.2% la cei cei transfuzionati, fiind pe locul 3 in accidentele
posttransfuzionale.
 Apare in primele 6 ore dupa actul transfuzional.
 Nu depinde foarte tare de produsul transfuzat cat nici de masa transfuzata.
 Manifestari: febra, frison, dispnee brusca -> pana la ventilatie mecanica, cianoza
perioronzala, hipotensiune.
 Patogenie: apare un conflict imunologic intre anticorpii antileucocitari care se gasesc
in produsul transfuzat si antigenele leucocitare din organismiul primitorului; acestea
se întâlnesc la nivelul interstitiului pulmonar si de aceea simptomatologia principala
este de tip pulmonara.
 Cel mai adesea diagnosticul pozitiv este unul clinic.
2. Leziuni de stocare:
O masa eritrocitara se conserva timp de 42 de zile putând fi transfuzata in oricare din aceste
zile.
In timpul conservarii apar o serie de leziuni la nivelul elementelor sanguine, in special
leucocitare eliberandu-se citokine inflamatorii, factori imunosupresori care pot determina
imunosupresia pacientilor transfuzati in special daca au asociat si un neoplasm.
Aceasta eliberare de substante continute in leucocit poate duce la: cresterea infectiilor
postoperatorii, stimularea formarii de metastaze, recrudescenta tumorala, cresterea si
proliferarea endoteliului vascular, situatie in care se practica o DELEUCOCITIZARE (trecerea
sangelui PROASPAT RECOLTAT printr-un filtru de indepartare a leucocitelor).
Leziunile de stocare apar si la nivelul eritrocitelor si se manifesta printr-o pierdere a
elasticitatii si plasticitatii acestora, fapt care va duce la captarea acestora de catre filtrele
primitorului (ficat, splina) si distrugerea acestora (in aproximativ 2 zile de la transfuzie). In
situatia asta i se va stimula eritropoieza pacientului administrandu-se Fier si Eritropoietina.

Bolnavul critic internat pe sectia de terapie intensiva va dezvolta aproape intotdeauna o anemie
intraspitaliceasca tolerata foarte greu, cauzata de:
  Flebotomia repetata: recoltarea sangelui odata la 8 ore;
- Inhibitia genei care controleaza sinteza de eritropoietina prin factori inflamatori-TNF,
Interleukine, Citokine.

Aceasta anemie se poate urmari prin monitorizarea segmentului ST, monitorizarea Lactatului.
Praguri transfuzionale.
Sunt reprezentate de valoarile critice de hemoglobina sub care organismul nu mai beneficiaza de un
aport de oxigen necesar supravieturii.
Variaza in functie de patologie dar si de varsta:
1. In ischemia miocardului pacientul trebuie sa aiba o Hb de minim 10g/dl.
2. In diabet Hb trebuie sa fie de minim10g/dl.
3. In interventiile chirurgicale abdominale, trebuie sa aiba un de Hb de 10g/dl.
4. In sarcina extrauterina rupta la o femeie tanara se poate accepta si un minim de 7g de HB.
5. La varstele tinere incidentele comorbiditatilor sunt mici, de aceea se poate accepta si o Hb
de minim 7g/dl.
Autotransfuzia: Pacientului i se recoletaza sangele (o unitate/luna) care va fi conservat, si se va
transfuza la momentul operatiei. Aceasta procedura se efectueaza cu 6 luni inainte de interventia
chirurgicala cu conditia ca pacientul sa nu aiba alte tare.
Recuperarea intraoperatorie a sângelui si retransfuzarea: Se realizeaza cu ajutorul unui aparat care
preia sangele pierdut in urma hemoragiilor intraoperatorii, il filtreaza si ii concentreaza eritrocitele.
Nu prea este folosit. De obicei se foloseste in ortopedie, chirurgia carviovasculara.
Concluzii:
Politica transfuziilor este una restrictiva dar in folosul si favoarea pacientului. Exista un prag
transfuzional (Hb critica) la care trebuie sa ajungem. Se incearca totusi o evitare a transfuziei
datorita efectelor secundare, dar daca nu exista alta optiune se recurge la transfuzie dar cu
practicarea deleucocitizarii (cand se poate). Odata transfuzat trebuie sa tinem cont ca stabilizarea
gradului de oxigenare este pe termen scurt (datorita distrugerii eritrocitelor primite care si-au
pierdut din proprietati) de aceea se va incerca o stimulare a eritropoiezei prin administrarea de
eritropoietina si fier.