Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ANUL II
SEMESTRUL I
2019- 2020
Anul de studiu: II
Scopul unității este de a acorda servicii medicale prin punerea, pe primul loc, a vieții
pacienților.
Surse de finanțare:
UPU și CPU din cadrul spitalelor de urgență sunt finanțate de la bugetul de stat pentru
cheltuieli de personal și cheltuieli cu medicamente și materiale sanitare, precum și din veniturile
realizate de unitatea sanitară.
Categoria de beneficiari:
Rolul asistentului social din Unitatea de Primire a Urgențelor este de a acorda asistență
socială primară. El este cel care evaluează nevoile imediate pe care diferiții beneficiari le au,
oferă informare și ghidare a pacienților și a aparținătorilor care s-au prezentat la UPU, oferă
consiliere socială a pacienților și a aparținătorilor( atunci când evenimentul este unul
traumatizant sau probleme medicale generează o schimbare radicală), stabilește identitatea
persoanelor care au nevoie de îngrijire medicală de urgență, dacă aceștia nu prezintă acte de
identitate, asistență socială a persoanelor victime ale violenței domestice care s-au prezentat la
U.P.U, a persoanelor cu adicții, a persoanelor fără adăpost, este cel care creează contactul cu
aparținătorii pacienților și mediază relația medic- pacient- aparținător.
Instrumentele folosite de către asistentul social:
Dacă este vorba de un caz social, care necesită direcționarea către un centru, după
oferirea tratamentului necesar, asistentul social contactează între timp centrul și le oferă
informații cu privire la acel caz și solicită un echipaj de la Poliția Locală pentru a transporta
beneficiarul. Însă, înainte, beneficiarul este întrebat dacă dorește să fie transportat de Poliția
Locală sau dacă decide să meargă singur.
Cadru legislativ
Mi-am propus, pentru acest stagiu de practică, în primul rând, să văd, de fapt, ce
înseamnă meseria de asistent social, dincolo de ceea ce ni s-a prezentat la facultate. Un alt
obiectiv a fost să pun în practică ceea ce am învățat la facultate, deprinderi, abilități, ba chiar să
respect valorile asistenței sociale. Mi-am mai propus să mă dezvolt eu, ca viitor asistent social,
să- mi cunosc limitele în ceea ce privește această profesie, să comunic cu beneficiari diferiți,
având în vedere că în cadrul stagiului de practică din timpul verii am interacționat doar cu copii.
Pot spune că am reușit să îmi ating toate obiectivele propuse iar locul de practică m-a
ajutat foarte mult. Am văzut, în cadrul acestor ore de practică, cât de important este un asistent
social în U.P.U, cât de eficientă este prezența lui în ceea ce privește comunicarea medic- pacient-
aparținător. Am interacționat cu beneficiari de la 18 la 95 de ani, lucru care m-a ajutat să îmi
dezvolt răbdarea la maximum, să îmi ” transpun” cuvintele în funcție de vârstă și de gravitatea
situației sale medicale. Mi- am dat seama că trebuie să lucrez la unele prejudecăți pe care le am
pentru a putea deveni un asistent social care respectă valorile profesiei sale. Cred că dificultatea a
stat chiar aici, în punerea deoparte a prejudecăților și tratarea pacienților în mod egal.
15.10.2019 ( 6 ore)
22.10.2019( 6 ore)
29.10.2019( 6 ore)
05.11.2019( 6 ore)
Această zi a adus ceva nou în stagiul de practică de până atunci, mai exact existența
unui caz social. Cazurile sociale, mai exact persoanele fără adăpost, dependente de alcool, sunt
tratate într-o încăpere special utilizată pentru aceste cazuri, chiar în apropierea biroului
asistentului social. Asistentul social m-a întrebat dacă până acum am întâmpinat un asemenea caz
și i-am spus că nu. Ea m-a îndemnat să o urmăresc de la geam, pentru a nu mă expune probabil.
Aici am observat cum folosește metoda interviului, un interviu semi- structurat. Chiar dacă nu a
avut un interviu scris, asistentul social a știut care sunt informațiile care îl interesează și a pus
întrebări pentru a le afla. Pentru început, a întrebat beneficiarul cum îl cheamă și câți ani are, iar
acesta i- a răspuns doar cu numele, neștiindu- și vârsta. A continuat cu întrebarea cu privire la
existența actelor asupra sa însă beneficiarul nu a știut dacă are actele la el sau nu. În continuare,
asistentul social l- a întrebat unde locuiește iar acesta i-a spus că la centru ( numele centrului). L-
a întrebat de asemenea dacă știe cum a ajuns aici, acesta a răspuns că da, l- a întrebat dacă știe
unde se află, acesta a spus că da. După aceste întrebări, asistentul social s- a întors la birou și a
contactat acel centru pentru a vedea dacă acest domn D. este beneficiar al serviciilor centrului și
că momentan se află la U.P.U dar va fi transportat, cu ajutorul autorităților, la centru . Cei de
acolo au spus că da, beneficiază de serviciile centrului. Asistentul social a revenit în încăperea în
care era domnul D. și l-a întrebat dacă se simte mai bine. Acesta a răspuns afirmativ, asistentul
social întrebând în continuare dacă dorește să cheme Poliția Locală pentru a-l duce la centru sau
merge el pe picioarele lui. D. a răspuns că merge pe picioarele lui. Domnului D. i s-a scos
branula și a fost externat. După plecarea domnului D. , am completat, împreună cu asistentul
social, fișa de evaluare și intervenție socială. Asistentul social a notat însă mă lăsa pe mine să îi
spun datele de identificare( găsite în sistem), datele de identificare ale centrului ( găsite tot în
sistem), tipologia cazului( persoană fără adăpost), nevoile identificate( contactarea instituțiilor
publice sau a organizațiilor private care furnizează servicii de asistență socială în comunitate),
suportul oferit( contactarea serviciilor sociale comunitare și referirea cazului). La rubrica de
declarații și observații, asistentul social a relatat starea medicală a domnului, dar și un rezumat
în urma discuțiilor cu el, pentru a putea avea o evidență a cazului. După completarea fișei, am
notat și în registru. În tot acest timp și până la terminarea orelor din acea zi, am ghidat pacienții
către zona de triaj, am oferit informații aparținătorilor cu privire la starea pacienților, am mediar
relația pacient- medic- aparținător.
Încă din primele ore, am condus pacienții către zona de triaj, am oferit informații
aparținătorilor căutând în sistem. Am început să merg pe secție pentru a căuta pacienții și pentru
a afla detalii cu privire la starea lor de sănătate și ulterior, le- am comunicat aparținătorilor. Am
oferit ghidare persoanelor care veneau cu bilet de trimitere. Această zi a adus și o noutate în
stagiul meu de practică: decesul unui pacient. Era vorba de o bătrână în vârstă de 95 de ani.
Familia ei a fost înștiințată de către medic, înainte cu o zi, că șansele de supraviețuire sunt mici.
Medicul care se ocupa de ea, l- a înștiințat pe asistentul social că a decedat și să îi anunțe familia.
Familia ei tocmai intrase în Unitatea când asistentul social încerca să îi înștiințeze. I-a luat
deoparte și le-a spus că din păcate, doamna a decedat. Asistentul social a continuat cu înștiințarea
că le sta la dispoziție pentru a le explica care este procedura care va urma. Am observat toată
această situație de la distanță pentru că am considerat că, în ceea ce privește momentul și
subiectul, prezența mea nu era necesară. Cât timp asistentul social le-a explicat procedura, am
ghidat pacienții/ aparținătorii, pentru ca totul să fie cât mai eficient și să beneficieze de serviciile
oferite cât mai repede. Am chemat aparținători pentru a discuta telefonic. Am înștiințat un
apaținător despre faptul că o rudă de a sa se află la U.P.U, el neștiind și că medicul ar dori să
discute cu el.
19.11.2019( 6 ore)
În această zi, am cunoscut un asistent social nou. I- am povestit puțin despre ceea ce am
făcut până acum la practică, pentru a ști dacă mai trebuie să îmi arate sau să mă învețe ceva nou.
El a stat foarte mult să observe ceea ce fac și m-a lăsat pe mine să interacționez, să merg pe
secție, să vorbesc cu aparținători/ medici, intervenind atunci când îi solicitam ajutorul. Am trecut
numere de telefon ale aparținătorilor în sistem, am sunat aparținătorii să vina la U.P.U deoarece
medicul dorește să vorbească cu ei, am condus aparținătorii la pacienți, am înștiințat medicul cu
privire la sosirea aparținătorilor. A existat un caz de conflict, mai exact a venit un domn care a
cerut un anumit tratament, eu spunându- i că în această unitate nu se fac tratamente la cerere.
Acel domn s- a enervat și aici a intervenit asistentul social. Trebuie să recunosc că m-am
descurajat puțin după acest episod însă asistentul social a observat asta și mi-a spus că eu am
procedat așa cum trebuia. Am ghidat pacienții și aparținătorii.
26.11.2019( 6 ore)
Încă de la primele ore, am ghidat pacienții către zona de triaj și am invitat aparținătorii
să aștepte în sala de așteptare. Am oferit informații aparținătorilor, informații cu privire la starea
de sănătate a pacienților, investigațiile efectuate până atunci, informații găsite în acel sistem. Am
trecut numere de telefon ale aparținătorilor. Am răspuns la telefoane din partea aparținătorilor
cărora le-am spus să se prezinte la U.P.U pentru a primi mai multe detalii, am fost solicitată de
către 2 pacienți să transmit câteva informații aparținătorilor, am informat aparținătorii cu privire
la transferul pacientului către o altă secție. Am condus aparținători către sala de observație sau
am dus pacienților lucruri din partea aparținătorilor.
03.12.2019( 6 ore)
07.01.2020 ( 10 ore)
Valorile, specifice asistenței sociale, pe care le- am transferat la locul de practică, sunt:
furnizarea de servicii în beneficiul persoanelor asistate- prin informare și ghidare, prin legătura
cu aparținătorii săi, prin transmiterea informațiilor de la pacient către aparținători, demnitatea şi
unicitatea persoanei- prin nediscriminarea pacienților sau a aparținătorilor, oferirea de informații
și ghidare indiferent de vârstă, rasă sau etnie, respectul față de vârsta sa, relaţiile interumane-
menținerea legăturii cu aparținătorii și medicii, medierea relației pacient- medic- aparținător,
integritatea- responsabilitate în ceea ce privește asistența socială primară acordată, anunțarea la
timp a aparținătorilor, transmiterea imediată a informațiilor respectând însă principiul
confidențialității.
Cu ajutorul acestui loc de practică, am reușit să îmi observ prejudecățile, să îmi dezvolr
răbdarea la maximum, să fiu empatică, să comunic cu oameni de la 18 la 95 de ani. Am pus în
practică valori ale asistenței sociale. Până în primul an de facultate, nu am știut că există asistent
social la U.P.U și nu înțelegeam care este rolul său acum. Datorită practicii, am înțeles cât este
de necesar asistentul social în U.P.U , mai ales că el este exact primul contact dintre beneficiar și
instituție. Acest stagiu de practică m-a ajutat să mă dezvolt mult ca profesionist, să fiu obiectiv și
prompt, să utilizez limbajul în funcție de beneficiar. Am acumulat noi cunoștințe cu privire la tot
ceea ce înseamnă asistență socială în Unitatea de Primiri Urgențe, am aflat de existența acestor
standarde de lucru care îți descriu exact pașii pe care trebuie să îi urmezi în intervenție. M-a
ajutat foarte mult faptul că am fost lăsată să fac singură ceea ce am observat, să pun în aplicare,
acest lucru mi- a oferit încredere în mine și m-a ajutat să mă implic în dezvoltarea unor servicii
cât mai bune acordate de instituție. Practica, consider eu, este realitatea profesiei despre care ți se
vorbește în facultate. Cred că doar cu ajutorul practicii poți să vezi exact cum se întrepătrund
toate informațiile asimilate deoarece fiecare caz este diferit și necesită o intervenție diferită. Cred
că am fost de ajutor în acest stagiu de practică și că am reușit, dând tot ce e mai bun din mine, să
fac lucrurile cât mai bine.