qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui

opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn
PARALELA mqwer
tyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopas
INTRE
dfghjklzxcvbnmqwertyuiopasd fghjklzx
cvbnmq
INVATAMANTUL
wertyuiopasdfghjklzxc vbnmq
wertyui TRADITIONAL
opasdfghjklzxcvbnmq ertyuio
SwI jklzxcvbnmqwertyuiop
ALTERNATIVA asdfghj
pasdfghnmqwertyuiopasdfghjk
klzxcvb yuiopasdfghjklzxcvbn
STEP BY STEP lzxcvbn
mqwertfghjklzxcvbnmqwertyu mqwerty
uiopasdcvbnmqwertyuiopasdfg
EDUCATOARE: NEGULESCU ELENA
iopasdf
ghjklzxwertyuiopasdfghjklzxcvhjklzxc
vbnmq bnmrty
GRADINITA NR.1 RUNCU

uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
 Orice metodă pedagogică rezultă din întâlnirea mai multor factori şi, din
acest punc de vedere, educația va rămâne mereu o artă: arta de a adapta, la o
situație precisă, indicațiile generale date de cărțile de metodologie.”

Gaston Mialaret

Alternativele educaționale/pedagogice reprezintă variante de organizare şcolară,

care propun soluții de modificare a anumitor aspecte legate de formele oficiale,
consacrate, de organizare a activității instructiv-educative.
„Proiectarea şi realizarea alternativelor educaționale reprezintă acțiuni care se
realizează prin raportare la finalitățile educaționale formulate la nivelul macro, al idealului şi al
scopurilor educaționale şi la nivelul micro, al obiectivelor educaționale care direcționează
procesul de învățământ”.

În cadrul sistemului de învățământ din România sunt instituționalizate următoarelor

alternative educaționale, aplicabile în învățământul preprimar şi primar, cu deschideri spre
învățământul secundar: Waldorf, Montessori, Step by step, Freinet şi Jena-Petersen.

Alternativele educaționale au o serie de dimensiuni comune:

-dezvoltă grija față de copil, având în vedere dezvoltarea sa armonioasă, echilibrată;

-promovează, în esență, acele teorii şi principii pedagogice care pleacă de la nevoile

copilului, de la dorințele şi posibilitățile sale; copilului nu i se impune nimic din afară, el învață
acționând, din propria sa experiență;

-vizează respectarea copilului, valorificarea ritmului său de dezvoltare, a sensibilității, a

autonomiei şi înclinațiilor sale naturale pe baza unor modele nondirective;
 -pun accent pe meditație, reflecție, pe o pedagogie centrată pe personalitatea celor
educați şi mai puțin pe considerente teoretice, pe aspecte informative.

Programul Step by Step susține necesitatea creării unui model educațional care să dacă
elevul conştient că tot ce se întâmplă în viață este interdependent şi pune accent pe
colaborarea şcolii cu familiile elevilor, pe implicarea părinților acestora în conceperea şi
organizarea activităților din şcoală.

Munca în grupuri stă la baza activităților didactice. Aceste activități urmăresc să dezvolte
la copii un simț al identității şi prețuirii de sine, cooperarea, respectul şi integrarea în
comunitatea elevilor. Modalitățile de lucru şi metodele aplicate cer moduri diferite de dispunere
a mobilierului şi organizarea elevilor în formații de lucru de diferite mărimi. Se ține cont de
nivelul de dezvoltare al fiecărui copil prin metodologia didactică utilizată care vizează abordarea
individualizată a elevilor clasei. Activitatea este organizată pe centre de activitate (de
alfabetizare, de lectură, de ştiințe, de matematică, de arte, de teatru şi jocuri etc.), care răspund
intereselor şi nevoilor elevilor şi includ activități pe mai multe niveluri şi cu materiale diferite,
organizate logic, ținând cont de cerințele şi stilurile individuale de învățare.

„Activitățile de învățare ale elevilor sunt bazate pe cercetare, pe asocierea informațiilor

noi cu cele asimilate şi a materialelor noi cu cele pe care le cunosc deja. Cu ocazia activităților
desfăşurate în centrele de activitate, organizate în conformitate cu obiectivele comune
prestabilite, elevii au ocazia să-şi dezvolte deprinderi, să împărtăşească din experiența
celorlalți, să-şi consolideze cunoştințele, într-un climat pozitiv şi într-o atmosferă de încredere.”

Pentru a atinge un nivel optim în proiectarea şi realizarea unei activități

educaționale, se pune accent pe felul cum se desfăşoară aceasta şi implica
probleme organizatorice, procedurale şi materiale. Astfel apare termenul de
„tehnologie didactică”, care acceptă două puncte de vedere; primul se referă la
ansamblul mijloacelor audio−vizuale ce se utilizează în practica educativă, iar al
doilea se referă la ansamblul structural al metodelor, mijloacelor de învățământ,
al strategiilor de organizare a predării−învățare, puse în aplicație, în strânsă
corelare cu obiectivele pedagogice, conținuturile transmise, formele de realizare a
instruirii şi modalitățile de evaluare.

O observație bună ar fi cea că încadrarea unei metode într−o anumită clasă

nu este definitivă, ci relativă. O metodă se defineşte prin predominanța unor
caracteristici la un moment dat, caracteristici ce se pot metamorfoza astfel încât
metoda să fie satisfăcătoare într−o clasă complementară sau chiar contrară.
Astfel, o metodă tradițională poate evolua spre modernitate, în măsura în care
secvențele proceduale care le compun ingăduie restructurări inedite sau când
circumstanțele de aplicare a acelei metode sunt cu totul noi. În unele metode
moderne surprindem secvențe destul de tradiționale sau descoperim că variante
ale acestei metode erau de mult cunoscute şi aplicate.

Semnificativ in acest sens am luat in calcul 2 alternative si astfel am facut o

paralela intre ele:

1. metode clasice, tradiţionale (modelul clasic)

2. metode moderne − alternative Step by Step

IPOTEZE FILOZOFICE

IN INVATAMANTUL TRADITIONAL clasa este dominate de educatoare

− Gradinita pregateste copii pentru viata

− Educatoarea pune cunostinte la dispozitia copiilor
− Educatia este privita ca un rezultat
ALTERNATIVA EDUCATIONALA STEP BY STEP− unde clasa este orientate dupa
necesitatile copilului

− Gradinita face parte din viata

− Cunostintele sunt descoperite de copil prin mult material pus la
dispozitie
− Educatia este privita ca un proces

1. MODEL DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII

a) MODEI DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

TRADIŢIONAL

D memorarea şi reproducerea (cât mai fideIă) a cunoştințeIor transmise de cadruI didactic

D competiția între eIevi cu scop de ierarhizare;
D individuaI
AVANTAJE:

D stimuIează efortuI şi productivitatea individuIui;

D promovează norme şi aspirații mai înaIte;
D micşorează distanța dintre capacitate şi reaIizări;
D pregăteşte eIevii pentru viață, care este f. competitivă
 LIMITE:

➢ generează conflicte yi comportamente agresive;

D interacţiune slabă între colegi;
D lipsă de comunicare;
D lipsa încrederii în ceilalţi;
D amplifică anxietatea elevilor, teama de eyec;
D egoism;

ACTIVITATEA INDIVIDUALĂ are si avantaje dar si Iimite

AVANTAJE:

D cuItivă independența eIeviIor şi responsabiIitatea pentru ceea ce fac;

D se desfăşoară sub forma reaIizării unor sarcini şcoIare de către fiecare eIev, independent
de coIegii săi , cu sau fără ajutor din partea cadruIui didactic;
D învățământuI individuaIizat este adaptat particuIaritățiIor fizice şi psihice aIe fiecărui eIev
D urmăreşte progresuI eIevuIui prin propria Iui activitate .
LIMITE:

D grad redus al interacţiunilor între elevi;

D independenţa scopurilor elevilor;
D slabă exploatare de către cadrul didactic a resurselor grupului;
D succesul sau eyecul unui elev nu îi afectează pe ceilalţi membri ai clasei;
D nu creează motivaţie deosebită pentru învăţare;
D nu ajută la formarea abilităţilor de comunicare;

b)MODEL DE REALIZARE A ÎNVĂŢĂRII ÎN aIternative step-by step

D apeI Ia experiența proprie;

D promovează învățarea prin coIaborare;
D pune accentuIui pe dezvoItarea gândirii în confruntarea cu aIții.

COOPERAREA-ACTIVITATEA PE GRUPE

,, O dată cu dezvoItarea cooperării sociaIe între copii (8-12 ani) … copiIuI ajunge Ia reIații moraIe
noi , întemeiate pe respectuI reciproc şi conducând Ia o anumită autonomie ; activitatea în
grup oferă de 4-5 ori mai muIte posibiIități de manifestare a eIevuIui decât conducerea
frontaIă în cadruI unei ore cu durată simiIară .’’(J. PIAGET)

AVANTAJE:
 ➢ stimuIează interacțiunea dintre eIevi;
➢ generează sentimente de acceptare şi simpatie;
➢ încurajează comportamenteIe de faciIitate a succesuIui ceIorIaIți;
➢ creşterea stimei de sine;
➢ încredere în forțeIe proprii;
➢ diminuarea anxietății față de şcoaIă;
➢ intensificarea atitudiniIor pozitive față de cadreIe didactice

LIMITE:

D munca în grup, prin colaborare, nu pregăteyte elevii pentru viaţa, care este foarte
competitivă;
D metodele activ-participative aplicate în activitatea pe grup sunt mari consumatoare de timp yi
necesită experienţă din partea cadrului didactic;
D lipseyte materialul didactic necesar;
D elevilor le trebuie timp ca să se familiarizeze cu acest nou tip de învăţare; e nevoie de eforturi
yi încurajări repetate pentru a-i convinge că se ayteaptă altceva de la ei.

2. ACTIVITATEA CADRULUI DIDACTIC

a) ACTIVITATEA CADRULUI DIDACTIC ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL

TRADIŢIONAL AVANTAJE:

D ASIGURĂ ÎNSUŞIREA TEMEINICĂ ŞI SISTEMATICĂ A CUNOŞTINŢELOR PREDATE

LIMITE:

D predă, expune, ţine prelegeri;

D explică yi demonstrează;
D limitează foarte mult activitatea elevilor (expunerea nu trebuie să depăyească cel mult 30% în
cadrul unei ore);
D lasă puţin timp de iniţiativă elevilor, manifestat de regulă prin întrebări generatoare de
explicaţii;
D elevii se află într-un raport de dependenţă faţă de învăţător.
D impune puncte de vedere proprii;
 D se consideră singurul ,,expert’’într-o problemă.
D deţine adevărul (absolut);
D ytie ce este adevărat sau fals, corect sau incorect, ceea ce trebuie să înveţe elevul (ceea ce este
,,bun’’ pentru el).

b) ABILITĂŢILE CADRULUI DIDACTIC CARE PROMOVEAZĂ PREDAREA-ÎNVĂŢAREA PRIN

COOPERARE ÎNT aIternative step-by step:

D organizează şi dirijează învățarea, o orchestrează şi o regizează;

D faciIitează şi moderează activitatea de învățare;
D ajută eIevii să înțeIeagă IucruriIe şi să şi Ie expIice;
D responsabiIizează eIevii în vederea funcționării optime a grupuIui;
D formează , Ia eIevi, uneIe abiIități sociaIe care favorizează interacțiunea şi cooperarea în
reaIizarea învățării;
D acceptă şi stimuIează exprimarea unor puncte de vedere diferite într-o probIemă;
D este partener în învățare.

4. EVALUAREA

Evaluarea trebuie să vizeze atât atingerea obiectivelor academice, cât yi a celor referitoare la
competenţele sociale yi de lucru în grup.

ModaIități de evaIuare intr-un învățământ tradiționaI:

D măsurarea şi aprecierea cunoştințeIor (ce ştie eIevuI);

D accent pe aspectuI cantitativ (cât de muItă informație deține eIevuI).
 Modalităţi de evaluare într-un învăţământ modern:

D măsurarea yi aprecierea capacităţilor(ce ytie yi ce poate să facă elevul);

D accent pe elementele de ordin calitativ (sentimente, atitudini etc.).

ASPECTE ALE ALTERNATIVELOR EDUCAŢIONALE CE POT FI UTILIZATE ŞI ÎN

ÎNVĂŢĂMÂNTUL TRADIŢIONAL

Multe dintre fundamente, caracteristici şi scopuri sunt comune atât învățământului

tradițional, cât şi alternativelor educaționale. Multe dintre cele ce aparțineau alternativelor
educaționale au fost preluate de învățământul tradițional. Există însă multe aspecte ale
alternativelor educaționale ce ar trebui preluate în învățământul tradițional:

−artele, lucrul manual, artizanatul ar trebui să ocupe un loc mai important în curriculum,
deoarece oferă elevilor contact cu diverse materii şi nenumărate activități de bază ale
omului (torsul, țesutul, sculptura, pictura, forjarea, modelarea etc.);

−o legătură mai strânsă cu părinții elevilor, implicarea acestora în tgoate activitățile pe care le
desfăşoară copiii lor sau în cele ale şcolii;

−luarea în considerare a efortului real pe care elevul l−a făcut pentru a atinge un anumit
rezultat, nu numai îndeplinirea sau neîndeplinirea unor bareme;

−conceperea programei într−un spirit creativ, în funcție de nevoile copilului;

−abordarea individualizată a elevilor clasei;

−organizarea activităților pe centre de activitate;

− punerea accentului pe „a învăţa să înveţi”;

−pregătirea unui mediu în care copiii sunt lăsați să învețe ceea ce au nevoie şi când au
nevoie să învețe;
 −oferirea unui mediu în care copilul poate simți plăcerea de a învăța în mod spontan;
educatorul este ghidul, nu sursa tuturor învățăturilor; dorința interioară naturală de a învăța
a copilului îl va ghida în acest proces.

−să lasăm copiilor mici libertatea de a căuta soluții pentru problemele lor; nu să le oferim
soluții gândite de adulți; aptitudinile de învățare a rezolvării problemelor la o vârstă fragedă,
atât a celor cognitive, cât şi a celor sociale, pregătesc copiii pentru învățarea pe mai departe
şi încurajează dezvoltarea socială.

−oferind copiilor un mediu pregătit putem să−i învățăm autodisciplina, automotivarea, munca
devenind o obişnuință pozitivă şi, cel mai important, copilul îşi va dezvolta stima față de sine.

− încurajarea independenței copilului mic;

−copiii au mare nevoie de disciplină pozitivă; clasele trebuie să încurajeze independența,

autodisciplina şi dezvoltarea trăsăturilor pozitive de caracter, chiar şi la copiii foarte mici,
sunt focalizate pe crearea unei discipline interioare a copiilor. Mediul este pregătit cu grijă
pentru a permite copilului să lucreze cât mai independent posibil;

−să învațăm să ghideze copiii spre căi pozitive de utilizare a energiilor;

−este important pentru copil şi adult să se bucure să lucreze împreună. Un mediu liniştit şi
fericit de lucru încurajează procesul de învățare. Să învățăm să fim educatorii pe care elevii
noştri îi doresc.

1
Miron Ionescu, Ioan Radu—Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj.Napoca, 2004, p.210
Radu T. lon, Ezechil Liliana, Pedagogie-fundamente teoretice, Bucureşti, Ed. Didactică şi
pedagogică, 2002