Legenda o spunea Nechifor Lipan, cioban „foarte priceput la meşteşugul oieritului”,

din munţii Tarcăului, de lângă apa Moldovei, cioban care plecase, toamna, la Dorna
ca să cumpere oi şi care nu revenise la timp. Fiul său, Gheorghiţă, era plecat cu
turmele la apa Jijiei, unde le dusese pentru a le lăsa la iernat, iar acasă au
rămas Vitoria Lipan, soţia lui Nechifor, şi Minodora, fiica lor.

În casa din sat, viaţa decurge normal: Minodora, tânără aflată la vârsta
măritişului, primeşte o carte poştală cu versuri de dragoste de la fiul dascălului
din sat, dar Vitoria nu acceptă ideea relaţiei dintre cei doi tineri, căci nu dorea
ca fiica ei să-şi schimbe starea socială, modul de viaţă. Cu toate acestea, femeia
oierului are un vis rău, îşi vede bărbatul „călare, cu spatele întors cătră ea,
trecând spre asfinţit o revărsare de ape.”.

II

Se produce un alt semn prevestitor, de plecare: „Vitoria privi cu uimire la cocoşul

cel mare, porumbac, cum vine fără nici o frică şi se aşează în prag. Inima-i bătu
nădejde, aşteptând semnul cel bun. Dar cocoşul se întoarse cu secera cozii spre
focul din horn şi cu piscul spre poartă. Cântă o dată prelung şi se miră el
singur.”. În plus, se schimbă vremea, cad primii fulgi şi femeia „Privi în juru-i
cu obrazul deodată împietrit şi văzu totul rece şi umed sub zloată.”.

La masă, îngândurată din pricina întârzierii soţului, Vitoria Lipan găseşte totuşi
cu cale să-şi certe părinteşte fiica – „Eşti încă un plod, care ai să cunoşti
de-acu înainte supărările vieţii. Mănâncă şi mai ales nu te gândi la lunganul acela
al dascălului. Are un nas, drept după porecla care li s-a dat tuturor din neamul
dascălului. Ochii mititei şi nasurile topor. Când îl văd că se mai desmiardă cu
cântece şi cu vorbe delicate pe-acolo de prin străinătăţi, mă bucur care nu se mai
află. Să faci bine, domnişoară, să-ţi vezi de rânduielile tale de fată mare, să-ţi
baţi şi să-ţi scuturi perinile şi lăicerele de zestre, căci, în câşlegile ce vin,
am de gând să te mărit. Oi găsi un român aşezat, cu casă nouă în sat şi cu oi în
munte, să i te dau şi să scap de tine.”

III

Vitoria se adresează părintelui Daniil pentru sfat, iar preotul o îndeamnă să

aştepte, căci el crede că soţul ei întârzie dintr-o pricină oarecare, un picior
scrântit sau vreun necaz cu autorităţile dar femeia spune că Nechifor „Poate
zăbovi, o zi ori două, cu lăutari şi cu petrecere, ca un bărbat ce se află; însă
după aceea vine la salaşul lui. Ştie că-l doresc şi nici eu nu i-am fost urâtă.”.

Sub dictarea Vitoriei, părintele îi scrie lui Gheorghiţă, băiatul celor doi soţi,
cerându-i să lase pe baciul Alexa cu oile la Jijia, unde le adăpostiseră pentru
iernat, şi să vină de sărbători acasă, dacă nu soseşte până atunci tatăl său acolo,
cum îi era obiceiul, „căci am nevoie de tine, fiind acuma tu singur barbat la
gospodărie.”, încheie mama scrisoarea.

IV

Soţia încearcă să afle ceva despre cel dispărut cu ajutorul babei Maranda,
vrăjitoarea satului, convinsă fiind că bătrâna îl are în slujba ei „pe cel cu nume
urât”, ascuns poate în căţeluşa vrăjitoarei. Bătrâna îi ghiceşte în cărţi: „una cu
ochi verzi şi cu sprâncene îmbinate” îl reţine lângă ea pe bărbatul care se
complace în chefuri („El acolo-i ca un fecior de crai. Ia galbănu-n gură şi-l
stupeşte tocma între lăutari.”), dar Vitoria nu prea crede.

Revenit acasă de la bălţile Jijiei, „Gheorghiţă era un flăcău sprâncenat ş-avea

ochii ei. Nu prea era vorbăreţ, dar ştia să spuie destul de bine despre cele ce
lăsase şi văzuse. […] Întorcea un zâmbet frumos ca de fată şi abia începea să-i
înfiereze mustăcioara.”, constată mama, care spune fiului că nu crede în varianta
babei Maranda („am înţeles că demonul acela, dacă-l are, e un prost. Ori îi prost,
ori n-are nici o putere, de-o lasă pe dânsa amărâtă, calică şi lipsită de toate.”).
Deşi îşi pusese nădejdea în flăcău, dorind să-l trimită singur în căutarea tatălui,
în cursul discuţiei lor „Îl văzu sfios şi nesigur, când ea era plină de gânduri, de
patimă şi durere. […] Asta era o mare mâhnire. Poate se aştepta la dânsa. Totuşi va
găsi un mijloc ca mintea ei să ajute şi braţul lui să lucreze.”.