Test Nr.

1. Primul președinte al Înaltei Autorități a fost:

a) Jean Monnet;
b) Robert Schuman;
c) P.H Spaak.

2. Uniunea Europeană este:

a) organizație internațională
b) federație unională
c) obiect politic neidentificat

3. În 1995, au devenit membre ale Comunităților europene:

a) Austria, Elveția, Finlanda
b) Elveția, Grecia, Finlanda
c) Austria, Finlanda, Suedia
d) Suedia, Austria, Norvegia

4. Actul Unic European a fost semnat la:

a) Luxembourg
b) Haga
c) Luxembourg și Haga
d) Bruxelles

5. Carta drepturilor fundamentale a intrat în vigoare odată cu:

a) Tratatul de la Maastricht, din anul 1992(1993)
b) Tratatul de la Amsterdam, din anul 1997(1999)
c) Tratatul de la Lisabona, din anul 2007(2009)

6. Pentru Comunitatea Economică Europeană, tratatul de constituire a fost semnat la:

a) Paris, la 25 martie 1951
b) Roma, la 25 martie 1957
c) Bruxelles, la 25 martie 1965

7. Curtea de Conturi este inclusă în categoria instituțiilor UE prin:

a) Tratatul de la Maastricht, din anul 1992(1993)
b) Tratatul de la Amsterdam, din anul 1997(1999)
c) Tratatul de la Nisa, din anul 2001(2003)

Curtea de conturi a fost create in 1977

8. Identificați și descrieți succinct etapele procesului de aderare la UE.

Primul pas pentru aderarea unei țări la UE este îndeplinirea de către țara în cauză a criteriilor de
aderare aceste criterii au fost definite în cadrul unei reuniuni a Consiliului European la Copenhaga
1993 fiind adesea numite criterii de la Copenhaga,Aceste criterii de la Copenhaga stabilesc o serie
de condiții democratice economice politice pentru aceste țări în cauză care doresc aderarea la
Uniunea Europeană: instituții stabile, care să garanteze democrația, statul de drept, drepturile
omului și respectarea și protecția minorităților o economie de piață funcțională, precum și
capacitatea de a face față concurenței și forțelor pieței în UE capacitatea de a-și asuma și de a
implementa în mod eficace obligațiile aferente statutului de stat membru, inclusiv adeziunea la
obiectivele uniunii politice, economice și monetare

9. Analizati principiul subsidiarității și proporționalității în calitate de izvoare ale dreptului UE;

Principiul subsidiarităţii în domeniul competenţelor Uniunii Europene presupune faptul că acestea nu
intervin în domeniile care nu ţin de competenţa lor exclusivă, decât în măsura în care obiectivele
avute în vedere nu pot fi realizate în mod corespunzător de cãtre statele membre și pot fi mai bine
îndeplinite la nivelul Uniunii Europene. Principiul subsidiarității este o creație jurisprudențială, fiind
conturat inițial în practica CJCE, abia ulterior regăsindu-se în textul tratatelor institutive (începând cu
Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană). Astăzi, reglementarea principiului
subsidiarității se regăsește și în cuprinsul Tratatului de Reformă privind Uniunea Europeană (Tratatul
de la Lisabona), cu următoarea reglementare: în temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care
nu sunt de competenţa sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele
acţiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici
la nivel regional şi local, dar datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, pot fi realizate
mai bine la nivelul Uniunii. Conform textului TFUE, instituţiile Uniunii Europene trebuie să aplice
principiul subsidiarităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi
proporţionalităţii iar legislativul național al fiecărui stat membru (Parlamentele naţionale) trebuie să
asigure respectarea principiului subsidiarității, în conformitate cu procedura prevăzută în respectivul
protocol.

Principiul proporţionalităţii constă în faptul că acţiunile la nivel european nu vor depăşi ceea ce este
necesar pentru atingerea obiectivelor prevăzute în izvoarele primare. Analiza problematicii
competenţelor instituţiilor europene presupune luarea în considerare a teritoriului şi a persoanelor
asupra cărora acestea se exercită, între competenţele statelor şi cele ale UE existând o serie de
deosebiri, cum ar fi: 5 - competenţa teritorială; întrucât UE nu are teritoriu propriu competenţa ei se
exercită asupra spaţiului alcãtuit din teritoriul statelor membre; - competenţa personală; din punctul
de vedere al persoanelor asupra cărora se extinde competenţa UE, aceasta se referă la totalitatea
persoanelor fizice şi morale ale tuturor statelor membre. Competența personală are în vedere și
faptul că există reglementării expresse privind cetăţenie europeană, instituită prin Tratatul de la
Maastricht. Principiul proporționalității a apărut și și-a extins efectele în practică în mod similar
principiului subsidiarității. Reglementarea actuală se regăsește în Tratatul de la Lisabona, conform
căruia în temeiul principiului proporţionalităţii, acţiunea Uniunii, în conţinut şi formă, nu depăşeşte
ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor. Conform prevederilor TFUE, instituţiile
Uniunii Europene trebuie să aplice principiul proporţionalităţii în conformitate cu Protocolul privind
aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

10. Explicați natura juridică și structura UE post Lisabona

Tratatul de la Lisabona a demarat sub forma unui proiect constituțional la sfârșitul lui 2001 (Declarația
Consiliului European privind viitorul Uniunii Europene sau Declarația de la Laeken), urmat în 2002 și
2003 de Convenția europeană care a elaborat Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa
(Tratatul constituțional) (1.1.4). Procesul care a dus la elaborarea Tratatului de la Lisabona este
rezultatul negativ a două referendumuri asupra Tratatului constituțional organizate în mai și iunie 2005,
în urma cărora Consiliul European a decis să își ia o „perioadă de reflecție” de doi ani. În final, în temeiul
declarației de la Berlin din martie 2007, Consiliul European din 21-23 iunie 2007 a adoptat un mandat
detaliat pentru o Conferință interguvernamentală (CIG) ulterioară, sub egida Președinției portugheze.
CIG și-a încheiat lucrările în octombrie 2007. Tratatul a fost semnat în cadrul Consiliului European de la
Lisabona din 13 decembrie 2007 și a fost ratificat de toate statele membre