MOTTO:

”Nici un om nu este suficient de bun pentru a

guverna un alt om fără consimțământul acestuia”
Abraham Llincoln

Cuvânt înainte

Orice sistem de guvernare, indiferent care i-ar fi bazele ideologice și politice ori formele
de exercitare, se consolidează pe parcursul unei lungi perioade de timp. Evoluția politică a
statelor relevă că atat democrația cât și tirania s-au putut impune într-o țară sau alta, pe parcursul
unei lungi perioade istorice.

Credința în rolul benefic al constituționalismului modern, și-a găsit reflectarea încă din
primele momente ale întruchipării ei în forme juridice concrete, în parametrii a două modele
principale: modelul englez și cel nord-american, care au fost apoi sursa de inspirație a unor
numeroase constituții.

Noțiuni introductive despre S.U.A și statul federal

1
 Statele Unite ale Americii este o țară din America de Nord, situată între Canada, Mexic,
Oceanul Atlantic si Oceanul Pacific. Este o republică federală, cu capitala la Washington, D.C..
Teritoriul Statele Unite este de aproximativ 40 de ori mai mare decât suprafata României.
El masoara peste 4.800 de kilometrii de la Oceanul Atlantic (la est) pâna la Oceanul Pacific (la
vest) si se întinde pe aproape 2.000 de kilometrii de la granita canadiana (la nord) pâna la cea
mexicana (la sud). Federația alcatuită din 50 de state, dintre care 48 sunt state continentale
(enclave), iar doua state (Alaska si Hawaii) sunt exclave, fiind situate în exteriorul teritoriului
amintit. La aceste state se adaugă districtul federal Columbia, pământ federal obtinut prin
donatie, în proportii egale, de către statele Maryland si Virginia.

Statul federal formează o uniune de drept constitutional. El este este un stat descentralizat
din punct de vedere politico- administrativ, reultat din suprapunerea a două tipuri de state : statul
federal si statele federate, acestea din urmă renunțând la utilizarea exclusivăa a suveranitatii
lor.

Exista doua ordini constitutionale:

a) ordinea majora a federatiei;

b) ordinele minore ale statelor componente;

Federatia este este un fel de uniune de drept constitutional având ca act de drept intern,
constitutia federala. Statul federal are patru trasatuti caracteristice principale:
- unitatea statului federal;
- pluralitatea de state federate;
- automomia constitutionala a statelor federate;
- suprapunerea partiala a celor doua ordini constitutionale;

Pluralitatea de state federate 50 (Alabama, Alaska, Arizona, Arkansas, California, Colorado,

Connecticut, Delaware, Florida, Georgia, Hawaii, Idaho, Illinois, Indiana, Iowa, Kansas,
Kentucky, Louisiana, Maine, Maryland, Massachusetts, Michigan, Minnesota, Mississippi,
Missouri, Montana, Nebraska, Nevada, New Hampshire, New Jersey, New Mexico, New York,
North Carolina, North Dakota, Ohio, Oklahoma, Oregon, Pennsylvania, Rhode Island, South
2
Carolina, South Dakota, Tennessee, Texas, Utah, Vermont, Virginia, Washington, West
Virginia, Wisconsin, Wyoming), reprezintă elementele componente ale federației si sunt entităti
politice completepolitice complete.

Lista statelor componente ale Uniunii.

Un stat al Statelor Unite ale Americii (în engleza, state of the United States of America,
sau, pe scurt, U.S. state) este unul din cele cincizeci de state (desi patru dintre ele prefera numele
oficial de commonwealth, stat prin asociere), care împreuna cu Districtul Columbia reprezinta
cele 50 + 1 de subdiviziuni nationale ale Statelor Unite ale Americii, considerat ca stat federal si
natiune independenta.

Responsabilitatea privind suveranitatea nationala este împartita între guvernul unui stat si
guvernul federal al Statelor Unite, în sensul ca un cetatean american este simultan un cetatean al
entitatii federale dar si al statului în care îsi are resedinta. De fapt, cetateniile statelor federale ale
tarii sunt foarte flexibile, nefiind nevoie de nici o aprobare pentru ca oricine sa se mute dintr-un
stat în altul, cu exceptia celor condamnati (din cauza unor delicte comise, si aflati on parole) de a
nu parasi pentru o anumita limita de timp statul respectiv.

Statele federale au o ordine constitutionala proprie, un sistem propriu de organe ale celor trei
puteri (legislativa, executiva, judecatoresaca) si o legislatie proprie.

1. Originea sistemului constituțional american.Sscurt istoric constituțional

În jurul anului 1700, Anglia formase 13 colonii în partea de est a S.U.A. Majoritatea
coloniştilor erau englezi, care proveneau din Scoţia,Irlanda şi Ţara Galilor. De asemenea, erau
mulţi germani în Pensylvania, olandezi în New York şi francezi în Louisiana.Unele colonii aveau
propriul lor guvern. Altele erau conduse de reprezentanţi ai Coroanei britanice. Guvernul britanic
le cerea să plătească impozite care să contribuie la plata cheltuielilor coloniale, dar nu erau
consultate în emiterea legilor fiscale. Trupele britanice staţionate în colonii, în marea lor
majoritate, erau cazate în locuinţele coloniştilor. În anul 1774, un grup de conducători ai
coloniştilor s-au întrunit şi au constituit Congresul continental, care l-a informat pe regele

3
Angliei despre convingerea coloniştilor că, în calitate de englezi liberi, ar trebui să fie şi ei
consultaţi asupra legilor care îi guvernau.

În mod paradoxal, în momentul ”forjării” sistemului constituțional al Statelor Unite ale

Americii, fundamentele teoretice ale acestuia erau organic legate de gândirea politico-
juridică reformatoare a Eeuropei din acea vreme, de tot ceea ce se crease mai valoros în
doctrina și practica constituțională ale statelor europene accidentale până în secolul al XVIII-
lea, deși Statele Unite se aflau la o mare distanță de vechiul continent.

Într-adevăr, se poate spune că sistemul constituțional american a reflectat cele mai

progresiste curente filozofice promovate îndeosebi în Anglia și Franța la sfârșitul secolului
XVIII-lea, privind mecanismul de funcționare a structurilor de putere și raporturile între
guvenranți și guvernați.

În ceea ce privește concepția constituțională, fondatorii Constituției americane au

transpus în practică, printr-o îmbinare armonioasă și echilibrată a instituțiilor de guvernare-
devenită model de referință pentru statele europene –principiul separației celor trei puteri,
formulat definitiv de Montesqieu, dar fundamentat anterior de o seamă de gânditori ai
Renașterii și după ei, de englezii J.Harrington și J.Locke1.

Concepția potrivit căreia suveranitatea aparține poporului, transpusă din Europa în

America a avut ca efect și ruperea legăturilor spirituale între coloniști și Coroana Britanică
care pretindea prerogativele conducerii ca pe niște bunuri patrimoniale cuvenite de drept,
monarhului.

2. Federalismul american-istoric.

Odată câștigată independența, cele 13 colonii s-au confruntat cu un fenomen critic pentru
unitatea noului stat, fapt ce a împiedicat o vreme adoptarea unei poziții comune față de
viitorul politic al acesteia. Este vorba despre dispariția factorului politic ce unise până atunci
cele 13 colonii. Astfel, fiecare stat a început să-și consolideze prin toate mijloacele
1
Cristian Ionescu, Drept Constituțional Comparat, Ed.C.H.Beck, București, 2008, op.cit., p.306

4
 independența, acționând separat de celelalte state. Acest fenomen a constituit unul dintre
motivele organizării confederale în 1777 și apoi federale a Statelor Unite șu nu al unei
organizări unitare a statului american.

După zece ani de tentative centrifuge ale unor state dar și de presiuni din partea
altora în favoarea consolidării unității, la Philadelphia, în anul 1787, Confederația se
transformă în FEDERAȚIE. Reprezentanții statelor s-au adunat în Congres și au adoptat
la 17 septembrie 1787 Constituția Statelor Unite ale Americii.
Amintim că s-au mai făcut unele încercări chiar înainte de 1787 prin tot felul de
de documente și mecanisme de guvernare bazate pe principii reprezentative și pe
delimitarea între cele trei puteri, ca de exemplu:
- în anul 1775 Al doile CONGRES CONTINENTAL a cerut să pregătească o Constituție
proprie bazată pe principii politice moderne,
-iunie 1776 Declarația drepturilor2 (”Declarația drepturilor statului Virginia”),
-septembrie 1776 ”Declarația drepturilor statului Pensylvania”,
-septembrie 1776 ”Declarația drepturilor statului Delaware”,
-noiembrie 1776 ”Declarația drepturilor statului Maryland”,
-martie 1788 ”Declarația drepturilor statului Massachusetts” s.a.md.

În anul 1788 Constituția a fost ratificată de către 11 state și a intrat în vigoare la 1

ianuarie 17893.
În ceea ce privește structura statului, Legiuitorul constituant a optat pentru o
structură federală, în ciuda unor factori care ar fi putut determina constituirea unui stat
unitar:
-sentimentul național și limba comună;
-piața economică comună, moneda unică;
-obiective de politică externe similare;
-lipsa unor conflicte etnice, religioase etc.
-lipsa unor formațiuni statale distincte în perioada anterioară (celor 13 colonii nu
pot fi cnsiderate state în sensul modern al cuvântului între anii 1776-1787) s.a.m.d.
2
Coloniile unite nu mai erau supuse Anglieie, iar Ddeclarația a proclamat coloniile STATE LIBERE și
INDEPENDENTE și le-a denumit STATELE UNITE ALE AMERICII, proclamând totodată o NOUĂ NAȚIUNE;
3
G. Gheorghe, Separația puterilor în stat, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1796, p.89-98, op.cit.

5
 3. Partidele politice și sisteml electoral

Partidele politice îndeplinesc un rol deosebit în viața politică americană, deși ele se
deosebesc prin structură, ideologie și mod de acțiune în mod structural de cele existente în
special în cele din Europa.

Specificitatea sistemului american de partide se refelectă în deosebi în împrejurarea

că ele acționează mai ales în perioadele electorale 4, existând cazuri frecvente însă când
democrați sau republicani sunt folosiți de președinte provenind din rândurile celuilalt partid,
fie în acțiuni diplomatice, fie în alte scopuri politice.

Partidele politice se caracterizează prin lipsa unor baze ideologice diferite, între
partidele republican5 și democrat6 -ambele fiind atașate ideilor liberale.

În ansamblu, apartenența la un partid nu impune obligații riguroase, disciplina de vot

este slabă și majoritățile schimbătoare. În sistemul american persoanele alese nu depind de
partid sau de grupurile lor decât de electorat sau de grupurile de presiune7.

Aceste două mari partide de care făceam referire mai sus nu se înfruntă pe motive
ideologice sau politice, ci pe domenii economice și sociale de interes național sau local.

În procesul de cucerire și exercitare a puterii partidele politice americane îndeplinesc trei

funcții:

a) Funcția electorală –formularea unor programe sau platforme electorale, propunerea

de candidați, organizarea și conducerea campaniilor electorale plus activitățile care
derivă din aceste evenimente lectorale.

4
Victor Duculescu, Constanța Călinoiu, Georgeta Duculescu, Drept constituțional comparat,Ed. ”Lumina Lex”,
București, 1999, p.66, op.cit.
5
Acesta a luat fință în 1854, din democrați, liberali și independenți, care îți revendicau și ei apartenența la ideile
fostului Partid Republican și se opuneau extinderii scalviei în teritoriile Nord-Vest, condus de Abraham Lincoln.
6
Partidul Democrat este cel mai vechi partid. Este creat în 1832 și este considerat de unii oameni politici ca fiind
continuatorul Partidului Democratic al lui Thomas Jefferson.
7
Grupurile de presiune nu-și propun să cucerească puterea, ci numai să o influențeze, rolul lor politic nefiind decât
secundar. Aceste grupuri sunt foarte active în SUA, dar în egală măsură acestea nu sunt organizate, ci spontan în
funcție de existența unor interese economico-sociale, sau de relațiile cu diferite țări. În SUA, există o lege care
precizează condițiile desfățurării activităților de lobby-uri.

6
 b) Funcția de conducere/opoziție –au în comun doar faptul că ele se exercită în același
timp și fiecae partid depune diligențele să-i conteste celuilalt, prin confruntare
deschisă, programul, metodele, obiectivele politice, liderii etc.

c) Funcția de selectare și îmbinare a intereselor unei colectivități cât mai largi.

4. Guvernul și Congresul

Guvernul federal al Statelor Unite ale Americii, format la sfârșitul secolului al 18-lea,
constă din trei ramuri principale, ramura legislativă (un parlament bicameral numit Congres
compus din Senat și Camera Reprezentanților), ramura judiciară (constând din Curtea
Supremă de Justiție și întregul sistem de tribunale federale, statale, de comitat și ale orașelor și
târgurilor) și ramura administrativă sau executiv ori administrație (formată din președinte,
vicepreședinte și consiliul de miniștri al administrației numit în engleză Cabinet și al cărui
membri se numesc secretari).

Congresul8 este format din două Camere legislative: Senatul și Camera Reprezentanților și
are, în principal, două funcții: votarea legilor; controlul asupra activității Executivului. Congresul
Statelor Unite ale Americii se întrunește în clădirea Capitoliului din Washington, D.C..

În prezent, Camera Reprezentanților este formată din 535 de membri 9 (depuați) , iar Senatul
este compus din 100 de senatori10.

În toate cele 50 de state sunt stabilite trei principii de eligibilitate a candidaților pentru
Camera Reprezentanților:

-candidații să aibă vârsta de 25 de ani;

-să fie cetățeni americani de cel puțin 7 ani;

- să locuiască în statul în care și-a depus candidatura.

8
Prin expresia ”Congres” se înțelege Parlamentul SUA-parlament bicameral.
9
Durata mandatului este de doi ani, aceasta scurtă durată are atât avantaje, cât și dezavantaje.
10
Durata mandatului unui senator în Congresul SUA este de 6 ani, fiecare stat își desemnează câte 2 candidați, fără
statul NEBRASKA. O treime din numărul senatorilor este reînoită din doi în doi ani, evitându-se ca mandatul celor
doi senatori ce reprezintă același stat să nu se sfârșească în aceeași perioadă de timp/an.

7
 Pentru Senat, candidații trebuie să întrunească condițiile urmrătoare:

-să aibă vârsta de 30 de ani;

-să fie cetățeni americani de 9 ani;

-să locuiască în statul pentru care și-a depus candidatura –aceștia sunt votati direct.

Alegerea sistemului bicameral se datorează unor condiţii istorice, statele care au acceptat
Constituţia din anul 1787 convenind asupra unei forme legislative comune, în care să fie
reprezentate proporţional cu populaţia lor, dar dorind în acelaşi timp să menţină ideea egalităţii
în drepturi a statelor federaţiei.
Principalele atribuţii ale Congresului sunt:
 Reglementează impunerea şi colectarea taxelor, a impozitelor de orice fel, inclusiv a
taxelor vamale, care vor fi uniforme pe întregul teritoriu.
 Asigură achitarea datoriilor S.U.A.
 Asigură apărarea comună şi bunăstarea generală.
 Ratifică împrumuturile efectuate în numele S.U.A.
 Reglementează comerţul cu naţiunile străine şi între diferite state member ale
federaţiei.
 Reglementarea uniformă a naturalizării.
 Reglementarea uniformă a falimentului.
 Reglementează emiterea monedei naţionale şi a valorii acesteia.
 Reglementează standardele pentru măsuri şi greutăţi.
 Reglementează activitatea poştei.
 Reglementează dreptul de proprietate intelectuală.
 Reglementează înfiinţarea Curţilor de rang inferior Curţii Supreme de Justiţie a
S.U.A.
 Declararea stării de război.
 Alocarea fondurilor pentru recrutarea şi înzestrarea forţelor armate
 Propune amendamente constituţionale.
Puterile exclusive rezervate Senatului sunt următoarele:

8
 a) Senatul este singurul competent să-şi dea acordul cu privire la numirea unor înalţi
funcţionari. În cadrul acestei funcţii, Senatul aprobă numirile dejudecători ai Curţii
Supreme, făcute de Preşedintele S.U.A.
b) Senatul aprobă în exclusivitate acordurile ( executive agreements), adicăacordurile,
înţelegerile sau tratatele încheiate de Preşedintele S.U.A. Se apreciază că acestea sunt
de 15 ori mai numeroase decât cele încheiate în numele S.U.A
c) Senatul are puterea exclusivă de a judeca punerile sub acuzare ale unor înalţi
funcţionari ai statului, inclusiv a Preşedintelui. Este aşa-numita procedură
impeachment.
Hotărârea de punere sub acuzare se ia de către Camera Reprezentanţilor cu votul majorităţii
simple a membrilor acesteia.
Atunci când judecă punerile sub acuzare, senatul este prezidat de preşedintele Curţii Supreme
a S.U.A

5. Rolul Președintelui american

Președintele Statelor Unite este o figură proeminentă a întregii vieții politice, dispunând
prin tradiție de importante prerogative, fiind comandantul forțelor armate, șeful diplomației și
conducătorul partidului aflat la Casa Albă.

Este ales odată la patru ani prin votul electorilor, el nu răspunde în fața Parlamentului și
nu poate fi silit să demisioneze dacă este pus în ”minoritate”, cum se întamplă cu un ministru
dintr-un regim parlamentar. Președintele nu poate fi ales mai mult de două mandate11.

Cabinetul prezidențial este alcătuit din miniștrii, secretari de stat și șefi de

departamente numiți de șeful executivului și răspunzători față de el. Aceștia nu sunt membri ai
Pparlamentului și nu participă la dezbaterile acestuia. În sistemul american ultimul cuvânt în
ceea ce privește adopatrea deciziilor12 îî revine președintelui, iar nu secreatrilor de stat.

Puterile președintelui sunt foarte mari, dispune de importante prerogative în ceea ce

privește acțiunea guvernamentală, fiind șeful statului, dar și al întregii puteri guvenamentale.

Președintele nu este ales în mod direct de către popor, ci de marii electori al căror număr
este egal cu numărul parlamentarilor13.
11
În conformitate du prevederile Amendamentului XXII din1951. Franklin Delano Roosevelt ales președinte de 4 ori
a constituit singura excepție în viața politică americană.
12
În SUA nu există –ca în sistemele europene- un ”Consiliul de miniștri”-organ colectiv care s-ar întruni și ar adopta
decizii.
13
538, ceea ce implică o majoritate de 270 voturi ai marilor electori.

9
 Se consideră a fi funcții tradiționale ale Președintelui:

a) Funcția de șef al statului;

b) Funcția de șef al al puterii executive;

c) Funcția de comandant șef al forțelor armate;

d) Funcția de legiuitor;

e) Funcția de șef al diplomației;

f) Funcția de informare a poporului american cu privire la starea Uniunii;

g) Funcția de șef al partidului care l-a propulsat candidat la președenție.

6. Justiția.Puterea judecătorească

Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the
United States of America", membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA, cu acordul
Senatului. Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme, de
tradiție recentă fiind 914, număr fixat de legislativ. Curtea Supremă este curtea de ultimă
instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și, în anumite cazuri limitate, este
curtea de jurisdicție de primă instanță. Curtea Supremă supraveghează direct toate celelalte
curți civile și criminale și, indirect, și sistemul militar de justiție15.

În prezent, sistemul instanțelor judecătorești este format din:

a) Curtea Supremă;

b) Curți de Apel;

c) Curțile de district;

d) Curți cu jurisdicție specială.

Rolul juriului
14
Anne Deysine, Justiția în Statele Unite ale Americii, Ed. Rosetti, București, 2002, p.30
15
Cristian Ionescu, Drept Constituțional Comparat, Ed.C.H.Beck, București, 2008, op.cit., p.333

10
 Dreptul de a fi judecat de jurați este scris în Constituție16, ceea ce explică rolul
important pe care aceștia l-au avut întotdeauna în Statele Unite. Încă este de actualitate acest
rol, dar în prezent el se limitează la situația de fapt. Majoritatea tribunalelor federale
districtuale folosesc mai puțin de 12 persoane. Majoritatea statelor autorizează și ele jurii mai
mici (ca număr) în unele sau în toate cazurile civile17.

BIBLIOGRAFIE

16
Amendamentul VII din Constituția Statelor Unite.
17
Sistemul juridic american, Bureau of International Information Programs, United States Departament of State,
www.usinfo.state.gov., p.134, op.cit.

11
1. G. Gheorghe, Separația puterilor în stat, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1796

2. Cristian Ionescu, Sisteme constitutionale contemporane, Editura Șansa, Bucuresti, 1994

3. Victor Duculescu, Constanța Călinoiu, Georgeta Duculescu, Drept constituțional

comparat,Ed. ”Lumina Lex”, București, 1999

4. Arendt Lijphart, Modele ale democratiei. Forme de guvernare si functionare in treizeci si

șase de țări, Editura Polirom, Iași, 2000

5. Sistemul juridic american, Bureau of International Information Programs, United States

Departament of State, 2001

6. Anne Deysine, Justiția în Statele Unite ale Americii, Ed. Rosetti, București, 2002

7. Constitutia Statelor Unite ale Americii, editura All Beck, Bucuresti, 2002

8. Alexandru Radu-Sisteme politice Contemporane, UCDC, Bucuresti, 2002

9. Cristian Ionescu, Drept Constituțional Comparat, Ed.C.H.Beck, București, 2008

12