UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

Şcoala Doctorală de Ştiinţe Sociale și Umaniste
Domeniul: SOCIOLOGIE

Digitally signed by BICA MARIN

DN: c=RO, l=SAT PREDESTI, sn=BICA,

BICA MARIN givenName=MARIN,

serialNumber=200506245BM655,
name=BICA MARIN, cn=BICA MARIN
Date: 2020.04.28 11:13:20 +03'00'

ADOPȚIA – ALTERNATIVĂ OPTIMĂ DE PROTECȚIE A

COPILULUI AFLAT ÎN DIFICULTATE

Conducator științific,
Prof. univ.dr. habilitat Maria CONSTANTINESCU

Doctorand
Nelida Marinela SOARE (GHIȚULESCU)

Craiova
2019

1
 CUPRINS

LISTA DE ABREVIERI………………………………………………………………….…5
INTRODUCERE…………………………………………………………………………….8

CAPITOLUL 1. ADOPŢIA ŞI FUNCŢIILE SALE ÎN DIVERSE CULTURI DE-A

LUNGUL TIMPULUI ……………………………………………………………………..24
1.1. Adopţia în diverse ţări şi momente istorice……………………………………………...24
1.2. Caracteristici ale societăţii contemporane determinante în cazul adopţiei. Tipuri de
adopţie……………………………………………………………………………………….29
1.3. Imaginea socială şi mobilul adopţiei ……………………………………………………39

CAPITOLUL 2. FAMILIA, CONDIŢIA SINE QUA NON A ADOPŢIEI……………45

2.1. Introducere. Familia - cadrul natural al adopției………………………………………45
2.2 Imagini şi perspective culturale asupra familiei………………………………………..47
2.3. Teorii sociolgice despre familie………………………………………………………..51
2.4. Căsătoria, dinamica familiei contemporane şi relevanţa adopţiei……………………..56

CAPITOLUL 3. ACTORII SOCIALI AI ADOPŢIEI: COPILUL, PĂRINŢII

NATURALI ŞI PĂRINŢII ADOPTIVI…………………………………………………..63
3.1. Copilul…………………………………………………………………………………64
3.2. Parentalitatea şi rolurile parentale……………………………………………………..67
3.3. Teorii explicative ale adopției și funcțiile familiei …………………………………...77
3.4. Părinţii adoptivi – suplinirea dimensiunii biologice a parentalităţii…………………..80

CAPITOLUL 4. COPILUL AFLAT ÎN DIFICULTATE. DIMENSIUNEA CLINICĂ

ŞI REZILIENŢA ÎN ADOPŢIE………………………………………………………….93
4.1. Copilul aflat în dificultate…………………………………………………………..93
4.2. Copilul aflat în dificultate în context românesc ……………………………...……99
4.3. Instituţionalizarea timpurie a copiilor şi rezilienţa acestora ……………………...115
4.4. Teoria atașamentului și reziliența copiilor aflați în dificultate…………...…….…119

2
CAPITOLUL 5. ADOPŢIA ŞI LEGISLAŢIA………………………………………..127
5.1. Codificarea juridică a procesului adopţiei…………………………………….….….127
5.2. Legislaţia internaţională şi adopţia…………………………………………….….…128
5.3. Istoric al reglementării adopţiei 1990-2016 în România……………………….…....130
5.4. Drepturile copilului ca punct de inflexiune al adopţiei contemporane……………....134
5.5. Procesul administrativ-juridic al adopţiei pe scurt…………………………………...137

CAPITOLUL 6. STUDIU PRIVIND DINAMICA ADOPŢIEI LA NIVEL JUDEȚEAN

ȘI NAȚIONAL.............................................................................................140
6.1. Scopul şi obiectivele cercetării ..................................................................................140
6.2. O perspectivă a situaţiei la nivel naţional……………………….…………………...142
6.3. Situaţia adopţiei în judeţul Argeş…………………………………………...……….146
6. 4. Rezultatele cercetarii ................................................................................................149
6. 4.1. Rezultatele demersului de adopţie în urma traseului admnistrativ la nivel
naţional……………………………………………………………………………………149
6. 4.2. Analiza situaţiei adopţiei din judeţul Argeș în ultimii 10 ani, cu accent pe perioada
2016-2019, ulterioară ultimele modificări legislative …………………………………….153
6. 4.3. Serviciile sociale pentru adopţie la nivelul judeţului Argeş ………………..…171
6. 4.4.Identificarea tipurilor de motivații ale familiilor adoptive. Elaborarea unui profil
psihosocial al părinților care adoptă copiii în dificultate, în special a celor greu
adoptabili...............................................................................................................................174
6.5. Concluzii parțiale ……………………………………………………………………181

CAPITOLUL 7. CĂUTAREA ŞI REGĂSIREA. STUDIU CALITATIV: POVESTEA

UNUI ADOPTAT ADULT………………………………………………………………190
7.1. Introducere………………………………………………………………………..…..190
7.2. Gânduri împărtăşite…………………………………………………………………...191
7.3. Imagini din arhiva personală………………………………………………………..198
7.4. Experienţa pierderii şi ,,nostalgia originilor". Discuţie pe marginea studiului de
caz……………………………………………………………………………………….…203

CONCLUZII……………………………………………………………………..……..210
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………….…..….218

3
ANEXE………………………………………………………………………………….230
Anexa 1 – Procedura adopției
Anexe 2-9 - Ghid de interviu cu familii adoptive care au adoptat sau se află în
procedură de adopție cu copii din categoria copiilor greu adoptabili
Anexa 10 – Definiții și abrevieri ale termenilor utilizați
Anexa 11 – Indexul figurilor
Anexa 12 - Indexul tabelelor

4
 LISTA DE ABREVIERI

Nr. Abrevierea Termenul abreviat

crt.

1. PIS Plan Individualizat de Servicii

2. PIP Plan Individualizat de Protecţie

3. CPC Comisia pentru Protecţia Copilului

4. DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia

Copilului

5. AMP Asistent maternal profesionist

6. ANPDCA Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor

Copilului si Adopție

7. CP Centru de Plasament

8. CMTIS Child Monitoring And Tracking Information System

(Programul de Monitorizare şi Tracking al Activităţilor
Specifice Protecţiei Copilului)

9. SEC Serviciul de Evaluare Complexă

10. HG Hotărâre Guvern

11. L Lege

12. OU Ordonanţă de Urgenţă

13. ORD. Ordin

14. MO Monitor Oficial

15. CL Consiliul Local

16. CJ Consiliul Judeţean

5
17. ONG Organizaţie Nonguvernamentală

18. OPA Organism Privat Autorizat (să desfăşoare activităţi

în cadrul adopţiei interne);

19. RNA Registrul Naţional pentru Adopţii

26 DPA deschiderea procedurii de adopţie;

20. IVA încredinţare în vederea adopţiei;

21. IA încuviinţarea adopţiei

6
Au fost odată doua femei
Una de care tu nu-ți aminteşti,

Care nu s-au întâlnit niciodată:

Alta pe care o numeşti MAMA.

Două vieţi diferite,

În împlinirea uneia singure: a ta.

Una a fost steaua ta bună,

Alta îți este soarele.

Prima ți-a dat viață,

A doua te învață cum să o trăieşti.

Prima a aprins în tine nevoia de dragoste,

A doua este aici ca să o satisfacă.

Una te-a oferit spre adopţie: Era tot ce putea face pentru tine.

Cealaltă se ruga sa aibă un copil

Și Dumnezeu a îndrumat-o către tine.

Si acum când, plângând

Tu îmi pui eterna întrebare:

Moştenirea naturala sau educaţie,

Al cui fruct sunt eu?

Nici al uneia, nici al alteia

Copilul meu - ci pur si simplu:

Al celor doua forme diferite de DRAGOSTE.

POET FILIPINEZ NECUNOSCUT

7
 INTRODUCERE

Actualitatea temei
Adopţia copilului aflat în dificultate are o relevanţă aparte în cadrul problematicii
protecţiei copilului şi adopţiei atât la nivel național, cât şi internaţional. La nivel internaţional,
un bun procent din cazurile de adopţie internaţională îl reprezintă copiii cu diverse probleme
de sănătate sau de integrare. Acest lucru se explică, pe de o parte prin diminuarea numărului
de copii adoptabili în ţările din America de Nord şi Europa Occidentală şi orientarea lor spre
ţări în care natalitatea mare şi problemele de natură socială şi economică paupere conduc la
abandonul copiilor. Pe de altă parte, în contextul adopţiei internaţionale, statele de origine ale
copiilor adoptaţi preferă să includă pe lista copiilor adoptaţi cu prioritate, copiii aflaţi în
dificultate, pentru a evita cheltuielile presupuse de măsurile de îngrijire şi de protecţie. Nu în
ultimul rând, la nivelul persoanelor care doresc să adopte copii există un puternic curent în
ceea ce priveşte convingerile umanitare, fapt care face să se considere adopţia copiilor aflaţi
în dificultate ca o misiune specială.
Adopţia copiilor este, de asemenea, o problemă de actualitate şi la nivelul României,
unde situația economică şi socială existentă în perioada de tranziţie, se reflectă şi în numărul
copiilor abandonaţi, neglijaţi sau care se confruntă cu asigurarea unui cadru normal de
dezvoltare din cauza sărăciei. Deşi, în România a avut loc o schimbare de sistem şi de
abordare în ceea ce priveşte protecţia copilului şi adopţia, sunt încă multe de făcut în privinţa
îmbunătăţirii sistemului de protecţie prin profesionalizare şi extinderea bazei de recrutare a
personalului, prin întărirea politicii de subsidiaritate şi de schimbare a atitudinii în ceea ce
priveşte implicarea nu doar a instituţiilor de stat, ci şi a comunităţilor, în sprijinirea familiilor
şi copiilor aflaţi în dificultate. În privinţa adopţiei copiilor aflaţi în dificultate de către familii
din România există însă, semne încurajatoare atât în creşterea numărului de adopţii, cât şi în
ceea ce priveşte schimbarea de mentalitate.
Argumente în favoarea tezei
Principalele argumente în favoarea susţinerii politicii de adopţie a copilului aflat în
dificultate în România sunt legate de aderarea României la tratatele internaţionale privind
drepturile copilului, protecţia şi adopţia acestuia, iar pe de altă parte, schimbarea de
mentalitate din cadrul societăţii româneşti cu directă atingere în ceea ce priveşte organizarea
vieţii sociale de familie, implicarea comunităţilor şi a societăţii civile din ce în ce mai mult în
problema protecţiei copilului aflat în dificultate, aflată altădată exclusiv în responsabilitatea

8
instituţiilor de stat. De exemplu, în ceea priveşte convenţiile internaţionale referitoare la
protecţia şi adopţia copiilor, putem menţiona actualitatea principiilor Convenţiei de la Haga
în ceea ce priveşte adopţia internaţională. Astfel, afirmarea priorităţii principiului interesului
superior al copilului are în vedere faptul că instanţele naţionale trebuie să se asigure că
adopţia este în interesul copilului, iar adopţia internaţională este o soluţie doar după ce au fost
epuizate toate căile de rezolvare a situaţiei copilului la nivel naţional. Principiul solidarităţii,
pe de altă parte, prevede ca ţările de origine şi cele de destinaţie să conlucreze în ceea ce
priveşte realizarea interesului superior al copilului.
De asemenea, sunt în mod stringent avute în vedere măsuri de protecţie a copilului în
cazurile de răpire şi traficare a acestuia. Recunoaşterea automată a deciziilor de adopţie inter-
state, precum şi stabilirea unor autorităţi centrale cu competenţe în cazul adopţiei reprezintă
o altă prioritate. România este totodată, semnatară a Convenţiei ONU cu privire la drepturile
copilului în care se face referire directă la categorii de copii aflaţi în dificultate social, precum
copiii care trăiesc sau muncesc pe străzi, ai căror părinţi se află în detenţie, copiii delincvenţi
sau copiii cu dizabilităţi1.
Posibilitatea de rezilienţă a copilului prin adopţie, mai ales a celor aflaţi într-o situaţie
critică, reprezintă un alt argument pentru susţinerea adopţiei copiilor cu nevoi speciale. În
acest caz dovadă stau o serie de copii cu nevoi speciale adoptaţi de către familii din SUA sau
Vestul Europei, a căror situaţie a fost ameliorată în urma măsurilor de rezilienţă. Un astfel de
caz este acela al unui copil român cu dizabilităţi la membre, preluat de către sistemul de
protecţie, fără vreo perspectivă în ceea ce priveşte viitorul său, adoptat în Marea Britanie,
unde în urma unor intervenţii medicale şi cu sprijinul moral al părinţilor adoptivi, a fost
recuperat şi integrat social, absolvind în plus, studii superioare de teologie şi filosofie la
Universitatea Oxford2.
Adopţia copilului aflat în dificultate stă în strânsă conexiune cu problema protecţiei
copilului şi cu problematica complexă a acesteia cu trimitere la cauze precum abandonul,
neglijarea, sărăcia, cu diferitele forme de deficienţe de natură medicală care presupun căi de
intervenţie şi de rezilienţă adecvate. Domeniul rezilienţei în general și cel în cazurile de

1
Rachel Hodgkin Peter Newell, Manual pentru Implementarea Convenţiei cu privire la Drepturile Copilului,
Editura Vanemonde, 2004
2
https://www.telegraph.co.uk/women/mother-tongue/8125688/The-Romanian-orphan-enjoying-his-first-time-
at-Oxford.html

9
adopţie în particular, sunt de maximă actualitate, iar cercetarea în domeniul adopţiei copiilor
aflaţi în dificultate trebuie să se raporteze în mod necesar şi la cel al rezilienţei.

Stadiul actual al cunoaşterii - Surse bibliografice

Cercetarea copiilor aflaţi în dificultate pe plan internaţional tinde să se specializeze pe
tipul de probleme cu care se confruntă copiii, probleme care au la bază cauze sociale şi
probleme care sunt de natură medicală. Ele sunt abordări profesionale integrate teoretic şi
practic în domeniul mai larg al protecţiei copilului şi asistenţei sociale. În ţara noastră există
deja, o literatură de specialitate, realizată de specialişti din domeniul social, al asistenţei
sociale şi al protecţiei copilului, cum ar fi: George Neamţu3 despre problematica asistenţei
sociale; Buzducea Doru4- problematica grupurilor de risc, Gherguţ Alois5- educaţia specială;
Cojocaru Ștefan si altii6 - managementul de caz în protecţia copilului; Otovescu7, Rujoiu
Valentina 8 - problematica violenţei în familie; Constantinescu Maria 9 - problematica
dezvoltării copilului; Buzducea D.10, Muntean A.11, Bejenaru A.12, problematica adopţiei.

3
George Neamţu, G.2011. Tratat de asistenţă socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom.
4
Buzducea, D. (coord.), Asistenţa socială a grupurilor de risc, Polirom, 2010.
5
Alois Gherguţ, Evaluare şi intervenţie psihoeducaţională: terapii educaţionale, recuperatorii şi compensatorii,
Polirom, 20ll
6
Ştefan Cojocaru, Daniela Cojocaru, Managementul de caz în protecţia copilului. Evaluarea serviciilor şi
practicilor din România, Polirom, 2008.
7
Dumitru Otovescu, Tratat de sociologie generală. Editura Beladi. Craiova, 2010.
8
Rujoiu, V. 2010. ,,Violenţa în relaţia de cuplu: aspecte psihosociale" în Buzducea, D. (coord.).2010. Asistenţa
socială a grupurilor de risc. Polirom.
9
Maria Constantinescu, Dezvoltare umană şi asistenţă socială, Editura Universităţii din Piteşti, 2008.
10
Doru Buzducea, Florin Lazăr, F.,,Profilul părinţilor adoptivi din România şi motivaţia adopţiei copiilor greu
adoptabili”. Calitatea Vieţii, XXII, Nr. 3, 2011, p. 313–334.
11
Ana Muntean, Adopţia şi ataşamentul copiilor separaţi de părinţii biologici, Polirom, 2013.

12
Anca Bejenaru, Adopţia copiilor în România, Institutul European, 2011.

10
De asemenea, în domeniul rezilienţei, pe lângă cercetările internaţionale aparţinând unor
autori consacraţi13, au apărut lucrări în care îşi aduc contribuţia şi autori români- Ionescu
Șerban14. În ceea ce priveşte adopţia copiilor aflaţi în dificultate, la nivel naţional există o
serie de cercetări şi lucrări care abordează problema adopţiei acestei categorii de copii,
respectiv Buzducea D., Stănculescu et. al.15 Tema adopţiei copiilor aflaţi în dificultate până
în prezent este abordată doar în studii şi lucrări cu caracter general 16 de protecţia copilului,
fapt care face ca abordarea unei astfel de teme în lucrarea de faţă să fie un demers de
actualitate.
Metodologie
Pe lângă interesul ridicat de a aprofunda cunoașterea fenomenelor și proceselor sociale, în
alegerea temei de cercetare pentru realizarea tezei de doctorat am fost influențată de

13
Ray DeV. Peters, Bonnie Leadbeater, Robert J. McMahon (2005), Resilience in Children, Families, and
Communities Linking Context to Practice and Policy, Plenum Publishers;

Sam Goldstein, Robert B. Brooks Editors (2013), Handbook of Resilience in Children. Second Edition, Springer;
Froma Walsh (2006), Strengthening Family Resilience, The Guilford Press New York London;

Boris Cyrulnik (2005), Murmurul fantomelor, Curtea Veche, Bucuresti;

Boris Cyrulnik (2006), De Chair et d’âme, Odile Jacob;

Boris Cyrulnik (2014), Les ames blesses, Odile Jacob;

14
Şerban Ionescu (2013), Tratat de rezilienţă asistată. Bucureşti: Editura Trei;

15
Manuela Sofia Stănculescu et. al. (2013), Sprijinirea copiilor „invizibili“. Al doilea raport de evaluare.
Bucureşti, UNICEF:Vanemonde;

Manuela Sofia Stănculescu et. al., (2016), România: Copiii din sistemul de protecţie a copilului. Bucureşti:
Editura Alpha MDN.

16
Ileana Lindstrom wt.al. ,,Adoption Of Children With Special health care needs în Brabender, Virginia M.,
Fallon, April E.. 2013. Working With Adoptive Parents. Research, Theory, and Therapeutic Interventions. John
Wiley & Sons M.

11
responsabilitățile pe care le dețin la locul de muncă Biroul adopție si postadopție, în calitate
de șef birou, precum și de prerogativele de responsabil de caz a persoanelor/familiilor
adoptive, asumate în virtutea pregătirii profesionale și a competențelor deținute de un număr
apreciabil de ani, timp în care am acumulat învățăminte după încercări, eșecuri și experiențe
diverse, care au fost de natură să faciliteze concentrarea nu numai pe realizarea unui cadru
teoretic al înțelegerii sistemice, contextualizate, ci și pe aspectele practice ale căutării și
oferirii de soluții, în care echipele mixte de specialiști sa-și aducă contribuția la îmbunătățirea
calității procedurii și creșterii numărului de adopții.
Teza de doctorat are două părți distincte:
- una teoretică în care se realizează o cercetare complexă a adopției din mai multe
perspective: sociologică, istorică, juridică, antropologică și nu în ultimul rând ca formă
de protecție a copilului;
- una practică empirică – de cercetare a dinamicii adopției la nivel județean și național
precum și a motivației familiilor care adoptă copii greu adoptabili.
Metodologia cercetării cuprinde atât metode cantitative cât și calitative: studiul
documentelor, analiza statistică, focus grup, anchetă bazată pe interviu, precum și analiza
secundară a datelor, observația participativă, povestea vieții etc. Întreaga cercetare poartă
amprenta unei abordări multidisciplinare: sociologică, de asistența și protecția drepturilor
copilului, istorică, juridică, antropologică iar demersul metodologic se înscrie în cadrul
ambelor direcții ale sociologiei- descriptive și explicative, și, uneori prospective, al cărui
obiectiv este să ofere noi instrumente, căi, tehnici care pot folosi la îmbunătațirea demersului,
procedurii actului de adopție. În ansamblul analitic au fost incluse două dimensiuni: cea
teoretică și cea practică. Din combinarea celor două perspective am extras concluzii și
recomandări ce pot fundamenta elaborarea unei strategii eficiente de realizare a procesului de
adopție.
Cercetarea aplicată în baza prezentului proiect de cercetare doctorală cu tema Adopția –
alternativă optimă de protecție a copilului aflat în dificultate reprezintă rezultatul
demersurilor și investigațiilor întreprinse de autoare în cadrul pregătirii lucrării de doctorat.
Începând cu faza de documentare și elaborare a părții teoretice, cercetarea doctorală a
presupus realizarea, în perioada ultimilor doi ani, a cercetării cantitative și calitative pe baza
fie a analizei statistice, fie cu ajutorul unor interviuri structurate (din cadrul unui ghid de
interviu) aplicate în cadrul unor focus –grupuri familiilor care adoptă copii din categoria greu
adoptabili, copii cu cerințe speciale din județul Argeș.

12
 În concordanță cu tema și obiectivele cercetării, s-au stabilit premisele și ipotezele de
lucru. Scopul cercetării vizează dinamica adopției la nivel județean și național pe o perioada
de 10 ani. Cercetarea se subsumează, totodată, obiectivului general al lucrării, respectiv
analiza adopției copilului aflat în dificultate – alternativa optimă de protecție a acestuia, la
care statul apelează când familia nu dorește să mențină legături cu copilul sau când acest
lucru nu este posibil. Strategia metodologică a presupus cercetarea preliminară bazată pe
studiul documentelor (studii, cercetări, articole); metoda analizei statistice (baze de date -
Registrul Naţional pentru Adopţii, documente statistice), programul utilizat: aplicaţia IBM
SPSS Statistics v. 20.0; metoda analizei comparative, urmată de etapa de colectare a datelor
prin metode cantitative şi calitative, metoda focus grup şi metoda studiului de caz ce reunesc:
interviul, observaţia participativă şi analiza documentelor, succedată de ultima etapă de
analiză axată pe prelucrarea şi interpretarea datelor. Pachetul instrumentelor de cercetare
metodologică a cuprins: ghidul de interviu (Anexe 2-9) destinat familiilor adoptive.
Cercetarea se incheie (capitolul al VII-lea) cu un Studiu calitativ: Căutarea şi regăsirea
- Povestea unui adult adoptat, aceasta este o cercetare calitativă care prezintă povestea vieţii
unei persoane adulte, adoptată în copilărie. Cercetarea calitativă de acest tip are meritul de a
reda dimnesiunea subiectivă, cu tensiunea existenţială de experienţă unicat a actorilor
implicaţi în procesul adopţiei. În cazul de faţă, scrisă la persoana întâi, împrumutând forma
reamintirii şi a retrăirii sau pe cea a dialogului epistolar cu mama biologică sau cu părinţii
adoptivi redă în mod vibrant, câteva teme abordate în literatura de specialitate despre adopţie,
respectiv tema abandonului şi trauma pierderii, problema căutării identităţii şi a regăsirii /
reuniunii cu părintele biologic, tema experienţei instituţionalizării şi a traumelor sale precum
ataşamentul nereuşit, problema justificării, a înţelegerii motivului pentru care a fost
abandonat, a concilierii şi iertării de către copil a celui care l-a abandonat, şi, nu în ultimul
rând, problema rezilienţei. Totodata, povestea de faţă ridică problema dreptului la identitate a
copilului, la cunoaşterea datelor despre originea şi trecutul său, dreptul la regăsire / reunire,
problemă a adopţiei intens dezbătută pe plan internaţional, reflectată în argumentarea si
favoarea adopţiei deschise şi în problematica drepturile copilului, dar şi a drepturilor
părinţilor biologici.
Structura lucrării
Pentru a-și atinge scopul și obiectivul general, lucrarea de față a fost structurată în șapte
capitole, elaborate logic.
Primul capitolul al lucrării, Adopţia şi funcţiile sale in diverse culturi de-a lungul
timpului, prezintă o perspectivă istorică şi culturală asupra fenomenului adopţiei. Această

13
perspectivă diacronică asupra adoptiei are meritul de a pune în evidența aspectele universale
ale acesteia și variabilele culturale. Ca fenomen general uman el este întâlnit în toate culturile
şi momentele istorice. Caracterul său universal uman, califică abordarea adopţiei din
perspectivă antropologică, respectiv ca manifestare într-o anumită cultură şi într-o anumită
societate.
În primul subcapitol se prezintă o trecere în revistă a adopţiei în câteva spaţii culturale
reprezentative, precum Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică,
Japonia, spaţiul cultural creştin. Fiecare dintre acestea au o amprentă specifică în ceea ce
priveşte adopţia. În toate culturile există însă un fir roşu al practicii adopţiei: nevoia
transmiterii mai departe, a unei moşteniri materiale sau culturale printr-un descendent al
familiei. Adopţia are această funcţie socială şi reprezintă o invenţie socială pentru familiile
care, dintr-un motiv sau altul, nu puteau avea copii.
În Mesopotamia, de exemplu, curtezanele, persoane care nu se puteau căsători, puteau apela
la adopţie. De asemenea, funcţia socială, de reproducere a rolurilor şi a statusului este
precizată în Codul lui Hamurabi, prin dreptul meşteşugarilor de a înfia copii, dar totodată prin
obligaţia acestora de a le transmite meşteşugul copiilor adoptaţi. Aceeaşi funcţie socială a
adopţiei o regăsim şi în cazul transferului imobiliar, prohibit a fi făcut pentru cineva din afara
familiei.
În China clasică, adopţia venea în ajutorul familiilor care nu puteau avea copii, care nu
puteau astfel, îndeplini pe mai departe îndatoririle religioase ale familiei bazate pe cultul
strămoşilor. Pe de altă parte, în cazul adopţiei fetelor, avem de a face cu o dimensiune strict
utilitară a funcţiei adopţiei, asigurarea unei soţii pentru unul din membrii familiei sau a unei
slujnici în casă.
Un caracter inedit al adopţiei este cel din India tradiţională. Alegerea copilului adoptiv se
baza atât pe filiaţia de sânge, dar mai ales pe cea spirituală. Obiectul transmiterii mai departe
de către copil era moştenirea spirituală, strict legată de legătura de castă.
Adopţia în Oceania, spaţiu cultural izolat până acum câteva secole de influenţa marilor
civilizaţii euro-asiatice, păstrează un caracter cutumiar şi tacit, fără reguli scrise şi impuse
imperativ. Adopţia este un act de alegere a unui copil din universul cunoscut al adoptatorului,
funcţia sa socială fiind cea de sudare a unei loialităţi între două familii.
În Grecia antică, una din funcţiile importante ale adopţiei este legată de prezervarea dreptului
la cetăţenie din democraţia ateniană. În cazul în care un cetăţean nu avea un moştenitor băiat,
se putea înfia un soţ, care prin căsătorie cu fiica cetăţeanului debloca situaţia. Condiţia era ca
cel adoptat să aibă dreptul la cetăţenia cetăţii.

14
În Roma antică, funcţiile sociale ale adopţiei erau legate, pe de o parte, de cultul arhaic al
strămoşilor, iar în perioada Republicii şi a Imperiului de transmiterea puterii politice şi
participarea activă la viaţa publică.
Adopţia în Japonia medievală are şi ea particularităţile sale. Ea era legată de transmiterea
statusului, precum era în cazul castei samurailor.
Spaţiul cultural creştin avea să aducă o schimbare în ceea ce priveşte adopţia. Este
vorba de descărcarea adopţiei de funcţiile de transmitere a patrimoniului material, de status
sau a îndatoririlor religioase bazate pe cultul strămoşilor. Creştinismul este o religie
universală în care toţi oamenii sunt egali în calitate de fii ai lui Dumnezeu, statusul social
devine deschis oricui prin prisma străduinţelor şi meritelor sale faţă de semeni şi de
Dumnezeu. Pe de altă parte, transmiterea bunurilor spirituale este mai importantă decât
transmiterea bunurilor materiale. Ca atare, adopţia îşi pierde funcțiile sociale avute în
antichitatea greco-latină. Pentru o bună perioadă de timp, adopţia îşi pierde aceste funcţii
sociale ale transmiterii moştenirii, bunurile urmând să intre în patrimoniul Bisericii. Înfierea
spirituală, prin naşii de botez, înlocuieşte adopţia pentru o bună perioadă din istoria spaţiului
cultural creştin.
Aceste succinte ilustrări ale adopţiei în diverse culturi pun în evidenţă caracterul
antropologic variat al adopţiei ca fenomen social. Adopţia, înainte de a reprezenta o formă
placidă de legiferare juridică, ascunde în spatele ei mentalităţi, viziuni religioase sau funcţii
sociale foarte terestre. Fapt pentru care ea poate fi cu succes abordată dintr-o perspectivă
antropologică şi sociologică.
Al doilea subcapitol, Caracteristici ale societăţii contemporane determinante în cazul
adopţiei. Tipuri de adopţie, încearcă o descriere a adopţiei sub lupa schimbărilor şi
mecanismelor concrete aduse în lumea contemporană adopţiei. Ea capătă un caracter mai
tehnic şi mai ideologic, dar nu în ultimul rând strict legat de posibilităţi şi funcţii sociale. Din
perspectiva caracterului tehnic, această parte a capitolului menţionează o serie de influenţe
asupra deciziei şi procesului de adopţie în societatea contemporană, precum accentuarea
caracterului juridic al adopţiei, văzută ca un contract, progresul medical şi apariţia
reproducerii asistate, intervenţia prin politici sociale şi alocaţii în sprijinul persoanelor care
adoptă un copil, diminuarea posibilităţii de a avea copii pe cale naturală pe fondul declinului
instituţiei familiei şi de asemenea, al creşterii infertilităţii. Nu în ultimul rând, puternica
determinare ideologică a adopţiei legată de teoria drepturilor omului şi de cazul său particular,
teoria drepturilor copilului. Toate aceste schimbări, produc o schimbare în modul de
concepere a adopţiei în raport cu istoria de până acum a adopţiei.

15
Am considerat că prezentarea unei taxonomii a tipurilor de adopţie şi a modurilor în care ea
se realizează adopţia reprezintă o ilustrare adecvată a fenomenului social al adopţiei. Sunt
prezentate în acest sens adopţia închisă şi adopţia deschisă, adopţia naţională şi adopţia
internaţională, adopţia adulţilor, adopţia de către rude, părinţi vitregi sau cupluri de acelaşi
sex. Toate aceste sunt forme specifice ale adopţiei din secolul al XX-lea.
În ceea ce priveşte modurile de realizare a adopţiei, am avut în vedere întrucâtva,
dimensiunea instrumentală a procesului adopţiei, faptul că ea se realizează prin instituţii,
agenţii guvernamentale sau private sau prin persoane fizice, ,,facilitatori", direct de către
părinţii biologici. O altă taxonomie a adopţiei se bazează pe locul de provenienţă al copiilor
adoptaţi: care provin din familii biologice, din centre de plasament sau sunt un rezultat al
concepţiei asistate.
Următorul subcapitol, Imaginea socială şi mobilul adopţiei, încearcă să treacă de la
aspectele tehnice ale adopţiei contemporane la cele mai puţin cuantificabile, care ţin de
mentalităţi, reprezentări sociale, expectanţe relative la întreprinderea actului adopţiei şi la cei
implicaţi în mod direct în acesta, părinţii adoptivi şi copilul adoptat.
Analiza motivaţiei adopţiei este una din căile care aduc la suprafaţă, atât expectanţele
părinţilor adoptivi, dar, în mod indirect, şi reprezentările sociale remanente despre adopţie. La
un prim nivel al analizei declaraţiilor părinţilor despre motivaţia de a adopta, am făcut o
clasificare pe două trepte: motivaţii care pun în evidenţă interesul părintelui adoptiv şi altele
care afirmă interesul copilului. Tot în această parte a lucrării, este prezentată şi o perspectivă
românească asupra unei astfel de abordări a adopţiei, prin care se pun în evidenţă
dimensiunea normativă a adopţiei şi rezistenţele la nivel de mentalitate faţă de aceasta, ca
opţiune viabilă de protecţie a copilului aflat în dificultate.
Capitolul al doilea al lucrării se constituie într-o abordare a familiei din perspectivă
sociologică. Familia este punctul final al procesului de protecţie a copilului prin intermediul
adopţiei. Totodată, ea este cadrul fundamental fără de care nu se poate realiza o
conceptualizare şi înţelegere satisfăcătoare a părţilor implicate în procesul adopţiei: părinţii
biologici, părinţii adoptivi şi copilul adoptat. Fiecare dintre aceştia nu îşi au un înţeles de sine
stătător, termenii părinte şi copil trimit în mod necesar la o relaţie de tip familial. Familia stă
la începutul şi la sfârşitul adopţiei, este Alfa şi Omega ale individului uman. Adopţia aduce în
discuţie deopotrivă, disfuncţiile şi funcțiile familiei.
Partea introductivă a capitolului reprezintă o descriere multidisciplinară a fundalului
dinspre care poate fi abordată astăzi familia. Discursul despre familie poate fi deopotrivă unul
ontologic, care aduce în discuţie originea familiei, unul antropologico-cultural, prin care

16
suntem puşi în faţa diversităţii de realizare a familiei, unul social, relevant ca celulă vie în
cadrul relaţiilor dintre grupurile umane. Nu în ultimul rând, este vorba de un cadru
psihologico-existenţial, în măsura în care realizarea sau nereuşita existenţială se leagă de
şansa de a iniţia parcursul dezvoltării personale din cel mai intim grup uman, căminul
familial şi nu de niciunde. Adopţia, din această perspectivă, reprezintă şansa copilului aflat în
afara căminului familial de a-şi regăsi un punct axial pentru parcursul existenţial.
Al doilea subcapitol, Imagini şi perspective culturale asupra familiei, subliniază
dimensiunea ontologică şi antropologică a familiei. Adică, pe de o parte, ce ar putea să fie ea
în mod esenţial, ceva provenit din natura umană sau o invenţie, şi, pe de altă parte, cum, câte
forme poate îmbrăca ea. Primele reprezentări despre familie le datorăm mitologiei şi religiei,
ele vorbesc despre caracterul sacru al acesteia, despre un cuplu primordial. Din punct de
vedere antropologic şi social, astfel de reprezentări simbolice, poveşti fondatoare sau mituri,
au avut un rol important în coeziunea socială şi familială. În Cartea Facerea din Biblie avem
un astfel de exemplu, în cazul cuplului primordial al lui Adam şi Eva.
Filosofia, ca demers bazat pe emiterea de ipoteze şi verificarea lor raţională va pune la
probă reprezentările despre familie ale religiei şi mitologiei. Filosofiei îi datorăm dezbaterea
dintre originea naturală a familiei şi caracterul de construct social al acesteia.În lucrarea sa
Politica Aristotel va susţine carcaterul natural al familiei şi al statului, ca formă derivată a
acestuia din familie. Platon, în lucrarea ”Republica” va pune în discuţie această viziune, prin
imaginarea unei societăţi unde copiii sunt luaţi din cadrul familiei şi crescuţi într-un mod
instituţionalizat în afara acesteia. Teoriile contractualiste ale lui John Locke şi Jean Jacques
Rousseau vor afirma la rândul lor, caracterul strict social al familiei, ca act de pură voinţă
umană, de uniune printr-un contract a membrilor familiei.
În secolul al XX-lea, dezbaterea între susţinătorii caracterului natural al familiei şi cei
ai caracterului social al familiei, poate fi rezumat prin distincţia conceptuală nature-nurture
(determinarea dezvoltării unei persoane de către fondul biologic al acesteia vs influenţarea
dezvoltării acesteia prin factorii mediului social şi educaţional). Această dezbatere merită o
atenţie sporită şi din perspectiva necesităţii adopţiei copiilor instituţionalizaţi. În măsura în
care familia rămâne cel mai bun cadru de dezvoltare a copilului, instituţionalizarea, ca formă
artificială alternativă a familiei pare să încline balanţa către ,,nature", cu ajustările de rigoare.
Pe de altă parte, în cazul rezilienţei reuşite a copiilor instituţionalizaţi de timpuriu,
determinismul biologic pare să nu fie cea mai bună explicaţie despre dezvoltarea copilului17,

17
Michael Rutter, Genes and Behaviour. Nature-Nurture Interplay Explained.Blackwell. 2006.

17
prevalenţă căpătând susţinătorii celeilalte teze a dezbaterii, ,,nurture". Al treilea subcapitol,
Teorii sociologice despre familie, este o prezentare succintă a câtorva din teoriile sociologice
reprezentative ale secolului al XX-lea: teoria analizei sistemice, teoria analizei structurale,
interacţionismul simbolic, etnometodologia. Primele două sunt teorii reprezentative ale
macrosociologiei, care încearcă să ofere o explicaţie a familiei din perspectivă instituţională,
în timp ce interacţionismul simbolic şi etnometodologia sunt teorii din zona microsociologiei,
preocupate de studierea interacţiunilor dintre indivizi în contexte şi secvenţe de viaţă concrete.
Din perspectiva cercetării adopţiei ca realitate socială, teoriile macrosociologice despre
familie pot fi un cadru interpretativ adecvat pentru adopţie din perspectiva funcţiilor acesteia
în diverse societăţi. Pe de altă parte, teoriile microsociologice despre familie au relevanţă mai
mare pentru fenomenul adopţiei în contextul punerii accentului pe dezvoltarea individuală a
copilului, susţinută în prezent de teoria ataşamentului a lui John Bowlby sau de teoria
drepturilor copilului. Această preocupare pentru abordarea individualizată a protecţiei
copilului fiind exprimată în lumea occidentală prin tendinţa de dezinstituţionalizare şi plasare
a copiilor în forme mai apropiate de interacţiunea de tip familial, plasarea la asistenţii
maternali şi, ca soluţie de succes, adopţia.
Subcapitolul, Căsătoria, dinamica familiei contemporane şi relevanţa adopţiei, subliniază
relaţia de dependenţă dintre declinul instituţiei căsătoriei şi al familiei tradiţionale, pe de o
parte, şi actualitatea adopţiei în societatea contemporană, pe de altă parte.
Capitolul al treilea al lucrării, Actorii sociali al adopţiei: copilul, părinţii naturali şi
părinţii adoptivi, constituie o prezentare nuanţată a acestora din perspective precum
posibilele predispoziţii biologice, psihologice, sociale şi juridice, în funcţie de relevanţa
acestora pentru fiecare caz în parte. Astfel, în primul subcapitol, Copilul, este o prezentare a
copilului adoptat din perspectivă juridică, psihologică, sociologică. În prezent nu există o
definiţie univocă a copilului. În cazul dreptului copilului la consimţământ, de exemplu,
criteriile care permit aceasta sunt variabile în legislaţia diferitelor ţări. În stabilirea dreptului
la consimţământ al copilului se folosesc criteriul vârstei şi cel al maturităţii sale. Este evident
că dreptul la consimţământ este dependent de gradul de maturizare, care nu decurge direct din
vârsta copilului, fiecare copil având propriul parcurs în dezvoltarea personală, determinată de
circumstanţe sociale şi psihologice.
Practic, drepturile copilului, postulate în Convenţia ONU cu privire la drepturile
copilului, sunt drepturi cu caracter general care se regăsesc în legislaţiile diferitelor ţări în
forme diferite, în funcţie de particularităţile naţionale. În legislaţia ţărilor anglo-saxone, spre
exemplu, avem de a face cu o mai mare flexibilitate în ceea ce priveşte dreptul la

18
consimţământ al copilului în caz de adopţie, criteriul fiind gradul de maturitate al copilului,
nefiind specificată o vârstă anume. Problematica este de asemenea, stabilirea începutului şi
sfârşitului copilăriei. Începutul copilăriei, în sens juridic, este reprezentat de naşterea
copilului. Din punct de vedere medical şi biologic însă, configurarea copilului, prin
dobândirea trăsăturilor şi caracteristicilor unei persoane umane, are loc înainte de naştere.
Recunoaşterea acestui fapt ar aduce cu sine şi recunoaşterea drepturilor lui în calitatea de
copil. Sfârşitul copilăriei este de asemenea greu de stabilit în mod universal, fiind de
asemenea, dependent de caracteristicile psihologice şi culturale, fapt pentru care în legislaţia
diferitelor ţări vârsta majoratului nu este aceeaşi.
Al doilea subcapitol, Parentalitatea şi rolurile parentale, redă o perspectivă asupra
maternităţii şi paternităţii. Sunt aduse în discuţie diverse observaţii, din domeniul biologiei, al
psihologiei, al sociologiei despre statutul mamei şi al tatălui în raport cu progenitura umană,
copilul. Cercetările din domeniul neurobiologiei relevă că statutul parental conduce la
transformări la nivel cerebral şi psiho-emoţional a viitorilor părinţi, dezvoltarea copilului
depinzând de gradul de maturitate parentală al părinţilor. Sunt prezentate în acest sens, câteva
trăsături ale parentalităţii puse în evidenţă de cercetătorii acesteia, precum existenţa unei
neurobiologii a dezvoltării creierului parental (the five brain systems of parenting), a unor
cogniţii parentale, a unui angajament parental, a stilurilor parentale. Sunt prezentate apoi pe
rând, chipurile şi rolurile mamei şi ale tatălui, competenţa maternă, comportamentul patern şi
tatăl ca a doua figură de ataşament a copilului. În acelasi sens, sunt prezentate de asemenea,
mama şi tatăl adoptivi.
Următorul subcapitol, Teorii explicative ale adopţiei si funcţiile familiei, redă pe scurt câteva
perspective integrative contemporane ale adopției. Este vorba de perspectiva antropologică,
perspectiva socială și perpectiva psihologică. Perspectiva antropologică a adopției are drept
nucleu conceptual filiația naturală, de sânge, ca fenomen general uman, iar în cazul adopției,
filiația artificială. Ea este regăsibilă în toate culturile cu variații contextuale, legate de câteva
funcții majore ale adopției, respectiv, funcția de transmitere trans-generaţională a unui
patrimoniu material sau spiritual, de sudare a unei alianţe sociale sau de transfer afectiv a
sentimentelor parentale către copilul adoptat în lipsa unuia biologic. Perspectiva socială a
adopției se regăsește în teoriile sociologice despre familie și în teoriile despre reprezentările
sociale, referitoare, de exemplu, la stigmatizare. Din perspectiva teoriilor sociologice
sistemice despre familie, adopția este pusă în corelație cu funcțiile familiei. Abordarea
adopției prin intermediul teoriilor microsociologice, precum interacționismul simbolic, va
pune adopția în lumina edificării reciproce a copilului adoptat și a părinților adoptivi, fiind

19
din acest punct de vedere strâns legată cu teorii, precum, teoria stresului și a copingului.
Abordarea psihologică a adopției, este foarte bine reprezentată de teoria atașamentului, cu
accent pe asigurarea nevoilor afective de bază ale copilului în procesul dezvoltării sale. Cel
mai potrivit cadru pentru o dezvoltare firească fiind familia naturală, iar atunci când aceasta
lipsește, familia adoptivă.
Subcapitolul al patrulea, Părinţii adoptivi - suplinirea dimensiunii biologice a
parentailităţii, este dedicat părinţilor adoptivi, a profilului şi caracteristicilor acestora. Deşi
poziţia părinţilor adoptivi în raport cu cea a părinţilor biologici din punct de vedere juridic
este una asemănătoare cu drepturi şi obligaţii, la nivel psihologic şi social, poziţia lor este
una defensivă. Devenirea lor ca părinţi presupune un angajament mai mare, care presupune
parcurgerea unor etape şi faze: o fază premergătoare, o fază de criză şi de contact cu
realitatea, o fază a gratificării sau postraumatică. În cazul părinţilor adoptivi, dincolo de
expectanţele idealiste, avem de a face cu o angajare determinată într-un proces de coping, de
gestionare şi depăşire a nenumărate obstacole. În contextul secolului al XX-lea, profilul
părinţilor adoptivi dobândește trăsături noi. În acest sens, sunt prezentate cazurile de părinţi
adoptivi de acelaşi sex, părinţi adoptivi ai copiilor rezultaţi din concepţia asistată şi chiar
părinţii copiilor cu nevoi speciale. În acest din urmă caz, adopţia copiilor cu nevoi speciale
are la bază o motivatie umanitară, dar poate reprezenta şi o alegere în lipsa oricărei
alternative, motivaţie care nu era specifică în adopţia de altă dată. Ea s-a dezvoltat în
contextul afirmării principiului interesului superior al copilului şi al scăderii dramatice a
natalităţii în secolul al XX-lea. În contextul acestei teme, în lucrare se prezintă de asemenea,
profilul părinţilor adoptivi din România, aşa cum reiese el din cercetările realizate (Muntean,
2010; Bejenaru, 2010; Buzducea şi Lazăr, 2011).
Capitolul al IV-lea, Copilul aflat în dificultate. Dimensiunea clinică şi rezilienţa în
adopţie, încearcă să circumscrie problematica copilului aflat în dificultate, primul pas este
definirea şi clarificarea termenului ,,copil aflat în dificultate", al doilea pas este plasarea
temei copilului aflat în dificultate în context românesc, al treilea pas este aducerea în discuţie
a dimensiunii clinice în cazul copiilor instituţionalizaţi de timpuriu, un caz special al copilului
aflat în dificultate în România. Ultimul pas este legat de logica protecţiei copilului aflat în
dificultate, respectiv intervenţia de tip rezilienţă.
Primul subcapitol subliniază pe de o parte accepţiunile termenului copil aflat în dificultate,
care este redus în unele contexte de utilizare la termenul ,,copil cu nevoi speciale". În
literatura de specialitate internaţională de limbă engleză, termenul ,,children with special
needs" include atât pe copiii cu probleme de sănătate cât şi pe cei aflaţi în dificultate din

20
motive sociale. În literatura de specialitate românească, ,,copilul cu nevoi speciale" este un
caz particular al înţelesului ,,copil aflat în dificultate". Pe de altă parte, la nivel internaţional
includerea unui copil în categoria de copil cu nevoi speciale depinde de criteriile la nivelul
fiecărei ţări, fapt care face ca un copil inclus în această categorie într-o anumită ţară, să nu fie
pe baza aceloraşi criterii în altă ţară.
Al doilea subcapitol, Copilul aflat în dificultate în context românesc, aduce în discuţie
situaţia specială din România. Politica demografică din România înainte de 1989, bazată pe
creşterea imperativă a natalităţii, a condus la instituţionalizarea masivă a copiilor.
Instituţionalizarea timpurie a copiilor precum şi condiţiile din aceste instituţii au condus la
calificarea acestor copii că aflaţi în situaţie de dificultate. La căderea regimului comunist, s-a
considerat că adopţia internaţională a acestora era soluţia optimă de protecţie a lor la acel
moment. Ulterior acestei măsuri, sistată între timp, sistemul românesc de protecţie a copilului
avea să fie reformat prin preluarea şi introducerea sistemului de plasare la asistenţi maternali
(sistemul foster care).
Subcapitolul al treilea al capitolului patru abordează dimensiunea clinică a
instituţionalizării şi mai ales instituţionalizarea timpurie a copiilor. România, prin sistemul
extins de instituţionalizare a copiilor, a reprezentat un studiu de caz pentru relevarea
aspectului clinic. În acest sens stă dovadă lucrarea Copiii abandonaţi ai României18. Studiul
pune în evidenţă efectele negative asupra creierului copilului mic instituţionalizat, asupra
motricităţii şi dezvoltării celulare, asupra dezvoltării psiho-emoţionale a copilului. Studiul
relevă de asemenea ameliorarea stării copiilor instituţionalizaţi în urma plasamentului
familial.
Următorul subcapitol abordează teoria ataşamentului şi a rezilienţei ca piloni ai intervenţiei în
cazul copiilor cu diverse traume, datorate fie instituţionalizării, fie diverselor forme de abuz,
abandon sau neglijare.
Capitolul al V-lea al tezei de doctorat, Adopţia şi legislaţia, cuprinde cinci subpuncte,
dedicate dimensiunii juridice a adopţiei. În prima parte, Codificarea juridică a procesului
adopţiei, are în vedere sublinierea demersului de raţionalizare prin reguli de drept a
procesului adopţiei. Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea şi continuat în secolul al XX-
lea adopţia trece în lumea occidentală treptat din domeniul informal şi privat al actelor de
voinţă caritabile în cel al reglementării legislative la nivel naţional şi, mai cu seamă în a doua

18 Charles A. Nelson, Nathan A. Fox , Charles Zeanah, Copiii abandonaţi ai României, Editura Trei, 2014.

21
jumătate a secolului al XX-lea, la nivel internaţional. Astăzi procesul de adopţie la nivel
internaţional a căpătat o formă standardizată în ceea ce priveşte etapele acestui proces, cu
nuanţele de rigoare la nivelul legislaţiilor naţionale. În esenţă însă, se poate vorbi despre
tendinţa de universalizare a reglementării juridice a adopţiei. Tot în acest capitol, se face o
expunere a eforturilor de legiferare internaţională a adopţiei prin diferite convenţii interstatale.
Acest tip de reglementare are în vedere impunerea de standarde în ceea ce priveşte adopţia
internaţională şi prevenirea cazurilor de traficare a copiilor. Este vorba în acest caz, de
Convenţia de la Haga asupra Protecţiei Copiilor şi Cooperării în Materia Adopţiei
Internaţionale din 1993, ratificată de România prin Legea nr. 84 din 1994. De asemenea,
prin aderarea statelor la astfel de convenţii internaţionale se urmăreşte adecvarea normelor
din legislaţia naţională referitoare la adopţie la standardele internaţionale privitoare la
drepturile şi protecţia copilului.
În subpunctul urmator al celui de-al cincilea capitol, Istoric al reglementării adopţiei 1990-
2004 în România, este o prezentare selectivă a principalelor acte legislative determinante
pentru adopţia şi protecţia copilului din ţara noastră în prezent. Este vorba de Legea Nr.
11/1990, Ordonanţa Urgenţă a Guvernului nr. 25 / 1997, Legea nr. 273/2004 privind regimul
juridic al adopţiei. Este vorba de precizări importante referitoare la adopţia internaţională,
consimţământul în vederea adopţiei, instituţiile responsabile în derularea procesului adopţiei,
raportul dintre sistemul de protecţie a copilului şi procesul de adopţie etc.
Partea finală a capitolului cinci, Drepturile copilului ca punct de inflexiune al adopţiei
contemporane, este o prezentare şi punere în evidenţă a teoriei drepturilor copilului, caz
particular al teoriei drepturilor omului, în ceea ce priveşte adopţia. Adopţia în secolul al XX-
lea, faţă de practica adopţiei de dinainte, este centrată strict pe copil, fapt care decurge din
postularea întâietăţii în procesul adopţiei a principiului interesului superior al copilului.
Dreptul la consimţământ al copilului în privinţa adopţiei reprezintă un astfel de drept al
copilului. Fapt ilustrat cu prevederi ale acestui drept în legislaţia mai multor ţări. Acest ultim
subcapitol este o prezentare esenţializată a procesului adminstrativ-juridic, regăsibil în
principiu în toate demersurile de această natură ale adopţiei.
Capitolul al VI-lea prezintă demersul cercetării propriu-zise și rezultatele acesteia de tip
cantitativ și calitativ, realizată pe baza unor analize statistice privind dinamica fenomenului
de adopție la nivel județean și național, pe o perioada de 10 ani și, pe baza unor interviuri și
focus grup cu familiile adoptive pentru a descifra motivația care stă la baza actului de adopție.
S-au avut în vedere ca obiective particulare ale cercetării: identificarea numărului de adopţii
efectuate la nivelul judeţului Argeș şi analiza sociologică a acestor date în context naţional;

22
identificarea serviciilor sociale derulate în procesul adopţiei copiilor; identificarea tipurilor de
motivaţii ale familiilor adoptive; elaborarea unor minitipologii ale părinților care adoptă
copiii în dificultate, în special a celor greu adoptabili.
Capitolul al VII –lea este o altă componentă a proiectului de cercetare, axată însă doar pe
cercetarea calitativă. Căutarea şi regăsirea - Studiu calitativ: Povestea unui adult adoptat,
prezintă povestea vieţii unei persoane adulte, adoptată în copilărie. Cercetarea calitativă de
acest tip este valoroasă pentru că redă dimenesiunea subiectivă, cu tensiunea existenţială de
experienţă unicat a actorilor implicaţi în procesul adopţiei. Evocarea subiectivă a experienţei
instituţionalizării este relatată prin descrierea câtorva episoade precum, prima bătăie încasată
de copilul proaspăt abandonat în casa de copii, pe de altă parte tandreţea manifestată de
personalul angajat, care redă starea de ambivalenţă corespunzătoare unor astfel de instituţii,
unde afecţiunea se întretaie cu indiferenţa şi abuzul uneori, în care personalul angajat,
copleşit de sarcina unei astfel de profesii, reacţionează inegal faţă de copii în diversele situaţii
de care se lovesc.
Experienţa ataşamentului nesecurizant şi a rezilienţei reciproce, a copilului şi a părinţilor
adoptivi este descrisă de asemenea, emoţionant prin tabloul în care copilul de la Casa de copii
revenit de la orele de curs, sare direct în braţele bărbatului necunoscut strigând ,,tată!",
recunoscând instinctiv pe viitorul său tată adoptiv. Părinţii săi adoptivi, pe de altă parte,
ilustrează de asemenea concret, una dintre motivaţiile care stă în spatele adopţiei. În cazul de
faţă o pierdere, pierderea unicului copil, care tocmai terminase medicina. Momentul de
bucurie şi împlinire părintească alături de copil se transformă în dramă existenţială. Copilul
abandonat şi părinţii săi adoptivi împărtăşesc împreună doliul unei pierderi, fiecare în felul
său, dar realizează împreună totodată o formă de rezilienţă şi de izbăvire.
Ultima secțiune a lucrării cuprinde concluzii formulate de autoare pe baza studiului teoretic
și a concluziilor cercetărilor de natură cantitativă și calitativă, precum și măsurile propuse de
perfecționare a legislației privind îmbunătățirea procedurilor privind adopția.
Lucrarea se încheie cu o ampla bibliografie provenind din diverse domenii de activitate-
sociologie, asistență socială, psihologie, drept și constând din numeroase volume, articole,
studii, statistici și documente oficiale, legislație și site-uri web, ceea ce demonstrează
profunzimea demersului întreprins și caracterul pluridisciplinar al cercetării.

23
CAPITOLUL 1. ADOPŢIA ŞI FUNCŢIILE SALE ÎN DIVERSE CULTURI DE-A
LUNGUL TIMPULUI

1.1. Adopţia în diverse ţări şi momente istorice

O perspectivă diacronică asupra adopţiei are meritul de a pune în evidenţă aspectele

universale ale acesteia şi variabilele culturale. Aspectele universale ale adopţiei ţin de
caracterul universal al anumitor nevoi umane. O astfel de nevoie este cea de conservare şi
transmitere prin urmaşi a unui patrimoniu, material sau valoric. Acesta este transmis mai
departe prin copil. Atunci când un cuplu, din diferite motive, nu putea avea pe cale naturală
un copil, s-a recurs la adopţia unuia, provenit din rudele adoptatorului cel mai adesea, sau,
când aceasta nu era posibil, la un copil străin. Această nevoie este totodată modelată simbolic
în mod inedit de la o cultură la alta, prin cutumă, religie sau legislaţie. Din Mesopotamia,
trecând prin Asia sau Oceania, până în Grecia antică şi Roma antică regăsim moduri sociale
şi culturale distincte de construire a adopţiei ca fapt social. Din perspectivă sociologică,
adopţia este un fapt social, care nu poate fi înţeles fără contextul istoric, acesta presupunând
la rândul său configuraţia culturală specifică a momentului. Nu întâmplător una din
încercările de definire ale culturii s-a bazat pe ,,timpul istoric". 19
Mesopotamia. În Mesopotamia aspecte referitoare la adopţie se găsesc în Codul lui
Hamurabi. Aici se stabileşte că subiectul adopţiei este reprezentat de copiii mici şi sunt
prevăzute reguli speciale pentru fiecare tip de părinți adoptatori. Astfel, sunt prevăzute reguli
mai drastice în cazul în care adopţia este realizată de către persoanele curtezane. Acestora le
era interzisă aducerea pe lume a unui copil. În toate cazurile, copilul adoptat trebuia să fie
tratat ca propriul copil, fără nici o discriminare. În măsura în care copilul dorea să-şi caute
mama biologică şi să rămână cu aceasta, trebuia să i se permită acest lucru, fapt care ar
dovedi înţelegerea manifestată în legislaţia mesopotamiană faţă de deprivarea de mamă.
Acest lucru nu-i era permis însă copilului adoptat de o curtezană, deoarece adopţia era
considerată ca un privilegiu oferit copilului adoptat în privinţa statusului. În Codul lui
Hamurabi sunt prevăzute îndatoriri specifice ale adoptatorilor. În cazul în care adoptatorii
erau meşteşugari, ei aveau datoria transmiterii meşteşugului copiilor adoptaţi. De asemenea,

19
Dumitru Otovescu, Tratat de sociologie generală, p. 704.

24
adoptatorul, dacă era o persoană înstărită şi copilul era de vârstă mică, trebuia să-i asigure
copilului adoptat o doică timp de doi sau trei ani20. La baza adopţiei se găseau motive legate
de continuitatea familiei, de natură religioasă precum îndeplinirea riturilor, transmiterea
meşteşugurilor sau nevoia de ajutor la bătrâneţe a părinţilor adoptivi. În Mesopotamia, alături
de aceste funcţii tradiţionale ale adopţiei, pe măsură ce societatea se dezvolta, apare şi o
funcţie economică a adopţiei, inovativă şi adaptivă în raport cu anumite reglementări stricte
referitoare la transferul proprietăţii imobiliare doar către rude apropiate. Această funcţie a
adopţiei este practicată de familiile fără copii în vederea transferării proprietăţii inalienabile,
bazată pe legătura de sânge. Astfel, nevoia economică a transferului devine posibilă prin
adopţie ca o invenţie socială utilă într-un context cultural determinat încă de cutume
ancestrale, precum sistemul familial patrimonial21. De remarcat că Stone şi Owen (1991)22
abordează problema adopţiei într-un context explicativ funcţionalist.
China. Cultura chineză23 era o cultură agnatică şi, din această perspectivă, făcea diferenţa
între copiii adoptaţi pe linie agnatică şi copiii adoptaţi altfel decât pe această cale. În măsura
în care nu se putea găsi un copil adoptabil pe linie agnatică, era admisă şi adopţia non-
agnatică. În astfel de cazuri, copilul era pur şi simplu cumpărat de la un străin.Un copil
adoptat pe linie agnatică se numea ke-pangg-kia, avea toate drepturile unui fiu moştenitor al
părintelui adoptiv, dar avea de asemenea dreptul să menţină legătura cu părinţii naturali.
Copilul străin cumpărat se numea bieng-lieng-kia, devenea proprietatea adoptatorului şi era
un fel de copil aflat în plasament şi trebuia să nu mai aibă nicio legătură cu părinţii săi
naturali. Ambele categorii de copii adoptaţi aveau datoria de a se îngriji de ceremoniile
religioase de înmormântare şi de îndeplinire a ritualurilor legate de cultul strămoşilor. În
China exista şi adopţia fetelor, dar ea avea un alt statut şi o altă decât adopţia băieţilor. Băieţii
erau înfiaţi pentru transmiterea moştenirii şi a obligaţiilor ritualice, care le ofereau un statut
superior în cadrul familiei. În ceea ce priveşte fetele, ele erau adoptate în calitate de viitoare
noră a părinţilor adoptivi care doreau să-i pregătească o soţie fiului lor sau unuia dintre
membrii familiei. Ea era denumită de altfel sim-pua, adică ,,micuţa noră". Alături de acest tip

20
Suzanne Dixon, Childhood, Class and Kin In The Roman World. Routledge,.
21
Ion Mihăilescu, ,,Sociologia familiei”, în Catalin Zamfir, 1998, Dicţionar de sociologie, Editura Babel,
Bucureşti, pp.234-241.

22
Elizabeth Stone, David I Owen, Adoption in Old Babylonian Nippur and the Archive of Mannum-mesu-lissur,
Eisenbrauns, 1991.
23
Suzanne Dixon, op. cit., p.197.

25
de adopţie a fetelor exista şi o adopţie a fetelor, practicat în special de persoanele avute, care
avea drept scop asigurarea de slujnice în casă. Fata adoptată cu acest scop era numită Ca-bo-
kan. Statutul fetelor adoptate era prin urmare unul inferior în comparaţie cu cel al băieţilor
adoptaţi 24
India. Conform legilor hinduse, scopul principal al unei adopţii este perpetuarea liniei
ancestrale. Copilul adoptat trebuie să fie o rudă cât mai apropiată de părintele adoptiv, un
nepot de frate al adoptatorului fiind o variantă satisfăcătoare în acest sens. Dacă nu se putea
găsi un copil adoptabil pe linia rudelor apropiate, atunci el trebuia căutat în rândul unei
familii care urma învăţătura aceluiaşi maestru spiritual ca familia adoptivă. În cazul de faţă
adopţia este determinată nu de legătura de sânge, ci de legătura spirituală. În Legile lui Manu
se regăsesc mai multe prescripţii referitoare la filiaţie şi implicit la adopţie. Sunt enumerate
nu mai puţin de douăsprezece tipuri de fii 25 . De reţinut că, în alegerea copilului adoptat
importantă era şi apartenenţa sa la casta adoptatorului. De asemenea, copilul adoptat pierdea
dreptul la orice moştenire pe linia familiei biologice.
Oceania. În această cultură se preferă adopţia unui copil provenit de la rude sau de la prieteni,
adică de la persoane cunoscute, considerandu-se că în felul acesta se evită preluarea în cadrul
familiei adoptive a unor trăsături nedorite de la părinţii biologici. Dincolo de aceste
preferinţe, adopţia are un caracter liberal în sensul în care este mai puţin formală sau
codificată ca în alte spaţii culturale. Adopţia este actul de voinţă a unei persoane nu de
decizia unui cuplu, în plus aspectul copilului nu reprezintă un criteriu definitor al adopţiei.
Adopţia nu produce nici o stigmatizare sau o creştere de prestigiu. Copiii adoptaţi nu sunt de
obicei copii orfani, ci copii cu părinţi. De asemenea, aceşti copii nu sunt daţi spre adopţie din
motive de pauperitate. Raţiunea din spatele adopţiei este legată de sudarea unei loialităţi între
cele două familii. Copilul este luat de la mama naturală la o vârstă fragedă. El păstrează
legătura cu familia biologică şi se bucură de dreptul de moştenire al ambelor familii26.
Grecia antică. Adopţia în Atena antică este întâlnită cu precădere în situaţiile legate de lipsa
unui moştenitor pe linie masculină. Existau situaţii în care părintele adoptiv să nu aibă nici un
fiu, dar să aibă o fiică. Într-un asemenea caz se putea înfia un fiu care să fie căsătorit cu fiica
naturală şi astfel să fie transmisă moştenirea pe linie masculină. Adopţia realizată era în
principal legată de funcţia transmiterii moştenirii, adoptatorul trebuia să fie un bărbat, iar

24
Hugh Lindsay, Adoption in the Roman World. Cambridge University Press, 2009, pp. 16-20.
25
Suzanne Dixon, op. cit., p.193.
26
Hugh Lindsay, op. cit, pp. 11-13.

26
adoptatul trebuia să provină din ambii părinţi atenieni. De obicei se căuta a se adopta o
persoană dintre rudele adoptatorului, dar dacă acest lucru nu era posibil, atunci nu era nici o
restricţie în privinţa adopţiei unui străin. Persoana adoptată putea fi matură sau minoră, în
ultima situaţie, era nevoie de consimţământul tatălui biologic. Adopţia nu reprezenta, de
asemenea, o cale de a transforma statutul unui copil nelegitim într-unul legitim în cazul în
care tatăl său natural se hotăra să facă acest lucru. Ca atare, adoptaţia în Atena antică era
focalizată pe interesele şi drepturile adoptatorului, ea nefiind o procedură cu rol umanitar
referitoare la adoptat. În această privinţă, copiii abandonaţi şi găsiţi pe stradă nu puteau fi
adoptaţi, ci eventual luaţi sub tutela cuiva, care îl putea trata ca pe un servitor sau sclav fără
drepturi, dar nu ca pe un copil adoptat, care avea drepturile unui moştenitor. Adopţia nu
reprezenta un act humanitar decurgând din anumite drepturi ale persoanei umane, în cazul de
faţă un copil. Ea era un act de voinţă între două părţi, bărbatul adoptator şi adoptatul matur,
sau tatăl său, dacă acesta era încă minor27.
Roma antică. Adopţia în Roma a avut iniţial rolul de asigurarea a unui moştenitor care să
oficieze riturile familiei din cadrul cultului strămoşilor dar şi căruia să-i fie transmisă mai
departe proprietatea şi bunurile familiei. Dobândirea unui moştenitor legitim atunci când
aceasta nu era posibilă pe cale naturală, se realiza prin adopţia unui fiu. Sunt cunoscute două
mari tipuri de adopţie practicate în lumea romană: adoptio şi adrogatio. În cazul adoptio fiul
înfiat trecea de sub autoritatea tatălui natural sub autoritatea tatălui adoptiv. În adrogatio
persona adoptată era independentă să fie însă independentă ( sui iuris), de obicei un adult, şi
intră sub autoritatea tatălui adoptator prin consimţământul său. Cu timpul, adopţia îşi
multiplică funcţiile una din acestea fiind cea de legitimare a copiilor nelegitimi, din afara
căsătoriei. În perioada târzie a Imperiului Roman, în timpul lui Iustinian, adoptatorul putea
să fie şi o femeie sub anumite condiţii, precum vârsta adoptoarei să fie de minim şaizeci de
ani iar diferenţa de vârstă între adoptoare şi adoptat să fie de optsprezece ani28.
Japonia. Adopţia în cadrul culturii samurailor din Japonia avea o funcţie socială de
consolidare a acestei caste şi de asigurare a unei mobilităţi sociale în cadrul acesteia. De
obicei erau adoptaţi fii, ei proveneau din familiile unor samurai cu grad ierarhic inferior decât
cel al adopţiei lor sau dintr-o familie cu mai mulţi fii. În acest din urmă caz, un fiu, altul decât
primul născut, putea accede într-o familie adoptoare la un statut sau moştenire asemănătoare
celei care revenea în familia biologică fratelui său mai mare. În măsura în care nu se găsea

27
Suzanne Dixon, op. cit., p.199
28
Hugh Lindsay, op. cit., pp. 21

27
un copil adoptabil în cadrul aceleiaşi familii pe linie agnatică ( patriliniară), se căuta un copil
cu un grad de rudenie mai îndepărtat dar din acelaşi mediu social. Schimbări apar odată cu
introducerea tradiţiei confucianiste în Japonia. Faţă de confucianismul chinez, care acceptă
doar adoptaţia pe linie agnatică, confucianismul japonez tolerează adopţia non-agnatică, prin
permisiunea de a adopta un copil care nu provine pe linie de sânge din partea aceluiaşi tată
sau chiar din mijlocul rudelor. Importantă în acest caz nu mai era atât păstrarea aceleiaşi
legaturi de sânge pe linie paternă, ci perpetuare poziţiei sociale a familiei. Adopţia căpătând
în acest caz un rol social pragmatic, de tip corporatist, adică perpetuarea poziţiei sociale a
familiei devenea mai importantă ca perpetuarea legăturii de sânge pe linie paternă. Faptul că
poziţia socială în cazul societăţii japoneze se moştenea pe linie familială, punea în pericol
continuitatea acesteia prin inexistenţa unui moştenitor29.
Spaţiul cultural creştin. Schimbarea de paradigmă culturală o dată cu edificarea civilizaţiei
creştine aduce o nouă perspectivă asupra individului uman, aducând în prim plan valori
precum iubirea şi compasiunea faţă de fiinţa umană atât din partea divinităţii cât şi din partea
oamenilor unii faţă de alţii. În Evangheliile creştine este menţionat că a-l iubi pe celălalt ca pe
tine însuţi este o poruncă înaintea lui Dumnezeu (referinţa). Această perspectivă asupra fiinţei
umane aduce o schimbare de perspectivă şi asupra adopţiei, prin aducerea în prim plan a
temeiului carităţii creştine faţă de copiii neajutoraţi (menţionarea orfanului în NT, referinţă).
În studiile despre dimensiunea culturală a adopţiei se menţionează o deplasare a funcţiei
sociale a adopţiei de la dimensiunea pragmatică şi instituţionalizată a adopţiei în vederea
asigurării unui moştenitor necontestabil, aşa cum se configurase ea în civilizaţia greco-
romană, la o dimensiune spiritualizată şi informală. În Imperiul Roman de Răsărit adopţia
subzistă şi capătă un caracter informal religios, copiii orfani sau abandonaţi îşi găsesc locul în
cadrul comunităţilor monastice, ei capătă o înfiere spirituală în primul rând30. În partea de
vest a Europei, de-a lungul Evului Mediu, legislaţia referitoare la adopţie devine din ce în mai
restrictivă (ibidem). O explicaţie a acestei situații ar fi faptul că biserica devine din ce în ce
mai interesată de preluarea de către ea a bunurilor persoanelor fără moştenitori naturali.
Accentul trebuia pus pe înfierea spirituală, care nu implica un drept la moştenire. La nivelul
discursului public, dimensiunea practică era surclasată de cea metafizică. Instituţia naşilor de
botez suplinea responsabilitatea grijii de către biserică a copiilor aflaţi în dificultate. În
esenţă, adopţia ca practică universal umană, nu a dispărut, ci a trecut din sfera reglementării

29
Suzanne Dixon, op. cit., p.195
30
ibidem, p.41

28
formale de tip roman în una informală. În plus, mutaţia esenţială, prin dispariţia funcţiei
sociale a adopţiei de a asigura un moştenitor pentru transmiterea bunurilor materiale sau
simbolice ale familiei, a condus la dezvoltarea funcţiei sociale caritabile, focalizate de data
aceasta în primul rând pe copil, nu pe părintele adoptiv 31.

1.2. Caracteristici ale societăţii contemporane determinante în cazul adopţiei

1.2.1. Introducere
În raport cu modurile istorice şi culturale ale adopţiei prezentate mai sus, adopţia
contemporană este determinată la rândul său de anumite caracterisci specifice societăţii şi
culturii occidentale, cultura dominantă în ultimele trei secole pentru întreaga lume. Este vorba
de tendinţa de raţionalizare şi abordare sistematică şi disciplinară a fenomenelor fizice şi
sociale. În acest caz, tradiţia şi cutuma tind să fie înlocuite de reglementări de natură juridică.
De asemenea, în viaţa socială sprijinirea persoanelor vulnerabile tinde să depăşească
dimensiunea subiectivă a actelor filantropice prin implementarea de politici şi alocaţii sociale
reglementate punctual. În ultima vreme dezvoltându-se diverse tipuri de management pentru
cazuri specifice de protecţie a persoanelor32. Nu în ultimul rând, datorită progresului ştiinţific
în domenii precum biologia şi medicina s-a pus la punct tehnologia reproducerii asistate.
Toate aceste aspecte au influenţat modul de a abordare a adopţiei.
Adopţia văzută ca un contract. Într-un astfel de contract sunt reprezentate trei părţi şi
drepturile lor, părinţii naturali, părintele /părinţii adoptivi şi copilul adoptat (interesul superior
al copilului). Adopţia are un caracter privat şi trebuie să asigure protecţia datelor personale
ale copilului, în acest sens, în UK, la tribunal, atunci când se întocmeşte actul de adopţie, se
foloseşte un număr în locul numelui copilului. Adopţia este irevocabilă până la data
majoratului copilului adoptat, atât prin asumarea drepturilor cât şi a obligaţiilor părinţilor
adoptivi33.

31
Peter Conn, Adoption: A Brief Social and Cultural History, Palgrave Macmillan, 2013.

32Ştefan Cojocaru, Daniela Cojocaru, Managementul de caz în protecţia copilului. Evaluarea serviciilor şi
practicilor din România, Polirom. 2008

33
Kerry O’Halloran, The Politics of Adoption International Perspectives on Law, Policy and Practice, Springer,
2015 p. 24

29
Consimţământul pentru adopţie trebuie dat de regulă de părinţii naturali34. Probleme pot să
apară atunci când părinţii acestuia nu sunt căsătoriţi, de obicei mama are în grijă copilul, iar
tatăl natural nu este căsătorit cu aceasta. În UK, în ultima vreme este nevoie şi de
consimţământul copilului, dacă acesta are o vârstă mai mare35.
Până nu de mult, în UK, consimţământul trebuia să-l dea doar mama în cazul în care era
necăsătorită. În ultimul timp însă, tatăl biologic dar necăsătorit cu mama copilului are rolul
său în încuviinţarea adopţiei, tatăl trebuie să fie informat şi consultat în această privinţă 36.
Faţă de alte perioade istorice, adopţia contemporană este determinată de anumite
caracteristici.
Progresul medical în ceea ce priveşte conceperea unui copil. Controlul conceperii copiilor
prin avort sau apelul la mijloace contraceptive a condus la scăderea numărului de copii
nedoriţi şi abandonaţi de către părinţi, care constituiau baza adopţiei altădată. Pe de altă parte,
dezvoltarea conceperii asistate, în special practica mamelor surogat, sau a aducerii la viaţă a
unor copii cu probleme de sănătate, care odinioară nu puteau supravieţui acestora, a creat alte
resurse pentru adopţie.
Alocaţiile pentru adopţie. Tot mai multe state încurajează procesul parental de concepere şi
creştere a copilului susţinând aceasta prin diverse facilităţi, servicii specializate şi alocaţii
sociale.
Eşecul familial. Numărul copiilor aflaţi în dificultate pe fondul eşecului rolului de părinte,
manifestat prin abuz, neglijare, copii născuţi cu probleme de sănătate datorate consumului de
substanţe halucinogene sau alcool este o realitate a societăţii contemporane.
Cercetările în privinţa dezvoltării copilului. Cunoştinţele referitoare la dezvoltarea fizică şi
emoţională a copilului, precum teoria ataşamentului, de exemplu, reprezintă argumente în
favoarea adopţiei în raport cu alte forme de protecţie şi creştere a copilului, precum
instituţionalizarea acestora.
Teoria drepturilor copilului. Faţă de adopţia de altă dată, în care interesul era focalizat pe
asigurarea moştenirii, prin teoria drepturilor copilului, un derivat al teoriei drepturilor omului,
în prim plan trece asigurarea interesului superior al copilului prin procesul de adopţie.
1.2.2. Tipuri de adopţie

34 Christine Adamec, Miller, Laurie C. 2007. The encyclopedia of Adoption,Third Edition. Facts On File.

35
Kerry O’Halloran, op. cit., p. 27.
36
ibidem, pp. 47-52

30
Până în secolul al XX-lea adopţia a avut un caracter predominant naţional şi confidenţial. În a
doua jumătate a secolului al XX-lea, pe fondul interdependenţei tot mai mari a ţărilor, odată
cu circulaţia bunurilor s-a intensificat şi circulaţia persoanelor, aceasta din urmă
manifestandu-se prin fenomene precum imigraţia internaţională 37 , dar şi prin fenomenul
adopţiei internaţionale. Astăzi, taxonomia bazată pe criteriul ţării de provenienţă a copilului
adoptat şi pe cel al accesului la informare a deschisă a părţilor implicate în procesul adopţiei
reprezintă subiect de dezbatere pro şi contra sub forma dihotomiilor adopţie deschisă vs
adopţie închisă sau adopţie naţională vs adopţie internaţională. Diversitatea adopţiei impune
însă clasificarea acesteia şi pe baza altor criterii precum vârsta celui adoptat, putând să fie
vorba de un copil sau de un adult, gradul de rudenie al părinţilor adoptivi faţă de copil, tipul
de persoană sau de familie care adoptă un copil.
Adopţia închisă. Este adopţia care la bază ideea unei confidenţialităţii extinse asupra adopţiei
din partea principalelor părţi implicate în acest proces. După cum arată şi termenul, este
vorba de ,,închiderea" unui parcurs biografic prin adopţie şi începerea unuia nou, atât pentru
părinţii biologici cât şi pentru copilul adoptat. Părinţilor biologici li se interzice accesul la
contact sau la orice altă formă de legătură cu copilul dat în adopţie după momentul intrării în
funcţiune a acesteia. Lucrul acesta este cu atât mai mult valabil pentru copilul adoptat. În
cazul în care copilul a fost adoptat de mic existând posibilitatea ca el să nu fie niciodată
informat despre adopţia sa. Principalele argumente în favoarea confidenţialităţii sunt
asumarea unei noi identităţi atât pentru părinţii adoptivi cât şi pentru copilul adoptat, pe de o
parte, şi protecţia copilului adoptat în faţa stigmatizării, pe de altă parte.
Adopţia deschisă. În acest caz părţile implicate în procesul de adopţie sunt încurajate să
menţină legătura sub anumite forme de-a lungul creşterii copilului sau de-a lungul vieţii.
Argumentele în favoarea acestui tip de adopţie sunt multiple şi s-au dezvoltat de-a lungul
experienţei extrase din cazurile de adopţie închisă. Argumentul traumei pierderii are la bază
experienţa psihologică atât a părinţilor biologici cât şi a copiilor adoptaţi. În acest sens, se
accentuează faptul că luarea sau darea în adopţie a propriului copil a fost determinată de
conjuncturi nefavorabile din viaţa acestora care i-au forţat să facă acest lucru fapt ce a
determinat pe unele din mamele biologice să caute informaţii peste ani despre copilul natural.
De asemenea, trauma pierderii este întâlnită şi la copiii adoptaţi, care au trăit în mod conştient
despărţirea de părinţii lor naturali. Un alt argument este cel al identităţii copilului adoptat.

37
Adrian Otovescu, ,, Imigrația internaţională" în Dumitru Otovescu (coord). Tratat de sociologie generală.
Editura Beladi. Craiova, 2010.

31
Există cazuri de copii adoptaţi de mici, care nu au trăit momentul şi trauma despărţirii, dar
într-un context de viaţă află despre faptul că au fost adoptaţi, fapt care îi determină să afle cât
mai multe despre părinţii lor biologici, despre contextul adopţiei, despre spaţiul cultural din
care provin. Un al treilea argument ar putea fi cel al apartenenţei culturale şi rasiale. O dată
cu recurgerea pe scară din ce în ce mai largă la adopţia internaţională, diferenţele de rasă sau
de fizionomie îi fac pe copiii adoptaţi să conştientizeze faptul că nu sunt copiii naturali ai
familiei care îi creşte, fapt care îi conduce de asemenea la dorinţa de a-şi cunoaşte originile.
Acest argument decurge de asemenea, din influenţa şi nuanţarea tot mai mare a teoriei
drepturilor omului în secolul al XX-lea, prin postularea unor drepturi culturale sau a
drepturilor copilului.
Argumente pro şi contra adopţiei închise şi adopţiei deschise. În favoarea adopţiei închise
sunt aduse argumente legate de necesitatea construirii unei relaţii de ataşament a copilului
adoptat faţă de părinţii adoptivi. În acest sens, menţinerea unei relaţii cu părinţii biologici
conduce la o stare de confuzie a copilului şi la o îngreunare a sarcinii părinţilor adoptivi. De
asemenea, o astfel de relaţie conduce la o posibilă stare de autoculpabilizare a părinţilor
adoptivi faţă de copilul dat spre adopţie38.
În ultimă vreme, optica asupra adopţiei deschise s-a schimbat în măsura în care s-a constatat
că menţinerea unei legături cu părinţii adoptivi este benefică tutor părţilor. Copilul fiind apt
să discearnă adecvat între relaţiile sale cu cele două categorii de părinţi, acestea neafectând
dezvoltarea sa emoţională şi relaţia de ataşament cu părinţii adoptivi. Pe termen lung, adopţia
deschisă este mult mai benefică şi mai sănătoasă din perspectiva sentimentului de identitate al
copilului. Adopţia deschisă reflectă de asemenea, trendul actual al societăţii occidentale care
încurajează relaţiile politice, morale, economice bazate pe o mai mare deschidere. În fapt,
prin adopţia deschisă părinţii adoptivi şi cei biologici consimt să continue un schimb de
informaţii în interesul copilului. Relaţia de comunicare poate fi destul de felxibilă, în funcţie
de perioada de dezvoltare şi nevoile copilului.
Adopţia domestică. Acest tip de adoptie, fie la nivel informal, fie la nivel formal a fost cel
mai răspândit tip de adopţie în istoria omenirii. El a cunoscut momentele sale maxime în
perioadele de criză, războaie, crize economice, atunci când într-o anumită societate creştea
numărul copiilor orfani sau abandonaţi. Adopţia domestică intră în declin în a doua jumătate
a secolului al XX-lea ca urmare a creşterii nivelului de bunăstare a populaţiei şi scăderea
natalităţii în ţările din lumea occidentală.

38
Mandi McDonald, Parenthood and Open Adoption, Plagrave Mc Millan, 2016.

32
Adopţia internaţională. Este o consecinţă a câtorva caracteristici ale secolului al XX-lea:
diminuarea posibilităţii de a recurge la adopţia domestică; modificarea modelelor familiale
din lumea occidentală (familii monoparentale, familii LGBT) şi creşterea numărului celor
care nu pot avea copii pe cale naturală; fenomenul de globalizare şi a implicaţiilor sale,
respectiv accelerarea circulaţiei valorilor şi persoanelor de la un spaţiu cultural sau geografic
la altul.
Adopţia adulţilor . Adopţia persoanelor adulte nu este nouă în istorie (vezi despre adopţie în
Roma Antică). În ziua de azi, adopţia adulţilor este specifică Japoniei39. Din totalul adopţiilor
din Japonia, adopţia adulţilor reprezintă 90% din cazuri. Motivele care stau la baza
preferinţelor pentru acest tip de adopţie sunt legate de consolidarea statutului familiei
adoptoare prin legături de rudenie şi transmitere a moştenirii. De obicei, adultul adoptat este
învestit în calitate de cap al familiei prin care preia principalele drepturi şi beneficii conform
tradiţiei japoneze Katoku. Creşterea numărului acestui tip de adopţie se datorează creşterii
longevităţii populaţiei japoneze şi, pe de altă parte, scăderii natalităţii. În această situaţie,
persoanele în vârstă fără moştenitori şi persoane care să-i îngrijească preferă să adopte rude
adulte care să acopere aceste nevoi. Un adult adoptat preia numele familiei adoptoare, filiaţia
şi mostenirea. Conform tradiţiei japoneze, adultul adoptat trebuia să renunţe la drepturile
similare pe linia familiei biologice, astăzi acest aspect nu mai apare în procesul adopţiei fiind
reglementat prin dreptul japonez al familiei.
Adopţia de către rude. Acest tip de adopţie este iniţiat uneori fie de către rudele unui copil
aflat în dificultate, fie de către autorităţi în virtutea prevederilor legale care acordă prioritate
în adopţie rudelor, precum şi în baza convingerii că legătură de sânge este o garanţie pentru
interesul superior al copilului.
Adopţia de către un părinte vitreg. Este o adopţie asemănătoare celei anterioare. Ea este
realizată de obicei către partenerul unuia din părinţii biologici ai copilului adoptat. Este o
formă frecventă de adopţie pe fondul creşterii ratei divorţurilor şi a reconstituirii familiale.
Acest tip de adopţie survine în cazurile de recăsătorire 40, când soţii se confruntă cu situaţia de
a nu avea drepturi depline asupra unui copil al soţiei dintr-o căsătorie anterioară şi doresc să
obţină astfel statutul deplin de tată. Un alt motiv pentru o astfel de adopţie este adesea legat
de calitatea de moştenitor deplin al copilului. Astfel de adopţii sunt din ce în ce mai dese pe

39
Kerry O’Halloran, op. cit, p. 650.
40
Martine Segalen, Sociologia familiei. laşi: Polirom, 2011, pp.166-170.

33
fondul acceptării formelor conjugale alternative căsătoriei sau pe fondul creşterii numărului
de divorţuri şi refaceri ale familiei. Adopţia de către părintele vitreg reprezintă totodată un
angajament deplin al părintelui faţă de copil şi orice posibilă marginalizare a acestuia în
raport alţi copii din cadrul aceleiaşi familii.
Adopţia de către parteneri de acelaşi sex . Până recent în UK, era interzisă adopţia unui
copil de sex feminin de către un părinte singur de sex masculin. Pe de altă parte, adopţia unui
copil de către cupluri de acelaşi sex a devenit ceva obişnuit, ea fiind încredinţată chiar şi
atunci când mama biologică s-a opus unei astfel de posibilităţi. Argumentarea pe care se
bazează acceptarea unor astfel de adopţii are în vedere pe de o parte interesul superior al
copilului şi, pe de altă parte, faptul că orientarea sexuală a adoptatorilor, conform studiilor
întreprinse, nu afectează dezvoltarea normală a copilului, cu toate că în astfel de cazuri
copilul şi familia sa se pot confrunta cu o anumită stigmatizare socială41.
1.2.3. Moduri de realizare a adopţiei
1.2.3.1. Introducere
Dacă în societăţile tradiţionale, adopţia presupunea contactul direct între părţile implicate,
între părinţii adoptivi şi părinţii biologici, respectiv între părinţii adoptivi şi copilul adoptat,
în cazul în care acesta era orfan, astăzi în procesul de mediere a adopţiei sunt implicate
agenţii guvernamentale şi private, prin persoane fizice specializate în adopţie, ,,facilitatori'
( de obicei avocaţi şi medici).
Acest tip de diviziune a muncii în cazul adopţiei este pus foarte bine în lumină prin
diversitatea sa de fenomenul adopţiilor internationale, care are în spatele său motive de
natură umanitară, dar şi de natură comercială şi, nu de puţine ori, de trafic de persoane.
Fenomenul adopţiilor internaţionale prin consecinţele sale neprevăzute a determinat o reacţie
din partea statelor implicate, state furnizoare şi state de destinaţie, în privinţa prevenirii
consecinţelor negative prin reglementarea modului de a se realiza adopţia.
Pe lângă aceasta, responsabilizarea celor prin intermediul cărora se face adopţia ţine şi de
diversitatea provenienţei copilului adoptat. El poate proveni din familia sa naturală, de la
părinţi de substituţie, de la un asistent maternal sau din sistemul de protecţie. În toate aceste
cazuri problema responsabilităţii ia forma consimţământului şi a deciziei. Lucrurile sunt
destul de complicate atunci cand, de exemplu, părinţii biologici nu îşi dau consimţământul,
dar sunt obligaţi să accepte realitatea adopţiei din caza faptului că responsabilitatea şi
competenţa lor parentală a eşuat şi sunt decăzuţi din drepturile părinteşti fie din cauza

41
Kerry O’Halloran, op. cit, p.46.

34
abuzului, a abandonului sau a neglijării. În astfel de cazuri, ca şi în cazul adopţiei
internaţionale, decizia, pregătirea şi monitorizarea procesului de adopţie capătă un caracter
instituţional obiectiv prin intermediul agenţiilor pentru adopţie.
1.2.3.2. Mediatorii adopţiei : instituţii, părinţii naturali, persoane fizice
Cazul adopţiei internaţionale - motivele statelor furnizoare. Principalele motive care au
determinat ţările furnizoare de copii în adopţia internaţională să alimenteze ţările de destinaţie
au stat situaţiile critice în care se găseau, consecinţe ale războiului (războiul civil din Grecia -
1946 - 1949; războaiele civile dintre nor şi sud din Coreea - 1950-1953- şi Vietnam - 1954 -
1973), situaţia economică precară ( America de Sud, Europa de Est, fostele state din Uniunea
Sovietică), cauze culturale şi de mentalitate ( politica copilului unic din China a condus la
abandonul noilor născuţi de sex feminin) 42. Între 1971-2001 în SUA au intrat prin adopţia
internaţională peste un sfert de milion de copii. În multe cazuri, adopţia internaţională este
mult mai convenabilă pentru anumite categorii de adoptatori, precum persoanele singure din
SUA. Ţările furnizoare impun anumite condiţii referitoare la adoptatori ( vârstă, stare civilă,
religie), ele se adaugă regulilor din ţara de destinaţie (de exemplu în America, cel puţin unul
dintre parteneri trebuie să fie cetăţean american, să aibă minim 25 de ani).
Cum arată un ghid pentru adopţia internaţională: Agenţiile de adopţie şi facilitatorii. La
nivelul anilor 2000, media adopţiior internaţionale în SUA era 18 000 de copii. Părinţii
adoptatori se adresează în acest sens unor agenţii specializate în adopţia internaţională şi
trebuie să dispună de o sumă între 10000 şi 30000 de dolari, bani care reprezintă costurile
legate de procesarea documentelor pe circuitul internaţional. În cea mai mare parte, părinţii
adoptatori preferă să înfieze noi născuţi sau copii mici cu strămoşi de origine europeană sau
asiatică. Există de asemenea adopţii internaţionale ale copiilor de culoare sau din America de
Sud, dar numărul este incomparabil mai mic decât al celor menţionaţi mai sus.
Cetăţenilor americani care doresc să adopte copii prin agenţiile specializate, în astfel de
adopţii le oferă consultanţa profesională necesară, dar le atrage totodată atenţia că procedura
este mai dificilă decât în cazul adopţiei interne din cauze multiple, diferenţă de cultură,
birocraţie, corupţie.

42
Barbara A. Moe, Adoption A Reference Handbook, Second Edition. ABC-CLIO, .2007.

35
De remarcat că facilitatorii respectivi nu sunt lucrători sociali sau voluntari în acţiuni
umanitare, ci persoane care conduc o afacere, de obicei avocaţi, în alte cazuri medici, nu în
puţine cazuri vorbindu-se de brokeraj de copii (baby borkering). Cu toate că, se subînţelege,
interesul fondator al acestor agenţii nu este unul strict dezinteresat (,,adoption is a lucrative
business”)43, ele urmează proceduri relativ riguroase din punct de vedere formal în ceea ce
priveşte responsabilitatea principalilor actori implicaţi în adopţie, respectiv partea adoptoare
şi partea adoptată. Astfel părinţii adoptatori, pentru a fi eligibili în procesul de adopţie, pe
lângă demersurile procedurale de natură birocratică, interne şi internaţionale, trebuie să se
supună unui proces de evaluare a mediului familial (home study), cu referire în mod special
la atitudinile de natură rasială ale adoptatorilor faţă de ţara din care provine copilul adoptat.
Pe scurt, este vorba de un fel de cazier de integritate familială prin care autorităţile implicate
în procesul de adopţie internaţională să aibă garanţia că adoptatorii nu reprezintă un pericol
pentru copilul adoptat44. Un alt aspect demn de reţinut la care se face referire în consultanţa
paşilor ce trebuie urmaţi este obligativitatea părinţilor adoptatori de a nu muta copilul adoptat
în altă ţară decât cea de destinaţie. În acest sens45, ei sunt supuşi unui proces de monitorizare
pe o perioadă între şaşe luni şi doi ani. Măsura are în vedere în special, evitarea practicii de
tranzacţionare a copiilor adoptaţi prin readoptarea lor ulterioară de către alte familii. În acest
sens, Dickens şi Groza46 fac referire la o serie de cazuri de persoane particulare, care au venit
în România, înainte de anul 2001, şi au tranzacţionat direct cu autorităţile responsabile
adopţia unor copii pe care ulterior i-au vândut la un preţ mai mare altor părinţi adoptivi.
Pentru a evita asemena situaţii, agenţiile se angajează să ofere garanţii în privinţa veridicităţii
informaţiilor despre starea de sănătate a copilului şi despre corectitudinea plăţilor necesare.
Un top al primelor cinsprezece ţări furnizoare de copii adoptabili la nivelul anului 2006.
Principalele ţări enumerate în această clasificare sunt: Rusia, China, Corea de Sud,
Guatemala, Ucraina, India, Columbia, Filipine, Kazahstan, Etiopia, Haiti, Liberia, Taiwan,
Mexic, Tailanda, Vietnam. Fiecarea dintre acestea este prezentată succint din perspectiva
oportunităţilor oferite.

43
James L. Dickerson and Mardi Allen, The basics of adoption : a guide for building families in the U.S. and
Canada, Praeger Publishers, 2006, p. 56
44
ibidem, pp. 51-52
45
James L. Dickerson and Mardi Allen, Adoptive and Foster Parents Screening. Routledge, 2007.

46
Jonathan Dickens and Victor Groza, ,,Empowerment in dificulty A critical appraisal of international
intervention in child welfare in Romania” în International Social Work 47(4): 469-487, 2004.

36
Agenţiile pentru adopţie. Pot fi agenţii guvernamentale sau private implicate în procesul de
adopţie. Cele private sunt acreditate la rândul lor, de autorităţile statului în domeniu. Ele pot
fi subvenţionate sau nu de stat, pot fi organizaţii non-profit sau organizaţii lucrative.
Serviciile acestor agenţii constau în informarea şi consilierea persoanelor care doresc să
adopte un copil în faza de preadoptie sau post adopţie, precum şi furnizarea unor servicii
punctuale, precum identificarea copiilor adoptabili, punerea în contact cu principalele părţi
implicate în adopţie, părinţii biologici sau tutorii acestora, cu copii care urmează să fie
adoptaţi47. În funcţie de ţară, agenţiile sunt implicate, pe lângă adopţia internă, şi în adopţia
internaţională.
Fenomenul adopţiei în secolul al XX-lea a devenit mult mai complex decât în secolele
trecute. Este vorba de gestionarea unor aspecte specifice legate de lărgirea ariei de adopţie
prin impunerea ca practică curentă, de exemplu, a adopţiei internaţionale. Pe de altă parte
problematica drepturilor omului şi cea a drepturilor copilului a condus la preocuparea
gestionarii procesului adopţiei de-a lungul tuturor fazelor sale, de la demararea acestuia prin
identificarea copiilor adoptivi şi a părinţilor adoptatori până la monitorizarea şi consilierea
etapei post adopţie48. În acest sens, există agenţii guvernamentale şi agenţii private implicate
în procesul de adopţie, unele sunt nelucrative altele lucrative.
În SUA există agenţii de plasare a copiilor spre adopţie, ele sunt de diferite mărimi şi pot fi
specializate pe plasarea spre adopţie a diferitelor tipuri de copii, nou născuţi, copii de vârstă
mai mare sau copii cu nevoi speciale. Poate fi vorba de agenţii de adopţie specializate pe
adopţia internă sau pe adopţia internaţională. Astfel de agenţii, pentru funcţionarea lor, au
nevoie de acreditare din partea statului pe teritoriul căruia îi desfăşoară activitatea.
Caracterul profesionist al acestor agenţii pentru adopţie se reflectă în criteriile pe care le
stabilesc în ceea ce priveşte eligibilitatea părinţilor adoptivi, precum vârstă acestora, condițile
materiale de care trebuie să dispună, o anumită perioadă de când cuplul este căsătorit. De
asemenea, în cazul agenţiilor implicate în adopţia internaţională, acestea trebuie să ţină cont
de condiţiile specifice de eligibilitate a părinţilor adoptivi ridicate de statele furnizoare de
copii spre adopţie, unele din acestea refuzând darea spre adopţie persoanelor singure sau
familiilor cu parteneri de acelaşi sex.

47
Barbara A. Moe, op. cit., p. 12
48
Christine Adamec, Laurie C. Miller, op. cit., pp. 14-15.

37
Există, de asemenea, agenţii specializate în sprijinirea tinerelor însărcinate sau mamelor
aflate în dificultate, adolescente, părăsite de partener, cu probleme economice sau de sănătate
etc, dispuse să încredinţeze propriul copil spre adopţie. Agenţiile se ocupă cu găsirea unor
părinţi adoptivi potriviţi în astfel de cazuri. Unele din acestea acţionează în baza unui raport
care are la bază preferinţa părinţilor naturali pentru un anumit profil al părinţilor adoptivi.
Un rol aparte revine agenţiilor de adopţie focalizate pe copiii aflaţi în dificultate, precum
copii de vârstă mai mare, cei cu unul sau mai mulţi fraţi în sistemul de protecţie etc. Astfel de
agenţii caută părinţii adoptivi pentru aceşti copii considerând că adopţia şi familia reprezintă
varianta optimă de protecţie pentru ei. În astfel de cazuri, criteriile stabilite pentru
eligibilitatea părinţilor adoptivi sunt mult mai lejere decât cele pentru adopţia unor copii fără
astfel de probleme.
O serie de alte agenţii sunt specializate pe nevoile post adopţie ale părinţilor adoptivi sau ale
copiilor adoptaţi. În acest sens ele pot oferi consiliere de lungă durată sau pot fi implicate în
căutarea şi găsirea informaţiilor despre părinţii biologici ai copiilor adoptaţi şi în punerea în
contact a celor două părţi.
Adopţia independentă. În acest caz, părinţii adoptivi intră în contact cu părinţii biologici ai
copilului prin intermediul unor ,,facilitatori" precum avocaţi, medici, lucrători sociali49. Deşi
poate fi vorba de simple demersuri caritabile, în foarte multe cazuri astfel de demersuri au la
bază doar obţinerea unui profit, fapt pentru care în anumite ţări acest tip de demers este
interzis.
Adopţia preferenţială (designated adoption). Părinţii adoptivi doresc să adopte un copil
conform cu aşteptările lor şi, în acest sens, cu ajutorul unor terţi primesc informaţii despre
copiii disponibili pentru adopţie şi părinţii biologici. Este asemănătoare cu tipul de adopţie
anterior, diferenţa constând faptul că aşteptările lor sunt mult mai clar precizate şi sunt mult
mai determinaţi să ofere un preţ pentru realizarea acestora.
Adopţia iniţiată de părinţii biologici. Acest tip de adopţie este iniţiat de părinţii biologici,
care din diverse motive, presupuse umanitare de obicei, doresc să-şi încredinţeze copilul spre
adopţie, dar sunt preocupaţi în acelaşi timp de profilul părinţilor adoptivi.
Adopţia copiilor aflaţi în plasament. Copiii aflaţi în plasament sunt copii luaţi în grijă de
sistemul de protecţie al unui stat dintr-o cauză sau alta: prin voia sau fără voia părinţilor. Pot
fi copii abandonaţi de către părinţi sau copii luaţi de la părinţii din motive de îngrijire
neadecvată a acestora. În asfel de cazuri, deşi adopţia este posibilă, procesul este mai

49
Jonathan Dickens and Victor Groza, op. cit.

38
anevoios, deoarece părţile implicate în acest proces pot avea aşteptări divergente. Adopţia, în
acest caz, reprezintă un proces atent de verificare şi dialog între părţile implicate.
Adopţia copiilor proveniţi din concepţia asistată. Este vorba mai puţin de conceperea
artificială în vitro a copiilor cât mai cu seamă de conceperea copiilor de către mame surogat.
În acest caz, mamele surogat provin din categoriile sociale dezavantajate sau din ţările sărace.
Procesul de adopţie în astfel de cazuri este destul de complicat din cauze psihologice şi etice,
existând nenumărate precedente în care consimţământul dat anterior naşterii copilului să fie
retras ulterior de mama surogat. Conceperea copiilor prin mame surogat este interzisă într-o
serie de ţări precum Austria, Elveţia, Bulgaria, Franţa, Norvegia, Suedia, Italia.
Într-un raport al UE din 2010 sunt trecute în revistă consecinţele nedorite ale unui astfel de
demers. În cazul în care procesul de aducere pe lume a unui copil de către o mamă surogat nu
este urmat de adopţie, atunci tatăl de la care provine materia seminală nu are nici un drept
asupra copilului, chiar dacă numele tatălui este trecut pe certificatul de naştere al copilului.
Dificultăţi administrative ulterioare pot să apară, de exemplu, când se doreşte obţinerea unui
paşaport pentru copil sau înscrierea acestuia la şcoală. Copilul poate fi, de asemenea, lezat în
identitatea sa atunci când în certificatul de naştere este trecut numele mamei surogat, nu al
celei adoptive.

1.3. Imaginea socială şi mobilul adopţiei

1.3 Motivaţia socială a adopţiei

Privită dintr-o perspectivă juridică, adopţia apare ca un contract între două părţi, fiecare
urmărind o formă de beneficiu. Astăzi o astfel de constatare poate să pară trivială, pe fondul
acceptării principiului interesului superior al copilului. Dacă privim, însă, în istoria
fenomenului adopţiei, această constatare pare firească, deoarece în trecut adopţia era iniţiată
cu predilecţie din perspectiva interesului părintelui adoptiv da a avea un moştenitor. Cu toate
acestea, aceste interese reciproce există, dar sunt clamate din perspectiva drepturilor
individuale. Pe de o parte, teoria drepturilor copilului îşi face din ce în ce mai mult simţită
prezenţa ca o parte extrem de importantă în cadrul familiei drepturilor omului, pe de altă
parte, dreptul la parentalitate se conturează şi el ca o formă a liberţilor individuale. În această
din urmă situaţie, cele mai relevante cazuri sunt cel al conceperii asistate şi al dreptului
familiilor de acelaşi sex de a fi părinţi. Dintr-o perspectivă mai largă, socială, adopţia este ,,o

39
instituţie larg recunoscută, ca parte a legislației copilului, adopția necesită implicarea unor
servicii sociale specializate, a asitenței sociale50.
Motivaţia adopţiei este determinată nu doar de părţile direct implicate în procesul adopţiei, ci
şi indirect de reprezentările de grup, de status, de valori, de cutume şi convingeri religioase.
Ea este o formă concisă, implicită, de a surprinde două planuri, mobilul şi imaginea socială
a adopţiei.
O clasificare a tipurilor de motivaţie , ar putea fi următoarea: motivaţia centrată pe părinte şi
motivaţia centrată pe copil51.
Adopţia din perspectiva intereselor părinţilor. Motivaţia centrată pe părinte porneşte de la
nevoile de autorealizare familială şi emoţională a părintelui, îndeosebi ea se leagă de
imposibilitatea de a avea un copil, fie din cauza infertilităţii, fie în cazul persoanelor singure,
de lipsa unui partener, fie cazul homoparentalităţii, în cazul familiilor de tip lesbian, dar mai
ales în cazul celor de gay, în care inseminarea artificală, posibilă totuşi în cazul familiilor
lesbian, nu este posibilă. În unele cazuri, mai ales în societăţile sărace, nu poate fi exclusă şi o
motivaţie fianciară52. Identificarea unui anumit imbold sau interes al părintelui / părinţilor
care stă la baza adopţiei poate fi desigur, o temă de dezbatere despre instrumentalizarea
adopţiei şi a copilului adoptat. Se poate vorbi în astfel de cazuri despre o dezbatere privind
prevalenţa unuia din următorele drepturi asupra celuilalt, respectiv dreptul familiei de a avea
copii şi drepturile copilului. Pe de altă parte, faptul că părinţii au un astfel de interes nu
trebuie judecat a priori, ca nefiind bun din punct de vedere moral, în măsura în care un astfel
de interes poate fi nobil (cazul adopţiei copiilor cu dizabilităţi din sentimente pur umanitare
sau religioase, precum iubirea creştină şi întrajutorarea seamănului). Într-o posibilă dezbatere
de etică a adopţiei, se pot idenitifica o serie de argumente, în funcţie de perspectiva valorică
şi filosofică adoptată. Dintr-o perspectivă indivdualistă, drepturile părintelui de a avea un
copil este cel puţin egal cu dreptul copilului de a avea un părinte; din perspctivă
funcţionalistă, iniţierea unei adopţii de către părinţi, în calitate de persoane mature, conduce
la împlinirea unor funcţii sociale, precum procrearea, filiaţia şi moştenirea, asigurarea
educaţiei şi transmiterii mai departe a valorilor şi capitalului social, precum bunurile

50 Cătălin Zamfir, Lazar Vlasceanu, (1998), Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti;
51
Triseliotis, Shireman şi Hudley, apud Ana Muntean (2013), Adopţia şi ataşamentul copiilor separaţi de
părinţii biologici, Polirom, Iasi;
52
Ana Muntean apud Doru Buzducea Florin Lazăr (2011), ,,Profilul părinţilor adoptivi din România şi
motivaţia adopţiei copiilor greu adoptabili”, Calitatea Vieţii, XXII, Nr. 3, p. 313–334

40
patrimoniale sau gestionarea cultului familiei etc 53 . Din perspectiva interacţionismului
sombolic, pe de altă parte, se va argumenta că autorealizarea presupune ambele părţi şi nu se
poate realize în lipsa uneia, nici a părintelui, nici a copilului. Există apoi, perspectiva
tradiţiilor culturale. De exemplu, adoptarea fetiţelor şi creşterea lor în calitate de nurori în
societăţile africane sau în Taiwan înainte de al Doilea Război Mondial54. În acest din urmă
exemplu, este evident că ceea ce era admis atunci, nu mai este permis azi, când există o
legislaţie internaţională referitoare la drepturile copilului (de menţionat traficul şi exploatarea
copilului).
Adopţia din perspectiva intereselor copilului. În cazul perspectivei dinspre drepturile
copilului şi măsurile luate în ,,interesul superior” al copilului 55. Adopţia este un construct
social56, ca atare, la baza ei se găsesc motivaţii precum: a) adopţia în vederea transmiterii
moştenirii; b) adopţia din motive de rudenie; c) adopţia din motive de asigurare a uşurării
condiţiei celui adoptat ; d) adopţia copiilor ca spijin pentru familie (the ‘extra pair of hands’
motive); e. adopţia din motive legate de starea de bine / bunăstare; f. adopţia din motive de
incapacitate a unui cuplu de a avea copii.
Adopţia în vederea transmiterii moştenirii. Transmiterea moştenirii printr-un copil de-a
lungul generaţiilor este un aspect important al coeziunii sociale. Atât în spaţiul extraeuropean
(Africa,China, India), cât şi în spaţiul european (Roma antică), adopţia s-a constituit iniţial ca
instrument pentru realizarea acestei funcţii familiale şi sociale. Instrumentul adopţiei putea să
fie folosit de către părinte şi famlie fie atunci când nu exista, din motive de infertilitate sau
deces, un moştenitor biologic, fie, în cazul în care exista un copil biologic, acesta era decăzut
din drepturi şi înlocuit cu un copil adotat.
Adopţia pe bază de înrudire (kinship adoption) a fost practicată mai cu seamă în familiile
extinse din societăţile agrare. Prin ea se urmărea consolidarea familiei extinse, slăbirea
legăturilor exclusive dintre părinţi şi copil, ca o precauţie în faţa tendinţelor de atomizare şi
individualism. În astfel de societăţi (întâlnite în Africa, la eschimoşi, la polinezieni; în India
era interzisă adopţia din afara castei, iar in Polinezia acst lucru era considerat o ruşine), invers
decât în culturile moderne occidentale de tip liberal bazate pe dezvoltarea autonomiei

53
Martine Segalen, op. cit. p. 187
54
ibidem, p. 187
55
Nick Allen, Making Sense of the Children Act 198, 2005.
56
Kerry O'Halloran. op. cit.

41
indivizilor uneori în defavoarea intereselor de grup, autorealizarea sinelui nu este concepută
decât în cadrul grupului familial. În familiille din China sau Indochina, vina şi ruşinea sunt
resimţite nu individual, ci la nivel de familie, toţi sunt responsabili pentru greşeala facută de
un membru al familiiei lor57.
Adopţia în vederea uşurării condiţiei celui adoptat. Acest tip de adoţie este întrucâtva opusă
celei precedente ( este o non-kinship adopţie). În Imperiul Roman ea era practicată în vederea
avansării sociale a celui adoptat58. Acest tip de adopţie era des întâlnită pentru alegerea unui
succesor într-o funcţie de stat (la conducerea armatei sau la domnie). În alte părţi ale lumii
(Japonia, Irlanda medievală), acest tip de adopţie reprezenta o modalitate de a consolida
legăturile dinte familii sau clanuri diferite. Acest tip de adopţie, ca formă de legătură social,
este asemănătoare practicii clientelismului saocial, prin care copilul unui anumit vasal, de
exemplu, este crescut în vederea primirii unei funcţii ulterioare la curtea suveranului.
Adopţia copiilor ca srijin pentru familia adoptivă. Scopul acestui tip de adopţie a fost
exclusiv din perspectiva interesului societăţii, deşi s-a considerat că este în interesul copiilor.
Copii încredinţaţi pentru adopţie în astfel de cazuri erau copii defavorizaţi, orfani, copii
nelegitimi, cei proveniţi din familii sărace. În Mare Britanie, din timpul imperiului colonial,
ei erau trimişi spre adopţie în familii din coloniile din America de Nord sau Australia. Acest
tip de adopţie a fost practicat, de asemenea, în Elveţia59 până în secolul al XX-lea.
Adopţia din motive legate de binele copilului. La baza acestui tip de adopţie stau motive
filantropice. Ea este o formă modernă a adopţiei de tip non-kinship. Ea îi are în vedere pe
copii nefericiţi, nedoriţi, fie ei neglijaţi sau abandonaţi. O dată cu societatea industrială,
existenţa familiilor extinse, legate de obicei de cultivarea pământului şi nevoia de forţă de
muncă, bate în retragere în faţa familiei nucleare. În familia nucleară de tip muncitoresc,
veniturile sunt dobândite prin munca salarială a persoanelor mature, de obicei bărbatul, iar
copii trebuie întreţinuţi. În această situaţie, copilul devine o povară pentru familiile sărace,
de unde şi încredinţarea acestora unor case de muncă (workhouses), care în schimbul muncii
acestora, le ofereau un pachet de măsuri sociale, precum hrana, asistenţa medicală şi educaţia.

57
despre resimţirea rusinii în societăţile asiatice de acest tip şi în cele europene vezi Daniel Goleman, Emoţiile
distructive. Dialog ştiinţific cu Dalai Lama, Curtea Veche, Bucureşti, 2005.

58
Hugh Lindsay, op. cit.
59
Jean Jacques Yvorel, ,,Enfants places, enfances perdues” // journals open edition.org/rhei/3546.

42
Cu timpul, aceste aşezăminte încep să fie percepute mai degrabă ca nişte aşezăminte punitive,
un fel de case de corecţie improprii pentru dezvoltarea normală a copilului60.
Adopţia din motive de incapacitate a unui cuplu de a avea copii. Acest tip de adopţie se
confruntă cu un dezechilibru în societatea occidentală, pe de o parte, scăderea numărului de
copii disponibili pentru adopţie în ţara de origine, şi pe de altă parte creşterea cuplurilor care
nu pot să aibă copii din motive precum creşterea infertitlităţii datorat stilului de viaţă
contemporan (creşterea gradului de poluare; utilizarea tot mai largă a tehnicilor şi mijloacelor
contraceptive şi începerea vieţii de familie la vârste mai înaintate ca odinioară) 61. Pe acest
fond, acest tip de adopţie se identifică în ultima vreme cu adopţia internaţională. Mai exact,
cuplurile în incapacitate de a avea copii bilogici se îndreaptă că ţările sărace cu natalitate
crescută pentru a adopta un copil. Acest fapt ridică noi probleme faţă de adopţia tradiţională,
precum cele de natură rasială şi culturală.
O cercetare de referinţă a adopţiei în România 62 a încercat să circumscrie câteva aspecte
esenţiale ale acesteia precum: ,,caracteristicile adopţiei de succes în România"; motivele
adopţiei; modul şi contextul în care se face adopţia; relaţia părinţilor adoptivi cu copilul
adoptat; atitudinea comunităţii asupra adopţiei; adopţia ca un cadru de realizare a rezilienţei
copilului.
Studiul subliniază că la baza adopţiei se găsesc trei piloni de sprijin: legislaţia, serviciile de
specialitate şi mentalitatea. Referitor la scucesul adopţiei, răspunsul studiului subliniază că
adopţia reuşită se caracterizează prin faptul că există un ataşament securizant al copilului faţă
de părintele adoptiv. Astfel, cercetarea îşi asumă ca teorie cadru, teoria ataşamentului a lui
John Bowlby cu dezvoltările ulterioare din neurobiologia dezvoltării copilului. Ambele
subliniază importanţa interacţiunii dintre copil şi mediul (îngrijitorii săi) în copilăria timpurie,
când dezvoltarea copilului în primii doi ani depinde de stimularea emisferei drepte a
creierului, responsabilă de partea afectivă şi emoţională care contribuie la formarea unui
ataşament de tip securizant.
Meritul studiului este că încearcă să încadreze demersul adopţiei într-un context de
comprehensiune mai largă decât dimensiunea administrativ juridică. Adopţia este semnificată
ca un demers cu relevanţă personală şi socială crucială, în care cei implicaţi în acest demers

60
Crowther, M. A., The Workhouse Syistem 1834-1929. The History of an English Social Insitutution.
Routledge, 1983.
61
Kerry O’Halloran. op. cit, p.9.
62
Ana Muntean, Adopţia şi ataşamentul copiilor separaţi de părinţii biologici. Polirom, 2013, cap. IX.

43
sunt co-participanţi la realizarea unei construcţii de sens cu relevanţă ontologică: ,,Sub aspect
ontologic, am încercat să descoperim ce înseamnă în sine fenomenul adopţiei. Abordarea
noastră a fost una constructivistă considerând că adopţia, cu sensurile pe care le are acest
fenomen pentru cei implicaţi, nu este o situaţie sau un obiect dat în viaţa lor odată pentru
totdeauna, ci una care se construieşte şi se revizuieşte în funcţie de o multitudine de
factori”63. În acest sens, sunt puse în lumină aspecte inedite ale procesului adopţiei cu impact
asupra personalităţii participanţilor la acest demers, astfel se constată că în unele cazuri
adopţia se constituie într-o ,,renaştere simbolică", observându-se tendinţa părinţilor de a
schimba numele copiilor.
Motivul cel mai frecvent întâlnit al adopţiei este infertilitatea. Alte motive au fost unele
contextuale, precum descoperirea existenței în sistemul de protecţie a copilului a unui alt frate
al copilului adoptat sau, din motive umanitare, au invitat acasă, duminica un copil dintr-o
instituţie de protecţie, de care s-au ataşat şi ulterior l-au adoptat.
,Atitudinea comunităţii faţă de îngrijirea copilului abandonat şi faţă de adopţie. În urma
aplicării unui chestionar pentru relevarea expectanţelor la nivel de mentalitate asupra
adopţiilor s-a constatat că doar 38.3 % dintre respondenţi văd în adopţia copiilor abandonaţi
soluţia optimă, restul optând pentru alte soluţii, după cum urmează: 31,7% dintre respondenţi
au considerat că instituţionalizarea copiilor este o soluţie potrivită pentru copiii aflaţi în
dificultate, 12,2% au indicat plasarea copiilor într-un mediu adecvat, altul decât cel
inistituţionalizat. Alţii văd soluţia într-o legislaţie adecvată ( 5%), alţii în implicarea Bisericii.
O a doua întrebare, referitoare la cine trebuie să-şi asume responsabilitatea îngrijirii copiilor
separaţi de părinţii lor, răspunsurile au fost: 52,2% au considerat că rezolvarea problemei în
acest caz revine autorităţilor; 10,6% au indicat ONG-urile, 25,6% au identitifcat specialiştii
din domeniul protecţiei copilului ca fiind cei mai potriviţi; iar 5,6% au răspuns că nu ştiu.
Următoarele întrebări ale chestionarului sunt întrebări punctuale referitoare la copiii
abandonaţi, pe grupe de vârstă, şi la cine ar trebui să se îngrijească de ei.
Din răspunsurile la primele două întrebări, nuanţate de răspunsurile le celelalte întrebări, se
constată o atitudine de neasumare a îngrijirii copiiilor abandonaţi în mod direct, prin
intermediul familiei sau al comunităţii şi lăsarea acestora în grija instituţiilor statului, fapt
care vine atât dintr-o lipsă de informare, cât şi dintr-o inerţie relativă la implicarea directă,
datorată modului de acţiune a statului în astfel de cazuri în perioada comunistă. Autorii
studiului remarcă faptul că, la ora actuală, avem de a face cu o formă de disonanţă cognitivă

63
ibidem, p. 262.

44
între aspectul normativ al legislaţiei în ceea ce priveşte principiul subsidiarităţii adopţiei şi
mentalitatea de zi cu zi. În măsura în care la nivel declarativ se acceptă implicarea
comunităţii, dar la nivel practic este vorba de evitare a implicării.
În mediul rural din România, conchide studiul, adopţia aduce cu sine o formă de stigmatizare
a copilului şi a familiei adoptatoare, fapt care-i face pe părinţii adoptivi să ascundă realizarea
adopţiei, iar în unele cazuri chiar să se mute din comunitatea în care trăiau: ,,reacţii de
respingere mai puţin evidente sunt semnalate de numeroşi părinţi adoptivi, mai ales de către
cei ce locuiesc în zone rurale, unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea. Familiile adoptive
sunt oarecum desconsiderate" 64
Factori care influenţează rezilienţa. Se subliniază de asemenea importanţa rezilienţei copiilor
adoptaţi cu experienţe traumatizante datorate abandonului şi instituţionalizării în sistemul de
protecţie a copilului. Relevante în succesul procesului de rezilienţă sunt următoarele
caracteristici: a) vârsta la care a fost abandonat; b) condiţiile în care s-a făcut abandonul;
c) momentul în care s-au realizat plasarea copilului în instituţia de protecţie.
În contextul societăţii româneşti, factorii care contribuie la realizarea rezilienţei copiilor
adoptaţi sunt familia, şcoala şi reţele de sprijin, între care un rol important îl are biserica: ,,La
începutul vieţii sale în noua familie, părinţii sunt pentru copilul adoptat unica resursă de
dezvoltare, rămânând astfel în primii ani. În spatele părinţilor însă se află rudele din familia
extinsă şi întreaga comunitate, cu vecinii, instituţiile, valorile şi normele la care copilul va fi
parte".65

CAPITOLUL 2. FAMILIA, CONDIŢIA SINE QUA NON A ADOPŢIEI

2.1. Introducere. Familia - cadrul natural al adoptiei

Adopţia ca alternativă optimă a copilului aflat într-o situaţie defavorizantă nu-şi poate afla
împlinirea decât în cadrul familiei. Optimul acestei alteranitive îl constituie faptul că sprijinul
unui astfel de copil se regăseşte în cadrul cel mai firesc de dezvoltare a sa ca fiinţă umană în
creştere, respectiv familia. În acest cadru, mai mult decât în alte forme instituţionalizate
dezvoltate pentru ajutorarea sa, el se dezvoltă pe deplin din perspectiva capacităţilor sale
biologice şi sociale. Prin adopţie, copilul nu mai este doar îngrijit în cadrul unei familii, ci

64
Ibidem, 293.
65
Ibidem, p 329

45
este asumat de către aceasta în totalitate ca parte a sa, el asumându-şi la rândul său familia ca
o parte firească nu doar a dezvotării sale, ci a existenţei şi identităţii sale, o identitate care
este mai mult decât una socială sau psihologică, ci una existenţială. Trecerea de la statutul de
îngrijit sau tolerat într-o familie la statutul de copil al unei familii reprezintă un astfel de salt
ontologic cu puternice transformări, atât în personalitatatea copilului, cât şi a membrilor
familiei în care el intră: el devine fiu sau fiică, frate, văr, nepot; ceilalalţi la rândul lor devin
mamă, tată, fraţi, unchi, mătuşi, bunici.
Adopţia reuşită pe deplin este aceea în care aceste relaţii de rudenie se sudează pe deplin nu
doar sub aspectul statusului social, prin accesul la anumite drepturi şi recunoaştere juridică în
baza relaţiilor de înrudire asumate de ambele părţi prin adopţie, ci şi emoţional. Copilul
adoptat devine parte intimă din sufletul familiei şi chiar dacă relaţia de rudenie nu este una
care vine pe cale biologică, printr-o alchimie afectivă specială ea devine la fel de strânsă şi
naturală ca înrudirea biologică, copilul devine fiul / fiica lor, iar ei devin părinţii săi, mama,
tatăl său.
Regăsirea copilului adoptat într-o familie înseamnă, fără nici o exagerare, o resituare a sa
într-o matrice ontologică, în forma sa naturală de creştere şi dezvoltare. De ce este familia
forma ontologică cea mai propice pentru dezvoltarea unui copil şi nu o altă formă, aceasta
este o intrebare de natură antropologică şi metafizică. Ce se întâmplă în cadrul ei atât de
benefic pentru dezvoltarea copilului şi nu se întâmplă în celelalte forme/cadre de substituţie
de inserare a unui copil în vederea creşterii şi dezvoltării sale?
Familia devine astfel, un obiect de cercetare din cel puţin două perspective majore, din
interior şi din exterior. Abordarea familiei din interior se focalizezează pe studierea şi
înţelegerea diversităţii de relaţii şi fenomene care iau naştere şi se dezvoltă în interiorul
acestui univers, familia. Relaţii interdependente de natură biologică şi psihologică,
observabile în dezvoltarea psiho-biologică firească a copilului în funcţie de mecanisme
filogenetice şi ontogentice. Două dezvoltări teoretice preocupate de cercetarea acestui
complex de fenomene care au loc în interiorul acestui univers, spre exemplu, sunt teoria
ataşamentului şi cea a rezilienţei.
Abordarea din exterior a familiei are în vedere diversitatea de forme familiale dezvoltate
cultural şi social. Din această perspectivă, familia reprezintă o matrice naturală dezvoltată
cultural.
Ca atare, procesul adopţiei trebuie să ia în considerare toate aceste aspecte legate de familie,
fapt care impune o trecere prealabilă în revistă a principalelor perspective despre familie.

46
Perspective culturale/ antropologice / istorice şi sociologice asupra familiei.
Antropologia, cu diversele sale ramificaţii contemporane, antropologia fizică, antropologia
culturală, antropologia filosofică reprezintă într-un fel perspectiva disciplinară cu întrebările
de adâncime asupra familiei ca formă fundamentală de cristalizare a umanităţii la nivel
biologic, istoric şi cultural.
2.2 Imagini şi perspective culturale asupra familiei
Miturile, religia, filosofia. Întrebările referitoare la originea familiei, ce este ea, care este
structura ei şi care este rolul ei se regăsesc în religie şi filosofie. Familia are un rol fondator
pentru umanitate. În cartea ,,Facerea” din Biblie ni se spune că după ce a fost plăsmuit Adam,
Dumnezeu a considerat că ,, Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor potrivit pentru
el 66 . Ideea care se desprinde de aici este legată de nevoia de relaţie pentru împlinirea
umanităţii, omul nu este făcut să fie singur, iar prima formă de construire a relaţionării este
familia. Familia este nucleul tuturor formelor ulterioare de relaţionare umană la nivel social.
Dinspre filosofie, Aristotel avea să sublinieze şi el acest aspect: ,,din aceste două tipuri de
comunitate, prima apare familia, căci bine spunea poetul Hesiod: <<caută-ţi întâi o locuinţă,
apoi o femeie şi-o vită>>, căci vita este sluga săracilor. Astfel, comunitatea naturală
constituită în vederea vieţii cotidiene este familia”67. Ca atare, pe linie religioasă familia este
o ordine divină, conform filosofiei lui Aristotel, familia ţine de ordinea naturală. În măsura în
care familia este o instituţie naturală de bază, respectiv nucleul tuturor formelor de socializare,
este evident că ea reprezintă cadrul cel mai propice pentru creşterea copilului în calitate de
progenitură umană. Aşadar, emoţional, fizic şi social, copilul se dezvoltă deplin în primul
rând în cadrul unei familii. Tot în filosofia antică este dezvoltat şi reversul ideii că familia
este o instituţie naturală, respectiv ideea că familia este un construct care poate fi suplinit la
fel de bine cu un alt cadru, în sensul tradiţional printr-o formă de instituţionalizare.
,,Astfel Platon susţine că, imediat după naştere, copiii trebuie luaţi de la mamă
şi adunaţi într-un local special (staul al mieilor) unde sînt nutriţi de doici alese
dintre mamele care au născut; dar acest lucru trebuie făcut astfel încît nici una
dintre mame să nu-şi mai poată recunoaşte propriul său copil. Copiii primesc o
educaţie comună. Tot astfel sînt distribuite şi femeile. Vor exista, desigur,
căsătorii şi femei particulare; dar astfel încît coabitarea bărbatului cu femeia
să nu presupună o înclinaţie personală, individul să nu-şi poată impune gustul

66
Biblia Ortodoxă, Facerea, cap. 2.
67
Aristotel, Politica, p 35, Editura IRI, 2001.

47
 său particular, decizînd care este bărbatul şi femeia destinaţi unul altuia.
Femeile trebuie să procreeze de la etatea de 20 la 40 de ani, iar bărbaţii vor
avea femei de la etatea de 30 la 55 de ani. Pentru a împiedica incestul, copiii
care se vor naşte pe timpul cît un bărbat este căsătorit vor fi consideraţi toţi
drept copii ai lui. Femeile, a căror destinaţie esenţială este viaţa de familie sînt
private în statul platonician de acest teren al lor”68.

Deşi tema familiei nu este o temă esenţială a teoriilor filosofice, ea decurgând din abordarea
problemei naturii umane sau a societăţii politice, în dezbaterile filosofice, precum cele de mai
sus, este ridicată pentru prima dată alternativa caracterului natural sau artificial al familiei.
Alternativă, care chiar dacă nu este afirmată explicit, reprezintă fondul pentru diversele tipuri
ulterioare de dezbatere asupra familiei. În cazul temei noastre de cercetare, adopţia, relevanţa
acestei distincţii este destul de clară: dacă familia nu este o formă naturală, atunci ea poate fi
substituită cu suces de orice cadru nenatural, dar funcţional în vederea creşterii şi dezvoltării
unui copil fără familie biologică sau cu o familia biologică nefuncţională, spre exemplu.
Perspectiva contractualistă asupra familiei. În gândirea şi cultura europeană modernă,
concepţia despre familie a fost influenţată de gândirea liberală, care are la bază ideea de
contract social, aşa cum a fost ea formulată de fondatorii gândirii socio-politice moderne
precum John 69
Locke şi Jean Jacques Rousseau 70 . Ideea contractului social reflectă o

68
Hegel, Prelegeri de istoria filosofiei, vol. I. Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1963,
, p. 558.
69
,,Deoarece Dumnezeu 1-a făcut pe om o asemenea făptură încât, conform propriei Sale aprecieri, nu era bine
să fie lăsat singur, 1-a pus pe acesta sub imperiul puternicelor obligaţii ale necesităţii, convenabilitătii şi
înclinaţiei, care să îl împingă spre societate, înzestrându-1, de asemenea, cu intelect şi limbaj, pentru a o
perpetua şi a se bucura de ea. Prima societate a fost aceea dintre bărbat şi soţie, care a dat naştere aceleia dintre
părinţi şi copii, la care s-a adăugat în timp aceea dintre stăpân şi servitor. Şi, deşi toate aceste societăţi se pot
reuni, aşa cum se întâmplă de obicei, alcătuind o singură familie, în care stăpânul sau stăpâna deţine, în funcţie
de familie, un fel de conducere, fiecare dintre acestea sau toate împreună sunt insuficiente pentru o societate
politică, după cum vom vedea, dacă examinăm diferitele scopuri, legături şi obligaţii ale fiecăreia dintre ele.
Societatea conjugală este alcătuită printr-un contract (compact) voluntar între bărbat şi femeie; şi, deşi ea
constă în principal în comuniunea şi dreptul fiecăruia la corpul celuilalt, aşa cum este necesar scopului său
principal, procreaţia, ea aduce cu sine şi sprijinul reciproc, ajutorul şi comuniunea de interese, necesare nu
numai pentru a-i uni prin grijă şi afecţiune, ci şi pentru descendenţii lor comuni, care au dreptul de a fi hrăniţi şi
întreţinuţi de ei, până sunt în stare să îşi poarte singuri de grijă.” în John Locke, Al doilea tratat despre
cârmuire, Editura Nemira, 1999, p.77.

48
concepţie voluntaristă, conform căreia liberul arbitru al indivizilor este determinant atât
pentru naşterea comunităţii precum şi a tipului de asociere prin care se modelează societatea
politică şi societatea în ansmablul ei. Alături de voluntarism, concepţia liberală este
caracterizată deopotrivă de o formă sau alta de individualism. Aceasta în măsura în care
individul este cel care determină în primă instanţă prin libertatea deciziilor sale consecinţele
unui parcurs la nivel social. Privind din această perspectivă familia, ea este un construct al
deciziilor individuale şi sociale, societatea la rândul ei, fiind consecinţa deciziilor individuale
în vederea unui contract social71.
Perspectiva contractualistă asupra familiei tinde să neglijeze însă, dimensiunea biologică
asupra familiei, cu influenţele sale ereditare şi intergeneraţionale. Aspect care nu trebuie
totuşi neglijat, în măsura în care familia, cel puţin pe linia procreaţiei, cu toate aspectele sale,
nu este doar un construct intelectual, ci şi un complex de interacţiuni şi consecinţe de natură
biologică. Astăzi, acest aspect destul de prezent în dezbaterile despre familie şi mai ales în
cele despre adopţie. Dezbaterile despre raportul dintre dimensiunea culturală şi cea a
biologică în cadrul familei sunt subsumate în lucrările pe această temă sub dihotomia
sugestivă nature-narture.
Perspectiva biologistă asupra familiei. Evidenţierea dimensiunii biosociale a familei este
întâlnită în studiile de biosociologie sau etologie umană. Cercetările de etologie animală 72

70
,,Cea mai veche dintre toate societăţile — şi singura naturală — este familia. Dar nici copiii nu rămîn legaţi de
părinţi decît atîta timp cît au nevoie de ei ca să-şi asigure viaţa. De îndată ce această nevoie încetează, legătura
naturală se dizolvă. Copiii, scutiţi acum de ascultarea pe care o datorau părintelui, ca şi acesta, scutit acum de
îngrijirea datorată copiilor, îşi recapătă cu toţii, în egală măsură, independenţa. Dacă continuă să rămînă uniţi, ei
nu mai fac aceasta în chip natural, ci voluntar; iar familia, la rîndul său, se menţine numai prin convenţie.” în
Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, Editura ştiinţifică, 1957, p. 84.
71
Paul C. Santilli, ,,The family and social contract theory”, în Albert C. Cafagna, Richard T. Peterson, and Craig
A., Staudenbaur, Child nurturance. Philosophy, Children, and the Family, vol.1, Plenum Press, 1982.

72
,,în domeniul ştiinţelor biologice, etologia este definită drept studiul comportamentelor animalelor în mediul
lor natural de viaţă. E a fost fundamentată în al treilea deceniu al secolului nostru de către naturaliştii O.
Heinroth, C. O. Whitman şi J. Huxley, fiecare evidenţiind un aspect sau altul al comportamentului animal
instinctiv, pe care l-au explicat ca o consecinţă a adaptării filogenetice a speciei. E. animală analizează raportul
dintre cee a ce este moştenit şi ceea ce este învăţat în comportamentul animal, formele de comunicare, de
organizare ierarhică, de manifestare a instinctelor de teamă, dragoste, solidaritate, solitudine, abandon etc.,
precum şi structurile comportamentelor de semnalizare socială, denumite de J. Huxley <<ritualuri>>". Ion
Ungureanu, ,,Etologia”, în Catalin Zamfir, Dicţionar de sociologie , Editura Babel, 1998, , p. 224.

49
din secolul al XX-lea au fost extinse spre etologia umană, caracterizată ca domeniu
disciplinar situat între biologie şi sociologie, care ,,se bazează pe observarea
comportamentelor în situaţiile naturale ale vieţii şi pe modul de abordare comparativ,
încercînd să sintetizeze datele morfologiei, ecologiei, fiziologiei şi biologiei evoluţionare cu
cele ale antropologiei, sociale, psihologiei şi, desigur, ale sociologiei. În acest fel, se încearcă
revizuirea unor paradigme sociologice consacrate (în mod deosebit a sociologismulul), cu
scopul de a preciza cât din natura umană este moştenit şi cît este dobîndit, pentru a putea
stabili limite mai precise de validitate atît pentru enunţurile biologice, cît mai ales pentru cele
sociologice. În ambele ipostaze ale sale.” 73 Pe o poziţie asemănătoare, dar mai reducţionistă
se găseşte şi sociobiologia, domeniu disciplinar care, pornind de la studierea
comportamentului insectelor sociale, extrapolează o serie de observaţii şi conculzii la
comportamentul social al indivizilor umani. Ideea de bază a sociobiologiei este legată de
transmiterea de la o generaţie la alta a unor modele comportamentale. Criticii sociobiologiei
acceptă acest fapt incontestabil ştiinţific, dar consideră că acesta nu trebuia absolutizat şi că,
în cazul omului, avem de a face cu un proces mai complex de modelare caracterizat prin
diversitate culturală şi plasticitate adaptivă la nivel individual74.
În dezbaterea nature-nurture, susţinătorii ,,naturii” sunt apărătorii unui determinism biologic
care are la bază diferenţierea hormonală şi genetică între sexe, care, consideră ei, este
determinantă în manifestările comportamentale, în influenţarea şi definirea multora din
rolurile sociale asumate de bărbaţi şi de femei, cu precădere a rolurilor ce revin acestora în
cadrul familiei. Pe de altă parte, susţinătorii ,,nurture” subliniază influenţa relativă a
dimensiunii biologice asupra determinării stărilor psihologice ale indivizilor şi a
comportamentului social al acestora75.
Din perspectiva adopţiei, dezbaterea nature-narture are o serie de implicaţii, precum
posibilitatea recuperării prin inserţia într-un mediu familial adecvat a copiilor cu handicap
sau care au suferit o anumită formă de abuz. În asemenea cazuri, acceptarea unui determinism
biologic ineluctabil este echivalentă cu lipsa de orizont în ceea ce priveşte speranţa de

73
ibidem.
74
K. Sterelny, ,,Sociobiology: Philosophical Aspects”, în Neil J. Smelser, Paul B. Baltes, International
Encyclopedia Of The Social & Behavioral Sciences, Elsevier Science Ltd. 2001.
75
Hugh T. Wilder ,,Mother/Nature. A skeptical look at the unique naturalness of maternal parenting”, în Albert
C. Cafagna, Richard T. Peterson, and Craig A. , Staudenbaur, Child nurturance. Philosophy, Children, and the
Family, vol.1, Plenum Press, 1982.

50
rezilienţă, de exemplu, a copiilor cu tulburări de ataşament în perioada copilăriei mici, care
au afectat dezvoltarea normală a arhitecturii creierului, după cum arată studiile
recente: ,,Cercetările în domeniul neuroştiinţelor (realizate în majoritate pe rozătoare, însă şi
pe unele primate nonumane), au demonstrat recent că astfel de relaţii pozitive timpurii
contribuie la formarea şi întărirea arhitecturii creierului […]La nivel molecular, densitatea
unui receptor nervos (receptorul glucocorticoid), aflat în acea zonă a creierului implicată în
memorie (hipocampus), este diferită la puii de şobolan care au beneficiat de o îngrijire
maternă bună faţă de aceia care au primit o îngrijire de calitate redusă (care se pare că explică
diferenţele în ceea ce priveşte abilitatea de a răspunde la stres).”76
O a doua implicaţie a acceptării unei poziţii biologist deterministe asupra familiei conduce la
acceptarea unor roluri prestabilite ale părinţilor în cadrul familiei în funcţie de sex. Fapt care
conduce la o respingere şi mai puternică a acestei poziţii de către minorităţile sexuale şi
dreptul acestora de a întemeia o familie şi, prin urmare, de a adopta copii.

2.3. Teorii sociolgice despre familie

Familia din perspectiva analizei sistemice. Analiza sociologică sistemică a familei are la bază
ideea că familia este un subsistem în cadrul sistemului social. Societatea este un ansamblu de
sisteme care interacţionează între ele şi sunt interdependente, astfel încât o modificare în unul
din subsistemele acestui ansamblu conduce la influenţe în celelalte subsisteme şi în întregul
sistem social. În acest sens, disfuncţionalităţile din cadrul susbsistemului familie va conduce
la consecinţe la nivelul ansamblului social. Făcând o comparaţie între sistemele homeostatice
şi sistemul social cultural, unul din reprezentanţii analizei sistemice, Walter Buckley 77 ,
consideră că sistemul sociocultural este caracterizat nu de un echilibru static, ci de unul
dinamic: ,,sistemul sociocultural este unul adaptativ complex şi nu unul bazat pe echilibru.
Caracteristicile acestor sisteme constau în faptul că sunt deschise nu numai spre exterior, ci şi
spre interior, astfel încât schimbările reciproce dintre componente pot să dea naştere la
modificări în natura componenţilor înşişi, cu importante consecinţe pentru tot sistemul 78”.

76
Charles A, Nelson, Nathan A. Fox, Charles, 2014, Copiii abandonaţi ai României: privaţiune, dezvoltare
cerebrală şi eforturi de recuperare , p. 22, Editura Trei, Bucureşti.
Boj
77
Walter Buckley, Sociology and Modern Systems Theory, Prentice-Hall, New Jersey., 1967.
78
Maria Constantinescu, Sociologia familiei probleme teoretice şi aplicaţii practice, Editura Universităţii din
Piteşti, 2004, p. 117.

51
Familia însăşi este un subsistem cu grad relativ ridicat al dinamicii sale, prin fluctuaţiile de
vârstă şi schimbarea structurii. În măsura în care se accceptă idea familiei ca sistem, sunt
identificate ,,familii deschise” şi ,,familii închise”, pornind de la modelul de sistem propus de
Katz şi Kahn79, definit prin intrări (input) şi ieşiri (output), se constată că familiile deschise se
caracterizează prin interacţiuni cu indivizi şi grupuri, cu mediul social din afara familiei prin
inputuri (oferirea de acces la resurse materiale sau simbolice, transfer de mesaje ideoligice,
valori etc.) sau prin outputuri (persoanele dintr-o familie se angajează într-o serie de
schimburi interindividuale ca forţă de muncă, resurse morale şi intelectuale etc.).
Familiile închise tind spre autarhie şi izolare. Între familie ca susbsistem şi sistemul social
există un raport biunivoc, pe de o parte fiecare individ dintr-o familie tinde să-şi urmeze
nevoile şi interesele sale, dar, pe de altă parte, ele trebuie să se conformeze normelor sociale
şi reacţiilor celorlalţi indivizi din societate: ,,Individul uman intră în contact cu diverse
subsisteme, integrându-se în acestea şi interiorizându-le: familie, şcoală, grup de egali, în
final interiorizându-şi (la vârsta adolescenţei) structura socială în ansamblul său. Prima
colectivitate integratoare este familia de origine. Modelul actual al familiei nucleare, chiar
dacă nu mai poate realiză singură procesul de socializare integrală a tinerei generaţii, exercită
totuşi o importantă funcţie de socializare primară, condiţionând astfel toate achiziţiile
ulterioare” 80 . Interacţiunea dintre subsistemul familial şi alte subsisteme este firească şi
complexă, în măsura în care un individ, prin rolurile sale diverse, poate să participle la mai
multe subsisteme sociale fără nicio contradicţie. În plan real, există o diversitate de forme ale
familiei: a) după numărul de parteneri pot fi familii monogame, poligame, familii nucleare,
familii extinse; b) după numărul de părinţi avem familii biparentale, monoparentale, familii
mixte sau reconstiute; c) după numărul de copii sunt familii fără copii, familii cu unul sau
mai mulţi copii; d) după orientarea sexuală a partenerului putem avea familii heterosexuale şi
familii homosexuale; e) după apartenenţa culturală sau etnică avem familii din aceeaşi cultură
sau familii mixte.
Familia din perspectiva analizei structurale. Reprezentativă în acest caz este analiza
întreprinsă de Talcott Parsons referitoare la raportul dintre „sistemul industrial” şi „tipul de
familie”. Luând în considerare două forme ale familiei, respectiv familia nucleară şi familia
extinsă, Parsons apreciază că sistemul industrial este compatibil cu familia nucleară, dar nu
cu cea extinsă. Parsons arată, în acest sens, că în timp ce în societatea tradiţională relevante

79
Daniel Katz, Robert L. Kahn, The Social Psychology of Organisations, Wiley, 1978.
80
Maria Constantinescu, op.cit. , 2004, p. 119.

52
erau relaţiile de rudenie şi statusul familial, în cea modernă de tip industrial, care este mult
mai mobilă, în prim plan trec performanţele individuale.
Analiza structurală nu are la bază o logică istorică de tip evolutiv, ci una funcţională. La
nivelul anasamblului unui sistem, la un moment dat pot exista mai multe structuri disponibile,
preferabilă va fi însă aceea care contribuie cel mai eficient la funcţionarea sistemului. În
cazul familiei, familia nucleară corespunde mai bine sistemului industrial decât familia
tradiţională extinsă. În cadrul unei familii întâlnim următor roluri: rolul conjugal (soţ şi soţie),
rolul parental (mamă şi tată), rolul fratern.
Astfel, rolul conjugal se exprimă în următoarele funcţii: cunoaşterea, comunicarea şi luare
deciziilor comune, îndeplinirea nevoilor sexuale în cadrul cuplului, susţinerea reciprocă.
Rolului parental îi revin funcţia de creştere şi educare a copiilor, modelarea personalităţii şi
orientarea în viaţă, transmiterea de valori şi modele comportamentale.
Rolul fratern are funcţii precum învăţarea interacţiunii între persoane egale, determinată de
spirit de solidaritate, de rivalitate şi competiţie, de negociere. Henry H. Stahl identifică
categorii de funcţii ale familiei, funcţii interne şi funcţii externe. Funcţiile interne au rol de
autoreglaj la nivelul familiei, iar cele externe de contact şi socializare a membrilor familiei cu
formele, normele şi valorile din ansamblul spaţiului social din care face parte la rândul ei
familia. Funcţiile interne sunt următoarele după Stahl: funcţii biologice; funcţii economice;
funcţii de solidaritate familială; funcţii pedagogico-educative şi morale81.
Într-o asemenea abordare sociologică de tip structural-sistemic, în care societatea este
sistemul cel mai general, constituit din susbsisteme, precum familia sau sistemul industrial,
atenţia principală revine funcţiei, nu indivizilor sau entităţilor concret-istorice. Entităţi
concret istorice, precum ,,familia extinsă” sau ,,familia nucleară”, nu sunt relevante decât în
măsura în care corespund cel mai bine funcţiei sistemului respectiv. În acest sens, funcţia
definitorie a societăţii de tip industrial este reproducţia, iar familia nucleară, mai dinamică,
corespunde mai bine acestei funcţii decât familia tradiţională extinsă focalizată pe conservare
(a statusului, a bunurilor familiale). Subsistemul familial şi funcţiile specificice ale acestuia,
raportat la ansamblul sistemului social se remarcă printr-o serie de funcţii utile la nivel social,
precum funcţii biologice şi sanitare, funcţii de socializare primară a copiilor, funcţii de
solidaritate familială, toate acestea sunt extrapolate în funcţii de la nivelul altor sisteme, care,

81
Henri H. Stahl, Statusuri, roluri, personaje şi personalităţi sociale. în Sociologie generală probleme, ramuri,
orientări, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970.

53
împreună contribuie la una din finalităţile centrale ale întregului sistem social, precum
coeziunea şi echilibrul: ,,Principala cerinţă metodologică a analizei funcţionale este stabilirea
elementelor cu funcţii determinante în sistem, acelea de care depinde însăşi funcţionarea
întregului. Specific demersului funcţionalist este faptul că porneşte de la funcţia globală a
unui sistem şi derivă din aceasta subfuncţiile corespunzătoare. La rândul lor şi ele se ramifică
în mai multe subfuncţii. Pe această cale, pornind de la cerinţele funcţionale, se determină
structura sistemului”82. Conform teoriei structural-funcţionaliste, familia este un element în
cadrul sistemului social, caracterizat de anumite funcţii, care constituie un ,,spaţiu funcţional”
al acestuia. Analizei structurale îi revine sarcina identificării acestor funcţii specifice fiecărui
element din sistem şi totodată de a releva pe cele concordante cu funcţiile generale ale
sistemului social.
Familia din perspectiva interacţionismului simbolic. Interacţionismul simbolic porneşte nu de
la structură sau sistem, ci de la individ şi procesul de edificare. Reprezentanţii
interacţionismului simbolic (H. Blumer şi E. Goffman) au fost influenţaţi de concepţia lui G.
H. Mead şi lucrarea acestuia Minte, sine şi societate83. Conform ideilor lui Mead, formarea
sinelui decurge din interacţiunea cu ceilalaţi. Din perspectiva interacţionismului simbolic,
lumea şi socialul nu ne sunt deja date, ci se construiesc în cadrul unei interacţiuni simbolice
între indivizi. Este vorba de un proces de negociere între individ şi societate. H.
Blumer ,,stabileşte trei premise fundamentale ale interacţionismului simbolic: 1) Fiinţele
umane acţionează faţă de lucruri pe baza semnificaţiilor pe care lucrurile le au pentru ei; 2)
Semnificaţia derivă din interacţiunea socială; 3) Semnificaţiile sunt modificate de
interpretările utilizate de persoane în situaţiile concrete” 84. Raportul dintre o lume socială
strict obiectivă şi dimensiunea subiectivă a societăţii se estompează, subiectul uman
interacţionează totuşi cu o structură obiectivă a societăţii, determinată cultural, prin
instituirile acesteia precum tradiţiile, limbajul, numai că acestea se găsesc în dialog cu
personalitatea individului uman. În ceea ce privişte familia, ea reprezintă, de asemenea, un
mediu de interacţiune şi negociere între membri acesteia85.

82
Maria Constantinescu, op.cit. 125.
Michel Lallement, Istoria ideilor sociologice. De la Parsons până în zilele noastre. Vol. 2. Editura Antet.
83

Bucureşti, Lallement, M. .1994. Istoria ideilor sociologice. De la Parsons până în zilele noastre. Vol. 2. Editura
Antet. Bucureşti.

84
Maria Constantinescu, op.cit. p. 127.
85 Maria Voinea, (coord). Sex şi sancţiune. Editura Mediauno. Bucureşti.2002.

54
Înţelegerea familiei trebuie să pornească din interior, de la analiza interacţiunilor dintre
membri săi. În această privinţă, o atenţie deosebită trebuie acordată limbajului, purtător de
semnificaţii şi simboluri relevante pentru universul indivizilor. Metodele şi rezultatele
interacţionismului simbolic utilizate în contextul familiei au o relevanţă deosebită, mai ales în
ceea priveşte sublinierea comunicării şi soluţionarea conflictelor din cadrul grupului, precum
şi reacţia la factorii de stres86.
Etnometodologia. Desprinsă şi asemănătoare interacţionasimului simbolic, etnometodologia
apare prin contribuţiile lui H. Garfinkel. Ea se caracterizează printr-o preocupare mai mare
faţă de dimensiunea episodică a interacţiunii sociale, pe caracteristicile vieţii de zi cu zi a
participanţilor. Ea este preocupată de metodele prin care oamenii se raportează unii la alţii şi
la normele sociale în mod concret, prin capacitatea lor de coordonare pe baza unor deprinderi
şi cunoştinţe deprinse în mod implicit din participarea la acelaşi context cultural. Cei din
afara contextului cultural, care nu sunt participanţi direct la acesta nu vor avea decât o
înţelegere aproximativă a modului de utilizare a limbajului şi semnificaţiilor celor din interior,
a modului de funcţionare a comunicării: ,,Ideea de bază este că oamenii acţionează şi
interacţionează pe baza unei strategii ce implică un sistem de coduri de acţiune construit pe
câteva axiome de conduită ce s-au constituit şi s-au sedimentat în practica rutinieră”87.
Conversaţia situaţională, de zi cu zi, din viaţa familiei analizată din perspectiva metodologiei
etnometodologice reprezintă un material elocvent pentru determinarea atitudinilor, intenţiilor,
profilului membrilor şi universului unei familii date. Spaţiul familial oferă una din situaţiile
de comunicare din societate, în care codurile implicite sunt supuse interpretării
etnometodologului. Alte asemenea situaţii abordate de etnometodolog pot fi mersul la
magazine şi statul la coadă, mersul la medic etc. Specificul metodologiei acestei direcţii
sociologice este acccentul pe caracterul inductiv, direct al cercetării, datele culese într-un
anumit moment şi timp trebuie abordate contextual, prin interpretare, pentru corecta şi
deplina înţelegere a situaţiilor respective. Ca atare, ele nu pot fi subsumate unor reguli
generale fără riscul de a deturna semnificaţia lor contextuală, de tip faţă-în-faţă. În acest sens,
S. E. Clayman rezumă astfel caracteristicile etnometodologiei în raport cu celalte demersuri
sociologice: ,,Majoritatea teoriilor sociale consideră viaţa socială ca fiind constituită de
entităţi structurale (instituţii sociale, sisteme culturale de simboluri, structuri rasiale, clase,

86
Raluca Popescu, Introducere în sociologia familiei: familia românească în societatea
contemporană, Polirom, 2009.

87
Maria Constantinescu, op.cit.

55
genuri etc.), care se situează în afara fluxului evenimentelor din viaţa de zi cu zi şi care
exercită o mai mare sau mai mică influenţă asupra cursului evenimentelor. Asemenea teorii
au la bază o concepţie <<de sus în jos>> (top-down) despre ordinea socială. Prin contrast,
Garfinkel ne oferă o concepţie <<de jos în sus>> (bottom-up)”88.

2.4. Căsătoria, dinamica familiei contemporane şi relevanţa adopţiei

Căsătoria poate fi definită din mai multe puncte de vedere, istoric, sociologic, juridic.
Din perspectiva sociologică, familia este un grup constituit pe baza unor legături de căsătorie
şi rudenie, pe bază de consangvinitate. Coeziunea acestui grup o dă, de asemenea,
împărtăşirea unor valori aspiraţii, sentimente şi valori comune. În cadrul acestui grup
predomină relatiile directe, de tip informal. La nivel informal, comportamentul fiecărui
membru din cadrul familiei este determinat de un anumit rol, cel de soţ, de tată, de copil, frate
etc. Este vorba în acest caz, de un proces de socializare internă, prin învăţare implicită sau
explicită a acestora, în funcţie de modele de socializare mai ample, precum tradiţia şi cultura
din care face parte familia, credinţa religioasă, statusul şi rolul social din afara familiei pe
care-l exercită un anumit membru al familiei. În societăţile patriarhale, de exemplu, capului
familiei îi revenea şi un rol civic şi politic. Din punct de vedere juridic, familia este un grup
de persoane între care se instituie o serie de drepturi şi obligaţii care trebuie respectate în mod
imperativ. Este vorba de încheierea oficială a căsătoriei, obligaţiile şi drepturile soţilor unul
faţă de celălalt, obligaţiile faţă de copii, reglementarea transmiterii moştenirii în cadrul
familiei, modul de constituire a rudeniei civile în cazul adopţiei89.
La baza căsătoriei stau mai multe motive: afectivitate, motive economice, motive de clasă şi
statut, motive culturale. Odinioară, predominante erau căsătoriile în cadrul aceloraşi
comunităţi sau categorii sociale (homogamie). În cultura occidentală, forma socială standard
de întemeiere a familiei a fost căsătoria. Giddens (2000) oferă următoarea
definiţie: ,,Căsătoria poate fi definită ca o recunoaştere socială şi o uniune sexuală aprobată
între doi indivizi adulţi. Când doi oameni se căsătoresc, ei devin rude; legătura căsătoriei
lărgeşte aria relaţiilor de rudenie. Părinţi, fraţi, surori şi alte rude de sânge devin şi rude ale
partenerului, după căsătorie”90.

88
S. E. Clayman, ,,Ethnomethodology”, în Neil J. Smelser, Paul B. Baltes, International Encyclopedia Of The
Social & Behavioral Sciences, Elsevier Science Ltd, 2001.
89
Ion Mihăilescu, Sociologie generală. Polirom, 2003, pp. 157-158.
90
Anthony Giddens, Sociologie. Editura All, 2000, p. 154.

56
Căsătoria este aşadar o instituire socială care modelează cultural predispoziţii naturale de
natură instinctuală, precum reproducerea sexuală şi instinctual de conservare al speciei, pe
care le regăsim şi în lumea animalelor, fără a vorbi la propriu de ,,căsătoria” acestora 91. Fiind
de natură culturală, ea a fost modelată de-a lungul timpului, de mai multe orizonturi
aspiraţionale, interese şi valori. Mitologia şi religia au reprezentat astfel de orizonturi valorice
determinante pentru căsătorie o lungă perioadă de timp. În cultura occidentală, pe fondul
procesului de raţionalizare92 a societăţii început în secolul al XV-lea, o dată cu Renaşterea, şi
accentuat ulterior prin Revoluţia ştiinţifică din secolul al XVII-lea, Revoluţia industrială din
secolul al XIX-lea şi determinările culturale majore din secolul la XX-lea redate generic prin
formele ca ,,societatea de consum”, ,, revoluţia informaţională”, ,,societatea postmodernă”,
insituirea socială a căsătoriei tinde să fie concurată de forme alternative de uniune conjugală.
În abordările istorice ale familiei, acest fenomen de transformare a reprezentărilor despre
căsătorie sunt descrise în amănunt. Pe fondul acestui proces de ,,dezvrăjire” a lumii, după
expresia lui Max Weber, reglementarea şi determinarea simbolică a căsătoriei va trece mai
întâi din sfera religiosului, unde avea rolul de sacrament, în cel al societăţii civile în calitate
de căsătorie civliă. Referindu-se la dimensiunea istorică a instituţiei căsătoriei şi influenţarea
ei de către Biserică, Philippe Aries notează: ,,Chiar şi după ce creştinismul devenise religia
oficială a Imperiului Roman târziu (192-476), împăraţii se opuseseră căsătoriei pe viaţă,
necunoscute în toate civilizaţiile antice. Numai perseverenţa Bisericii şi influenţa ei asupra
stăpânilor Europei post-romane învinseseră divorţul: <<Ce a unit Dumnezeu, omul să nu
despartă>> (Matei, 19,6). Lumea a trebuit să se împace cu principiul acesta. Cum căsătoria
civilă nu exista, numai sacramentul consfinţea unirea soţilor”.
Societatea contemporană, eliberată de determinările religioase, de afirmarea şi diversificarea
libertăţilor individuale, supusă amalgamării reprezentărilor culturale, pe fondul
interculturalităţii, este dispusă să experimenteze forme culturale alternative ale uniunii
conjugale decât cele tradiţionale din cultura iudeo-creştină.
Conform unor studiu de la sfârşitul secoului al XX-lea, poziţia faţă de căsătorie în cultura
occidentală se caracteriza încă prin preferinţe de felul următor: ,,1. Căsătoria repezintă o
alegere personală liberă, bazată pe dragoste. 2. Maturitatea este condiţie implicită a căsătoriei.

91
Philippe Aries, Amor şi sexualitate în Occident, Editura Artemis, 1991, p. 188.
92
Procesul de raţionalizare a culturii occidentale este numit de Max Weber ,,dezvrăjire”, vezi Basit Bilal Koshul
- The Postmodern Significance of Max Weber's Legacy: Disenchanting Disenchantment, Palgrave, Macmillan,
2005.

57
3. Căsătoria este heterosexuală. 4. Bărbatul este capul şi principalul susţinător în mariaj. 5.
Fidelitatea sexuală şi monogamia sunt presupuse într-o căsătorie. 6. Căsătoria presupune, de
asemenea, copii ”93.
Într-un studiu al lui Scott S. Hall, bazat pe presupoziţiile teoretice ale interacţionismului
simbolic, autorul încearcă să pună în evidenţă sistemul de convingeri (beliefs), pe care le au
indivizii înainte şi pe durata căsătoriei despre un mariaj funcţional. Rezultatele studiului se
rezumă într-un număr de cinci teme dihotomice varietatea convingerilor/opţiunilor întâlnite:
Statutul special al căsătoriei vs. o alternativă neutră (Special status of marriage vs. neutral
alternative): pe de o parte căsătoria este considerată ca o valoare absolută , expresia ultimă a
iubirii şi intimităţii faţă de partener, pe de alată parte ea nu este mai mult decât oricare altă
formă a relaţiilor de cuplu întâlnite: auto-împlinire vs. obligaţie (self-fulfillment vs.
obligation.): pe de o parte ea este privită ca o împlinire la nivel personal din punct de vedere
emoţional şi economic, de cealaltă parte, ea este înainte de toate o obligaţie socială, situată
înaintea satisfacerii personale; reciprocitate vs. individualitate (mutuality vs. individuality):
unii consideră căsătoria ca fiind ceva simbiotic, în care cei doi construiesc o
spuraindividualitate, alţii consideră că individualitatea trebuie prezervată, deşi căsătoria
preupune o anumită dependenţă reciprocă a soţilor unii faţă de alţii; romantism vs.
pragmatism (romanticism vs. pragmatism): pe de o parte, căsătoria trebuie să se bazeze pe
dragoste, care este mai mult decât o formă de acceptare reciprocă şi înţelegere, ea trebuie să
ofere soţilor şi o stare de fericire, pe de alta, ea este o relaţie pragmatică de tip contractual. 94
Divorţul şi consecinţele sale în plan familial
În cultura occidentală, datorită şi influenţei religiei creştine în viaţa socială, divorţul era
interzis. O dată cu fenomenul de industrializare şi cu secularizarea societăţii, posibilitatea
desfacerii unei căsătorii a devenit din ce în ce mai mare, de la acceptarea ei ca idee
nesancţionată social, la transpunerea ei în legislaţie. Deşi procesul de recunoaştere socială a
posibilităţii de a divorţa ca un drept a fost destul de sinuos, în a doua jumătate a secolului al
XX-lea, divorţul este din ce în ce mai recunoscut ca o alternativă normală, de drept în
dinamica familiei occidentale. Antony Giddens (tratat de sociologie) identifică următoarele
cauze care determină această alegere: datorită creşterii autonomiei femeii în ziua de azi
căsătoria nu mai este văzută ca un parteneriat economic şi ca o relaţie de dependenţă, astăzi

93
Steven L. Nock, Marriage in men's lives, Oxford University Press, 1998, p. 6.
94
Scott S. Hall, ,,Marital meaning: Exploring young adults belief systems about marriage”, în Journal of
Family Issues, 2006, 37, 1437-1458.

58
este mult mai uşor decât altădată pentru o femeie să constituie o gospădărie în mod separat;
presiunea socială a scăzut, iar astăzi, divorţul şi existenţa unei familii monogame nu mai
reprezintă o stigmă; tendinţa spre individualism a societăţii occidentale şi de evaluare a
căsătoriei în funcţie de satisfacţia personală şi nu de cea de grup.
O dată cu epoca modernă şi creşterea gradului de mobilitate socială, a flexibilizării relaţiilor
de status, căsătoria devine un exerciţiu de alegere personală, nu de tradiţie sau obligaţie, în
acest sens se înmulţesc căsătoriile exogame şi care au la bază motive personale, de natură
afectivă (iubirea).

,,Punerea accentului din ce în ce mai mult pe fericirea şi realizarea personală i-a

făcut pe mulţi să renunţe la relaţiile pe care le consideră mai puţin decât
satisfăcătoare. Creşterea mobilităţii sociale şi geografice, combinată cu o slăbire
a legăturilor comunitare, a anulat multe dintre restricţiile sociale referitoare la
destrămarea familiei. Mai marea participare a femeilor la forţa de muncă le-a
permis să fie independente din punct de vedere economic. Familiile cu două
venituri au greutăţi suplimentare care presează căsătoria. în prezent, stigmatul
social legat de divorţ e mai mic decât în trecut. În final, simplificarea legilor de
divorţ şi instituirea divorţului „fără vină” au jucat roluri semnificative".95

Declinul familiei că instituție socială se datorează şi diversificării formelor conjugale

alternative celor bazate pe căsătorie, precum cuplurile consensuale, multiplicarea tipurilor de
menajuri, egalizarea rolurilor în familie şi angajarea soţiilor în responsabilităţi din afara
familiei, declinul fertilităţii şi controlul fecundităţii, diminuarea rolului moştenirii în
constituirea şi prezervarea familiei, instabilitatea familiei nucleare şi creşterea divorţialităţii,
ca urmare a acceptării sociale a acesteia.
Ca atare, în prezent, există o mai mare diversitate de convieţuire conjugală alternative
familiei, se pot menţiona diferite forme de manejuri: manej dintre două persoane celibatare;
manej de o singură persoană, divorţată sau necăsătorită; manej dintre un părinte şi unul sau
mai mulţi copii; manejuri de tip nefamilial, fără relaţii sexuale, în care trăiesc două persoane,
care pot fi rude sau nu96.

95
Maria Constantinescu, 2004, op. cit , pp. 69-70.
96
Ion Mihăilescu, 2003, op. cit.

59
Experienţa divorţului în cadrul unei familii are repercursiuni socio-emoționale puternice şi
mai cu seamă, asupra copiiilor: ,,Copiii din medii sociale asemănătoare, ai căror părinți sunt
separaţi sau divortaţi, prezintă diferenţe mici, dar constante în viaţa lor ulterioară, faţă de
copiii ai căror părinţi rămân împreună. În medie, ei au un nivel de autoapreciere şi de
rezultate şcolare mai scăzute ca adulţi, schimbă slujbele mai des şi au o înclinare mai mare
către divorţ.97”.
Familia cu un singur părinte şi tatăl absent. Familia cu un sigur părinte poate fi rezultatul
decesului unuia dintre soţi sau al divorţului, dar există şi mame celibatare. În marea
majoritate a cazurilor, părintele responsabil pentru creşterea copilului este femeia.
Acest fenomen, în secolul al XX-lea, a fost caracteristic perioadelor de după război, Giddens,
exemplifică situaţia din SUA în anii 30 şi 70, dar subliniază prezenţa acestui fenomen şi în
Suedia, ţară în care jumătate din copii născuţi au mame necăsătorite. În acest sens, făcând
referire la cartea lui David Blakenhom, Fatherless America, Giddens precizează
că ,,societăţile cu o înaltă rată a divorţului se confruntă nu doar cu pierderea tatălui, ci cu
erodarea noţiunii însăşi de paternitate, cu consecinţe dezastruoase, deoarece mulţi copii cresc
astăzi fară o prezenţă de autoritate, căreia să i se adreseze în momentele dificile. Căsătoria şi
paternitatea în toate societăţile până în prezent, asigură o modalitate de canalizare a energiilor
sexuale si agresivităţii bărbaţilor. În lipsa lor, aceste energii se pot exprima prin criminalitate
si violenţă”98.
Familiile vitrege.O familie vitregă este aceea în care cel puţin unul dintre parteneri este
vitreg. Adopţia poate fi considerată un caz particular a familiei vitrege, în care ambii părinţi
sunt vitregi.
În familia vitregă, faţă de familia naturală pot să apară anumite tensiuni datorate următoarelor
situaţii: copiii şi părinţii despărţiţi unii de alţi, în cazul recăsătoririi, pot să rămână puternic
ataşaţi, fapt care conduce la manifestarea unei ostiliţăţi faţă de părintele vitreg. În cazul în
care prin recăsătorire, cei doi parteneri au copii din căsătoriile anterioare, tensiunile pot să
apară şi între fraţii vitregi, pe fondul în care ei provin din medii cu orizonturi valorice şi
culturale diferite sau a unor traiectorii personale diferite.
Dificultăţi pot să apară şi în ceea ce priveşte modul de raportare al copilului la noul părinte,
de la abordarea acestuia cu apelativul de ,,tată” sau ,,mamă”, pe fondul în care există deja un

97
Anthony Giddens, op. cit., p. 167.
98
ibidem, p. 169.

60
părinte biologic şi o relaţie de ataşament primară faţă de figura parentală 99. De asemenea, tot
pe acest fond, apare şi problema exercitării autorităţii parentale de către părinte, care de
obicei, se găseşte într-o poziţie defensivă faţă de copil.
Pe de altă parte, prin recăsătorire, în familia respectivă se pot naşte noi copii în care părinţii
vitregi pentru o parte din copiii familiei devin părinţi biologici pentru noii născuţi. Acest fapt
poate conduce la o cimentare mai puternică a relaţiilor de familie prin relaţiile de înrudire
naturală.
Un caz special în această situaţie este adopţia, care este ,,o metodă prin care un părinte
nebiologic compensează într-un fel legătura genetică printr-o declaraţie publică de înrudire cu
copilul. Părinţii adoptivi au atât drepturi legale, cât şi obligaţii faţă de copiii lor. În cazul altor
părinţi acestea lipsesc, iar relaţia lor cu copiii vitregi durează atât cât durează şi căsătoria. În
funcţie de legile din fiecare ţară, dacă părintele biologic dintr-o familie vitregă decedează sau
divorţează de părintele vitreg, acesta nu capăta drepturi legale sau custodia copilului. Chiar
dacă un copil a locuit cu un părinte vitreg mai mulţi ani, dacă părintele natural decedează, cel
vitreg are puţine şanse în faţa legii, dacă celalalt părinte natural rămas doreşte sa obţină
custodia lui”100.
Alături de aceste cauze relative la spaţiul occidental, în cazul Europei de Est şi al României,
se pot adăuga şi cauze socio-economice datorate fenomenului de tranziţie din fostele state
comuniste, care a condus la o profundă dezorganizare socială caracterizată de scăderea
veniturilor familiale prin dispariţia facilităţilor industriale şi a locurilor de muncă din anumite
zone, fapt care a determinat un fenomen de dislocare fizică şi culturală a familiilor prin
fenomenul migraţiei economice.
Fragilitatea relaţiilor maritale conduce la vulnerabilitatea familiei şi a rolurilor pe care părinţii
trebuie să şi le asume în calitate de părinţi. Abandonul şi neglijarea copilului, ca forme ale
eşecului parental, impun găsirea unor forme alternative de îngrijire a copilului în familia sa
naturală. În această privinţă, variantele disponibile până în prezent sunt instituţionalizarea,
darea în plasament şi adopţia. Cele mai apropiate de un model familial sunt plasamentul la un
asistent maternal sau la o rudă şi adopţia. De altfel, în terminologia de specialitate, asistentul

99
Irène Théry, ,,Trouver le mot juste. Langage et parenté dans les recompositions familiales” în Maritne Segalen,
Jeux de familles, Presses du CNRS, 1991.

100
Ibidem, 172.

61
maternal este denumit adesea părinte social, un părinte cu mandat limitat. Părintele adoptiv
în schimb, devine părinte cu toate atributele legale ale unui părinte natural.
În cazul adopţiei, filiaţia pe baza legăturii de sânge este înlocuită cu filiaţia civilă bazată pe
angajament juridic şi pe legatura emoţională. Legătura emoţională şi ataşamentul dintre copil
şi îngrijitorii săi este la fel de puternică ca şi cea de sânge, ea stabilindu-se de ambele părţi. O
dovadă în acest sens fiind decizia tot mai multor asistenţi maternali ca după o perioadă de
îngrijire a copiilor încredinţaţi, să stabilizeze legatura parentală stabilită deja la nivel
emoţional prin adopţie101.
Conceptualizarea familiei se face cu mai mare felxibilitatea, că răspuns la diverse situaţii
sociale concrete: ,, Folosim termenul familie pentru desemnarea unor persoane care împart o
locuinţă şi un manej comun, care sunt înrudiţi prin legături biologice, căsătorie, forme
tradiţionale sau adopţie. Acest tip de conceptualizare permite referinţa la diverse structuri
familiale precum familii monoparentale, cupluri fără copii şi alte noi forme familiale
emergente" 102.

101
Marvin B. Sussman, Suzanne K. Steinmetz, Handbook of Marriage and the Family, Plenum Press, 1987,
pp.170-171.
102
ibidem, p. 252.

62
CAPITOLUL 3. ACTORII SOCIALI AI ADOPŢIEI: COPILUL, PĂRINŢII
NATURALI ŞI PĂRINŢII ADOPTIVI

În ultima vreme problema adopţiei este strâns legată de recunoaşterea plenară şi dinamică a
drepturilor tuturor celor trei părţi implicate în procesul adopţiei 103 . Unul din aspectele
sensibile în această direcţie este revendicarea din ce în ce mai puternică a adopţiei deschise.
Adopţia deschisă, prin menţinerea contactului copilului cu părinţii biologici, reprezintă o
susținere, atât a părinţilor biologici cât şi a copiilor adoptaţi. Drepturile părinţilor biologici, în
special al mamelor, este susţinut pe fondul vulnerabilităţii acestora la momentul adopţiei,
consimţită sau nu. Cazurile în care părinţii adoptivi nu au consimţit la adopţia copilului lor
sunt diverse, de exemplu pot fi legate de evenimente politice, precum situaţia de război sau
dictatură în care, părinţilor încarceraţi, li s-au luat copiii şi au fost daţi în adopţie. De
asemenea, chiar şi în cazurile de consimţire formală, pe fondul vulnerabilităţii mamei, situaţie
financiară precară, mamă adolescentă, naşterea unui copil nelegitim şi abandonarea acestuia
sub presiunea culturală etc., mama biologică rămâne ataşată de copil şi doreşte să afle date
despre el. O astfel de situaţie este cea a copiilor adoptaţi din Vietnam. La momentul
încuviinţării adopţiei, mamelor li s-a spus că este vorba despre o adopţie internă şi temporară,
urmând ca atunci când copiii vor împlini vârsta de 11 ani, ei să se întoarcă la mamele lor
naturale. În realitate, în spatele acestor adopţii au stat interese materiale provenite din adopţia
internaţională104. Situaţia de vulnerabilitate a părinţilor biologici îi poate determina pe aceştia
să-şi dea copiii spre adopţie, în numele binelui superior al copilului, unei familii care le poate
oferi condiţii mai bune. Totodată, ei consideră ilegitimă întreruperea oricărei legături sau
informări referitoare la copilul lor biologic. În SUA, s-a dezvoltat ideea ca astfel de familii
să aleagă în prealabil părinţii adoptivi, în conformitate cu profilul agreat de ei. Grotevant,
Perry & McRoy 105 , într-un studiu despre gradul de deschidere a adopţiei şi poziţia
principalilor protagonişti din triada adopţiei, au luat în considerare trei grade de deschidere a

103
Virginia M. Brabender April E. Fallon, Working With Adoptive Parents. Research, Theory, and Therapeutic
Interventions. John Wiley & Sons, 2013.
104
Judith L. Gibbons, Karen Smith Rotabi.2016. Intercountry Adoption policies, practices, and outcomes.
Routledge, cap. 5
105
Grotevant, H. D., Perry, Y. V., & McRoy, R. G., ,,Openness in adoption: Outcomes for adolescents within
their adoptive kinship networks”. In Adoption factbook IV (pp. 439–452). Alexandria, VA: National Council for
Adoption. 2007.

63
adopţiei: a) adopţia confidenţială, în care nu există niciun schimb de informaţii între părinţii
biologici şi cei adoptivi; b) adopţia semi-deschisă, în care schimbul de informaţii între părţi
este realizată prin intermediul agenţiei care a realizat adopţia; c) adopţia deschisă, în care
informaţia este schimbată între cele trei părţi. În urma analizei, s-a constatat că la baza
interesului copiiilor adoptaţi s-au găsit temeiuri precum: curiozitatea, nevoia stimei de sine şi
a identităţii, înţelegerea motivelor adopţiei, nevoia de ajustare socială. Pentru mamele
biologice, lipsa sau existenţa deschiderii adopţiei s-a aflat în relaţie cu un sentiment de
anxietate şi de preocupare faţă de soarta copiilor lor naturali. În cazurile adopţiei
confidenţiale şi a celei semi-deschise gradul de anxietate era ridicat. În cazul adopţiei
deschise, anxietatea era legată de situaţia financiară şi condiţiile oferite de părinţii adoptivi,
de aflarea de către copiii adoptaţi a faptului că mai au şi alţi fraţi şi de preocuparea acestora
de a se interesa de soarta celorlalţi fraţi. Părinţii adoptivi, la rândul lor, în funcţie de gradul de
adopţie, au resimţit un anumit sentiment de securitate şi satisfacţie faţă de condiţia de părinte
al copilului adoptat, dar şi o teamă legată de posibila revendicare de către părinţii biologici a
copilului. Persoanele singure care au adoptat copii au fost mult mai empatice la nevoile
părinţilor biologici şi ale copiilor adoptaţi în a afla date unii despre alţii, fiind totodată mult
mai puţini temători faţă de pierderea copilului adoptat.

3.1. Copilul

Termenul copil poate fi definit în diferite moduri, în funcţie de domeniul de discurs, spaţiu
cultural sau religios. Din punct de vedere biologic el desemnează progenitura umană, din
punct de vedere juridic el desemnează o persoană umană aflată în grija cuiva, părinţi, tutori,
până la maturitate, care se bucură de anumite drepturi în virtutea apartenenţei la o familie sau
la un grup social. Din perspectiva adopţiei, copilul este o persoană umană care dobândeşte o
filiaţie nenaturală de la un părinte altul decât părintele său natural direct. În acest sens el
primeşte, în calitate de fiu sau fiică, toate drepturile pe care le-ar avea dacă ar fi copilul
natural al adoptatorului106.
Tot din perspectiva adopţiei, copilul este una dintre cele trei părţi principale implicate în acest
proces, alături de părinţii naturali şi părinţii adoptivi. Din această perspectivă, rolul său este
acela de adoptat, cu observaţia că nu toţi adoptații sunt în mod necesar copii.107

106
Mark C. Vopat, Children’s Rights and Moral Parenting, Lexington Books, 2015.
107
In Japonia şi în Germania, de exemplu, cf. O’Halloran, op. cit.

64
Ce (cine) este un copil? Când începe copilăria şi când se termină ea? Prin convenţie, copilăria
începe o dată cu naşterea copilului, atunci când el poate fi declarat o persoană relativă
autonomă faţă de corpul mamei. Problema recunoaşterii fetus-ului ca persoană este una
problematică în practică, din cauza suprapunerii câtorva drepturi fundamentale ale
omului: ,,dacă copilăria începe din momentul concepţiei, atunci conform Articolului 2,
paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la viaţă al copilului se
aplică începând din momentul concepţiei. În practică, aceasta ar însemna nu doar că dreptul
la avort ar trebui interzis în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dar, de asemenea,
alte drepturi precum cel al vieţii private, al protecţiei împotriva relelor tratamente, ar trebui
aplicate încă din momentul concepţiei". 108 Stadiile copilăriei şi ale copilului debutează cu
naşterea, cu nou-născutul. Când se termină copilăria şi încetează cineva să mai fie copil?
Răspunsul cel mai simplu, stabilit prin convenţie juridică, este indicarea unei anumite vârste,
de obicei 18 sau 21 de ani109, în funcţie de legislaţia fiecărei ţări: ,,în statele din SUA vârsta
majoratului diferă, în Samoa Americană vârstă majoratului este 14 ani, în Nebraska şi
Alabama este 19 ani, în Mississippi, New York și districtul Columbia este 21 de ani. În
Salvador, băieţii devin majori la 25 de ani, dar femeile la 17 ani. În Insulele Man, băieţii
devin majori la 14 ani, iar fetele 18" 110 . Din perspectiva psihologiei dezvoltării, se
menţionează că dezvoltarea unei persoane nu poate fi determinată doar prin criteriul vârstei,
că nu reprezintă un singur proces, că dezvoltarea unei persoane doar sub un anumit aspect nu
este suficientă pentru determinarea maturităţii acesteia.
În funcţie de un anumit domeniu disciplinar sau de altul, copilul poate fi definit în diferite
moduri: biologic, psihologic, juridic, sociologic. Nota comună în toate este cea de inocenţă
sau imaturitate, adică de persoană umană care nu posedă încă toate atributele unui adult, care
se află într-o relaţie de inegalitate şi vulnerabilitate cu o persoană adultă.
Determinarea exactă a copilului sau perioadei de copilărie (childhood), fiind problematică,
este determinată astfel negativ: ,,atât în Europa cât şi în alte părţi, copilul a fost definit prin
negaţie: copilul este individul uman care nu a ajuns încă adult"111. Ideea de vulnerabilitate
indică nevoia de sprijin, de tratare cu mai mare îngăduinţă în privinţa exigenţelor pe care
societatea le are faţă de o persoană adultă.

108
Geraldine Van Bueren, Child rights in Europe Convergence and divergence in judicial protection. Council of
Europe Publishing, 2007, p. 52.
109
Jonathan Herring, Family Law. Eighth edition. Pearson, 2017.
110
Benjamin D. Garber, Developmental psychology for family law professionals : theory, application, and the
best interests of the child. Springer Publishing Company, 2010. p. 242.
111
Van Bueren, op. cit., p. 51.

65
Conceptul ,,copilărie" este unul social, fiind vorba despre o imagine asupra copilului care
variază istoric şi de-a lungul diferitelor culturi. Diferenţele dintre o concepţie sau alta despre
copil se pot referi la relaţia copilului cu părinţii sau la relaţia copilului cu societatea. Este
vorba de gradul de dependenţă a copilului faţă de părinţi şi de criteriile de stabilire a
maturităţii copilului, momentul în care devine adult şi dobândeşte drepturi şi obligaţii
specifice adultului. Gradul de maturizare a copilului determină, de fapt, recunoaşterea unui
anumit grad de dependenţă sau independenţă a acestuia, de discernământ, de încredere, de
responsabilitate. În domeniul juridic, de exemplu, există o anumită vârstă pentru
responsabilitatea penală, pentru recunoaşterea consimţământului copilului. De la o societate
la alta, de la un moment istoric la altul, există perspective diferite asupra acestor aspecte.
Conform abordării istorice a lui Philippe Ariès112, în Evul Mediu atenţia acordată copilului
era nesemnificativă, fapt ce relevă un nivel scăzut de afecţiune faţă de acesta. Abia începând
cu secolele al XV-lea şi al XVII-lea copilul începe să dobândească o anumită importanţă la
nivel social. Fapt care se vede din preocuparea şcolarizării sale cât mai bune în funcţie de
vârstă.
În unele societăţi, dependenţa copilului faţă de părinţi este asimilată unui fel de proprietate, în
altele această dependenţă este asimilată unor responsabilităţi sporite ale părinţilor faţă de
copii. În primul caz este vorba de o ,,instrumentalizare" a copilului, în al doilea caz, de
o ,,infantilizare" a acestuia, adică de menţinerea lui la un grad de maturizare inferior pentru
stadiul în care se află la un moment dat.
Astăzi, instrumentalizarea copilului este asimilată diferitelor forme de exploatare,
exploatarea copilului ca forţă de muncă, exploatarea sexuală a copilului, exploatarea copilului
ca forţă beligerantă. Pe de altă parte, infantilizarea copilului poate lua forme precum
menţinerea sa departe de angajarea în viaţa socială, amânarea asumării unor responsabilităţi,
precum o profesie, o familie etc.
Din perspectiva adopţiei, gradul de determinare a maturităţii copilului devine relevantă în
contextul concret al opiniei şi consimţământul copilului referitor la destinul său familial.
Deocamdată, consimţământul este determinat prin împlinirea de către copil a unei anumite
vârste, asimilată implicit ca maturitate. Există oare posibilitatea acordării copilului dreptul la
opinie şi consimţământ, pe baza unui alt criteriu decât cel al vârstei, care nu reflectă în mod
automat gradul de maturitate cerut de această capacitate?

112
Philippe Ariès, Centuries of Childhood. A Social History. Alfred A. Knopf, 1962.

66
Garber 113 propune două criterii pentru determinarea maturităţii unui copil: a. existenţa
gândirii formale evidenţiată prin alegerile de viaţă concretă; b. dovedirea capacităţilor socio-
emoţionale necesare pentru probarea responsabilităţii, respectiv autocontrolul şi anticiparea
consecinţelor.

3.2. Parentalitatea şi rolurile parentale

Cercetările recente arată că parentingul partea cerebrală a părintelui se determină reciproc114.

Procesul de a deveni părinte este unul de implicare emoţională care conduce de asemenea, la
modificări la nivelul cortexului. În cazul părinţilor nebiologici acest fapt reprezintă o
provocare în plus.
Faptul de a deveni părinte aduce cu sine un anumit tip de stres, stresul parental. Capacitatea
de a gestiona stresul este legată de starea de sănătate a părintelui şi, în mod special, de
sănătatea şi maturitatea emoţională de la nivelul creierului. În cazul omului, dimensiunea
parentală este o îmbinare între zestrea biologică a mamiferului şi dimensiunea culturală.
Alături de instinctele mamiferului, în condiţiile de stres parental, omul pune în funcţiune
abilităţi precum prevederea, planificarea, autocontrolul emoţional, care sunt coordonate
superioare ale transpunerii în starea de grijă şi de îngrijire a copilului, ele sunt deteriorate la
nivelul cortexului prefrontal. Starea de îngrijire nu reprezintă doar o dimensiune cultural-
intelectuală, ea este o stare la nivelul creierului cu determinante neurobiologice 115
. O
evaluare a acestei stări poate fi un indicator al capacităţii unei persoane de a fi pregătită să fie
părinte.
Procesul de creştere/îngrijire a unui copil este unul de codificare la care participă, pe de o
parte copilul îngrijit şi pe de alta, cel care-l îngrijeşte. La baza sa stă o relaţie de încredere
care începe încă din prima copilărie prin modelarea creierului copilului de către chipul,
vocea, tonul părintelui.
În cazul copiilor adoptaţi, mulţi dintre ei cu traume de ataşament, cu reacţii defensive, de
neîncredere, părintele adoptiv trebuie să repare această stricăciune şi să construiască o relaţie
de încredere parentală sănătoasă. Părintele adoptiv, prin urmare, trebuie să dea dovadă de

113 Benjamin D. Garber, Developmental psychology for family law professionals : theory, application, and the
best interests of the child, Springer Publishing Company, 2010.

114
Jonathan Baylin, ,,The Parenting Brain" ( cap.7) în Joanne Alper and David Howe, Assessing Adoptive
Parents, Foster Carers and Kinship Carers, Jessica Kingsley Publishers, 2015.
115
ibidem.

67
anumite calităţi emoţionale şi comportamentale, capacitatea de a-şi controla propriile emoţii
şi reacţii, pe de o parte, şi a induce linişte şi încredere, pe de altă parte.
Neurobiologia dezvoltării şi sistemul celor cinci capacităţi ale creierului parental (The five
brain systems of parenting). Conform cercetărilor de neurobiologie, în momentul în care
devenim părinţi au loc anumite schimbări la nivel cerebral, care ne fac să trecem de la un
comportament egoist, centrat pe propria persoană, la unul preocupat de o altă persoană,
respectiv copilul de îngrijit. Maternitatea, una din ipostazele parentalităţii, reprezintă nu doar
o stare de stres fizic, ci şi una de stres psihic, care produce anumite transformări chimice la
nivelul creierului. În unele cazuri starea de stres este mai mare decât capacitatea de
autoreglare bio-psiho-emoţională intrând în sfera psihopatologiei, precum se întâmplă în
cazurile de post-partum. Stresul parental este o caracteristică însă pentru toţi membri cuplului
implicaţi în rolul de părinte, atât la familia biologică sau la cea adoptivă a unui copil. Când
îngrijim copiii noştri, biologici sau nebiologici, procesul de a-i îngriji bine produce o anumită
chimie în creier şi ne pune într-o stare de vigilenţă faţă de copil, atât în situaţiile fericite cât şi
în cele critice. În cazurile de neglijare şi de abuz avem de a face cu o vădită deteriorare a
acestui sistem setat în vederea unei bune îngrijiri.
Dezvoltarea copilului este influenţată de gradul de maturitate parentală, exprimat în cinci
modalitati de programare cerebrală şi interacţiune parentală, respectiv: 1. funcţia
directoratului emoţional (executive): capacitatea de a ne regla emoţiile şi de a ne transpune
într-o stare de grijă faţă de copil; 2. funcţia de ataşare ( approach): ne împinge să ne ataşăm
de copil, în loc să-l evităm; 3. funcţia de gratificare (reward): relaţia de îngrijire şi
interacţiunea cu copilul ne produc bucurie şi satisfacţie; 4. funcţia de citire a copilului (child
reading): capacitatea de a înţelege starea emoţională şi nevoile copilului prin empatie şi
conectare mentală (mindsight); 5. funcţia învestirii de sens (meaning making): construirea
unor poveşti motivaţionale despre noi ca părinţi şi copiii noştri.
Cu alte cuvinte, se poate vorbi de o neurobiologie a parentalităţii (caregiving). Ea poate fi
relevantă în cazul adopţiei în măsura în care, luând în considerare astfel de date, se pot
construi teste de competenţă parentală relevante în procesul adopţiei116.
Cogniţiile parentale. Relaţia dintre părinţi şi copii sunt mediate de setul de cogniţii 117 pe care
le au fiecare dintre aceştia la un moment dat. În cazul copiilor, acestea se formează pe parcurs

116 Dickerson şi James Allen op. cit.

68
în procesul de creştere socială şi culturală. Cogniţiile părinţilor au, în mod evident, un rol
formativ pentru cogniţiile copilului.
Cogniţiile părinţilor sunt reprezentate de atitudini, valori şi expectaţii. În cazul copilăriei
mici, relaţia părinte copil se realizează, pe de o parte între cogniţiile părinţilor, pe de altă
parte între predispoziţiile copilului. Nu de puţine ori, se poate întâmpla ca expectaţiile
părinţilor să nu se potrivească cu predispoziţiile copilului. În acest caz, părinţii trebuie să
adopte o strategie de potrivire (ajustare) a celor două părţi. De multe ori, părinţii reuşesc să
ajusteze predispoziţiile copilului la expectaţiile lor, alteori acest lucru nu se întâmpla şi este
nevoie de ajustarea expectaţiilor părinţilor la realitatea situaţiei pe care trebuie să o
gestioneze. Lucrul este cu atât mai mult valabil pentru părinţii sau îngrijitorii copiilor aflaţi în
dificultate.
Kari Killen 118 enumeră următoarele şapte funcţii parentale: abilitatea părinţilor de a da
prioritate satisfacerii nevoilor de bază ale copilului; abilitatea de a-i oferi copilului experienţe
noi, de a-l stimula cognitiv şi afectiv; abilitatea de a avea o relaţie empatică cu copilul tău;
abilitatea de a-şi înfrâna propriile dureri şi porniri agresive fără a le răsfrânge în relaţia cu
copilul; capacitatea de a avea aşteptări realiste faţă de copil; capacitatea de a percepe copilul
în mod realist; abilitatea de a răsplăti, de a valoriza copilul.
În astfel de cazuri, flexibilitatea şi adoptarea unei atitudini pozitive susţinute reprezintă
caracteristici care îi califică pe părinţii unor astfel de copii ca posedând competenţă parentală.
În cazul unui copil hiperactiv, de exemplu, care nu se poate controla şi are un deficit de
atenţie, mustrarea constantă de către părinte îi induce acestuia un feedback negativ, care nu-l
ajută să-şi elibereze problemele de comportament. O îngăduinţă înţeleaptă şi răbdare din
partea părintelui este cale mai potrivită pentru ajustarea predispoziţiilor copilului la cogniţiile
mature ale părintelui.
Stilurile parentale. Diana Baumrind119 identifică patru stiluri parentale. Ea trece în revistă atât
caracteristicile stilistice ale părinţilor, cât şi caracteristicile copilul influenţat de stilul parental.
Stilul determinat (authoritative) determină la copil următoarele caracteristici: este jucăuş, este
încrezător şi cu capacitate de autocontrol, are multă energie, este implicat şi curios de

117
Jessica Stoltzfus and Katherine Karraker. Goodness Of Fit Between Parenting Style And Child Temperament:
Special Challenges With Slow-to-warm-up Infants în Pacey H. Krause And Tahlia M. Dailey, Handbook of
Parenting: Styles, Stresses And Strategies.Nova Science Publishers, Inc. 2009.
118
Kary Killen, Copilul maltratat, Eurobit, Timişoara, 1998.

Baumrind, D.,,Current patterns of parental authority”. Developmental Psychology Monographs, 4, 1– 103.

119

1971.

69
situaţiile noi, prietenos cu ceilalţi copii, are relaţii bune cu adulţii, gestionează cu succes
situaţiile de stres.
Stilul autoritar îl face pe copil să fie dezorientat şi fără motivaţie, temător şi iritabil, defensiv
şi ostil, alternează între agresivitate şi retragere, nerezistent la stres.
Stilul permisiv al părintelui este asociat cu următoarele caracteristici ale copilului: este
agresiv, dominator, neascultător, se enervează repede, dar tot repede îşi recapătă buna
dispoziţie, fără lipsă de control şi cu puţină încredere în sine, dezorientat, impulsiv.
Stilul parental indiferent determină următoare caracteristici ale copilului: impulsiv,
neascultător, supărăcios, imatur şi cu o stimă de sine joasă, distant faţă de familie, are puţine
abilităţi sociale, predispoziţie către asocierea cu copii turbulenţi şi orientaţi către delincvenţă.
Angajamentul parental 120 . Lamb et al. 121
descrie trei nivele ale angajamentului parental:
1. interacţiune (angajamentul prin implicarea în acţiunile directe cu copilul); 2. disponibilitate
( gradul de accesibilitate al părintelui de către copil); 3. responsabilitate (asumarea sarcinilor
de bunăstare a copilului: financiar, educaţional, locativ etc).
În stabilirea rolurilor mamei şi tatălui faţă de copil în familie, există două mari modele
explicative, unul în care se susţine diferenţierea rolurilor şi altul în care se susţine
similitudinea şi interşanjabilitatea rolurilor celor doi fără nici o problemă majoră.
În ceea ce priveşte criteriile de măsurare a angajamentului parental faţă de copil, există o grilă
cantitativă (durata timpului petrecut cu copilul, numărul interacţiunilor de zi cu zi, precum
luarea mesei împreună, etc.) şi o grilă a dimensiunii cognitive (susţinere afectivă, importanţa
acordată măsurilor de disciplină, susţinerea în activitatea şcolară). Evaluarea relevanţei
mamei şi a tatălui în dezvoltarea copilului se poate face, pe de o parte din perspectiva reuşitei
şi adaptării sociale a copilului, pe de altă parte, din perspectiva contribuţiei la edificarea
climatului familial.
3.2.1 Chipurile mamei şi ale maternităţii
Mama şi psihobiologia comportamentului maternal 122
. Maternitatea determină schimbări
bio-psihologice ale mamei, este vorba de schimbări hormonale şi emoţionale (p. 150).
Conform observaţiilor făcute din această perspectivă, corpul şi psihicul mamei se pregătesc în

120
Diane Dubeau, Sylvain Coutu, Jean-Philippe Tremblay, ,,Rôles maternel et paternel" în Claudine Parent,
Sylvie Drapeau, Michèle Brousseau et Eve Pouliot, Visages multiples de la parentalité, Presses de l’Université
du Québec, 2008.
121
Lamb, M.E. et al. ,,A biosocial perspective on paternal behaviour and involvement”, dans J. Lancaster et al.
(dir.), Parenting across the Lifespan : Biosocial Dimensions, New York, Aldine de Gruyter, p. 111-142, 1987.
122
Carl M. Corter, Alison S. Fleming , ,,Psychobiology of Maternal Behavior in Human Beings" în Marc H.
Bornstein, Handbook of Parenting. Biology and Ecology of Parenting. Vol. 2, Lawrence Erlbaum Associates,
Publishers, 2002.

70
perioada sarcinii pentru perioada post-sarcină, perioada contactului, a îngrijirii şi creşterii
copilului. Din punct de vedere psiho-biologic mama este pregătită la nivel inconştient să iasă
în întâmpinarea copilului. Nevoia maternităţii este reciprocă, ea are efecte benefice atât
asupra copilului, cât şi asupra mamei, dacă se derulează conform programului natural.
Ce se întâmplă însă când acestei programări nu i se dă curs? Consecinţele asupra copilului
sunt bine cunoscute de cercetările din neurobiologia dezvoltării copilului sau dinspre teoria
ataşamentului. Este interesant de observat şi care sunt consecinţele în cazul acestei situaţii
pentru mama biologică.
Corter şi Flemming abordează acest aspect în cazul întreţinerii sau renunţării la contactul cu
copilul nou născut. S-a observat, astfel, că mamele care îşi hrănesc copiii la sân sunt mult mai
ataşate hormonal şi pregătite emoţional pentru interacţiunea cu copilul faţă de cele care nu-şi
pot hrăni copilul la sân. Pe de altă parte, în cazul mamelor care se despart de copiii lor, fie
din motive medicale, fie că renunţă la copil în vederea adopţiei sau pentru că sunt mame de
substituţie, acestea sunt afectate din punct de vedere emoţional într-un grad sau altul. Fapt
care atestă un conflict între programarea biologică şi decizia socială.
Competenţa maternă123. Cercetarea competenţei materne realizată de Josten124şi Laderman 125
au arătat că există o relaţie între reprezentările de dinainte de naşterea unui copil despre faptul
de a fi mamă şi calitatea îndeplinirii rolului matern. În acest sens, s-a elaborat o fişă clinică
prenatală în care erau avute în vedere următoarele aspecte: 1. percepţia complexităţii rolului
matern; 2. ataşamentul; 3. acceptarea copilului de către persoanele de referinţă din
proximitate; 4. asigurarea bunăstării fizice; 5. evidenţierea problemelor legate de rolul matern
şi dificultăţilor posibile precum lipsa cunoştinţelor despre copil, o capacitate cognitivă
inadecvată, sprijin insuficient, abuz conjugal, afecţiuni psihice, stres ridicat, respingerea
copilului, proastă raportare la serviciile medicale.
În urma unei cercetări cu observatori independenţi asupra unui număr de 52 de mame, asupra
calităţii îngrijirii copiilor născuţi de către acestea s-au comparat calificativele date de către
observatorii independenţi cu datele din fişele clinice prenatale şi s-a constat că performanţa în
îngrijirea copilului a mamelor care, în faza prenatală au avut reprezentări rezervate despre
rolul lor matern, a fost mult mai mică decât a acelora cu o reprezentare pozitivă despre rolul
matern.

123
Kathryn E. Barnard JoAnne E. Solchan. ,,Mothering" în Marc H. Bornstein. Handbook of Parenting. Being
and Becoming a Parent, Second Edition, Volume 3, Lawrence Erlbaum Associates, Publishers, 2002
124
Josten, L., ,,Contrast in prenatal preparation for mothering. Maternal”, Child Journal, 11,65–73.
125
Lederman, R. P., Psychosocial adaptation in pregnancy. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 1984.

71
Concluzia cercetării este relevantă pentru dimensiunea psihologică şi culturală a maternităţii,
adică arată că simpla predispoziţie biologică nu este suficientă pentru asumarea deplină a
maternităţii. Maternitatea este deopotrivă, un construct personal şi social.
Mama adoptivă. Când o femeie devine mamă adoptivă, starea ei psihologică cunoaşte
transformări în privinţa emoţiilor, reprezentărilor, modului ei de relaţionare faţă de ceilalţi
membri ai familiei126. La baza adopţiei stă, în majoritatea cazurilor un gol, un sentiment de
neîmplinire, care poate fi compensat prin adopţie. Adopţia este văzută ca o împlinire. Cei
care nu pot avea un copil biologic dobândesc unul pe această cale. Cei care au deja copii, dar
nu mai pot avea alţii din motive de vârstă sau sănătate trăiesc aceaşi stare psihologică prin
adopţie.
În cazul mamei adoptive se descriu mai multe etape ale devenirii sale. Etapa de dinainte de
adopţie. Este etapa de reflecţie, în care începe să se gândească la posibilitatea adopţiei;
perioada iniţierii procesului de adopţie şi primii paşi concreţi în această direcţie până la
aprobarea procedurilor de preluare şi aducere acasă a copilului. În toate aceste momente,
mama suferă un proces de transformare psihologică în care posibilitatea din prima fază tinde
să se transformă în realitate psihologică prin trăirile pe care le probează, de la scenariile care
se derulează în mintea sa la sentimentele de incertitudine şi grijă care apar în timpul
parcurgerii paşilor administrativi. Următoarea etapă, etapa tranziţiei este caracterizată de
transferul copilului din mediul din care este luat în locul care trebuie să devină căminul său.
Este perioada primelor întâlniri cu copilul şi cea a drumului concret spre casă. În cazul
adopţiei interne, în care atât mama cât şi copilul adoptat face parte din acelaşi mediu cultural,
vorbesc aceeaşi limbă şi locuiesc în aceeaşi ţară, etapa de tranziţie este mai lesnicioasă din
această perspectivă. În cazul adopţiei internaţionale, această etapă este mai complexă pornind
de la diferenţele de limbă şi cultură, până la distanţa geografică concretă, care presupune
măsuri atente de organizare a călătoriei. Etapa adăpostirii (nesting) şi asumării unei rutine
zilnice este perioada în care mama şi copilul construiesc pe tatonarea reciprocă o nouă rutină.
Este perioada probării şi ajustării stilului matern la realitatea concretă adusă de copil.
Mama necasatorită. O mamă singură sau necăsătorită este mama care adesea, se confruntă cu
dificultăţi în creşterea copilului său. În Marea Britanie numărul cel mai mare de copii
adoptaţi provin de la mamele necăsătorite. Cu toate acestea, procentul copiilor adoptaţi
proveniţi de la mamele singure este ţinut sub control prin politica de alocaţii sociale acordate

126
Virginia M. Brabender April E. Fallon. Working With Adoptive Parents. Research, Theory, and Therapeutic
Interventions. John Wiley & Sons, 2013.

72
acestora, este vorba de sprijin pentru locuinţă, credit familial, diverse alocaţii pentru creşterea
copilului. În Irlanda, doar mamei necăsătorite îi este permis să consimtă să încredințeze un
copil spre adopţie. Până în 1998 ea putea să facă aceasta în favoarea unei rude, după această
dată, putea să ofere această încredinţare şi unei persoane străine. În Germania: consimţământul
mamei pentru adopţie este hotărâtor în situaţia în care copilul este în custodia ei127.
3.2.2. Chipurile şi rolurile tatălui
Există diferenţe între contribuţia mamei şi cea a tatălui în creşterea copilului. În acest sens,
există cercetări care se focalizează pe implicarea tatălui în creşterea copilului, atât din punct
de vedere cantitativ cât şi calitatitiv128.
Factorii care determină rolul tatălui în îngrijirea copilului sunt factori biologici, factori
individuali (relaţia tatălui cu familia de origine, factori relativi la socializarea băieţilor pentru
acest rol, factori legaţi de capacităţile şi deprinderile personale), factori familiali (atitudinea
mamei, respectiv asumarea rolului de stâlp al casei, tipul de relaţie maritală şi al relaţiei tată
copil), factori relativi la schimbarea condiţiilor sociale în privinţa relaţiei dintre tată şi copil
(vârstă la care părinţii se căsătoresc şi asumarea rolului de tată, tipul profesie al mamei şi al
tatălui şi determinarea rolului patern, cantitatea de muncă a tatălui şi calitatea implicării
paterne.
Parker, în studiul său despre rolul tatălui în creşterea copilului, prezintă o serie de constatări
în această privinţă. Implicarea tatălui în creşterea copilului a crescut în ultima perioadă, dar
rolul predominant în creşterea copilului revine mamei. În ceea ce priveşte participarea tatălui
la jocurile copilului, taţii sunt la fel de pricepuți ca şi mamele, deşi au un grad mai mic de
implicare în acest tip de activitate. Stilurile parentale, al mamei şi al tatălui, rămân diferite şi
distincte în ciuda constatării unei mai mari implicări a tatălui în creşterea copilului. Rolul
tatălui este mult mai puţin conturat decât cel al mamei şi este influenţat de factori individuali,
familiali, culturali. Rolul de tată aduce schimbări de comportment ale bărbatului în cadrul
relaţiei maritale şi a imaginii de sine129.
Comportamentul patern. Există mai multe întrebări legate de rolul şi contribuţia tatălui în
creşterea copilului. Există roluri specifice ale tatălui, poate el îndeplini cu acelaşi susces

127
O'Halloran, pp. cit.
128
Ross D. Parker, ,,Fathers and Families” în în Marc H. Bornstein. Handbook of Parenting Second Edition
Volume 3 Being and Becoming a Parent, Lawrence Erlbaum Associates, 2002.
129
ibidem, p. 62.

73
anumite roluri asumate de obicei de către mame? Participarea tatălui este în mai mare parte
determinată de învăţarea socială, decât de predispoziţii de natură biologică?130
Din perspectiva psihobiologiei, studii recente au încercat să ofere răspunsuri la astfel de
întrebări prin proiectarea unor situaţii experimentale diverse la animale şi la oameni şi prin
compararea lor ulterioară, pentru a se vedea diferenţele şi asemănările. Mai exact,
identificarea acelor constante pe care le avem cu celelalte mamifere, pe de o parte, şi, pe de
alta, diferenţele specifice de natură culturală.
Pentru verificarea predispoziţiilor biologice, cercetările cele mai relevante sunt cele legate de
apariţia copilului şi de mica copilărie, moment în care influențele culturale sunt mult mai
mici în relaţia copil-parinte decât la o vârstă mai mare, predominante fiind interacţiunile
simple, cu un grad mai mic de premeditare socială.
Cercetările pe anumite animale, precum hamsterii din rasa Djungarian, au relevat că în
perioada naşterii puilor, au loc schimbări hormonale şi comportamentale pregătitoare rolului
de părinte, atât la femele cât şi la masculii din această rasă. Masculii participă la procesul
naşterii prin contribuţii directe, ajută puiul să iasă din corpul femelei, îl ling şi îndepărtează
resturile placentare. Cercetările au relevat de asemenea, că la alte specii de hamsteri,
hamsterii siberieni, aceste aspecte nu au fost observate.
Pornind de la aceste observaţii, s-a încercat crearea unor cadre experimentale pentru
observarea comportamentului uman, cel al taţilor comparat cu cel al mamelor.
Astfel, pornindu-se de la identificarea tipului de reacţie al mamelor şi al taţilor faţă de copil
imediat după naştere, s-a constatat că în ceea ce priveşte sentimentele specifice, precum
neliniştea, încrederea, bucuria, nu au existat mari diferenţe între mame şi taţi. Au existat
diferenţe mai mari în privinţa implicării concrete în activităţile de îngrijire a copilului mic.
Taţii fiind mai puţin atenţi la detalii decât mamele, adică au existat diferenţe în ceea ce
priveşte calitatea îngrijirii.
Pornind, de asemenea, de la observaţiile pe animale, care au arătat o scădere a testosteronului
masculilor în perioada de sarcină a femelei, s-a cercetat dacă un astfel de proces are loc şi în
cazul fiinţelor umane. Astfel, într-o cercetare făcută de Jones şi Wynne-Edwards 131, s-a

130
Carl M. Corter, Alison S. Fleming , ,,Psychobiology of Maternal Behavior in Human Beings" în Marc H.
Bornstein, op. cit., Vol.II.
131
Jones, J. S., and Wynne-Edwards, K. E., ,,Paternal hamsters mechanically assist the delivery, consume
amniotic fluid and placenta, remove fetal membranes,and provide parental care during the birth process” apud "
Marc H. Bornstein, op. cit., Vol.II, p. 164.

74
constatat că un asemenea proces hormonal se întâlneşte şi la taţi în perioada de dinainte şi de
după naşterea unui copil.
Tatăl adoptiv (rolurile sale). Importanţa tatălui în istoria adopţiei a fost de la început foarte
mare. Chiar dacă din perspectivă biologică şi psihologică, mama este prima figură care
iniţiază procesul de dezvoltare a copilului, prin alăptare şi ca figură de ataşament, rolul
tatălui, mai ales în cazul adopţiei, a fost mult mai important din perspectiva recunoaşterii
sociale a copilului. Adoptia, înainte de a deveni o instituţie centrată pe copil, a fost un mijloc
de asigurare a filiaţiei paterne pe o altă cale decât cea naturală. O dată cu schimbarea de
perspectivă din secolul al XX-lea, cu focalizarea pe interesul superior al copilului, în cazul
adopţiei se face o trecere de la regula ,,un copil pentru tată" la ,,un tată pentru copil"132.
Tatăl adoptiv de astăzi poate fi regăsit că tată natural într-o familie heterosexuală, tată vitreg
într-o familie refăcută, tată într-o familie monoparentală, tată divorţat, tată într-un cuplu gay.
Gogineni si Fallon133 prezintă opt roluri ale tatălui adoptiv.
Tatăl ca sprijin pentru mamă în perioada timpurie a îngrijirii copilului. Este vorba despre
cazurile în care cuplul adoptă un nou născut, situaţie relativ asemănătoare pentru mama
adoptivă ca şi pentru cea biologică a unui copil. Tatăl acordă sprijin emoţional şi fizic, în
gospodărie mamei focalizate pe îngrijirea copilului. În familia nucleară standard, alcătuită din
două persoane, sprijinul tatălui este indispensabil faţă de familia extinsă în care se poate găsi
alte persoane care să o ajute pe mamă în această perioadă. Prezenţa tatălui acasă, chiar şi
atunci când revine după o zi de lucru, reprezintă un suport emoţional pentru mama angajată în
îngrijirea unui copil cu nevoi speciale.
Tatăl în calitate de a doua prezenţă (the second other). Tatăl este a doua persoană
recognoscibilă din universul proxim al copilului. Prin simpla sa prezenţa, el oferă linişte,
protecţie. Oferă copilului posibilitatea de a integra polaritaţile afective şi comportamentale.
Cercetările au arătat că un copil este capabil să recunoască mai devreme fotografia tatălui
decât pe cea a mamei. În calitate de a doua prezenţă, tatăl reprezintă şi un al doilea pol de
autoritate, fiind un mediator salutar în cazul unui conflict între mamă şi copil.
Tatăl ca a doua figură de ataşament. Deşi mama este prima figură de ataşament, tatăl asigură
a doua figură de ataşament. El poate contribui la dezvoltarea emoţională a copilului prin
realizarea unui ataşament securizant alături de cel al mamei. În unele cazuri când figura

132
Brabender et al., op. cit.
133
Rao Gogineni si April E. Fallon, ,,The adoptive father” în Virginia M. Brabender April E. Fallon, op. cit.

75
mamei nu devine figura de ataşament securizant al copilului, tatăl poate contribui la
suplinirea acestui eşec asigurându-i el copilului figura de ataşament necesară.
Tatăl îl ajută pe copil să exploreze lumea exterioară cu determinare. Jocul este un exerciţiu
important în viaţa copilului. Atât mama cât şi tatăl se joacă cu copilul, dar în mod diferit. S-a
constatat că mamele preferă să se joace cu copilul cu prudenţă şi în mod previzibil, în timp ce
taţii preferă să se joace într-un mod neconvenţional şi mai creativ. S-a observat că mamele
tind să-şi ţină copiii cu faţa spre ele, în timp ce taţii cu faţa spre lumea exterioară. Aceste
modalităţi de relaţionare a tatălui cu copilul îl ajută pe acesta să se integreze mai uşor în viaţa
socială, exterioară celei de acasă, şi să aibă mai multă încredere în acţiunile sale.
Tatăl îl învaţă pe copil exerciţiul despărţirii şi al independenţei personale. Alături de
dobândirea unei relaţii de ataşament securizante, încurajarea copilului să exploreze dincolo de
proximitatea mamei îl ajută pe copil să-şi dezvolte încrederea în sine şi independenţa. Tatăl îl
ajută pe copil prin poziţia autonomă faţă de mamă, prin capacitatea de a lua el însuşi anumite
decizii.
Tatăl îl ajută pe copil să-şi dezvolte identitatea de gen. S-a constatat că în lipsa tatălui, copiii
sunt mai dezorientaţi din perspectiva identităţii de gen decât copiii care au tată. De asemenea,
s-a observat că tatăl se joacă într-un fel cu băieţelul său şi în alt fel cu fetiţa.
Tatăl îl ajută pe copil să-şi dezvolte competenţa socială. Tatăl îl ajută pe copil să gestioneze
exerciţiul puterii prin negociere şi angajament, îl orientează şi îl motivează în absolvirea
şcolii şi alegerea unei profesii, în obţinerea independenţei financiare, în rezolvarea
problemelor imprevizibile.
Tatăl adoptiv joacă un rol central în dezvoltarea psihică şi socială a copilului. Părinţii
adoptivi, de obicei mai în vârstă decât părinţii obişnuiţi, sunt mai preocupaţi şi implicaţi în
creşterea şi orientarea copilului.
Tatăl necasătorit. Tatăl necăsătorit nu avea până recent drepturi egale cu mama necăsătorită,
in ceea ce priveşte adopţia copilului lor. De exemplu, în Irlanda, înainte de modificările aduse
legislaţiei adopţiei în 2010, tatăl natural, dacă nu era tutorele legal al copilului, nu avea nici
un drept în ceea ce priveşte adopţia copilului. După această dată, el poate contesta decizia
mamei dacă face o cerere de preluare în tutelă a copilului. De asemenea, în Marea Britanie,
începând din anul 2012 tatăl necăsătorit are dreptul să-şi asume responsabilitatea parentală
prin înregistrarea naşterii copilului alături de mama acestuia. În această situaţie,
consimţământul tatălui în vederea adopţiei devine necesar. În Germania, din 1998,

76
consimţământul tatălui în caz de adopţie este necesar la fel ca cel al unui tată căsătorit, în
măsura în care paternitatea tatălui este recunoscut legal134.

3.3. Teorii explicative ale adopţiei si funcţiile familiei

Adopţia, înainte de a fi circumscrisă disciplinar, este o prezenţă vie în viaţa socială a

secolului al XX-lea şi al XXI-lea. Abordarea ei poate fi făcută cu egală îndreptăţire dintr-o
perspectivă multidisciplinară: antropologică, sociologică, psihologică, medicală, juridică.
Dimensiunea antropologică a adopţiei
Din perspectivă antropologiei generale, adopţia reprezintă un fenomen uman, transcultural,
regăsibil în toate culturile. Din perspectiva antropologiei culturale, acest fenomen general
uman suportă particularităţile unei anumite perioade istorice sau a unei culturi specifice.
Teoriile explicative de tip antropologic ale adopţiei vor tinde, prin urmare, să o explice fie
printr-o caracteristică general umană, cazul antropogiei generale, fie prin formele distincte
cultural de realizare a acesteia, cazul antropologiei culturale. Şi într-un caz şi în celălalt,
caracteristica general-umană este filiaţia. Adopţia este definită ca filiaţie artificială şi, ca
atare, este regasibilă în toate culturile, indiferent de funcţia sa, cea de transmitere trans-
generaţională a unui patrimoniu material sau spiritual, de sudare a unei alianţe sociale sau de
transfer afectiv a sentimentelor parentale către copilul adoptat în lipsa unuia biologic. Filiaţia,
fie cea naturală sau de sânge, fie cea simbolică, adică adopţia, reprezintă dimensiunea
antropologică esenţială a adopţiei.
Dimensiunea socială a adopţiei
În context social, adopţia poate fi explicată fie dinspre domeniul sociologiei familiei, fie
dinspre cel al reprezentărilor sociale. Stigmatizarea, de exemplu, se constituie într-un tip de
abordare a adopţiei din perspectiva reprezentărilor sociale. Pe de altă parte, adopţia poate fi
foarte bine un caz al sociologiei familiei şi abordată, de exemplu, din perspectiva teoriilor
sistemice asupra familiei sau din perspectiva teoriilor microsociologice.
Din perspectiva teoriilor sistemice asupra familiei, adopţia se subsumează unei explicări prin
intermediul funcţiilor sociale ale familiei, respectiv funcţia biologică, funcţia economică,
funcţia de solidaritate familială, funcţia pedagogico-educativă şi morală 135 . Din această
perspectivă, adopţia este legată în mod special de funcţia economică şi funcţia de solidaritate

134
O'Halloran, op.cit.

77
familială, în măsura în care asigură transmiterea mai departe prin moştenire a patrimoniului
material sau spiritual.
Abordările de tip microsociologic, precum interacţionismul simbolic, vor aborda adopţia
într-o manieră constructivistă, ca un spaţiu de edificare reciprocă a părinţilor adoptivi şi a
copilului adoptat. De acest tip de abordare sunt legate teorii explicative punctuale ale adopţiei,
precum teoria stresului şi a copingului sau teoria rolului social136.
Dimensiunea psihologică a adopţiei
Abordarea psihologică a adopţiei, pe de altă parte, va pune accentul pe dezvoltarea şi nevoile
copilului în contextul satisfacerii nevoilor sale fundamentale, prin relaţionarea cu părintele
natural sau adoptiv.
Copilul adoptabil are aceleaşi nevoi ca orice alt copil de vârsta sa, prezentând în plus
particularităţi datorate experienţelor de viaţă anterioare adopţiei. Este vorba mai ales, de acele
experienţe care i-au provocat suferinţă fizică şi psihică.
Influenţele mediului asupra copilului se exercită pe tot parcursul copilăriei, înaintea şi după
realizarea adopţiei. Analiza măsurilor de protecţie a copilului trebuie să ţină seama de nevoile
copiilor. Nevoile sunt determinate de statutul specific al copilului, acela de persoană în curs
de dezvoltare, care, pentru realizarea potenţialului genetic, necesită susţinere şi grijă din
partea adulţilor.
La fel ca pentru orice alt copil, dragostea şi siguranţa condiţiilor de viaţă sunt condiţii
esenţiale pentru ca un copil adoptat să-şi dezvolte potenţialul şi să poată intra în relaţii
pozitive cu alţi copii şi persoane adulte. Satisfacerea acestor nevoi este dificil de măsurat, dar
importantă pentru sentimentul de siguranţă a copilului. În principiu, satisfacerea acestor nevoi
constă în: asigurarea unor experienţe recompensatoare, de a fi iubit, de a putea beneficia de
satisfacerea necesităţilor vitale cum ar fi căldura, adăpost, hrană, odihnă, protecţie faţă de
eventuale primejdii. La sentimentul de siguranţă a copilului contribuie în mod esenţial
continuitatea îngrijirilor şi relaţiile stabile cu persoanele semnificative din viaţa lui.
În al doilea rând, pentru a-şi dezvolta inteligenţa şi personalitatea, copiii adoptaţi au nevoie de
oportunităţi de dezvoltare: de a explora şi descoperi lumea înconjurătoare, de a experimenta
situaţii noi de învăţare, de informaţii şi stimuli adecvaţi vârstei lor, încredere în sine şi
sentimentul de control asupra lumii în care trăiesc. Cele mai importante elemente în acest
context sunt oportunităţile de participare la educaţie, la interacţiuni sociale, la joc şi

78
comunicare. Un rol important aici îl are însuşirea limbajului, frecvenţa şi felul conversaţiilor
adulţilor cu copiii, comunicarea dintre copii etc., care toate facilitează copilului interacţiunile
sociale şi înţelegerea semnificaţiei schimburilor sociale137.
O altă categorie de nevoi cu particularităţi specifice la copiii adoptaţi este cea de apreciere.
Copiii au nevoie să fie apreciaţi şi lăudaţi, având în vedere stima de sine care adesea le este
scăzută în urma unor experienţe de viaţă în care s-au simţit fără valoare (părăsiţi sau au fost
maltrataţi). Pentru devenirea oricărui copil ca adult integru şi capabil de preluarea
responsabilităţilor sociale, primirea de laude şi recunoaşterea venită din partea unor persoane
semnificative este esenţială. Acestea pot susţine de-a lungul anilor învăţarea socială,
emoţională şi şcolară. Până să ajungă la vârsta unor recompense intrinseci, la satisfacţia
“muncii bine făcute” copilul are nevoie de întăriri pozitive din exterior care să-l ajute să
treacă peste frustrări, conflicte, dezamăgiri, confuzii inerente procesului de învăţare.
Recunoaşterea, încurajarea şi lauda din partea persoanelor semnificative este stimulatoare,
benefică. Este important pentru părinţi să-şi formuleze aşteptările, în funcţie de capacităţile
copilului. Solicitările inadecvate pot genera frustrare, acte compulsive sau retragere.
O altă nevoie complexă a copilului, care trebuie analizată din perspectiva familiilor adoptive,
este nevoia de autonomie, independenţă şi responsabilitate. Creşterea treptată a autonomiei
copiilor le dă acestora posibilitatea să înţeleagă că există opţiuni, dar că acestea se manifestă
în cadrul unor limite sociale care circumscriu acceptabilitatea unor acte în viaţa familială,
şcolară şi socială. Pentru copiii mici, aceste limite trebuie clar stabilite de către părinţi.
Satisfacerea nevoii de autonomie a copilului în cazul familiilor adoptive, depinde de
încrederea părinţilor adoptivi în capacităţile şi personalitatea copilului adoptat. Neîncrederea
transmisă copilului îi poate insufla acestuia frustrare, ceea ce poate să ducă la agresivitate sau
la retragere şi pasivitate.
Tulburarea de ataşament şi adopţia. Este o afecţiune psihologică ce apare la copii în ceea
priveşte modul lor de raportare afectivă la părinţi. Tulburarea constă în faptul că aceştia sunt
dezorientaţi în ceea ce priveşte recunoaşterea figurii parentale, mai exact, sunt incapabili să
distingă între un părinte şi persoana care le oferă îngrijire. Această tulburare este întâlnită la
copiii crescuţi în creşe de copii sau orfelinate, care au fost neglijaţi sau au avut mai mulţi
îngrijitori, de regulă personalul din aceste instituţii. Afecţiunea este întâlnită însă, şi la copii

137 Mia Kellmer-Pringle, The Needs of children: A Personal Perspective, Hutchinson, 1980.

79
care n-au fost crescuţi neapărat în astfel de instituţii, dar au suferit din partea părinţilor
abuzuri sau neglijenţă.
Datorită faptului că în astfel de instituţii, sarcinile primare de îngrijire a copiilor mici, precum
hrănitul, spălatul, schimbarea scutecelor este făcută de mai multe persoane care se schimbă
între ele şi acţionează în baza unor scheme de organizare a sarcinilor de lucru, copiii
dobândesc această tulburare de ataşament. Aceasta constă în faptul că reacţiile copilului sunt
lipsite la rându-le, de afectivitate. Prin contrast, copiii normali în această privinţă manifestă
reacţii de recunoaştere şi de marcare a afectivităţii faţă de persoanele care le îngrijesc: plâng
când aceştia pleacă, se sperie de persoanele pe care nu le cunosc etc.
David Hove138 prezintă câteva tipuri de manifestări ale copiilor cu această traumă în urma
unor experienţe dramatice in copilărie. El constată că în acest caz, al copiilor instituţionalizaţi,
avem de a face cu un eşec în privinţa capacităţii de selecţie a ataşamentului potrivit. Lumea
interioară a unor astfel de copii este foarte bine exprimată în desenele lor. Astfel, copiii se
prezintă în mod ambivalent, când puternici şi periculoşi, când plini de teamă şi dezorientaţi.
Mulţi copii care au experimentat experienţe triste precum înfometarea sau violenţa fizică, se
consideră invulnerabili în faţa unor astfel de experienţe viitoare prin prisma durităţii
experiențelor trecute cărora le-au supravieţuit.

3.4. Părinţii adoptivi – suplinirea dimensiunii biologice a parentalităţii

Părintele adoptiv din secolul al XX-lea este suspus unor condiţii mai complexe în ceea ce
priveşte asumarea rolului parental. Aceasta se întâmplă, în principal, din două motive:
birocratizarea procesului de adopţie şi asumarea principiului interesului superior al copilului
ca principiu determinant al adopţiei. Birocratizarea procesului de adopţie este expresia
demersului de raţionalizare a vieţii sociale, de impunere de standarde şi reguli pentru
persoanele care doresc să adopte un copil. Astfel de standarde iau în considerare criterii
referitoare la capacitatea materială a părinţilor adoptivi, varsta, viaţa conjugală etc. În
principiu, toate acele condiţii care corespund modelului de parentalitate acceptabilă din
societatea actuală. Din această perspectivă, unui părinte adoptiv i se cere mai mult decât unui
părinte biologic, pentru faptul că părintele biologic poate să devină părinte în mod firesc, în
timp ce părintele adoptiv devine părinte în mod extraordinar, după un proces conştientizare a
unei lipse şi de asumare a unui efort suplimentar pentru depăşirea acesteia. În plus, în secolul
al XX-lea părintele adoptiv întreprinde acest pas având la dispoziţie, pe de altă parte,

138 David Howe, Child Abuse and Neglect. Palgrave MacMillan, 2005

80
mijloace noi, precum reproducerea asistată, şi drepturi noi, precum cel de a crea uniuni
conjugale distincte de cea de cuplu căsătorit, sau de cuplu conjugal între parteneri de sexe
diferite.
3.3.1. Părinţii adoptivi – un portret general
În SUA, agenţiile pentru adopţie iau în considerare următoarele criterii referitoare la părinţii
adoptivi: vârsta; starea civilă a adoptatorilor; o relaţie prealabilă cu copilul adoptat; statutul
anterior de asistent maternal; venitul; educaţia; cetăţenia; profilul caracterial şi emoţional;
numărul de copii existent în familia adoptoare; infertilitatea; gradul de maturitate şi
disponibilitate parentală; atitudinea şi sprijinul persoanelor apropiate adoptatorilor faţă de
adopţie; evaluarea experienţei adopţiei făcută de părinţii adoptivi139.
Caracteristicile părinţilor adoptivi. Adopţia unui copil, în marea majoritate a cazurilor, are la
bază incapacitatea părinţilor adoptivi de a avea un copil pe cale biologică. Adopţia este un
eveniment aşteptat cu bucurie de către părinţii adoptivi, dar reprezintă totodată, un proces de
lungă durată cu posibile multe sinuozităţi şi dificultăţi, care pornesc de la consimţământul
părinţilor biologici, perioada de aşteptare, la problemele de sănătate ale copiilor adoptaţi care
pot să nu se manifeste decât târziu, de-a lungul etapelor de dezvoltare a copilului, de la
nevoia de îngrijire specială până la probleme de ajustare a relaţiei cu părinţii adoptivi140.
Teoria rolului social iniţiată de David Kirk 141subliniază că în cazul adopţiei există o diferenţă
între părinţi biologici şi cei adoptivi, care conduce la provocări şi solicitări ale părinţilor
adoptivi. Ele sunt legate de atitudinile celorlalţi, de neîncredere în rolul lor parental.
Consecinţa este interiorizarea acestora în timp şi trăirea de către aceştia a unui sentiment de
alienare, de apartenenţă la o minoritate.
În această situaţie, există două mecanisme de coping: conştientizarea şi admiterea diferenţelor,
pe de o parte, şi respingerea lor, pe de altă parte. Respingerea diferenţelor este specifică
părinților care au copii foarte mici, dar pe măsură ce aceştia cresc părinţii adoptivi devin mai
toleranţi şi acceptă aceste diferenţe.
Acceptarea sau respingerea diferenţelor se repercutează asupra relaţiilor cu copilul, reflectată
într-un mod neempatic de raportare la copil, care îi induce acestuia convingerea că a
fi ,,altfel" înseamnă să fii ,,deviant". Acceptarea diferenţelor şi discutarea despre ele, în
schimb, conduce la detensionarea relaţiilor şi stabilirea încrederii între copil şi părinţii săi

139
Christine Adamec, Laurie C. Miller, M.D.2007. The encyclopedia of Adoption,Third Edition. Facts On File, p.
26.
140
Brabender & Fallon. op. cit.
141
David Kirk, apud Ioana Muntean, op. cit., 2011, pp.666-670.

81
adoptivi. Îi eliberează, atât pe părinţi cât şi pe copil, de povara unei tăinuiri şi de falsele
interpretări despre sine.
Poziţionarea părinţilor adoptivi faţă de diferitele forme ale stratului familiar este mai bună în
foarte multe cazuri decât a părinţilor biologici. Aceasta este explicată, pe de o parte prin
vârsta părinţilor adoptivi, de obicei persoane ajunse la vârsta maturităţii, cu mai multă
experienţă de viaţă, pe de altă parte, datorită puternicei motivaţii care stă la baza adopţiei.
Părinţii adoptivi prezintă o mai mare satisfacţie în relaţia maritală, prezintă o mai mare
satisfacţie în a deveni părinţi şi mai multe expectaţii pozitive decât părinţii biologici142.
Tipul de adopţie este determinat de motivaţia care stă la baza adopţiei şi de locul şi tipul de
copil adoptat.
Principalele motive care stau la baza adopţiei sunt dorinţa de a-şi extinde familia sau un
moştenitor sau motive de ordin altuistic. De exemplu, la baza adopţiei copiilor din sistemele
de protecţie a copilului în SUA, stau la bază în primul rând, motive altruistice şi abia ulterior,
motive legate de extinderea familiei. Dar, această ierarhie a motivelor poate să difere în
funcţie de contextul cultural, social şi legislativ al fiecărei ţări. De exemplu, în ţările în care
adopţia independentă nu există, părinţii adoptivi, indiferent de motivaţie, au o singură sursă la
dispoziţie pentru adopţie. De asemenea, în cazul SUA, posibilităţile de adopţie internaţională,
culturale şi financiare, sunt mult mai mari decât în alte state. În cazul adopţiei de către rude,
la baza acesteia stă o motivaţie legată de legătura de sânge şi sentimentele asociate acesteia.
La baza adopţiei internaţionale, pe de altă parte, motivaţia pentru o astfel de alegere este
dorinţa şi convingerea că în astfel de cazuri posibilitatea de a adopta unui copil sănătos este
mai mare decât în cazul adopţiei interne în care posibilitatea este mult mai mică. şi reversul
este valabil, acela că adopţia unui copil din sistemul de protecţie national este mai la
îndemână şi mai puţin costisitor decât în cazul unei adopţii internaţionale.
S-a constatat că familiile adoptive sunt mai mult deschise la acceptarea unui sprijin de
specialitate pentru ei sau pentru copii decât familiile neadoptive. Acest fapt poate fi explicat
prin dificultăţile ivite în cazul unei asemenea familii, de la problemele de sănătate şi ajustare
a copiilor adoptaţi, la cele de stres şi de ajustare ale părinţilor .
3.3.2. Părinţii adoptivi în contextul secolului al XX-lea.
Tipologia părinţilor adoptivi este mai diversă azi decât în trecut. Părinţii adoptivi sau
adoptatorii pot fi reprezentaţi de familii sau persoane, persoane singure sau angajate în alte

142
Levy-Shiff, R., Goldshmidt, I., & Har-Even, ,,Transition to parenthood in adoptive families”. Developmental
Psychology, D., 1991, 27(1), 131–140.

82
forme de cupluri conjugale. În funcţie de gradul de rudenie, există adopţia de către rude sau
de către persoane străine. Se poate vorbi de asemenea de părinţi adoptivi ai unor copii
proveniţi în urma unei naşteri naturale sau în urma uneia din formele de reproducere asistată.
De asemenea, tot în această categorie, pot fi incluşi şi părinţii adoptivi ai copiilor cu nevoi
speciale.
Părinţii adoptivi prin reproducerea asistată. Dezvoltarea reproducerii asistate se află în
legătură directă cu adopţia. Ea este un efect al creşterii infertilităţi, pe de o parte, dar şi a
scăderii ratei natalităţii, pe de altă parte, ca o consecinţă a declinului instituţiei familiei în
cultura occidentală, pe fondul implicării actorilor tradiţionali ai familiei, femeia şi bărbatul,
într-un mod de viaţă independent, bazat pe succesul personal, pe reuşita personală în carieră.
Apariţia cuplurilor de acelaşi sex şi imposibilitatea acestora de a procrea pe cale natural,
reprezintă un alt context de dezvoltare a reproducerii asistate, ca mijloc de a obţine un copil
adoptabil de către astfel de cupluri143.
Maternitatea de substituţie. În terminologia internaţională, având drept suport limba engleză,
termenul folosit este ,,surrogacy" sau ,,surrogate motherhood". În contextul de utilizare a
limbii române, termenul frecvent uzitat pentru cazul concret al unei persoane angajate în
acest demers este ,,mamă purtătoare", iar pentru procedeul că atare, cel de ,,maternitate de
substituţie"144. Deşi se consideră că procedeul poate fi regăsit în istorie cu mult înainte de
secolul al XX-lea, el este strict legat de dezvoltarea tehnologiilor reproductive apărute în
secolul XX. Pe de altă parte, din perspectivă socială, este vorba de acceptarea şi utilizarea sa
în viaţa de zi cu zi pe fondul schimbării şi liberalizării reprezentaţilor despre familie.
Maternitatea de substituţie aflându-se în strânsă corelaţie cu diversitatea tipurilor de
construcţii conjugale sau familiale contemporane, respectiv familii monoparentale, de acelaşi
sex, diverse forme de parteneriat conjugal. Din punct de vedere conceptual şi structural, ele
reprezintă cu totul altceva decât reperul societăţii moderne, al familiei nucleare.
Utilizarea maternităţii de substituţie reprezintă astăzi o tema de dezbatere din perspectivă
socio-culturală, morală, psihologică, filosofică. Acestea aduc în discuţie, atât statutul
părinţilor implicaţi, cât şi condiţia copilului implicat în acest proces. În spaţiul cultural
occidental, se vorbeşte astăzi despre o serie de drepturi specifice, precum cele de gen sau
dreptul de a avea progenituri, inclusiv prin mijloace reproductive. Un fel de extensie al listei
de drepturi ale omului. Din perspectivă socio-culturală, ele nu sunt însă universale, fiind

143
Faith Merino, Adoption and Surrogate Pregnancy, Facts on Files, 2010.
144
Olga B.A. van den Akker. Surrogate Motherhood Families.Palgrave Macmillan. 2017, p. 16.

83
acceptate sau respinse la ora actuală, în funcţie de spaţiul cultural. În măsura în care ele se
revendică din dreptul fundamental la libertate, ele dobândesc o anumită consistenţă, dar devin
discutabile în măsura în care reprezintă doar un mijloc pentru satisfacerea unei dorinţe (cea
de a avea acces la încă ceva, de forma unui bun de consum, cazul beneficiarilor) sau a unor
beneficii materiale (cazul furnizorilor). În Marea Britanie, prin lege, statutul de mamă
biologică îi este acordat persoanei de la care provine materialul genital necesar conceperii
copilului.
Tipuri de maternitate de substituţie. Maternitatea de substituţie prin gestaţie (Gestational
Surrogacy). În acest caz mama de substituţie este doar purtătoarea materialului genital, al
embrionului, obţinut de la părinţii de destinaţie sau de alţi donori, preparat în prealabil în
laborator prin tehnologie de reproducere şi alegerea explicită a gameţilor. Astfel, mama
purtătoare nu are nici o legătură biologică directă cu pruncul purtat în pântece. Părinţii de
destinaţie, la rândul lor pot fi ambii sau doar unul dintre ei înrudit cu copilul purtat de mama
de substituţie. Există însă şi varianta ca, atât mama purtătoare cât şi părinţii de destinaţie, să
nu aibă nici o legătură biologică cu copilul.
Procesul de concepere pe această cale a copilului, prin comparaţie cu un proces natural de
concepere, se defineşte într-un mod negativ cu referire la mama de destinaţie: copilul nu este
rezultatul unei relaţii sexuale, mama nu poartă sarcina de nouă luni, mama nu ia parte la
travaliul naşterii copilului. La rândul său, mama purtătoare apare că o simplă verigă într-un
proces de concepere artificială: copilul nu este conceput de ea, nu are nici legătură de rudenie
cu el, la sfârşitul procesului ea îl livrează altor persoane.
Maternitatea de substituţie prin naştere (Genetic Surrogacy). În acest caz, mama de
substituţie este inseminată în mod deliberat artificial cu sperma tatălui de destinaţie. Procesul
de concepere a copilului fiind relativ asemănător procesului natural de concepere a unui
copil, mama purtătoare urmând fazele normale ale maternităţii, ea contribuind la identitatea
biologică a copilului în egală măsură ca şi tatăl de destinaţie. Faţă de cazurile normale de
maternitate, rolul ei se va încheia o dată cu naşterea şi cedarea copilului familiei adoptare. În
această situaţie, copilul este înrudit pe de o parte cu unul dintre părinţii beneficiari şi, pe de
altă parte, cu mama de substituţie. În unele ţări, pentru preluarea deplină a copilului de către
familia de destinaţie este necesar deschiderea unui proces de adopţie145.
Ea constă în inseminarea unei femei cu sperma unui partener dintr-un cuplu în vederea
obţinerii unui copil înrudit genetic cu acesta. La baza acestui proces stă un acord cu mama

145
ibidem, p.13.

84
purtătoare, prin care aceasta se obligă să încredinţeze copilul născut cuplului partenerului
care donează sperma. În principiu, conform legislaţiei internationale, angajamentul încheiat
între cele două părţi nu trebuie să aibă un caracter comercial, ci unul umanitar. În practică,
lucrurile stau exact invers. În India, de exemplu, caracterul comercial al acestui tip de
reproducere asistată era acceptată până recent, prin lege, pentru orice tip de părinte adootiv146.
Recent legislaţia indiană a introdus restricţii faţă de părinţii adoptivi din cuplurile de acelaşi
sex sau pentru persoanele din afara ţării.147 Faţă de procesul clasic al adopţiei, acest tip de
adopţie prezintă avantajul alegerii anticipate a profilului mamei purtătoare şi înrudirea cu
unul dintre părinţii adoptivi.
În cazul adopţiei prin reproducere asistată, ca şi în cazul adopţiei normale, există programe
pentru adopţia deschisă şi programe pentru adopţia închisă. Programul pentru adopţia
deschisă are la bază identificarea afinităţilor între cele două categorii de părinţi. Unele din
mamele purtătoare doresc să colaboreze cu anumite categorii de adoptatori, căsătoriţi,
heterosexuali, care nu mai au alţi copii, de religie creştină. Altele, aleg colaborarea cu cupluri
LGBT, cu persoane singure, bărbaţi sau femei. Ei se angajează, de asemenea, să păstreze
legătura de-a lungul perioadei de creştere a copilului într-o anumită formă. De obicei, părinţii
surogat implicaţi în programele de adopţie deschisă au la bază motive altruistice şi nu au
statutul de angajat al adoptatorilor.
În cazul adopţiei închise, prin mame purtătoare, gradul de confidenţialitate este ridicat, baza
relaţiei dintre cele două categorii de părinţi este una comercială. Adoptatorii îşi aleg, în baza
unei informări prealabile, profilul mamei purtătoare în baza unor date puse special la
dispoziţia acestora. Adoptatorii nu au obligaţia să-şi decline identitatea faţă de mama
purtătoare. În multe astfel de cazuri, mamele purtătoare au refuzat la finalul sarcinii să
incredințeze copilul spre adopţie. Altele au trăit ulterior adopţiei, stări emoţionale negative şi
de regret.
Caracteristicile părinţilor adoptivi în cazurile de reproducere asistată prin mame de substituţie
sunt următoarele: reprezintă persoane care nu pot obţine un copil prin relaţia de cuplu, deşi
biologic unul dintre membrii cuplului este apt de aceasta; sunt persoane care doresc să adopte
un copil care să aibă o legătură biologică cu ele; sunt persoane care doresc să evite hazardul
adopţiei unui copil despre care nu au informaţii şi care nu corespunde expectanţelor lor.

146
Amrita Pande, Wombs in labor : transnational commercial surrogacy in India, Columbia Universitz Press,
2014.
147
Sayani Mitra, Silke Schicktanz Tulsi Patel, Cross-Cultural Comparisons on Surrogacy and Cross-Cultural
Comparisons on Surrogacy and Egg Donation Interdisciplinary Perspectives from India, Germany and Israel.
Palgrave Macmillan, 2018.

85
Reproducerea umană asistată prin tehnologie este subiect de dezbatere etică, iar de la ţară la
ţară există diferenţe în ceea ce priveşte legislaţia. Există ţări unde aceasta este interzisă, există
ţări unde ea este permisă. În Europa este interzisă în majoritatea ţărilor, cu excepţia Spaniei,
Cehiei, Greciei, Ucrainei, fiind acceptată ca o activitate lucrativă. În Israel, reproducerea
asistată se bucură de o legislaţie foarte generoasă pentru reproducerea gestaţională, fiind însă
prohibitivă pentru cuplurile de acelaşi sex, deşi acestora li se recunoaşte dreptul de a se
căsători. Donarea de ovule este interzisă în Israel, dar nu este interzis ca cetăţenii israelieni să
beneficieze de acest tip de serviciu în altă ţară. În Israel, părinţii beneficiari ai serviciilor
mamelor de substituţie sau ai donării de ovule împletesc nevoia lor de parentalitate cu
preferinţe de natură religioasă. Astfel, de exemplu, femeile beneficiare de ovule donate, evită
să primească astfel de material genetic de la femeile palestiniene, dar acceptă în schimb, de la
mame biologice din Romania.
Profilul persoanei care devine părinte adoptiv pe această cale, are la bază un set de sentimente
complex, uneori antitetice, pe de o parte poate fi vorba de o situaţie disperată, în care
respectiva persoană ajunge aici după epuizarea altor căi, inclusiv adopţia clasică. Pe de altă
parte, poate fi vorba de o relaţie de putere a unui astfel de părinte, care doreşte să utilizeze
mijloacele tehnologice sau personalitatea unei alte fiinţe umane pentru a-şi satisface o
fantezie de tip parental: ,, parentalitatea prin reproducere asistată, fie ea prin donarea de ovule
sau prin mame de substituţie este adesea întreţesută cu relaţii de tip naţionalist, religios sau cu
relaţii de putere".148
În măsura în care se poate vorbi de adopţie cu aceeaşi tărie ca şi în cazul adopţiei unui copil
aflat în nevoia de avea o familie, în această situaţie, adopţia nu este centrată pe nevoia şi
dreptul copilului, ci pe cel al părintelui. Practic, nevoia unei persoane de a deveni părinte
conduce la apariţia unui copil, care să satisfacă nevoia parentală.
Părinţii adoptivi de acelaşi sex. O dată cu recunoaşterea căsătoriei între persoane de acelaşi
sex, în legislaţia tot mai multor ţări sunt recunoscute şi drepturile pe care le au familiile de tip
heterosexual. Adopţia copiilor de către cupluri de acelaşi sex reprezintă o nouă bornă în
particularităţile istoriei adopţiei din secolul al XX-lea. Deşi căsătoria între persoane de acelaşi
sex a fost recunoscută în multe state, adopţia copiilor de către astfel de cupluri este un subiect
de dezbatere. Argumentele în favoarea dreptului acestor cupluri de a adopta provin din
cercetări statistice care relevă faptul că unii copii crescuţi în cupluri de acest gen se dezvoltă

148
ibidem, p. 114.

86
normal, ca şi în familiile de tip heterosexual. Alte argumente se focalizează pe discriminarea
acestor cupluri. Există, de asemenea, argumente de natură practică ce subliniază faptul că, în
sistemele de protecţie a copilului, există foarte mulţi copii care sunt privaţi de dreptul de a
avea o familie. În măsura în care adopţia internă este dificilă pentru astfel de cupluri, atât din
cauza diminuării numărului de copii adoptabili cât şi din cauza obstacolelor şi stigmatizarii
întâmpinate de cuplurile de acelaşi gen, acestea tind să-şi împlinească dezideratul de a
deveni părinţi fie prin apel la reproducerea umană asistată, fie prin adopţia
internaţională: ,,cuplurile de lesbiene şi de gay din America au devenit părinţi prin adopţia de
copii din străinătate, copii din sistemul de protecţie, copiii biologici ai celuilalt partener şi
prin tehnicile de reproducere umana artificială şi mame de substituţie".
La nivelul Consiliului Europei problema adopţiei de către cupluri LGBT a fost statuată astfel:
Persoanele LGBT pot adopta un copil prin una din trei proceduri posibile: a. adopţie de către
o singură persoană (lesbiană sau gay); b. un partener dintr-un cuplu de acelaşi sex poate
adopta copilul biologic al celuilalt partener sub forma unei tutele (adopţie de tip secundar /
second parent-adoption), care nu anulează dreptul părintelui biologic al copilului şi nu oferă
nici copilului dreptul la moştenirea tutorelui său; c. adopţia de către un cuplu de acelaşi sex.
In Irlanda, persoanele de acelaşi sex pot adopta un copil doar individual. In Olanda,
Danemarca, Suedia şi Islanda cuplurile de acelaşi gen, căsătorite sau în parteneriat civil pot
adopta copii. În Franţa, persoanele LGBT pot adopta copii dacă au împlinit vârsta de 28 de
ani, din 2013, adopţia este permisă de asemenea cuplurilor de acelaşi gen. In Germania,
cuplurile de acelaşi sex nu au dreptul să adopte copii, dar o pot face ca persoane individuale.
Aceasta în condiţiile în care, din 2001, în Germania a fost recunoscut parteneriatul civil, iar
din 2005 partenerul dintr-un astfel de cuplu poate adopta doar copilul biologic al celuilalt
partener. Din această cauză, la nivelul anului 2009, se înregistrau 16000 copii care trăiau în
familii de acelaşi sex, alături de mama sau tatăl său biologici149.
3.3.3. Părinţii adoptivi ai copiilor cu nevoi speciale
Adopţia copiilor cu nevoi speciale, o subclasă a clasei copiiilor aflaţi în dificultate ridică
problema motivaţiei alegerii de către părinţii adoptivi copii din această categorie. O altă
problemă este cea a modului de exercitare a competenţei parentale în astfel de cazuri.

149
O’Halloran, op. cit.

87
Într-un studiu despre tipurile de părinţi adoptivi ai copiilor cu nevoi speciale150 au identificate
trei clase de părinţii adoptivi ai unor astfel de copii: clasa 1 cuprinde părinţi care au adoptat în
mod intenţionat copii cu nevoi speciale; clasa 2, părinţi care intenţionau să adopte copii fără
probleme de sănătate, dar care au acceptat, în cele din urmă, să adopte copii cu nevoi
speciale; clasa 3, părinţi care au adoptat copii care păreau sănătoşi la vârsta adopţiei, dar care
au dezvoltat ulterior o boală care presupune asistenţă medicală îndelungată sau pentru tot
restul vieţii (autism, SIDA, sindromul Down etc.).
Problema eşecului şi desfacerii adopţiei în cazul copiilor cu nevoi speciale. Eşecul adopţiei,
adică nefinalizarea procesului de adopţie iniţiat şi regenerarea copilului în sistemul de
plasament tinde să fie direct proporţional cu vârsta copilului. Astfel, cu cât vârsta copilului
este mai mare, cu atât procentul eşecului adopţiei este mai mare. De exemplu, într-un studiu
cu referire la această situaţie în SUA, se constată că rata generală a eşecului adopţiei variază
între 6% şi 11% . Raportat însă la vârsta copilului, avem însă 10% şi 16% pentru copiii peste
3 ani şi 24% pentru adolescenţi151 .
Desfacerea adopţiei, adică renunţarea la copilul adoptat după ce adopţia a fost finalizată,
reprezintă un procent mai mic de astfel de cazuri, între 1% şi 7% .
Aparent, copiii cu nevoi speciale reprezintă subiectul eşecului în adopţie. Situaţia este însă,
diferită în funcţie de tipul de probleme pe care le are copilul. Astfel, copiii cu probleme de
comportament, precum cei care manifestă agresivitate fizică sau verbală, hiperactivitate,
tendinţa de a minţi şi a manipula, cei care fură etc. sunt cei mai expuşi eşecului în adopţie.
Lucrurile stau altfel în cazul în care copilul cu nevoi speciale are probleme de sănătate de
natură fizică sau diverse întârzieri de dezvoltare.
Părinţii care adoptă copii cu nevoi speciale dau dovadă de mai multă coeziune familială şi
spirit de adaptare decât părinţii care adoptă copii normali. Caracteristicile acestor părinţii sunt
următoarele: sunt implicaţi în activităţi spirituale, sunt mai în vârstă, mai flexibili, mai
centraţi pe copil, toleranţi, sunt căsătoriţi de mai mult timp, sunt persoane cu studii. Faţă de
părinţii biologici ai unor astfel de copii, părinţii adoptivi nu sunt victimele vreunui şoc
emoţional sau a unor sentimente precum cel de vinovăţiei, de neputinţă, de furie, de renegare.
Este vorba în special, de părinţii adoptivi din clasa 1, cei care au adoptat copii cu nevoi
speciale în mod conştient. Părinţii adoptivi din clasa 2, cei care doreau să înfieze copii
sănătoşi, dar care au consimţit să adopte copii cu nevoi speciale, pot să trăiască anumite

150
S. Ileana Lindstrom, Sonia Voynow, and Bret A. Boyer. ,,Adoption Of Children With Special health care
needs” în Virginia M. Brabender April E. Fallon, op. cit., cap. 7.
151
ibidem, p.134.

88
frustrări în timpul procesului de adopţie, pe măsură ce survin o serie de dificultăţi. Părinţii
adoptivi din clasa 3, cei care au adoptat copii sănătoşi, dar care pe parcurs au dezvoltat o
boală, trăiesc în mare parte aceleaşi sentimente contradictorii că şi părinţii biologici ai
copiilor cu nevoi speciale.
Etape ale părintelui adoptator. În cazul părinţilor care adoptă copii cu nevoi speciale, există
un drum cu etape previzibile, posibile, fiecare caz de adopţie rămânând însă unic prin
experienţa sa. Lindstrom, Voynow şi Boyer propun mai multe etape. Sintetizându-le, se poate
vorbi de o fază premergătoare, o fază de criză şi de contact cu realitatea, o fază a gratificării
sau posttraumatică. În faza premergătoare putem identifica un moment al angajării pe acest
drum şi de o etapă de pregătire. Urmează apoi faza contactului cu realitatea, care are un
moment de coping cu stresul faptului de a fi părinte al unui copil cu nevoi speciale, cu
momente precum şocul existenţial suferit de părinte sau stresul posttraumatic. Faza
gratificării familiei adoptoare cu momente precum creşterea posttraumatică (posttraumatic
growth) şi satisfacţia maritală.
Coping-ul este definit ca ,,metodele pe care o persoană le utilizează pentru depăşirea
situaţiilor de stres"152. Raportat la cele trei clase de părinţi adoptivi ai copiilor cu probleme
speciale, părinţii din clasa 1 fac faţă cel mai bine la stresul cu care se confruntă. Părinţii din
clasa 3 sunt cei mai vulnerabili, ei reacţionând prin anxietate şi depresie cauzate de şocul
aflării afecţiunii medicale a copilului şi nepregătirii pentru această realitate.
Stresul posttraumatic este definit de American Psychiatric Association 153 : ,,1. gânduri
compulsive, imagini şi vise despre agresori; 2. puseuri de anxietate la apariţia gândurilor,
imaginilor sau elementelor contextuale legate de agresori, inclusiv stări de hiper vigilenţă,
anxietate, răspunsuri panicate exagerate, tulburări de somn; 3. încercarea de a fugi de
gândurile compulsive sau de elemente legate de stresori".
Cu acest tip de tulburare se confruntă de obicei victimele cazurilor de viol, de violenţă sau ale
accidentelor grave. Stresul posttraumatic se manifestă însă şi în cazul părinţilor adoptivi şi se
manifestă prin frică legată de starea de sănătate a copilului, de incapacitatea de a îndeplini
rolul de părinte, de reproşul de a fi responsabil pentru starea copilului, prin gânduri
compulsive legate de aceste teme154.

152
ibidem, p.141.
153
American Psychiatric Association. Diagnostic and statistical manual ofmental disorders (4th ed.).
Washington, DC, 2000.
154
Ileana Lindstrom, Sonia Voynow, and Bret A. Boyer, op. cit., p. 143.

89
Şocul existenţial este un alt tip de efect la stresul părinţilor adoptivi. Într-o astfel de situaţie
părintele îşi pune întrebări despre sensul vieţii, al valorilor la care se raportează, al credinţei
religioase. Astfel de întorsături existenţiale oferă ocazia de semnificare a stresului şi a
evenimentelor dintr-o perspectivă valorică ca îi ajută pe părinţi să gestioneze situaţia de stres
şi să iasă din ea.
Creşterea postraumatică, conform lui Tedeschi şi Calhoun155 se referă la schimbările pozitive
pe care le experimentează o persoană care s-a confruntat cu o traumă. Este vorba de
dezvoltarea relaţiilor cu alte persoane, o dezvoltare personală pe linie spirituală, o extindere şi
îmbogăţire a perspectivei despre lume, o mai mare răbdare şi toleranţă în faţa situaţiilor grele,
mai multă putere de perseverenţă şi încredere în puterile sale.
O altă consecinţă pozitivă posibilă este consolidarea relaţiei maritale, care rezultă din
mobilizarea şi unirea eforturilor pentru gestionarea situaţiilor dificile.
Aceste consecinte pozitive au mult mai multe şanse să apară în cazul părinţilor adoptivi din
clasa 1, cei care au ales în mod conştient încă de la început să adopte un copil cu probleme
speciale.
3.3.4. Profilul părinţilor adoptivi din România
Conform unor studii despre caracteristicile adopţiei în România, referitor la motivaţiile
părinţilor adoptivi, temeiurile adopţiei sunt diverse: de natură materială (alocaţii, subvenţii şi
alte benefici materiale), de sănătate (imposibilitatea de avea copii pe fondul infertilităţii sau o
altă boală care nu permite purtarea sarcinii), de confort emoţional şi siguranţă socială
(asigurarea unui sprijin la bătrâneţe), de rudenie (soţul, soţia, o altă rudă a copilului) sau de o
relaţie existentă deja cu copilul adoptat (asistenţi maternali ai copilului) 156
, bazat pe
sentimente deosebite (iubire faţă de copii, compasiune) 157.
Într-o altă cercetare158, axată îndeosebi pe problema copiilor greu adoptabili, s-au avut în
vedere următoarele aspecte: a. caracteristicile generale ale părinţilor adoptivi (educaţia,
vârsta, durata căsătoriei); b. identificarea motivaţiilor acestora pentru a adopta; c. analiza

155
Tedeschi, R. G., & Calhoun, L. G., ,,Posttraumatic growth: Conceptual foundations and empirical evidence”.
Psychological Inquiry, 2004, 15(1), 1–18.
156
Muntean, A., Stan, V., Tomiţă, M., Ungureanu, R., ,,Familii adoptive din România: câteva remarci
preliminare bazate pe cercetarea din cadrul proiectului” Factori ce influenţează succesul adopţiei naţionale
(FISAN), în Revista de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului din România, vol. 13, nr. 1, 2010b,
pp. 32–44.
157
Bejenaru, A., Adopţia copiilor, în Buzducea, D. (coord.), Asistenţa socială a grupurilor de risc, Iaşi, Editura
Polirom, 2010, pp. 197–222.
158
Doru Buzducea Florin Lazăr. ,,Profilul părinţilor adoptivi din România şi motivaţia adopţiei copiilor greu
adoptabili”. Calitatea Vieţii, XXII, Nr. 3, 2011, p. 313–334

90
motivaţiei de a adopta copii greu adoptabili. Pe de altă parte autorii studiului, au încercat
analiza secvenţială comprehensivă a adopţiei în calitate de proces, de la intenţie, trecând prin
contextul şi drumul procedural până la decizia de adopţie şi evaluarea drumului, a
caracteristicilor sale instituţionale şi contextuale. Astfel, studiul propune urmărirea
următoarelor secvenţe ale procesului adopţiei: a. motivaţia principală de a adopta (motive de
infertilitate, sentimente nobile etc); b. decizia de a adopta (nuanţarea împrejurărilor, al cui a
fost imboldul de a adopta, influenţa partenerului, a familei extinse, a prietenilor; cunoaşterea
procedurilor de adopţie, cunoaşterea unor experienţe asemănătoare; aspecte legate de istoricul
copilului adoptat etc.); c. punerea în practică a deciziei (informarea concretă, contactul cu
persoanele şi instituţiile abilitate; raportul dintre preferinţele şi aşteptările famililei adoptoare
faţă de copilul adoptabil etc.); d. perspectiva asupra promovării adopţiei (evaluarea
demersului, sugestii despre procesul de adopţie).
Rezultatele cercetării au pus în evidenţă următoarele aspecte: a. majoritatea părinţilor
Adoptatori este reprezentată de cupluri, familii, care nu au copii biologici, apoi de asistenţi
maternali la care copilul a fost în plasament; b. studiile părinţilor adoptivi sunt în majoritate
studii superioare sau medii; c. vârsta medie a părinţilor adoptivi este de 38 de ani, iar în
general decizia adopţiei este luată după vârsta de 30 de ani; d. există şi persoane singure care
adoptă copii, de regulă este vorba despre persoane de sex feminin, cu studii superioare, în
vârstă de peste 40 de ani; d. în ceea ce priveşte profilul copilulului dorit spre adopţie , acesta
trebuie să aibă o vârstă între 0 şi 3 ani, sănătos şi nu de etnie romă”, sănătos şi fără probleme
emoţionale; e. la majoritatea copiilor adoptaţi s-a cunoscut maternitatea, parţial paternitate,
iar în 25% dintre cazuri părinţii Adoptatori au dorit să ia legătura în prealabil, cu părinţii
biologici sau cu mediul acestora; f. majoritatea părinţilor Adoptatori (91,7%) sunt de etnie
română şi confesiune ortodoxă (73,4%), locuiesc la oraş (la bloc - 54,4%), nu au copii
biologici (86,4%). 159
Analiza sintetică a celor patru coordonate anunţate, motivaţia de a adopta, decizia de a adopta,
punerea în practică a deciziei, perspective asupra promovării adopţiei ne arată următoarele:
motivaţia principală de a adopta, în cele mai multe cazuri, a fost incapacitatea de a avea un
copil biologic; decizia de a adopta, în marea majoritate a cazurilor a fost iniţiativa soţiilor;
decizia de a adopta este discutată în prealabil cu familia extinsă, cu prietenii sau uneori cu
duhovnicul; punerea în practică a deciziei a constat dintr-o informare prealabilă asupra căilor
de urmat în privinţa adopţiei prin apelul la Internet, prin contactarea directă a DGASPC., prin

159
ibidem. p.7.

91
apel la relaţii informale, rude biologice ale copiilor adoptabili, cunoştinţe legate profesional
de domeniul adopţiei, precum asistenţi maternali care aveau copii în plasament; în ceea ce
priveşte evaluarea procesului de adopţie de cei implicaţi, studiul rezumă opiniile acestora,
care reclamă proceduri birocratice anevoioase şi perioada de timp între etapele procesului de
adopţie.

92
 CAPITOLUL 4. COPILUL AFLAT ÎN DIFICULTATE. DIMENSIUNEA
CLINICĂ ŞI REZILIENŢA ÎN ADOPŢIE

4.1. Copilul aflat în dificultate

4.1.1. Definirea conceptului de copil aflat în dificultate în România.

Copilul aflat în situaţie de dificultate din perspectiva asistenţei sociale. În Legea asistenţei
sociale, 292/2011 sintagma ,,copil aflat în dificultate” nu se regăseşte ca atare. Este definită
în schimb, situaţia de dificultate. Mai exact, avem următoarele aspecte: a. identificarea
cauzelor situaţiei de dificultate: cauze socio economice, de sănătate, mediu social de viaţă
dezavantajos; b. definirea situaţiei de dificultate în termenii de incapacitate de integrare
socială survenită la un moment dat pe parcursul vieţii; c. enumerarea celor posibil să se afle
într-o astfel de situaţie, respectiv: ,,familii, grupuri de persoane şi comunităţi”.
În acelaşi act, la art. 73, referitor la tipurile de ,,servicii sociale din domeniul protecţiei
copilului şi familiei”, se face o enumerare a acestor servicii, context în care apare şi
termenul ,,situaţie de dificultate”, dar nu în legătură directă cu copilul, ci cu familia: ,, a)
servicii de prevenire a separării copilului de familie; b) servicii de reconciliere a vieţii de
familie cu viaţa profesională; c) servicii pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de
părinţii săi; d) servicii de sprijin pentru familiile aflate în situaţii de dificultate”. Ca atare,
probabil datorită diferitelor ipostaze de situaţii dificile, s-a evitat a se asocia situaţia de
dificultate direct cu copilul.
În schimb, sintagma în discuţie apare în mod explicit în Ordonanţa de urgenţă nr. 26/1997
privind protecţia copilului aflat în dificultate, în acest act întâlnim o definire a situaţiei de
dificultate a copilului, precum şi o serie de măsuri concrete de protecţie a acestuia.
Astfel: ,,copilul se află în dificultate, dacă dezvoltarea, securitatea sau integritatea sa, fizică
sau morală, este periclitată”. Mai departe sunt precizate măsurile de protecţie care trebuie
luate ,,în interesul superior al copilului aflat în dificultate”, respectiv: ,, ,,a) încredinţarea
copilului unei familii sau unei persoane; b) încredinţarea copilului serviciului public
specializat pentru protecţia copilului sau unui organism privat autorizat; c) încredinţarea
copilului în vederea adopţiei; d) plasamentul copilului la o familie sau la o persoană;
e) plasamentul copilului la serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau la un
organism privat autorizat; f) plasamentul copilului în regim de urgenţă”. De altfel, în
abordarea teoretică extinsă a domeniului asistenţei sociale din România, ne referim la

93
lucrarea de referinţă Tratat de asistenţă socială160, regăsim ca atare sintagma ,,copil aflat în
situaţie de dificultate”, cu trimitere la Ordonanţa de Urgenţă nr. 26/1997.
Într-o altă lucrare de referinţă legată de problematica socială întâlnim de asemenea, sintagma
amintită, precizându-se că, în cadrul sistemului de asistenţă socială din România până în anul
2000, unul din cei trei piloni ai acestui sistem a fost ,,protecţia copiilor aflaţi în dificultate”161.
Tot în această lucrare găsim o descriere detaliată a sistemului de protecţie a copilului în
România.
4.1.2. Copilul aflat în dificultate şi adopţia sa. O perspectivă internaţională.
Problema adopţiei copiilor aflaţi în dificultate este o problemă întâlnită în toate ţările lumii.
Modul de raportare la aceasta şi soluţiile variind de la ţară la ţară, în funcţie de datele
concrete. Este vorba de numărul de copii aflaţi într-o astfel de situaţie şi de modul în care este
definit copilul aflat în dificultate. În general, de aceşti copii se ocupă serviciile specializate
din sistemele de protecţie a copilului din fiecare care stat.
În SUA, de exemplu erau înregistraţi 114.000 de copii cu nevoi speciale în centre de
plasament, care aşteptau să fie adoptaţi162. Persoanele care doresc să adopte un copil cu nevoi
speciale pot apela la o agenţie specializată în adopţia unor astfel de copii. Poate fi vorba de o
agenţie guvernamentală sau una privată. Copiii cu nevoi speciale din aceste centre de
plasament mai sunt denumiţi şi ,,copii în aşteptare" (waiting children). În această categorie
intră următorii copii: copiii peste vârsta de şapte ani; copiii de culoare peste vârsta de patru
ani; fraţii aflaţi în centrele de plasament; copiii proveniţi de la mame care au consumat
alcool sau droguri în perioada sarcinii; copiii bolnavi de SIDA; copiii abuzaţi fizic, sexual
sau emoţional; copiii cu dizabilităţi fizice, emoţionale sau intelectuale; copiii mutaţi în mai
multe centre de plasament.
În principiu, orice copil adoptabil este un copil aflat în dificultate (with special needs) 163,
adică în situaţia de a avea nevoie de o familie în care să fie crescut în condiţii normale, fie
pentru că este orfan, fie pentru că este abandonat, abuzat sau neglijat.
Din perspectiva adopţiei, problema copiilor aflaţi în dificultate este una care apare atât în
cadrul adopţiei interne, cât în cadrul celei internaţionale.

160
George Neamţu, Tratat de asistenţă socială, Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom. 2011.
161
Ana Muntean, ,,Violenţa în familie şi maltratarea copilului” în Neamţu, op. cit.
162
Barbara A. Moe, op. cit, p- 5.
163
Rebecca J. Compton, Adoption Beyond Borders How International Adoption Benefits Children..Oxford, 2016,
pp.123.

94
Copiii cu nevoi speciale ocupă un loc anume în cadrul adopţiei internaţionale. Pe de o parte,
anumite ţări oferă cu prioritate spre adopţie internaţională copii greu adoptabili, cei de vârstă
mai mare, care au deja o experienţă instituţională, pe de altă parte, părinţii adoptatori preferă
să adopte copii cu nevoi speciale care să fie conform criteriilor lor rasiale, decât copii fără
nevoi speciale, dar inadecvaţi criteriilor lor rasiale. Faptul că foarte mulţi părinţi adoptivi din
ţările occidentale acceptă să adopte copii aflaţi în dificultate din alte ţări se explică şi prin
reducerea posibilităţilor de a face acest lucru în ţara lor, dar, pe de altă parte, şi prin faptul că
în unele ţări furnizoare de copii spre adopţie definirea copilului aflat în dificultate sau cu
nevoi speciale este mult mai largă, fapt care face ca în această categorie să fie incluşi copii cu
deficienţe uşoare, care ulterior, prin tratament în ţara de adopţie, să fie remediate. O altă
explicaţie este că, în adopţia internaţională, unii părinţii au adoptat copii cu nevoi speciale
fără să fi fost informaţi la momentul adopţiei despre problemele copiilor. Există însă şi
persoane care, informate despre situaţia copiilor, acceptă adopţia acestora, deoarece se simt
pregătiţi să facă faţă situaţiei. Pe de altă parte, cunoaşterea acestor nevoi speciale poate ajuta
la identificarea intervenţiei optime pentru copilul adoptat.
Terminologia şi aria referitoare la nevoile speciale diferă de la ţară la ţară, unii iau în
considerare aspectele fizice, alţii pe cele emoţionale datorate întârzierilor de dezvoltare.
Unele nevoi speciale sau deficienţe sunt vizibile imediat, altele se ivesc în timp, cum sunt
cele ce apar la copiii părinţilor care au consumat alcool sau droguri.
Convenţia de la Haga, document referitor la reglementările adoptiilor inter ţări, prevede că
ţările semnatare au datoria să prezinte informaţiile medicale ale copilului la dispoziţia
participanţilor adoptivi. Tot în ea se prevede ca părinţii implicaţi în astfel de adopţii, să ia
parte la un program de pregătire în faza de adopţie.
Într-un studiu realizat în anul 2000 în SUA asupra dizabilităţilor copiilor adoptaţi164, sunt
comparate anumite tipuri de dizabilităţi prezente la copiii din adopţiile internaţionale şi cele
naţionale, precum şi ţările furnizoare de copii în adopţia internaţională. În acest sens,
numărul copiilor cu dizabilităţi proveniţi din China şi din Coreea de Sud era mult mai mic
decât al celor proveniţi din Rusia şi Europa de Est.

164
Rose M. Kreider & Philip N. Cohen, P. N. ,,Disability among internationally adopted children in the United
States”. Pediatrics, 124, 1311– 1318, 2009.

95
Conform unui alt studio, aproximativ jumătate dintre părinţii adoptivi implicaţi în adopţia
internaţională nu au ştiut nimic despre dizabilităţile copiilor la momentul realizării
adopţiei165.
Dezvoltarea normală ale copilului în funcţie de nevoile de bază şi de deficienţele congenitale.
Referindu-se la nevoile de bază ale dezvoltării copilului, Ana Muntean 166 se opreşte la
următoarele: nevoia de dragoste şi securitate; nevoia de experienţe noi şi de stimulare; nevoia
copilului de a fi apreciat şi de a-i fi recunoscute capacităţile; nevoia de responsabilităţi;
nevoile de fiziologice ale copilului.
Copilul aflat în dificultate este copilul privat de satisfacerea acestor nevoi prin neglijare şi abuz
din partea celor care-l îngrijesc, respectiv a părinţilor. În asemenea situaţii, copilul trece în grija
sistemului de protecţie care încearcă să împlinească aceste nevoi ale copilului în mod
satisfăcător, conştientizându-se însă, faptul că locul firesc de dezvoltare a copilului şi
satisfacere a acestor nevoi este familia. Situaţia este cu atât mai gravă când climatul din familie,
relaţiile dintre partenerii conjugali este una determinată de violenţă 167 , care se răsfrânge şi
asupra copilului. Fapt pentru care următorul pas în protecţia sa constă integrarea sa într-un cadru
familial, aceasta se poate face fie prin revenirea în familia naturală reabilitată, fie prin adopţie.
O altă categorie de copii aflaţi în dificultate sunt cei cu anumite deficienţe, unele de
dezvoltare legate de istoricul îngrijirii copilului, altele datorate unor afecţiuni medicale
congenitale. În asemenea cazuri, copilul este denumit copil cu nevoi speciale. Conform
Tratatului de Asistenţă Socială aceste deficienţe sau dizabilităţi sunt de felul următor:
deficienţe mentale; deficienţe senzoriale; deficienţele fizice şi/sau neuromotorii şi tulburările
psihomotorii; tulburările de limbaj; tulburările de comunicare şi relaţionare; autismul;
sindromul Langdon Down168.
Copilul cu nevoi speciale este definit în mod diferit169, de exemplu în Marea Britanie şi în
SUA. Astfel, dacă în Marea Britanie copilul cu nevoi speciale indică pe copiii cu probleme de
învăţare, în SUA, un astfel de copil poate fi cel care are probleme medicale, unul greu
adoptabil, din cauze precum o vârstă mai mare, mai are alţi fraţi în sistemul de ocrotire, face

165
Pinderhughes, E., Matthews, J., Deoudes, G., & Pertman, A. (2013). A changing world: Shaping best
practices through understanding of the new realities of international adoption New York: Donaldson Adoption
Institute, 2013, apud Rebecca J. Compton, op. cit. p129.
166
Ana Muntean, ,,Violenţa în familie şi maltratarea copilului" în Neamţu, op. cit.
167 Valentina Rujoiu, ,,Violenţa în relaţia de cuplu: aspecte psihosociale" în Buzducea, D. (coord.), Buzducea.,

Asistenţa socială a grupurilor de risc. Polirom, 2010.

168
Alois Gherguţ, ,,Persoane cu nevoi speciale / dizabilităţi. Clasificări și etiologie" în Neamţu, op. cit.
169
O’Halloran, op.cit., p. 43.

96
parte dintr-o minoritate rasială. Astfel, în SUA termenul denotă cu predilecţie, copiii din
sistemul de protecţie cu vârstă mai mare, care au petrecut un număr de ani deja în acest
sistem, de asemenea copiii din sistem cu unul sau mai mulţi fraţi sau poate face referire la
copii dintr-o minoritate etnică. În Canada termenul în discuţie denotă copii cu tulburări
emoţionale sau comportamentale sau pe copiii care au nevoie de o îngrijire specială. În
Irlanda, termenul indică copiii cu probleme acute de sănătate sau probleme de natură socială
care împietează dezvoltarea lor normală. În Australia, copiii cu nevoi speciale sunt
consideraţi cei cu probleme de sănătate emoţională şi de comportament, copiii abandonaţi, cei
cu unul sau mai mulţi fraţi în sistemul de protecţie, cei aparţinând anumitor minorităţi sau din
cadrul populaţiei aborigene. Până în 1970, s-a considerat că aceşti copii au nevoie de o
protecţie specială, asigurată în aşezăminte speciale de îngrijire. Până la acea dată, adopţia nu
a fost privită ca o variantă optimă pentru această categorie de copii. Începând cu anul 1970,
statul australian a iniţiat plasarea copiilor cu astfel de nevoi spre adopţie. Iniţiativa a fost
uşurată şi de faptul că nu era nevoie de consimţământul părinţilor naturali care îi
încredinţaseră statului. Pe de altă parte, statul australian a pus la punct procedee de selecţie a
părinţilor adoptatori, prin care se urmărea identificarea acelor părinţii cu abilităţi specifice
dificultăţilor sau nevoilor speciale ale copilului. În statele australiene, de la caz la caz, în
cadrul instituţiilor de protecţie a copilului au fost constituite compartimente speciale pentru
adopţia copiilor cu nevoi speciale, recunoscându-se astfel nevoia unei abordări distincte faţă
de adopţia obişnuită. Deşi în interiorul Australiei, la nivelul anilor 2000, numărul copiilor cu
nevoi speciale încredinţaţi spre adopţie a scăzut, din cauza orientării acestora spre centre
specializate, problema adopţiei copiilor cu nevoi speciale şi a abordării distincte a acesteia
este regăsibilă încă în cazurile de adopţie internaţională ale părinţilor adoptatori australieni.
În acest sens, ţările din care provin copiii adoptaţi, precum China, Filipine sau India, au
proceduri de selecţie adecvată a părinţilor adoptatori ai copiilor cu nevoi speciale.
În Australia, faţă de Marea Britanie sau SUA adopţia copiilor cu nevoi speciale este o opţiune
oarecum suplimentară îngrijirii în centre speciale pentru aceştia, adopţia în acest caz nefiind
consideerată neapărat o ţintă anume pentru protecţia copiilor din aceste instituţii.
În Hong Kong, este interzisă adopţia copiilor cu vârstă mai mare sau a celor cu nevoi speciale
de către persoane singure. În Suedia, copiii cu nevoi speciale sunt rareori implicaţi în
procesul de adopţie, deoarece statul suedez încurajează rămânerea acestora în cadrul familiei
naturale, căreia statul, prin instituţii specializate, le oferă diferite forme de sprijin. Situaţia
adopţiei copiilor cu nevoi speciale este asemănătoare în Franţa. Problema adopţiei copiilor cu

97
nevoi speciale apare mult mai frecvent în cazul adopţiei internaţionale în care sunt implicaţi
adoptatori francezi.
În Japonia, problema copiilor cu nevoi speciale este gestionată de Serviciul Social
Internaţional Japonez, o agenţie guvernamentală specializată pentru adopţie. Copii cu nevoi
speciale, din perspectiva adopţiei, sunt consideraţi cei cu vârsta de peste cinci ani, copilul
abandonat, cel cu unul sau mai mulţi fraţi, copii de altă rasă sau metisaţi, cei cu dizabilităţi
fizice sau psihice, copiii părinţilor consumatori de alcool sau droguri. În mentalitatea
japoneză, această categorie de copii nu este compatibilă cu adopţia. Din cauza acestui fapt,
această categorie de copii nu este direcţionată către centre de plasament, de unde pot fi
ulterior propuşi spre adopţie, ci în centre speciale de ocrotire.
Adopţia copiilor cu nevoi speciale, în China, este teoretic deschisă atât pentru adopţia internă
cât şi pentru cea internaţională. În realitate, pentru evitarea cheltuielilor presupuse de
tratamentul şi sprijinirea acestei categorii de copii, este încurajată adopţia internaţională. În
categoria copiilor cu nevoi speciale din China sunt incluşi copii cu diverse deficienţe
medicale, de la deficienţe medicale remediabile până la deficienţe intelectuale grave. În
China copiii greu adoptabili în adopţia internă, disponibili pentru adopţia internaţională, sunt
de asemenea, copiii mai în vârstă şi copiii de sex masculin. Dacă în 2005 din numărul total de
adopţii 9% erau copii cu nevoi speciale, în 2009 procentul ajungea la 49%.
Pe lângă faptul că termenul ,,copil cu nevoi special” denotă aspecte diferite de la ţară la ţară,
există şi politici diferite de la ţară la ţară în privinţa protecţiei şi adopţiei acestei categorii de
copii. În Australia şi Marea Britanie, statul susţine această categorie de copii prin programe
speciale, încurajează adopţia acestor copii oferind sprijin de lungă durată pentru perioada post
adopţie. Japonia, în schimb, nu susţine prin programe speciale adopţia acestei categorii de
copii. În ţările islamice sarcina îngrijirii acestor copii revine organizaţiilor religioase. Suedia
încurajează îngrijirea acestor copii acasă, în familia naturală, oferind sprijinul statului în acest
sens. China, pe de altă parte, acordă prioritate adopţiei internaţionale în cazul copiilor cu
nevoi speciale. O astfel de politică de adopţie internaţională îi determină pe părinţii adoptatori
care nu doresc să-şi asume adopţia unor copii cu nevoi speciale să se îndrepte către alte
modalităţi de realizare a calităţii de părinte, precum cea oferită de tehnologiile de reproducere
artificială.
În măsura în care ţările furnizoare de copii adoptabili condiţionează adopţia internaţională de
adopţia copiilor cu nevoi speciale riscă, ca în lipsa părinţilor adoptatori pentru astfel de copii,
să-şi asume cheltuielile necesare pentru îngrijirea corespunzătoare a acestora. Pe de altă parte,
ţările beneficiare de copii din adopţia internaţională riscă faptul ca părinţii adoptatori ar putea

98
evita adoptarea unor copii cu nevoi speciale din propria ţară, în măsura în care dispun de alte
posibilităţi170.

4.2. Copilul aflat în dificultate în context românesc

4.2.1. Copilul aflat în dificultate în contextul politicii demografice a statului socialist român
După 1965, data venirii la putere în România a lui Nicolae Ceaușescu, pe fondul dorinţei sale
de delimitare de politica predecesorului său, Gheorghe Gheorghiu Dej, şi de dezvoltare
accelerată a ţării, se lansează o politică demografică ambiţioasă de susţinere a reproducerii şi
creşterii natalităţii. O ţară puternică, considera el, trebuia să se bazeze pe o populaţie
numeroasă şi tânără. În acest sens se iau o serie de măsuri concrete, precum adoptarea unei
legislaţii restrictive în privinţa divorţului - acesta putea avea loc numai în ,,cazuri
excepţionale”171– şi interzicerea avortului. Alături de acestea, statul a iniţiat o politică de
susţinere a familiilor cu mulţi copii prin acordarea de alocaţii şi prin propagandă. Această
acţiune a fost explicată, de asemenea, ca o măsură de revenire la o un trend pozitiv al
natalităţii, aflată în declin după liberalizarea avortului în 1957: ,,în 1966, rata natalităţii
scăzuse în România la 14,3 naşteri vii la mia de locuitori, de la 19,1 la mie în 1960”172.
Prin convingere şi prin măsuri coercitive împotriva femeilor sau a medicilor care încălcau
reglementarea referitoare la interzicerea avortului, s-a produs în cele aproximativ două
decenii până la căderea regimului în 1989, un boom al naşterilor. Dacă luăm în considerare
anul de declanşare al acestei politici, 1966, copiii născuţi atunci aveau în 1989 vârsta de 23 de
ani. Iar foarte mulţi, născuţi mai târziu cu şase ani, de exemplu, erau sub 18 ani. Ceea ce
înseamnă că la prăbuşirea regimului comunist din România, majoritatea acestei populaţii era
într-un fel sau altul sub îngrijirea părinţilor sau a unei instituţii de îngrijire a copilului.
Din păcate, după cum avea să se adeverească ulterior, în instituţiile de îngrijire a copilului
avea să se găsească un număr foarte mare de copii, mulţi cu probleme de sănătate de un fel
sau altul, de la traume emoţionale şi de subalimentare la probleme de handicap.
Această stare de fapt, numărul mare de copii instituţionalizaţi din România, are la bază
explicaţii de natură social politică şi economică. O bună parte din aceştia au fost abandonaţi,
deoarece mamele care i-au născut nu i-au dorit, dar au fost forţate să-i aducă pe lume. O altă
parte din copii au ajuns în instituţiile de îngrijire din cauza sărăciei, părinţii abandonându-i

170
ibidem, p. p. 779.
171
Gail Kligman, Politica duplicităţii. Controlul reproducerii în România lui Ceausescu. Bucureşti: Ed
Humanitas, 2000, p.62.
172
ibidem, p.63.

99
acolo sau lăsându-i în grija statului, temporar. Situaţia acestor copii nu putea fi decât dificilă,
pe fondul unei pauperizări generale a populaţiei din România în ultimii ani ai regimului, când
acesul la produsele de bază, precum alimentele sau serviciile curente, apa, electricitatea erau
restricţionate la nivel general. Regimul de instituţionalizare a copiilor era, însă, cu mult mai
dur, formele de abuz şi exploatare erau curente şi veneau atât din partea personalului de
îngrijire a copiilor cât şi din partea copiilor mai mari asupra celor mai mici sau asupra celor
cu handicap173.
4.2.2. Căderea regimului communist şi criza copiilor aflaţi în dificultate din sistemul de
protecţie
La căderea regimului lui Nicolae Ceauşescu, politica sa de inginerie socială lăsa în instituţiile
de ocrotire a copilului 170.000 de copii174. Toţi aceştia fiind, după orice criteriu de clasificare
(social, medical), copii aflaţi în dificultate. Situaţia tuturor copiilor instituţionalizaţi era
dificilă, dar mult mai dificilă era situaţia copiilor cu dizabilităţi. Pe fondul mediatizării şi
emoţiei internaţionale, autorităţile din România postcomunistă încearcă să gestioneze situaţia
cum pot, prin măsuri legislative în favoarea copiilor cu handicap, prin colaborarea cu
organizaţiile internaţionale de sprijin al copiilor, prin permiterea adopţiei internaţionale.
Imaginile relevau o realitate terifiantă şi au avut un impact emoţional asupra publicului din
întreaga lume, mai ales a celui din lumea occidentală, SUA, Canada şi Europa de Vest.
Acest fond emoţional avea să creeze o stare de spirit favorabilă ajutorării copiilor aflaţi în
situaţia disperată175, o soluţie de ajutorare fiind scoaterea acestora din instituţiile de protecţie
a copilului improprii, de la acea vreme. Cum în interiorul României nu se întrevedea o soluţie
imediată, guvernul de atunci a decis permiterea adopţiei internaţionale. În legislaţia de
dinainte de 1989, pentru adopţia internaţională era nevoie de aprobarea preşedintelui ţării.
Victor Groza176 arată că în urma faptului că în august 1990 această prevedere a fost abrogată,
în România s-a dezvoltat o piaţă neagră a adopţiei internaţionale în care erau
implicaţi ,,facilitatori" străini şi persoane din conducerea instituţiilor de protecţie sau a
spitalelor din România. Adopţia internaţională se realiza fără o atentă monitorizare din partea
instituţiilor statului român. Astfel, în intervalul 1990-1991, prin intermediul adopţiei

173
ibidem, 2000
174
Nelson et al., op. cit. . 2014
175
Victor Groza în Judith L. Gibbons şi Karen Smith Rotabi, Intercountry Adoption policies, practices, and
outcomes. Routledge. 2016, p.93.
176
Cristina Nedelcu and Victor Groza, ,,Child Welfare in Romania: Contexts and Processes în Judith L. Gibbons
şi Karen Smith Rotabi”, Intercountry Adoption policies, practices, and outcomes, Routledge, 2016.

100
independente sau private au ieşit din România în jur de 10.000 de copii. Adopţia
internaţională se transformase în trafic internaţional de copii, multe familii sărace care
anterior îşi internaseră copiii în instituţiile de protecţie, îşi luau înapoi copiii, pentru a
beneficia ei de plata aranjamentelor pentru adopţia internaţională în locul responsabililor
aşezămintelor de protecţie: ,,Dacă iniţial copiii erau adoptaţi pentru a scăpa din oribilele
instituţii, ,,facilitatori" s-au transformat în brokeri, astfel încât unele familii îşi vindeau copiii
pentru oferta cea mai tentantă"177.
Astfel la începutul anului 1990, a fost înfiinţat Comitetul Naţional pentru Adopţii. Curând,
adopţia internaţională cu copii din România avea să devină o oportunitate lucrativă pentru
dealeri străini şi din România: ,,mulţi străini, nerăbdători să adopte un copil din România, au
optat pentru reţelele particulare. Calea era mai rapidă decît procedurile oficiale birocratice,
ea era în acelaşi timp mai scumpă, foarte arbitrară şi supusă constrângerii, corupţiei şi
complicităţii străinilor la aceste acte (în mod conştient sau nu)” 178.
Treptat, România a adoptat o serie de măsuri legislative pentru controlul fenomenului
adopţiei internaţionale, care deviase între timp de la scopul umanitar şi legal, devenind o
afacere internaţională. Soarta copiilor aflaţi în dificultate, aflaţi în instituţiile de protecţie,
putea fi îmbunătăţită pe cale internă, prin adopţiile interne şi prin îmbunătăţirea sau
reformarea sistemului de protecţie. În 1991, adopţia internaţională a fost întreruptă printr-un
moratoriu în vederea legiferării de către Parlament a unei legislaţii adecvate pentru adopţia
internaţională.
4.2.3. Introducerea sistemului foster care în România
4.2.3.1. Apariţia şi dezvoltarea sistemului foster care în Occident.
Una dintre nevoile fundamentale ale omului este cea de a se adăposti. Adăpostul înseamnă
protecţie în faţa intemperiilor naturale şi emoţionale. Atunci când sunt satisfăcute aceste două
forme de protecţie, la care se mai adaugă nevoia de relaţionare cu cei apropiaţi, adăpostul
devine casă, iar persoanele care locuiesc acolo spun că se simt sau sunt acasă. Casa sau
căminul familial este locul propice pentru creşterea şi dezvoltarea normală a progeniturii
umane. În terminologia drepturilor omului, această nevoie fundamentală a omului este
codificată juridic, ca drept la locuire. Lucrul acesta este cu atât mai mult valabil în cazul
copiilor aflaţi în dificultate, pentru care căminul reprezintă cadrul optim de dezvoltare şi
rezilienţă.

177
Ibidem, p. 94.
178
Kligman, op. cit., p. 250.

101
Sistemul de asistenţă maternală sau plasamentul la un asistent maternal, reprezintă una din
formele de sprijin ale copiilor aflaţi în dificultate. În spaţiul anglo-saxon acesta face parte din
sistemul ,,foster care”, asistentul maternal fiind denumit foster carer sau foster parent179 sau
părinte social. Copiii pot fi plasaţi la rude, la asistenţi maternali sau în case rezidenţiale.
Conceptul de ,,asistenţă maternală” este echivalentul lui ,,foster family" din limba engleză
sau ,,famille d’accueil” din limba franceză. Acest tip de sistem de protecţie a copilului fusese
implementat deja, după al Doilea Război Mondial în lumea occidentală, în ţări precum SUA.
Adopţia reprezintă cea mai apropiată modalitate de a asigura unui copil o familie, dar ea nu
poate fi aplicată în masă, pentru toţii copii aflaţi în dificultate, ea fiind un proces extrem de
sensibil, de apropiere afectivă şi asumare a unei relaţii pentru tot restul vieţii, cu consecinţe
juridice, economice, sociale. Astfel, ca soluţie de compromis între realitatea dură a
instituţionalizării şi cadrul ideal al inserţiei copilului în cadrul natural de dezvoltare a sa, a
apărut sistemul creşterii/găzduirii copilului într-o familie pe o perioadă determinată, în baza
unui contract. Varianta franceză a termenului, ,,famille d’accueil”, redă mai fiedel această
idee.
Asumarea acestui tip de protecţie a copiilor orfani sau dezavantajaţi, a venit în urma
conştientizării faptului că instituţionalizarea copiilor este o experienţă traumatizantă, care îi
marchează pe aceştia cu o serie de traume pentru tot restul vieţii. Cea mai des menţionată
fiind cea a ataşamentului nereuşit a copilului, în prima fază a copilăriei mici faţă de figura
părintelui de susbstitut (persoana care-l îngrijeşte). Dincolo de mărturia copiilor care au
crescut în astfel de instituţii, în paralel a avut loc o fundamentare teoretică a acestei traume
de ataşament, datorate psihanalistului John Bowlby şi studiilor sale în această direcţie, iniţiate
în perioada interbelică şi continuate ulterior, după război.
Având în vedere că problemele de ataşament apar îndeosebi din cauza deprivării materne, a
faptului că în instituţiile de ocrotire mai sus amintite, nu există o mamă în sensul propriu-zis,
ci mai multe persoane care îngrijesc copilul în perioade de timp determinate, s-a luat în
considerare conceperea unui sistem de îngrijire a acestor copii, care să fie cât mai apropiat de
mediul natural în care fiinţa umană se dezvoltă în faza de copilărie. Acest mediu este familia
şi el nu poate fi înlocuit printr-o instituţie, ci eventual, printr-o altă familie.
Ca soluţii la dezinstituţionalizare şi situarea copilului într-un mediu apropiat de cel al familiei
s-au configurat două mari căi: plasamentul la o familie sau o persoană specializată şi adopţia.
Dintre variantele de creştere şi îngrijire a copilului aflat în imposibilitatea de a fi crescut în

179
David Fanshel, Foster Parenthood. University of Minnesota Press, 1996.

102
familia naturală, cel mai apropiat de un mediu de creştere de tip familial, cu excepţia adopţiei,
este plasamentul la un asistent maternal, în foarte multe cazuri acesta fiind o rudă, cum este
cazul în Germania, unde 60% din copii sunt plasaţi la rude180.
În ansamblul său, sistemul foster este un sistem de ocrotire şi îngrijire, aflat sub controlul
statului în care ajung copii abuzaţi şi neglijaţi de către părinţii lor biologici sau de către
persoanele sub îngrijirea cărora se află.
În SUA, unii dintre aceşti copii sunt consideraţi copii cu nevoi speciale, prin aceasta
înţelegându-se anumite forme de dizabilităţi sau traume181 psihice. Nu toţi copiii care sunt
victime ale abuzului sau neglijării ajung automat în sistemul rezidenţial foster care. De
exemplu, în 2003 doar 15% din aceşti copii se regăseau în sistemul rezidenţial foster care,
ceilalţi fiind plasaţi fie la rude (kinship care), fie la foster parents (asistenţi maternali). Iniţial,
ei sunt preluaţi în caz de urgenţă de la părinţii şi îngrijtorii lor, după care un tribunal trebuie
să hotărăsacă dacă aceştia pot să revină sau nu la părinţii lor. Pentru îngrijirea copiilor, rudele
sau asistenţii maternali primesc o alocaţie de la stat.
Pe perioada în care copii se află în grija sistemului foster care, părinţilor naturali, decăzuţi
temporar din drepturi, li se acordă un termen pentru reabilitare. În acest sens, ei pot să
urmeze cursuri de parenting, să-şi găsească o slujbă, să urmeze o cură de dezintoxicare, în
cazul în care problema este de natură adictivă. În cazul în care reabilitarea nu reuşeşte,
părinţii sunt decăzuţi definitive din drepturi.
În SUA, principala problemă a părinţilor ai căror copii sunt trimişi în acest sistem sunt legate
de adicţia faţă de o anumită susbstanţă. Conform aceleiaşi surse182, 46% dintre copiii ,,foster
care” erau în grija asistenţilor maternali, 23% la rude, 5% erau în case rezidenţiale de
preadopţie, restul în alte forme de instituţionalizarea sau adăpostire.
Conform aceleiaşi surse, obiectivele principale avute în vedere de lucrătorii sociali pentru
aceşti copii erau reintegrarea în familiile lor (48%) sau adopţia acestora (20%). Dintre copiii
care părăsiseră sistemul foster care în 2003, 55% reveniseră în familie, 18% fuseseră adoptaţi,
11% au mers la rude, ceilalaţi au rămas în sistem, au fost trimişi spre instituţii speciale sau au
ieşit din system, fiindcă deveniseră majori.

180
O'Halloran, op. cit., p. 570.
181
Robin E. Clark and Judith Freeman Clark. The Encyclopedia of Child Abuse, Third Edition. Facts On File,
Inc., 2007.
182
ibidem.

103
Pe de altă parte, rezidenţa îndelungată în sistem conduce la aparţia anumitor neajunsuri,
precum cele de integrare socială şi de sănătate, sau tratamentul inadecvat din partea
îngrijitorilor.
Astfel, s-a constat că acei copii care rămân ani de zile în sistemul de îngrijire se confruntă
ulterior, cu o serie de probleme în viaţa de adult. Doar jumătate din aceşti copii absolvă o
şcoală, mulţi rămân pe mai departe dependenţi de sistemul de subvenţii, alţii sunt încarceraţi,
iar numărul celor care ajung persoane fără adăpost este de patru ori mai mare decât
persoanele care au crescut acasă.
În ceea ce priveşte problemele de sănătate, un procent de 80% din copiii rezidenţi din sistemul
foster care, se confruntă cu o boală cronică sau diferite probleme de natură emoţională. Multe
din acestea sunt sechele sau se datorează lipsei urmării unui tratament adecvat.
În cazul tratamentului inadecvat din partea asistenţilor maternali, acesta poate fi, fie abuz, fie
de neglijare. În cazul în care au loc astfel de incidente, copilul este transferat către un alt
plasament.
Adopţia de către asistenţii maternali. Majoritatea copiilor din sistemul foster care sunt
adoptaţi de către asistenţii maternali, care le sunt într-un fel părinţi psihologici. Majoritatea
celor care au adoptat un copil din sistem au primit totodată şi o alocaţie (88%). Numărul
adopţiilor în SUA de către asistenţii maternali s-a dublat după adoptarea unei legi (Adoption
and Safe Families Act), care a înlăturat prevederea conform căreia, în caz de adopţie,
prezervarea familiei avea o întâietate deosebită. Această prevedere nu făcea efectiv altceva,
decât să prelungească şederea îndelungată a copiilor în sistem, fapt care avea consecinţe
negative asupra dezvoltării cpilului. În ceea ce priveşte profilul părinţilor adoptivi, 67% erau
cupluri căsătorite, 28% femei singure, 3% bărbaţi singuri şi 2% cupluri necăsătorite.
Majoritatea părinţilor adoptivi au fost asistenţi maternali (62%), 23% au fost rude şi 15% au
fost persoane fără nci o legătură de rudenie.
În ceea ce priveşte factorii care împiedică un copil să fie adoptat din sistemul foster care,
principalii sunt vârsta, existenţa unor fraţi, originea183.
4.2.3.2. Introducerea plasamentului familial în România.
În România, începând din 1997, pornind de la experienţa internă a adăpsturilor pentru copiii
aflaţi în dificultate, precum şi de la cea internaţională, a fost iniţiat un proces de reorganizare
a sistemului protecţie a copliului în privinţa asigurării unui adăpost optim pentru aceşti copii.

183
Christine Adamec, Laurie C. Miller, op. cit.

104
Instituţionalizarea copiilor aflaţi în dificultate, pretutindeni în lume, odinioară o soluţie pentru
copiii orfani sau alte tipuri de copii necăjiţi, avea limitele sale. Instituţionalizarea copiilor,
departe de a fi un cămin pentru ei, îi lăsa cu traume emoţionale pentru tot restul vieţii.
În România, din 1970 pănă în 1997, sistemul de protecţie a copilului în funcţie dispunea de o
reţea de instituţii rezidenţiale. Aceasta era alcătuită din leagăne pentru copii (pentru copiii
între 0-3 ani), aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, case de copii, respectiv case de
copii pentru preşcolari (pentru copii între 3-6,7 ani) şi case de copii pentru şcolari (pentru
copii între 7-18 ani), aflate în subordinea Ministerului Educaţiei. După 1997, aceste instituţii
au fost transformate în centre de plasament şi au intrat în subordinea serviciilor publice de
ocrotirea copilului sau a unor organisme non-guvernamentale autorizate. Acestora li s-au mai
adugat centrele de primire în regim de urgenţă şi de evaluare.
Pentru copiii aflaţi în dificultate, cu handicap sau probleme de sănătate, s-au înfiinţat centre
aparte: centre de recuperare şi reabilitare pentru minori cu handicap şi centre de integrare şi
terapie ocupaţională şi centre de recuperare şi reabilitare neuropsihologică, secţiile de spital
pentru bolnavi SIDA şi infecţie HIV, bolnavi TBC stabilizat, distrofici, secţii de spital.
Plasamentul familial era cunoscut şi în perioada comunistă, dar avea un caracter restrâns,
copiii fiind plasaţi în special la rude. În România, ca şi în celelalte ţări din blocul socialist,
această formă de protecţie a copilului nu era utilizată, din cauza costurilor mai mari decât cele
avute prin instituţionalizarea coiilor.
Înainte de a fi adoptat pe scară larăgă, ca alternativă de intervenţie la instituţionalizarea
copiilor, el a fost introdus în România de anumite ONG-uri. La baza acestei opţiuni au stat
deopotrivă, scopuri umanitare şi interese legate de adopţia internaţională. Un exemplu de
succes în această privinţă este judeţul Bistriţa, unde Departamentul de Protecţie a Copilului
din judeţ, printr-un parteneriat cu un ONG (Romanian Chidren's Relief/ Fundaţia Inocenţi),
reușise prin acest tip de plasament, să reducă numărul de copii instituţionalizaţi de la 850 la
220184 .
O motivaţie specială pentru introducerea acestui tip de plasament de căre ONG-uri era legată
de posibilitatea continuării adopţiei internaţionale. În acest sens, prin înfiinţarea unor centre
de plasament, se venea în întâmpinarea familiilor din străinate care preferau să adopte copii
din centrele de plasament, decât din instituţiile de ocrotire. Încercâd să intrăm în logica ONG-
urilor, era vorba probabil de o formă de persuasiune, atât a părinţilor adoptivi, puşi la curent
cu realitatea crudă din legănele şi orfelinatele româneşti şi cu traumele copiilor de acolo, cât

184
Nelson et al. , op. cit.

105
şi a comunităţii internaţionale, tot mai atente la practica de traficare a copiilor prin coruperea
responsabililor din instituţiile de îngrjire. De altfel, copiii din aceste plasamente petreceau
foarte puţin timp aici, pentru ca apoi să fie daţi în adopţie internaţională. Charles Nelson,
participant la procesul de implementare a plasamentului familial, este nevoit să
admită: ,,Unele dintre aceste agenţii promovau reunirea familiei sau adopţia domestică,
precum programele din Constanţa şi Bucureşti susţinute de Holt International, deşi multe
dintre ele preferau să susţină adopţia internaţională” 185.
Legiferarea plasamentului
În România, acest tip de îngrijire este introdus prima dată prin Ordonanţa de Urgenţă
26/1997. Ulterior, în Legea 272/2004 plasamentul este definit ca o măsură de protecţie
specială, fiind vorba de următoarele tipuri de plasament: ,, a) o persoană sau familie; b) un
asistent maternal; c) un serviciu de tip rezidenţial"186. Este interzis plasamentul copilului mai
mic de trei ani într-o instituţie de tip rezidenţial, el putând fi plasat la familia extinsă, familia
substitutivă sau la asistentul maternal.
Problema copiilor dezavantajaţi a reprezentat o stare de urgenţă a societăţii româneşti de după
anul 1989, prin numărul mare de copii instituţionalizaţi şi situaţia precară a acestora, agravată
în plus de dislocarea economică şi organizaţională specifică perioadei de tranziţie de la
vremea respectivă. În primă fază, o soluţie pentru această problemă a fost declanşarea
procesulului de adopţie internaţională, promiţător atât pentru partea română cât şi pentru
familiile din Occident, doritoare să adopte un copil. Curând, la presiunea organizaţiilor
internaţionale de protecţie a copilului, din cauza neregurilor reclamate în procesul de adopţie
internaţională, România avea să suspende acest tip de adopţie şi să găsească o altă variantă de
ameliorare a situaţiei copiilor fără părinţi sau fără o îngrijire părintească adecvată, adică
introducerea sistemului de asistenţă maternală.
Din punct de vedere legislativ, demersul în această direcţie este iniţiat în 1995 (Hotărârea
Guvernului nr. 972/1995, privind aprobarea Planului naţional în favoarea copilului privind
necesitatea dezinstituţionalizării prin plasarea copiilor în familii substitutive). De atunci au
urmat o serie de acte normative cu norme metodologice, modificări şi actualizări referitoare
la drepturile copilului. În acest sens, Ordinul nr. 137/2003 propune o programă analitică
pentru cursuri de formare profesională a asistenţilor sociali profesionişti.

185
ibidem, p. 114
186
Legea 272/2004 (Art.62

106
Recrutarea persoanelor care doresc să devină asistenţi maternali, presupune o procedură de
evaluare şi condiţii specifice acestei profesii, precum vârsta ( între 25-50 de ani), locuinţa (cu
spaţiu suficient, salubră, situată într-o zonă cu facilităţi şi accesibilitate pentru trebuinţele de
sănătate, de educaţie ale copilului), venitul, profilul moral, să nu aibă cazier judiciar. În urma
eligibilităţii şi a absolvirii cursurilor de pregătire profesională persoana respectivă va obţine
un atestat care îi va da dreptul să profeseze ca asistent maternal profesionist. Asistentul
maternal se va afla sub coordonarea unui asistent social care îi va şi evalua activitatea
periodic.
4.2.4 Adopţia copiilor abuzaţi sau neglijaţi
Majoritatea copiilor din sistemul foster care din SUA sunt copii care au fost abuzaţi. În multe
cazuri, copiii au o dublă experienţă a abuzului, înainte şi după intrarea în sistemul foster care.
Părinţii trebuie să fie informaţi despre abuzurile suferite de copii şi să înţeleagă complexitatea
sarcinii ce le revine. În multe cazuri, copiii au nevoie de o terapie ulterioară, contrar opiniilor
multor părinţi, care consideră că lucrul de care au nevoie aceşti copii este doar iubirea.
În ceea ce priveşte atitudinea părinţilor adoptatori, aceştia evită de obicei să adopte copii care
au fost abuzaţi şi preferă să adopte copii de vârstă mai mare, de peste cinci ani din alte ţări,
omiţând, de fapt, că şi aceştia pot să fie avut parte de aceleaşi experienţe.
Există o anumită procedură de urmat în cazul persoanelor care doresc să adopte copii din
sistemul de foster care, este vorba despre o evaluare a căminului (home study), îndeplinită de
serviciile sociale de stat sau de o agenţie pentru adopţie, în cazul adopţiei internaţionale.
Profilul tipic al celui care adoptă un copil din sistemul foster care este cel al unei persoane
singure, de sex feminin. După verificarea condiţiei materiale a adoptatorului, urmează o etapă
de chestionare a acestuia prin care se verifică gradul de înţelegere a rolului şi cazului asumat.
În unele cazuri, agenţiile impun de asemenea, urmarea unui instructaj sau curs de tip
parenting. Abia după verificarea adoptatorului, se purcede la identificiarea unui copil propus
spre adopţie, care îi va fi prezentat acestuia.
Susţinerea adoptatorului de către stat. Persoana care adoptă un copil din sistemul foster care
primeşte un credit de 10.000 $, alocaţie lunară şi înlesniri fiscale. Persoana care adoptă un
copil din afara sistemului foster care nu primeşte acest credit, dar se bucură, de asemenea, de
înlesniri fiscale.
Situaţia post adopţie şi pregătirea părinţilor. Specialiştii din domeniul adopţiei, pornind de la
datele şi observaţiile avute la dispoziţie, încearcă să creioneze o predictibilitate a factorilor
de risc din perioada post adopţie. În SUA, copiii adoptaţi cu cele mai multe probleme sunt
cei ale căror mame au consumat alcool sau droguri înainte de naştere. Problemele copiilor

107
sunt probleme psihologice legate de atenţie şi de învăţare. Cazuri problematice sunt de
asemenea, copiii victime ale unui abuz sexual, aceștia manifestând un comportament sexual
provocator învăţat în mediile rezidenţiale anterioare, fie în căminul părintesc, fie în sistemul
foster care. În foarte multe cazuri survine întrerurperea adopţiei.
O situaţie frecvent întâlnită în cazul copiilor abuzaţi, o reprezintă ,,testarea” reacţiei noilor
părinţi prin comportamente intenţionat neadecvate. De multe ori, pe fondul ignorării datelor
referitoare la experienţa anterioară a copilului, părinţii reacţionează inadecvat.
Astfel de situaţii pot fi abordate cu răbdare şi pricepere atunci când părinţii adoptivi au la
dispoziţie o informare corectă asupra parcursului personal anterior al copilului adoptat. În
plus, ei pot fi ajutaţi cu o consiliere specifică tipului de abuz suferit de copilul adoptat.
Neglijarea, abuzul şi/sau exploatarea copilului. Forme negative de tratare a copilului au
existat şi există în toate societăţile. Cauzele producerii violenţei şi abuzului asupra copilului
sunt diverse, el sunt explicate din perspectiva mai multor teorii, precum etologia, teoria
transmiterii multigeneraţionale a abuzului, modelul familiei disfuncţionale, factori de risc
parental187. Indiferent de etiologie însă, suferinţa şi nedreptatea faţă de un seamăn produc în
fiinţa umană emoţii şi sentimente de compasiune, reacţii de respingere a violenţei, de
solidarizare şi de apărare a acestuia. Această constatare este cu atât mai mult valabilă în cazul
formelor de violenţă asupra copiilor. O dată cu proclamarea universală a teoriei drepturilor
omului şi ulterior, a drepturilor copilului în secolul al XX-lea, conceptualizarea şi codificarea
violenţei exercitate asupra copilului, se realizează printr-o terminologie unitară. Astfel,
neglijarea, abuzul şi exploatarea copilului sunt forme de violenţă şi inechitate în raport cu
acesta, prin încălcarea unor drepturi concrete ale sale, precum cel de a avea o familie, dreptul
la sănătate, la educaţie, la copilărie.
Abuzul copilului este o formă de vătămare a acestuia, putând fi vorba de abuz fizic, abuz
psiho-emoţional, abuz sexual. Se consideră a fi abuz fizic atât acţiunea directă de vătămare a
copilului, cât şi pasivitatea în faţa unei acţiuni de vătămare a acestuia de către persoana
responsabilă a-l proteja pe acesta. Abuzul sexual, la rândul său, fiind definit ca orice formă de
contact sexual forţat sau manipulat cu un copil. În funcţie de apartenenţa sau nu la aceeaşi
familie a agresorului sexual cu copilul abuzat, se vorbeşte de acte incestuoase sau de
pedofilie. Dincolo de vătămarea fizică, în cazul copiilor este vorba de distrugerea unui sistem
de încredere şi reprezentări specific copilăriei, cu traume şi consecinţe profunde. O formă
agravată a abuzului sexual este exploatarea sexuală a copilului.

187
Maria Roth, ,,Aspecte istorice asupra concepţiilor privind maltratarea copiilor" în Neamţu, op. cit.

108
Abuzul psiho-emoţional188 al copilului este o formă mai insidioasă, putându-se manifesta prin
forme precum indiferenţa şi respingerea nevoii de afectivitate a copilului, coruperea, izolarea,
şantajarea şi terorizarea copilului. O formă frecvent întâlnită a abuzului psiho-emoţional este
violenţa de limbaj, de asemenea stigmatizarea şi discriminarea pot fi forme ale acestuia.
Neglijarea sau privaţiunea este o considerată o formă pasivă de abuz din partea
responsabililor de îngrijire a unui copil, părinte, asistent maternal, îngrijitor. Privaţiunea
copilului de anumite nevoi fundamentale sau drepturi poate fi de natură fizică, psiho-
emoţională, educaţională, medicală189.
În cazul abuzului, neglijării şi expoatării copilului cea mai uşoară cale de definire,
identificare şi sancţionare a acestora este atunci când ele au loc în proximitatea de creştere a
copilului, familie, instituţie de protecţie, mediu educaţional etc. Cu toate acestea, ca şi în
cazul adulţilor, copiii pot fi şi ei victime ale abuzului instituţional, care este o formă de
neglijenţă sau de neintervenţie a unei instituţii în protecţia, sprijinirea şi satisfacerea unor
nevoi fundamentale ale copilului. Acest tip de abuz, datorită faptului că are un caracter
impersonal, este mai greu de definit şi de sancţionat. Stigmatizarea sau discriminarea sunt
astfel de forme de abuz. Sărăcia, nesusţinerea socială a mamei şi familiei, exploatarea muncii
copilului pot fi considerate de asemenea forme de abuz instituţional împotriva copilului.
Studii şi cercetări din ultima vreme pun în lumină intersectarea diferitelor tipuri de abuzuri
asupra copilului în societatea românească. Astfel, conform unui studiu despre copii
vulnerabili din comunităţile sărace 190 , din 96 de comune din Moldova, caracteristicile de
vulnerabilitate identificate erau următoarele: condiţii improprii de locuire, risc de neglijare
sau abuz, neînscrierea la şcoală sau abandonarea acesteia, copii neînscrişi în sistemul sanitar
şi suspecţi de a fi bolnavi. Cauzele imediate ale acestor vulnerabiltăţi erau legate de sărăcie,
lipsa de educaţie a părinţilor, mame adolescente, familii cu un singur părinte, părinţi migranţi.
La acestea se pot adăuga cauze indirecte, legat de reactivitatea pasivă a mediului social şi

188
Maria Constantinescu, ,,From domestic violence victim to Social Independent Life by Developing Optimal
Personality. Case study" în Case study I. The European Culture of Human Rights: The Right to Happiness.
Cambridge Scholars Publishing. pp.262-271.

189
Luana Miruna Pop, Dicţionar Politici Sociale, Bucureşti: editura Expert. 2002.
190
Manuela Sofia Stănculescu (coord.), Simona Anton, Cătălina Iamandi-Cioinaru, Georgiana Neculau, Bogdan
Corad, Andreea Trocea, Sprijinirea copiilor „invizibili“. Al doilea raport de evaluare. Bucureşti,
UNICEF:Vanemonde, 2013.

109
instituţional caracterizat de inerţie birocratică, lipsa unui personal suficient pregătit
profesional, indiferenţa comunităţii şi a autorităţilor faţă de persoanele aflate în dificultate sau
chiar stigmatizarea lor. Subiecţii acestei cercetări, denumiţi ,,copiii invizibili” se găsesc în
afara sistemului de evidenţă şi înregistrare a instituţiilor de sprijin social (educaţie, sănătate,
asistenţă socială) din cauza plecării de acasă, a inexistenţei unui act de identitate, a lipsei de
educaţie şi îndrumare în raportarea la instituţiile de sprijin.
În ceea ce priveşte dreptul acestora de a fi crescuţi într-o familie, cea mai oportună soluţie,
dată fiind vârsta acestora şi faptul că se află în afara oricărei instituţii de protecţie socială,
este reintegrararea în familiile lor şi doar în puţine cazuri adopţia, atâta timp cât
vulnerabilităţile acestora nu sunt înregistrate, recunoscute şi fără sprijin insituţional. Şi atunci
când există posibilitatea de intervenţie în astfel de cazuri, ea eşuează din cauza funcţionării
necorespunzătoare a instituţiilor abilitate, posibilă pe fondul unei culturi profesionale şi
comunitare precare, ilustrată în studiul amintit printr-un caz concret:

„Am un caz al unui copil de 24 de zile... M-am dus pentru că ştiam că este
însărcinată. Mi-am spus, nu a venit să facă documentele pentru alocaţia copilului,
oare ce s-a întâmplat cu ea? Şi când m-am dus, cu experienţa mea de mamă, nu de
doctor, pentru că nu am pregătire, m-am dus şi … merg spre copil, îi spun să îl
dezbrace, mă uit la el … şi pare atât de mic. Am adus doctorul şi un cântar... copilul
se născuse cu 3,1kg şi la 24 de zile cântărea 1,9 kg. Mama nu mai avea lapte sau nu
era bun, nu ştiu. Am chemat salvarea … mama: nu pot merge cu copilul pentru că nu
are cine să stea cu ceilalţi patru, cel mai mic având un an. Şi am luat copilul, sigur
după ce am convins asistenta de pe ambulanţă să ia copilul fără mamă … în final l-au
luat. A ieşit din spital, nu avea hrană, aşa că am mers în comunitate, pe la preoţi, am
strâns ceva bani de lapte şi în fiecare lună cumpăr lapte pentru că nu am curajul să îi
dau ei banii, aşa că iau eu laptele şi copilul e bine. Dacă cei de la maternitate m-ar fi
sunat să-mi spună că a născut, m-aş fi dus acolo de la bun început şi i-aş fi spus ce să
facă, asistentul medical comunitar ar fi aflat de ea, ar fi cântărit copilul, l-ar fi
măsurat. Eu nu pot face lucrurile astea pentru că sunt asistent social, dar dacă ar
exista o bună cooperare între noi şi maternităţi, ar fi minunat. Dacă femeia
însărcinată nu are acces la asigurare medicală, nu avem cum să aflăm când se naşte
copilul, pentru că nu pot monitoriza fiecare femeie gravidă sau poate nici nu-mi dau

110
 seama [că e gravidă], pentru că e aşa de slabă şi dacă mai are şi haine largi pe
ea...“191.

Copiii străzii. În anii imediat următori, datorită adopţiei internaţionale şi reglementării

avortului, numărul copiilor instituţionalizaţi a scăzut, ca ulterior să crească din nou, pe fondul
scăderii nivelului de viaţă şi al sărăciei. Astfel, în 1993 erau instituţionalizaţi 158 078 de
copii192. Mulţi dintre aceştia au părăsit aceste instituţii devenind copii ai străzii.
Copiii cu dizabilităţi şi copiii greu adoptabili din sistemul de protecţie. Pusă în relaţie cu
sistemul de protecţie a copilului şi cu posibilităţile de reintegrare a acestuia într-un mediu
familial natural sau asemănător acestuia, adopţia reprezintă o variantă optimă. În măsură în
care nu este posibilă reintegarea copilului în familia sa biologică, adopţia reprezintă cea mai
bună soluţie posibilă. Dintre tipurile de adopţie posibile, prima care ar trebui încercată este
adopţia domestică sau internă. Dacă adopţia domestică nu se poate realiza din cauza lipsei
adoptatorilor, atunci se poate încerca adopţia internaţională, în măsura în care legislaţia din
ţara în discuţie permite acest lucru.
În ceea ce priveşte România, în perioada 2004-2013, de exemplu, rata adopţiior a scăzut,
fiind vorba de o medie românească de 98 de adopţii faţă de media de 123 de adopţii din
100 000 de copii cu vârsta într 0-3 ani la nivelul ECE/CSI193. Comparativ cu România, alte
ţări din regiune, precum Ungaria, Lituania, Bulgaria, Letonia, Polonia au o rată de adopţie
superioară mediei pe regiune.
Situaţia din România este explicată parţial şi prin modificările legislative privind adopţia,
care au produs schimbări în privinţa adopţiei interne, dar mai ales în privinţa celei
internaţonale. În intervalul de timp 2006-2012 adopţia internaţionala a fost restrânsă,
adresândus-se unui anumit segment de persoane. Pentru deblocarea situaţiei şi fexibilitate în
cazul adopţiei s-au făcut alte modificări ale legislaţiei în domeniul, respectiv Legea 233/2011
şi Legea 57/2016.
Probleme de sistem în procesul de adopţie românesc. Astfel, într-o analiză a procesului de
adopţie în România, în intervalul de timp 2005-2014, se constată că 7100 de copii au fost
incluşi în procesul de adopţie, în una sau mai multe etape, dar care, în cele din urmă, nu au

191
Asistent social, Focus grup Vrancea, apud, Stănculescu et al., 2013 p. 75.
192
apud Kligman, op. cit., nota 73.
193
Manuela Sofia Stănculescu, Vlad Grigoraş, Emil Teşliuc şi Voichiţa Pop, România: Copiii din sistemul de
protecţie a copilului. Bucureşti: Editura Alpha MDN, 2016, p. 287.

111
fost adoptaţi. Aceştia reprezintă 14% din copiii integraţi în sistemul de protecţie socială, din
acest procent, 1% sunt cazuri de întrerupere a procesului de adopţie, fiind vorba fie de o
adopţie eşuată, fie de reintegarea lor în familia naturală ( aproximativ ¾ din cazuri). Restul de
13% repezentând cazuri de nefinalizare a procesului de adopţie.
În urma analizei, s-a constatat că de la data intrării unui copil în sistemul de protecţie până la
data întocmirii actelor pentru propunerea spre adopţie se scurge o perioadă medie de 5 ani şi
jumătate. Explicaţia, conform specialiştilor din DGASPC, este legată de procedura greoaie, a
parcurgerii etapelor procesului de adopţie. Înainte de demararea procesului de adopţie, se are
în vedere posibilitatea reintegrării copilului în familia naturală. Se urmăreşte în acest sens
identificarea părinţilor, iar în cazul în care aceştia nu se cunosc, identificarea rudelor până la
gradul al IV-lea. Identificarea, consilierea şi obţinerea acordului din partea acestora conduce
la scurgerea acestui timp, practic în defavoarea copilului. De remarcat că scurtarea acestei
durate este în vederea autorităţilor statului, astfel, dacă în Legea 233/2011 perioada de
identificare a rudelor copilului era de 1 an, ea se reduce la 6 luni prin Legea 56/2016.
Responsabilitatea pentru eşecul realizării unei adopţii revine adesea părinţilor, care refuză să-
şi dea consimţământul pentru adopţie, dar pe de altă parte nu participă efectiv la programele
de consiliere parentală care să facă posibilă reintegrarea copilului în familia naturală. Acest
comportament ambivalent se explică, pe de o parte prin dorinţa de a nu rupe legătura cu
propriul copil, chiar dacă părinţii nu se îngrijesc de el, iar pe de altă parte, este vorba despre
fuga de responsabilitatea întreţinerii copilului din motive de sărăcie.
Soluţinarea diferită a cazurilor spre adopţie de la un judeţ la altul. Există diferenţe în ceea ce
priveşte succesul adopţiei între DGASPC-urile dintre un judeţ sau altul, pe de o parte, şi
managerii de caz, pe de alta. Astfel, autorii analizei sistemului de ocrotire a copilului din
România constată, de exemplu, că în judeţul Dolj copiii adoptabili din sistemul de protecţie a
copilului reprezintă un procent de 40%, în timp ce în alte judeţe procentul este 10%.
Astfel, în analiză se subliniază că ,,pentru mai mult de un sfert, adopţia este un eşec asumat
de specialiştii DGASPC”194.
În ceea ce priveşte managerii de caz şi rolul lor în adopţie, autorii studiului au confruntat
răspunsurile primite de la diferiţi manageri referitoare la gestionarea unei situaţii ipotetice: un
copil sănătos părăsit în maternitate la naştere. Majoritatea managerilor ar urma un proces
logic, conform procedurilor, în astfel de cazuri, respectiv, ar urmări mai întâi identificarea şi
apoi încercarea de reintegrare a copilului în familia sa naturală. În măsura în care nu se

194
ibidem, p. 291.

112
reuşeşte integrarea copilului în familia sa naturală, ei ar deschide procedura adopţiei pentru
copilul în cauză, luând în considerare interesul superior al copilului, echivalent cu o soluţie
permanentă pentru dezvoltarea sa în continuare într-un cadru familial. Alături de această
majoritate, pe baza răspunsurilor managerilor de caz, s-a realizat următoarea tipologie: a. un
prim grup de manageri se caracterizează prin încercarea de a diminua timpul folosit pentru
identificarea părinţilor şi negociere cu familia natural, în vederea integrării copilului şi ar
merge cât mai rapid spre soluţia permanentă a adopţiei. Ei au în vedere, în acest caz, interesul
superior al copilului, prin reducerea perioadei de provizorat, şi pe de altă parte, din practică,
dezinteresul familiei naturale pentru un copil deja abandonat.; b. un al doilea grup de
manageri ar avea în vedere de asemenea ,,urgenţa” rezolvării cazului, dar nu neapărat în
direcţia adopţiei, care ar consta în preluarea copilului abandonat din spital şi plasarea
acestuia în asistenţă maternală; c. un al treilea grup de manageri ar fi cel al ,,conformiştilor”,
preocupaţi de respectarea procedurală, aproape în litera legii, fără propuneri inovative care să
conducă la o ameliorare mai rapidă sau permamentă a situaţiei copilului; d. un al patrulea
grup ar fi cel al managerilor care nu se antepronunţă, înainte de a vedea care este situaţia
concretă de pe teren. Aceştia acţionează astfel, în virtutea unei bogate experienţe cazuisitice,
în urma cărora s-au lovit în mod concret de obstacole diverse, de la situaţia familiei naturale
până la disfuncţionalităţile de sistem.
Copii din sistemului de protecţie specială a copilului şi şansele lor de adopţie.
Profilul ,,copilului adoptabil” este creionat astfel: a. după vârsta şi modul de intrare în
sistemul de protecţie specială, este vorba de copii care sunt în acest sistem de la vârsta de 1
an, de obicei abandonaţi în maternitate (61%) ; b. gradul de identificare al părinţilor sau
familiilor acestora: 12% au părinţi necunosucuţi, 62% provin de la mame adolescente, 21%
au mame cu dizabilităţi sau probleme de sănătate mintală; c. cauze economice sau factori de
risc structural: 40% dintre copii provin din familii sărace.
În paralel cu aceşti ,,copii adoptabili” din sistemul de protecţie specială, pentru o delimitare
mai clară a problemei adopţiei ca soluţie pentru copii aflaţi în dificultate, trebuie prezentată şi
situaţia copilului ,,mai greu adoptabil” din cadrul acestui sistem de protecţie. Copiii ,,greu
adoptabili” sunt copii care au intrat în sistem pe fondul factorilor de risc parental, precum
părinţii plecaţi la muncă în străinătate, familiile dezorganizate, familiile cu probleme legate
de consumul de alcool, cele cu antecedente penale sau mod de viaţă la limita promiscuităţii.
Pe lângă aceste aspecte, alţi factori care determină adoptabilitatea copilului este vârsta. Copiii
cu vârste mai mari şi perioade mai lungi petrecute în sistemul de protecţie specială fiind cei

113
mai dezavantajaţi. Cei cu vârta cuprinsă între 1-10 ani reprezintă, în schimb, majoritatea
copiilor adoptabili.
Copiii cu probleme de sănătate şi dizabilităţi grave nu reprezintă decât 9% din copiii
adoptabili. Cu toate acesetea, procentul copiilor cu dizabilităţi din system, dar adoptabili
variază de la un judeţ la altul . De exemplu, de la 40% în judeţe precum Gorj, Hunedoara,
Mehedinţi, Dolj, Olt la 20% în alte judeţe, Bihor, Botoşani, Constanţa, Covasna, Satu Mare,
Suceava, Vaslui, Vâlcea.
Copiii cu adopţie întreruptă sau eşuată. Aceştia se caracterizezază astfel: majoritatea au
vârsta mai mare de 7 ani, au fraţi şi surori de asemenea în sistemul de protecţie, unul din zece
astfel de copii au probleme de dezvoltare. O bună parte din aceşti copii au fost părăsiţi în
maternitate la vârsta de 1 an sau sunt copii care au intrat în sistemul de protecţie după fuga de
acasă.
Se concluzionează că factorii care contribuie la selecţia unui copil spre adopţie sunt: ,,vârsta
copilului, structura familiei de origine, care trebuie să-şi dea acordul pentru adopţia copilului,
ruta de intrare în sistem şi strategia/ eforturile DGASPC de la nivel de judeţ”195.
Vârsta şi legătura cu familia naturală determină şansele copiilor din sistemul de protecţie de a
fi adoptaţi.
Şansele de a fi adoptat sunt dependente de vârstă, de legăturile, de fapt, de lipsa legăturilor pe
care copilul le are cu părinţii naturali. Astfel, se constată că un copil între 0-3 ani are mai
multe şanse de a fi adoptat decât unul de 10 ani şi, în plus, să nu fi experimentat o adopţie
eşuată. Un copil între 4-9 ani are şi el de asemenea, mai multe şanse decât un copil de 10 ani,
dar, remarcă autorii studiului, cresc şi şansele de a avea experienţa unei adopţii nereuşite.
Pe de altă parte, copiii cu părinţi necunoscuţi sau cu mame singure au și ei mai multe şanse să
fie adoptaţi. Părinţii şi rudele naturale reprezintă în mod theoretic, o şansă pentru reintegrarea
lor, dar totodată, din practică, o prelungire a şederii lor în sistemul de protecţie socială şi
diminuarea posibilităţii de a se regăsi într-o familie, fie ea şi de adopţie: ,,Existenţa familiei
extinse scade de aproape trei ori şansele unui copil de a fi declarat adoptabil. Acest fapt este
în acord cu abordarea conform căreia integrarea în familia naturală este soluţia permanentă
cea mai bună pentru un copil. Totuşi, dacă ţinem cont de eforturile reduse de a identifica şi
sprijini familia, precum şi de subdezvoltarea serviciilor din comunitate, este posibil ca

195
ibidem, p. 294: este evident că este vorba de copii cu probleme de aatşament.

114
simpla existenţă a unor rude, să excludă din procesul de selecţie copiii pe care rudele
existente nu doresc sau nu pot să îi îngrijească”196.
Copiii cu dizabilitătăţi şi copii fără dizabilităţi la sfârşitul procesului de adopţie. La
începutul procesului de adopţie, procentul copiilor cu dizabilităţi era de 29% din numărul
total al copiilor înscrişi spre adopţie, spre finalul acestui proces, acest procent este însă de
doar 11% , ceea ce înseamnă o treime din numărul iniţial. Pe de altă parte, două treimi din
numărul copiilor care au ajuns în faza a şasea, se aflau deja în plasament la rude sau la alte
persoane. În această situaţie, concluzia studiului despre sistemul de protecţie a copilului din
România este următoarea: ,,şansa copiilor cu dizabilităţi de a fi adoptaţi diferă sensibil de cea
a copiilor fără dizabilităţi şi ar putea fi îmbunătăţită prin regândirea procedurilor de potrivire
teoretică şi practică, dar şi printr-o formare mai eficientă a specialiştilor DGASPC în ceea ce
priveşte însuşirea unor tehnici de comunicare cu potenţialii părinţi adoptatori cu privire la
situaţia copiilor cu dizabilităţi, mai ales că unii dintre aceştia au dizabilităţi uşoare sau
medii”197.

4.3. Instituţionalizarea timpurie a copiilor şi rezilienţa acestora

4.3.1.Dimensiunea clinică
Dimensiunea clinică este o altă parte a procesului complex al adopţiei. Relevant cu atât mai
mult în cazul adopţiei copiilor aflaţi în dificultate. În practica adopţiei de azi, mai ales în
cazul celei internaţionale, există proceduri clare prin care se urmăreşte parcursul sănătăţii
unui copil atât înainte de adopţie, cât şi în faza post-adopţie. În măsura în care adopţia este
văzută ca o măsură luată în interesul superior al copilului, cunoaşterea datelor relevante
pentru starea de sănătate a copilului este o premisă necesară alegerii căii optime de
intervenţie, în vederea ameliorării condiţiei copilului adoptat şi a străduinţei efective pentru
garantarea interesului superior al copilui. În cazul adopţiei internaţionale există proceduri
specifice de supraveghere medicală a copilului adoptat pe tot parcursul procesului de adopţie,
respectiv faza de pre-adopţie, faza călătoriei şi faza post-adopţie. În faza de pre-adopţie datele
medicale relevante ale copilului adoptat avute în vedere sunt: a. date referitoare la naştere:
analizele de sânge şi de urină ale mamei, posibila expunere a mamei şi a copilului la alcool,
droguri sau tutun, vârsta mamei, perioada de gestaţie a fătului etc.; b. istoricul medical al

196
ibidem, p. 296.

197
Manuela Sofia Stănculescu et al., op. cit. p. 318.

115
mamei; c. istoricul rezidenţelor anterioare ale copilului (instituţionalizare, plasament, vârsta
intrării, durata acestora); d. motivul intrării copilului în sistemul de protecţie (moartea
părinţilor, probleme economice); e. istoricul abuzurilor şi neglijării copilului ( acasă sau în
sistemul de protecţie a copilului) etc.198 Aspectul clinic al adopţiei este monitorizat în mod
asemănător şi în perioada de după adopţie printr-o fişă medicală cu itemi asemănători. În alte
lucrări despre dimensiunea clinică a adopţiei sunt incluse şi aspecte referitoare la părinţii
adoptivi, implicaţi de asemenea, în acest proces. În acest sens, se urmăreşte stresul părinţilor,
trauma secundară şi chiar situaţia posibilă de întrerupere a199 adopţiei.
Astfel de posibile traume sunt trauma complexă şi trauma transgeneraţională. Trauma
complexă reprezintă rezultatul supunerii unui copil la forme repetitive, cronice de stres.
Aceasta se manifestă prin inducerea mai multor incapacităţi copilului precum: a. ataşamentul;
b. probleme de biologia copilului; c.dificultăţi şi probleme cu autocontrolul şi reglarea
emoţională; d. probleme de autocontrol comportamental; e. probleme de cogniţie; f. imagine
de sine scăzută; g. diverse tipuri de disocieri200.
Trauma transgeneraţională este cunoscută şi sub numele de traumă secundară. Este vorba
despre transmiterea efectelor unei traume trăite de părinţi la copiii lor. Acest tip de traumă se
transmite fie în mod direct, fie în mod indirect. Modalitatea directă de transmitere este
determinată de stilul de comunicare al părintelui şi tipare de natură inconştientă care conservă
urme ale traumei. Modalitatea indirectă are loc prin stilul parental disfuncţional. Copilul preia
inconştient astfel experienţa şi povara traumei. Ea reprezintă expresia ataşamentului
insecurizant al părintelui, care se reflectă într-un comportament inconsistent, incoerent sau
pasivitate faţă de manifestările copilului. Muntean subliniază că determinarea sau
conştientizarea traumei părintelui reprezintă un prim pas pentru evaluarea profilului părintelui
adoptiv 201 . Trauma secundară 202 este întâlnită şi la profesioniştii care lucrează cu copiii
traumatizaţi din centrele de plasament.

198
Heidi Schwarzwald Elizabeth Montgomery Collins Susan Gillespie Adiaha I. A. Spinks-Franklin,
International Adoption and Clinical Practice. International Adoption and Clinical Practice. Springer, 2015,
p.11.
199
Laurie C. Miller, The Handbook of International Adoption Medicine. Oxford, 2005.

200
Muntean, 2013, op. cit., pp.85-86.
201
vezi Presidential Task Force on Posttraumatic Stress Disorder and Trauma in Adults, Muntean, 2013,
( întrebări test) p. 91.
202
sunt menţionate compassion fatigue, burn-out sau traumă vicariantă, Muntean, 2013, p.92.

116
4.3.2. Efectele clinice ale instituţionalizării timpurii a copiilor din România
O cerceterare de referinţă cu impact ştiinţific internaţional asupra instituţionalizării copiilor
din România, cunoscută sub numle de Proiectul de Intervenţie Timpurie „Bucureşti"
( PITB)203, a pornit de la două premise sau ipoteze de lucru: a. ceea ce constituie experienţa
unui inidivd uman este rezultatul unei interacţiuni constante între mediul înconjurător şi
creier; b. pe de altă parte, individualitatea reprezintă combinaţia între această experienţă
personală şi zestrea biologică. Autorii subliniază importanţa influenţei epigenetice asupra
dezvoltării copilului: ,,Această transmitere intergeneraţională nu este genetică în sensul
convenţional — puii de şobolan nu „moştenesc" un comportament cu un nivel ridicat de lins
şi puricat —, ci mai degrabă este epigenetică, semnificând faptul că experienţa maternă
influenţează felul în care se exprimă ADN-ul din creierul bebeluşului, care, la rândul său,
modifică structura şi funcţia creierului"204. În cadrul acestui studiu s-au urmărit două scopuri,
pe de o parte relevarea efectelor instituţionalizării asupra dezvoltării cerebrale şi
comportamentale şi, pe de altă parte, posibilitatea recuperării copiilor prin plasamentul
familial. Cercetarea îşi propune să verifice într-un context experimental cât mai apropiat de o
situaţie reală trei ipoteze: a. copiii care cresc într-o familie se dezvoltă mai bine decât cei
crescuţi într-o instituţie de ocrotire; b. o perioadă mai lungă de instituţionalizare afectează
dezvoltarea normală a copilului; c. vârsta la care copilul a fost instititionalizat are o influenţă
mai mare asupra dezvoltării copilului decât durata perioadei petrecute de copil într-o familie
după dezinstitutionalizare. În cadrul studiului au fost urmărite anumite constante relevante
pentru astfel cercetări despre copii instituţionalizaţi, realizate deja pe plan internaţional,
precum caracteristicile dezvoltări fizice (circumferinţa capului, înălţimea, greutatea, la care
s-au adăugat în studiul de faţă dezvoltarea creierului prin scanare neuroimagistică),
dezvoltarea cognitivă (IQ, funcţia executivă, dezvoltarea limbajului), dezvoltarea
neuropsihologică şi emoţională ( relaţia de ataşament, controlul inhibitor).
Efectele instituţionalizării timpurii asupra dezvoltării creierului. Studiul menţionat pune în
lumină efectele negative ale instituţionalizării timpurii a copiilor sub aspectul dezvoltării
creierului, a dezvoltării fizice (creştere, motricităte, dezvoltare celulară), a dezvoltării socio-
emoţionale. Cercetari similare asupra efectelor dezvoltării timpurii a copiilor instituţionalizaţi
au intreprins şi alţi autori205.

203
Nelson et al. , op. cit.
204
ibidem, p. 22.
205
vezi Spyros Doxiadis, Early influences Shaping the individual, Plenum Pres, NewYork, 1998.

117
S-a avut în vedere, pe de o parte, observarea asupra unui creier în dezvoltare, al copilului, şi,
pe de altă parte, influenţa asupra creierului unui copil transferat din mediul instititionalizat de
îngrijire într-un mediu de îngrijire familială. În acest sens s-au utilizat metode de imagistică
cerebrală (EEG şi ERP). Conform studiului ,,Copiii instituţionalizaţi aveau o activitate mai
bogată a frecvenţei reduse (teta) şi o activitate mai redusă de înaltă frecvenţă (alfa şi beta)
faţă de grupul de control din comunitate.' Era ca şi cum, în cazul copiilor instituţionalizaţi,
cineva ar fi închis întrerupătorul de înaltă frecvenţă a activităţii electrice (activitate alfa şi
beta) şi ar fi dat un impuls activităţii craniene mai puţin mature (teta)"206 .
Observatii relevante au fost făcute asupra reacţiei copiilor instituţionalizaţi la expresiile
faciale. Capacitatea de discriminare a feţelor cunoscute de cele necunoscute sau a emoţiilor
faciale ale unor persoane de către copii reprezintă un indiciu al dezvoltării cerebrale a
copiilor. În ceea ce priveşte discriminarea între feţele familiare şi cele nefamiliare, conform
studiului, nu au existat deosebiri mari între grupurile de control, respectiv copii influenţaţi în
mai mare măsură de experienţa instituţională şi copii preluaţi în familii. De asemenea, nu au
existat mari diferenţe între cele două grupuri în ceea ce priveşte capacitatea lor de a
recunoaşte o figură mânioasă. Diferenţe au existat în privinţa capacităţii de a recunoaşte feţe
temătoare şi feţe neuter, copiii instituţionalizaţi având scoruri mai mici în această privinţă. S-
a constat însă că după preluarea lor în familii capacitatea acestora de a deosebi astfel de feţe
s-a îmbunătăţit. Într-un alt studiu207 se constată că abilităţile şi capacitaţile perceptuare, de
orientare şi distingere sunt afectate pe durată lungă în cazul copiilor instituţionalizaţi de
timpuriu.
Efecte asupra creşterii, motricităţii si dezvoltării celulare. Faptul că înălţimea, greutatea şi
circumferinţa capului era un lucru cunoscut din alte cercetări autorilor studiului respectiv.
Observaţiile noi în această privinţă erau cele legate de posibila ameliorare a acestor elemente
de referinţă, în urma preluării în plasament familial a copiilor instituţionalizaţi. Rezultatele au
fost pozitive, situaţia copiilor îmbunătăţindu-se. O situaţie asemănătoare s-a constatat şi în
privinţa dezvoltării motorii a copiilor, respectiv trecerea de la o stare nesatisfăcătoare datorată
instituţionalizării, la o ameliorare în urma preluării copiilor în cadrul familiilor. Motricitatea
copiilor instituţionalizaţi este afectată de lipsa stimulilor sau a unui cadru normal de
manifestare a acesteia. În acest sens, studiul menţionează prezenţa atereotipiilor

206
Nelson et al. , op. cit., p.216.
207
Michael Rutter, Thomas G. O’Connor, ,,Are the biological Programming Effects for Psychological
Development? Findings from a Study of Romanian Adoptees” în Develpmental Psychology, 2004, Col. 40, No.
1, 81-94.

118
motorii: ,,Una dintre cele mai şocante imagini pentru un observator care vizitează o instituţie
de ocrotire din România este priveliştea multor copii care se leagănă înainte şi înapoi în timp
ce stau în şezut sau în patru labe, întorcându-şi capul dintr-o parte în alta sau ducându-şi în
mod repetat mâna la faţă, adesea pălmuindu-se"208.
În ceea ce priveşte dezvoltarea celulară, pornind de la modificarea telomerilor, secvenţe din
ADN, s-a constat că există o influenţă de natură epigenetică. Adică în lipsa stimulilor
naturali, elementele de natură genetică sunt incapabile să-şi atingă scopul suferind anumite
abateri de natură morfologică, în cazul copiilor instituţionalizaţi observandu-se o scurtare a
telomerilor. Concluzia studiului în această privinţă, este ,, traiul într-o instituţie de ocrotire
poate compromite creşterea celulară a copilului"209.

4.4.Teoria ataşamentului şi rezilienţa copiilor aflaţi în dificultate

4.4.1.Teoria ataşamentului
Teoria ataşamentului are în vedere dezvoltarea socio-emoţională a copiilor. Prima formulare
a teoriei ataşamentului îi aparţine lui John Bowlby. Teoria ataşamentului reprezintă în prezent
unul dintre modelele explicative cele mai utilizate în psihologia dezvoltării copilului. Ea
derivă întucâtva din cerctetările unor psihanalişti precum Ana Freud asupra efectelor separării
copilului de mamă. După al Doilea Război Mondial, astfel de cazuri erau frecvente şi au
constitut material de studiu pentru Dorothy Burlingham şi Anna Freud. S-a constatat că în
cazul copiilor separaţi de părinţii lor şi crescuţi în creşe de copii sau în orfelinate, aceştia
dezvoltă o stare de angoasă atunci când sunt separaţi unii de alţii. René Spitz a evidenţiat
faptul că în cazul sugarilor despărţirea de mama lor conduce la stări depresive care conduc la
o stare de apatie. Dacă despărţirea este mai mare de şase luni, atunci acestea devin
permanente şi irecuprabile.
John Bolwlby a întreprins după a al Doilea Război Mondial, la cererea Organizaţiei Mondiale
a Sănătăţii, o serie de studii asupra situaţiei copiilor orfani de după război. În felul acesta, el
va dezvolta ipotezele sale asupra deficitului afectiv rezultat din insuficenta îngrijre maternă
asupra copiilor mici într-o teorie a ataşamentului. În urma acestor observaţii, el ajunge să
conteste teoria freudiană a ataşamentului copilului faţă de mamă, bazată exclusiv relaţia de
plăcere (libido), care la această vârstă constă în alăptare. Bowlby arată că relaţia de ataşament
dintre copil şi mamă nu poate fi redusă doar la acest aspect. Avem de face în acest caz,

208
Nelson et al. , op. cit.245-246.
209
ibidem, p.257.

119
consideră Bowlby, de un mecanism instinctiv primar, prezent nu doar la om, ci şi la animale.
Relaţia de ataşament este, prin urmare, mai mult decât o reacţie psihică, ea este una mai
adâncă, de natură instinctuală.
În funcţie de reacţia copilului, Bowlby distinge două forme de ataşament: ataşamentul
asigurat şi ataşamentul angoasant. În primul caz, reacţia copilului la separarea de mamă este
una moderată, iar, pe măsură ce creşte în vârstă, are capacitatea să evolueze în bine. În cel de
al doilea caz, al ataşamentului anxios sau instabil, reacţiile copilului la separarea de mamă
sunt anormale. Continuatorii ideilor lui Bowlby au clasificat aceste reacţii în două categorii:
a. ataşamentul ezitant sau detaşat; b. ataşamentul anxios. Ataşamentul detaşat se
caracterizează prin manifestări precum o mică atracţie faţă de mamă, mergând pănă la
indiferenţă. Pe daltă parte, în ataşamentul anxios, avem de a face cu reacţii colerice şi
angoasă la separarea de mamă.
Continuatoarea ideilor lui Bowlby despre ataşament, Mary Ainsworth, a fundamentat această
teorie a ataşamentului prin cercetări experimentale şi longitudinal. Astfel a subliniat că,
atunci când mama are un comportament atent, afectiv şi coerent faţă de copil, acesta dezvoltă
un ataşament securizant, iar atunci când mama este indiferentă, incoerentă în comportamentul
ei, copilul dezvoltă un comportament nesecurizat (nesigur). Tulburările de ataşament din
prima copilărie, consideră cei care s-au ocupat de această problemă, vor avea repercursiuni în
dezvoltarea ulterioară a copilului la vârsta adolescenţei sau în momentele de criză 210 .
Deficitul de ataşament211 are diferite forme de manifestare, precum: minciuna notorie în faţa
evidenţei; cleptomania; sadismul faţă de animale; piromania; tulburările de alimentaţie (furtul
mâncării, mâncatul în timpul nopţii, refuzul de a manca); apatia; lipsa de autocolante;
probleme de învăţare; placiditate şi lipsa prietenilor; exces afectiv sau indiferenţă afectivă
faţă de persoanele străine.
Începând de la vârsta de un an se pot identifica următoarele tipuri de ataşament: a.
ataşamentul securizant; b. ataşamentul nesecurizant; c. ataşamentul dezorganizat.
Ataşamentul securizant se dezvoltă în cazul în care comportamentul mamei este atent şi
empatic la reacţiile copilului şi se organizezează treptat prin ajustarea optimă şi evitarea
erorilor. Ca urmare a unui astfel de comportament, copilul se va ataşa de figura maternă ca de
una care îi asigură securitate în situaţiile de criză.

210
Djaouida Petot, L’évaluation clinique en psychopathologie de l’enfant, Paris: Dunod, . 2008, pp.12-15.
211
Barbara A. Moe, op. cit.

120
Ataşamentul nesecurizant apare atunci când copilul nu primeşte semnale de susţinere afectivă
adecvate la reacţiile sale de semnalizare a situaţiei de disconfort. În acest caz, sunt
identificate două moduri de ataşament insecurizant: ataşamentul nesecurizant evitant şi
ataşamentul nesecurizant ambivalent.
Ataşamentul nesecurizant evitant se caracterizează prin faptul că, în situaţiile de stres copilul
nu mai aplează la cel care-l îngrijeşte. El dezvoltă o stare de apatie şi indiferenţă în situaţiile
de despărţire de figura de ataşament a părintelui şi este la fel şi la revenirea acesteia. În acest
caz avem de a face cu o situaţie de adaptare inconştientă a copilului la reacţia acelui părinte
care tinde să nu-i răspundă atunci când coplilul îi transmite semnale despre starea sa de
stres, el însuşi fiind evitant într-o asemenea situaţie, dar este gata să se ocupe de el atunci
când el nu se manifestă ca atare.
Ataşamentul nesecurizant ambivalent ia naştere pe fondul comportamentului imprevizibil al
părinţilor, când afectuoşi şi empatici, când iritaţi sau indiferenţi la manifestările copilului. În
asemenea situaţii, faţă de cazul anterior de ataşament nesscurizant, constă în maximizarea
reacţiior şi manifestărilor de stres ale copilului la despărţirea şi revenirea părintelui. Astfel,
atunci când părintele se desparte de copil, acesta îşi manifestă cu intensitate neliniştea, iar
atunci când părintele revine, el se agaţă de acesta şi nu vrea să-i mai dea drumul şi se
linişteşte cu greu.
Ataşamentul dezorganizat apare în situaţiile în care manifestările faţă de figura de ataşament
a copilului sunt contradictorii, când doreşte să se apropie de aceasta, când fuge de ea. Acest
tip de ataşament este răspunsul la un tip de comportament violent din partea celui care-l
îngijeşte, fie că este făcut conştient sau nu, până la adopţie şi de separarea de această figură,
după ce a interiorizat deja un prim ataşament, în momentul adopţiei şi după aceasta, când
trebuie să realizeze un nou ataşament, de data aceasta faţă de părintele adoptiv. Este vorba, în
terminologia specialiştilor de ataşamentul din perioada de pre-plasament şi de ataşamentul
din perioada post-plasament (de după adopţie). Ataşamentul din perioada pre-plasament este
definitoriu pentru mersul ulterior al copilului adoptat. S-a constat astfel, că acei copii care au
avut parte de condiţii bune în perioada de pre-plasmanet, se adaptează mai greu la situaţia de
după adopţie, dacă condiţiile în această situaţie sunt inferioare primeia. De asemenea, copiii
care au avut condiţii mai puţin prielnice în perioada de pre-plasament, dar au condiţii mai
bune ulterior, se vor adapta mai uşor la situaţia de după adopţie.
În general, probleme mai mari de ataşament în plasamentul adoptiv îl au copiii de vârste mai
mari, care au petrecut anterior adopţiei, o perioadă de timp suficient de lungă în mica

121
copilărie în instituţii de ocrotire. Problemele de ataşament sunt legate momentele spearării
copilului de figura celui care-l îngrijeşte212 .
Tipul de ataşament pe care-l dezvoltă copilul este legat de stilul de îngijire la care a fost
acesta supus în mica copilărie şi va determina rapiditatea şi calitatea tipului de ataşament pe
care acesta îl va dezvolta în raport cu părinţii adoptivi213.
În cazul adopţiei, modul în care copilul adoptat dezvoltă o relaţie de ataşament faţă de părinţii
adoptivi este determinat de o serie de condiţii, precum predispoziţiile genetice, tipul de
parenting de care a beneficiat în primele 18 luni, până la doi ani de viaţă, istoria
plasamentului iniţial şi tipul de ataşament dezvoltat în această perioadă 214.
Este o reacţie firească a bebeluşilor care la vârsta de 7-9 luni, crează o relaţie faţă de persoana
care îi îngrijeşte, ea se manifestă prin căutarea sprijinului şi afectivităţii din partea acesteia
în momentele de suferinţă sau teamă.
Semnele apariţiei ataşamentului la copil sunt neliniştea în faţa persoanelor necunoscute şi
plânsul sau protestul la despărţirea de persoana care-l îngrijeşte. În măsura în care persoana
care-i îngrijeşte este receptivă la semnalele copilului se formează o relaţie de ataşament sigur.
Atunci când persoana care îl îngrijeşte este indiferentă faţă de nevoile afective ale copilului,
se formează un ataşament nesigur. În cazurile critice, atunci când copiii sunt crescuţi în
condiţii vitrege, de ei au grijă mai multe persoane sau care se comportă fără afecţiune faţă de
ei, există posibilitatea să nu se dezvolte nici o relaţie de ataşament. În această situaţie, avem
de a face cu un ataşament deviant. În funcţie de modul de organizare a ataşamentului, avem
următoarele tipare de ataşament: a. ataşamentul sigur, în care bebeluşii suferă în momentul
despărţirii de îngrijitor, dar dacă sunt alinaţi la întoarcere, se liniştesc repede şi revin la o
relaţie de încredere faţă de îngrijitor; b. ataşamentul ambivalent / rezistent, cel care se
caracterizează prin persistenţa stării de nelinişte, deşi îngrijitorul lor a revenit şi caută să-i
liniştească; c. ataşamentul evitant, acela în care copilul manifestă o reacţie slabă sau chiar
lipsa oricărei reacţii, atât la despărţirea de îngrijitor cât şi la întoarcerea acestuia; d.
ataşamentul dezorganizat, atunci când bebeluşul nu are un mod previzibil de obţinere a
alinării215. În urma studiului, constatarea referitoare la ataşamentul copiilor instituţionalizaţi a
fost următoarea: ,,Dintre copiii instituţionalizaţi, numai 18% aveau ataşamente sigure, 3%

212
Victor Groza and Karen F. Rosenberg, Clinical and Practice Issues in Adoption. Bergin & Garvey, 1998.
213
Antoine Guedeney, Petite enfance et psychopathologie, Elsevier Masson, 2014, pp. 50-58.
214
Groza & Rosenebrg, 1998, p. 11.
215
Nelson et al. , op. cit.,, p.270.

122
ataşamente evitante, 65% ataşamente dezorganizate, iar 13% prezentau un comportament de
ataşament atât de limitat, încât au fost consideraţi neclasificaţi"216. Copiii din instituţiile de
ocrotire prezentau Tulburare Reactivă de Ataşament (TRA), adică un complex de forme de
ataşament deviante. Dintre acestea sunt menţionate două tipare: a. tiparul de retragere
emoţională; b. tiparul de lipsă de discernământ. În cazul primului tipar, copilul este aproape
absent şi nu caută să fie consolat nici chiar atunci când suferă. În cazul celui de al doilea
tipar, copilul nu simte nici o legătură faţă de îngrijitorul său şi tinde a se împrieteni cu orice
persoană străină. În urma intervenţiei prin plasament familial, s-a observat efecte de
recuperare mai mari in cazul copiilor cu tulburări de ataşament de tip retragere, decât a celor
cu tulburare de ataşament de tip dezinhibiţie. În ceea ce priveşte relaţiile cu cei de-o seamă,
abilităţile sociale şi competenţa socială, studiul notează că unul din cinci copii
insitituţionalizaţi de timpuriu întâmpinau dificultăţi în a avea un prieten.. În schimb, copiii
preluaţi în plasament familial dezvoltau relaţii sociale normale de prietenie cu cei de o seamă
cu ei. Cu referire la dezvoltarea socio-emoţională a copiilor instituţionalizaţi şi capacitatea lor
de recuperare în urma intervenţiei prin plasament familial, concluzia studiului este: ,,Efectele
ocrotirii instituţionale asupra acestor domenii sunt destul de profunde, dar la fel este şi
capacitatea copiilor de a se recupera. Unele dintre cele mai timpurii şi mai complete
recuperări pe care le-am văzut la copiii din plasament familial cu istoric de instituţionalizare
se manifestă în sferele funcţionării sociale şi emoţionale"217 .
4.4.2.Importanţa experienţei timpurii
Experienţele timpurii ale fiinţei umane sunt determinante pentru parcursul ulterior al vieţii
acestora. Instituţionalizarea timpurie a copiilor şi problema ataşamentului reprezintă o
ilustrare a acestui caz. În cazul instituţionalizării timpurii a copilului este vorba de
privaţiunea acestuia de anumite experienţe fundamentale, specifice speciei, necesare
dezvoltării sale normale. Instituţionalizarea copilului poate conduce la blocarea programului
său de dezvoltare. Sir Michael Rutter, cercetător al consecinţelor experienţei timpurii a
copiilor asupra dezvoltării lor ulterioare, propune o distincţie conceptuală pentru înţelegerea
fenomenului. Este vorba de o programare pe baza experienţei „aşteptate" şi de o programarea
pe baza experienţei adaptative218. Primul tip de programare este cel care pune la dispoziţie în
mod normal unui copil tipul de experienţe necesare dezvoltării sale, în conformitate cu

216
ibidem, p. 273.
217
ibidem, p. 300.
218
Michael Rutter, Thomas G. O’Connor, op. cit.

123
programul genetic al fiinţei umane. În măsura în care, el nu beneficiază de acest tip de
experienţe, caută să compenseze prin alte experienţe avute la dispoziţie, fiind vorba în această
situaţie, de o programare de tip adaptiv. Tulburările de ataşament sunt astfel de
exemple: ,,Astfel, comportamentul dezinhibat observat de noi şi de mulţi alţii în rândul
copiilor instituţionalizaţi poate fi considerat adaptativ într-o lume în care adulţii acordă puţină
atenţie copiilor, iar copiilor le revine rolul de a solicita din partea adulţilor cât mai multă
atenţie cu putinţă — chiar dacă aceasta înseamnă să îmbrăţişeze o persoană complet
necunoscută" 219.
4.4.3.Rezilienţa
Domeniul rezilienţei este relativ nou şi se regăseşte la graniţa dintre psihiatrie, psihologie şi
cel al disciplinelor sociale aplicate, precum sociogia familiei şi a copilului, asistenţa socială.
Este un termen provenit din limba latină, de la verbul latin ,,resilio”, a sări înapoi, a se
replia220. După cum arată şi numele, la modul cel mai general, el desemnează demersul de
recuperare a unei persoane care a trăit anumite traume. Demersul de recuperare poate fi
susţinut prin terapii de natură psihologică sau de integrare socială. Astfel, el poate fi
circumscris după cum urmează: ,,a. capacitate de a se dezvolta bine pe plan psihic, în ciuda
survenirii unor evenimente cu caracter destabilizator […]; b. rezultat constând în absenţa
unor tulburări mentale în şi după situaţii cunoscute ca putând să provoace asemenea
tulburări; c. procese care implică o interacţiune subiect-mediu şi factori de protecţie
(individuali, familiali şi de mediu) moderatori ai riscului şi adversităţii” 221 . Câteva din
domeniile rezilienţei, aşa cum reies ele dintr-un recent tratat, pot fi: rezilenţa copilului,
rezilienţa familiei, rezilienţa pesoanelor cu o anumită formă de adicţie, rezilienţa unor grupuri
de persoane, precum cele aflate în şomaj, sau care au trecut prin traume colective, precum
genocidul sau dictatura222.
Abordările din această perspectivă, sunt demersuri cu aplicabilitate practică, prin care se
încearcă determinarea unor aspecte precum ,,factorii de risc” şi ,,factorii de protecţie”. Între
factorii de risc, de exemplu, putem avea: factori individuali genetici sau dobândiţi (rutinele
deprinse prin imitare sau sub presiunea grupului de afiliere); factori de risc dependenţi de
mediul familial (abuzul, dezorganizarea, sărăcia etc.); factori de risc ai proximităţii (de

219
Nelson et al. , op. cit.,, p.270, p.346.
220
Gheorghe Guţu, Dicţionar Latin – Român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983.
221
Şerban Ionescu, Alain Blanchet, Psihologie clinică şi psihopatologie, Editura Trei, 2013, pp. 204-205,
222
Şerban Ionescu, Tratat de rezilienţă asistată, Editura Trei, . 2013.

124
exemplu, un climat de delincvenţă specific unei anumite vecinătăţi); factori de risc specifici
unei anumite societăţii, ţări, spaţiu cultural223. Factorii de protecţie, în contrast cu cei de risc,
sunt acei factori care ponderează situaţia de risc şi fac ca ea să nu aibă un caracter strict
determinist. Factorii de protecţie pot fi individuali (o anumită rezistenţă şi anduranţă a
individului), familiali şi de mediu. De fapt, cele două tipuri de factori sunt corelativi,
presupunându-se reciproc în cazul rezilienţei: ,,În absenţa unor factori de stres, unii factori de
protecţie sau de risc luaţi ca atare nu au nici un impact. Se poate chiar spune, că factorii de
protecţie pot să fie ineficienţi, deoarece nu sunt folosiţi. Copiii care nu au trecut prin
experienta anumitor greutaţi vor fi, mai tarziu în viaţă, vulnerabili, ca şi aceia care trăiesc un
stres excesiv"224.
Rezilienţa în cazul copiilor cu nevoi speciale. După Miller225, rezilienţa reprezintă capacitatea
copilului de a se adapta şi chiar de a izbândi, în ciuda dificultăţilor piedicilor şi condiţiilor
vitrege cu care se confruntă. Ea se originează pe de o parte, în particularităţile de
temperament şi pe de alta, în abilităţile sale de a se descurca, dezvoltate pănă la acel moment.
Astfel de condiţii vitrege pot fi abuzul şi neglijarea părintească, moartea unui părinte, sărăcia,
o boală grea. În urma acestora, copilul ajunge să trăiască în afara cadrului famililal natural, în
medii precum plasamentul la rude sau la un asistent maternal, înt-un leagăn de copii sau într-
un orfelinat. Un astfel de mediu poate să conducă la probleme de ataşament ale copilului,
probleme care se adaugă la situaţia sa defavorabilă.
În cazul adopţiei, părinţii adoptivi se pot confrunta cu gestionarea situaţiei unui copil adoptat
traumatizat, care trebuie ajutat să se recupereze şi să intre într-un sitl de viaţă normal. Este
vorba, în acest caz, de o intervenţie în direcţia rezilienţei. Experienţa în materie de rezilienţă a
arătat că gradul de recuperare este în jur de 23%. În cazul adopţiei internaţionale, problemle
pot fi şi de altă natură, precum aspectele rasiale. Un astfel de caz, este cel al copiior adoptaţi
din Sri Lanka care, deşi manifestau un ataşament stabilt faţă de părinţii adoptiv, îşi doreau să
fie consideraţi albi, din cauza faptului că aveau pielea neagră. Pe de altă parte, un caz opus în
ceea ce priveşte ataşamentul, ataşament instabil, este cel al unor gemeni a căror mamă a murit
la naşterea acestora. Tatăl lor s-a recăsătorit ulterior cu o altă femeie, care, în calitate de
mamă vitregă, s-a comportat abuziv cu cei doi gemeni, îi bătea, îi alungase din casă,

223
Ionescu şi Blanchet, op. cit.
224
ibidem, p. 214.
225
Adamec & Miller, op. cit., p. 235.

125
găzduindu-i în beci. La vârsta de şapte ani, când au fost preluaţi de autorităţi şi daţi spre
adopţie unei familii, situaţia lor era destul critică, erau rahitici şi incapabili să comunice
verbal în mod coerent. Specialiştii au considerat că cei doi copii nu au şanse reale de a fi mai
fi recuperaţi. În ciuda acestui fapt, datorită iubirii şi îngijirii deosebite acordate de către
părinţii adoptivi, copiii şi-au revenit şi s-au dezvoltat precum orice copil normal226 .
Aceste cazuri conduc la ideea necesităţii unei pregătiri a părinţilor adoptivi din perspectiva
unor cunoştinţe de parenting sau de rezilienţă. Atât în faza prealabilă a adopţiei, cât şi în cea
ulterioară, de-a lungul îngrijirii copiilor adoptaţi şi a construirii unei vieţi de familie
împreună. Această pregătire a familiei este necesară cu atât mai mult cu cât, experienţa de
copil a părinţilor se poate să fi fost una asemănătoare, care să se manifeste ca o rană deschisă
în cazul adopţiei unui copil cu probleme asemănătoare. Acest fapt, poate să conducă la o
situaţie de criză în care, de rezilienţă să aibă nevoie nu doar copilul adoptat, ci şi ceilalţi
membri ai familiei.
Astfel de constatări ne trimit la sublinierea tratării cu responsabiltate a etapelor procesului de
adopţie: a. evaluarea prealabilă a părinţilor adoptivi trebuie să aibă în vedere de asemenea,
istoricul părinţilor şi stabilitatea lor emoţională; b. momentul de după adopţie, modul
construirii noilor relaţii familiale, dificultăţile şi sprijnul necesar pe care-l poate găsi familia
într-o asemenea situaţie.

226
Miller, 2007, op. cit p. 237.

126
CAPITOLUL 5. ADOPŢIA ŞI LEGISLAŢIA

5.1. Codificarea juridică a procesului adopţiei

Dacă odinioară adopţia era un demers informal, în care părţile implicate doreau menţinerea
confidenţialităţii, astazi, sub influenţa procesului de reglementare raţională a vieţii sociale,
adopţia a devenit un proces elaborat şi reglementat juridic şi administrativ la nivel statal şi
internaţional.
Un model standard al procesului de adopţie de azi este următorul: a. consiliere pre-plasament;
b.plasamentul copilului; c. verificarea condiţiilor de legalitate referitoare la disponibilitatea
copilului pentru adopţie, statutul părţilor implicate în adopţie, consimţământul părţilor;
d. plasamentul copilului; e. încadrarea în condiţiile de adopţie a copilului aflat în plasament;
f.îndeplinirea procedurilor legale pentru cererea de adopţie; g. audierea părţilor şi emiterea
hotărârii de adopţie; h. serviciile post-adopţie; i. dezvăluirea informaţiilor despre adopţie şi
posibilitatea unor servicii de reunire familială227.
Pe linie administrativă sunt implicate o serie de agenţii de stat cu atribuţii în serviciile de
adopţie şi în cele de protecţia copilului, precum şi, conform principiului subsidiarităţii, o serie
de autorităţi locale. Ele diferă de la stat la stat. În cazul României, membră a UE şi semnatară
a unor tratate internaţionale privind drepturile copilului, protecţia şi adopţia acestuia
codificarea juridică şi administrativă tinde să se alinieze acestor tratate, fapt care face ca
procesul adopţiei să fie asemănător, din foarte multe puncte de vedere cu cel din statele
Uniunii Europene. Există însă particularităţi ale fiecărui stat în această privinţă, cum este şi
cazul României. Ele se leagă de specificul social, politic şi istoric al situaţiei copilului din
fiecare ţară. România reprezentând un caz special, cel puţin prin politica natalităţii din
perioada comunistă cu consecinţe ulterioare asupra protecţiei copilului şi adopţiei.
Codificarea admistrativ-juridică a adopţiei în România trebuie privită în perspectivă istorică
şi comparativă. Din perspectivă istorică, trei perioade din secolul al XX-lea sunt relevante în
acest: a.perioada comunistă; b. perioada postcomunistă până la aderarea României la UE;
c. perioada de când România este membră a UE. Demersul comparativ, poate fi făcut
punctual pe aspecte aflate în dezbatere şi abordate în mod distinct de la ţară la ţară, precum
adopţia deschisă, dreptul cuplurilor de acelaşi sex de a adopta copii, problema
consimţământului în adopţie, problema dezvăluirii adopţiei, existenţa sau inexistenţa

227
O’Halloran. op. cit., p.81.

127
anumitor instituţii ale adopţiei în anumite ţări, tehnicile de reproducere umana asistată şi
relaţia acestora cu adopţia, existenţa anumitor servicii pre şi post-adopţie prevăzute în
legislaţie etc.

5.2. Legislaţia internaţională şi adopţia

Problema adopţiei la nivel internaţional este reflectată în mod direct sau indirect într-o serie
de tratate sau convenţii. În mod indirect, problema adopţiei apare în tratatele şi reglementările
referitoare la drepturile copilului şi ale familiei.
De exemplu, Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului din 1989 (ratificată de
România prin Legea 18/1990), are un capitol special dedicat adopţiei, Art. 21. Elemente cu
relevanţă pentru problematica adopţiei se regăsesc şi în celelalte articole: principiul
nediscriminării (Art. 2), principul superior al copilului (Art.3), dreptul copilului de a-şi
cunoaşte identitatea (Art.7), dreptul copilului de a nu fi separat de părinţii săi (Art.9), dreptul
copilului de a-şi exprima opinia în cadrul un proces judiciar (Art.12), dreptul la protecţie al
copilului fără familie (Art.20), prevenirea traficului de copii (Art.35)228.
Convenţia de la Haga asupra Protecţiei Copiilor şi Cooperării în Materia Adopţiei
Internaţionale din 1993 (ratficată de România prin Legea nr. 84 din 1994)
Convenţia de la Haga se referă la adopţia internaţională între state, reprezentate de
autorităţile pentru adopţie reprezentative pentru fiecare stat în parte. La baza acestei
convenţii stă principiul interesului superior al copilului (cap.I). Adopţia internaţională se
realizează pornind de la acest principiu, atunci când se constată că în ţara de origine,
protecţia sau adopţia unui copil în cauză nu se pot realiza în mod corespunzător. Înaintea
accesării adopţiei internaţionale, este în interesul superior al copilului ca acesta să rămână
în propria ţară. Faţă de Convenţia Drepturilor Copilului, în Convenţia de la Haga se afirmă
totodată că este mult mai bine pentru un copil să fie subiect al adopţiei internaţionale decât
să rămână într-o instituţie de protecţie a copilului din propria ţară. Adopţia internaţională
trebuie să se facă pe baza consimţământului tuturor celor îndreptăţiţi să şi-l dea şi fără nici
un fel de plată (cap.II). Se stipulează, de asemenea, că fiecare stat implicat în adopţia
internaţională să desemneze o autoritate centrală în domeniul adopţiei ca reprezentant al
său (cap.III).

228
Rachel Hodgkin, Peter Newell. Manual pentru Implementarea Convenției cu privire la Drepturile
Copilului.Editura Vanemonde, 2004.

128
Convenţia recomandă, de asemenea, întocmirea unui raport detaliat al părinţilor adoptivi
(date medicale, posibilităţi materiale, profil de parenting, adică un screening) de către
autoritatea naţională pentru adopţie din statul de destinaţie a adopţiei internaţionale (cap.IV).
Convenţia recomandă totodată, posibilitatea convertirii adopţiei simple din statul de plecare
în adopţie completă în statul de destinaţie, dacă în prealabil există un acord pe bază de
consimţământ. Se menţionează de asemenea, că adopţia independentă este posibilă doar dacă
este admisă statul de origine al copilului adoptat (cap.V).
C. Adopţia în România. Scurt istoric.
a. Adopţia înainte de 1989
Codului Civil Român adoptat în 1865, modificat în 1906, recunoaştea dreptul la adopţie doar
celor care nu aveau copii;
În 1949, Codul Civil Român este modificat, permiţând şi persoanelor care aveau copii
dreptul la adopţie: ,,Adopţiunea nu se poate face decât in interesul celui adopat" 229 şi stipula
că nu puteau fi adoptaţi decât minorii. În plus, adoptatul rămânea în familia sa firească.
Codul Civil Român a rămas în funcţiune până în 1954 când este înlocuit de Codul Familiei.
Decretul nr. 182 din 19 octombrie 1951 privitor la înfiere, aduce introducerea adopţiei cu
efecte restrânse şi a adopţiei cu efecte depline, preluat ulterior în Codul Familiei;
Decretul nr. 137 din 23 martie 1956 referitor la adopţia internaţională.
b. Adopţia după 1989
După prăbuşirea regimului comunist din România în 1989, problema adopţiei a fost abordată
oarecum într-un regim de urgenţă, fiind văzută ca una din căile de soluţionare rapidă a
situaţiei copiilor instituţionalizaţi din sistemul de protecţie a copilului.
Pentru aplicarea optimă a adopţiei era nevoie de aducerea la zi a legislaţiei pe această temă
conform noilor realităţi sociale şi normelor internaţionale de protecţie a copilului. Lucru cu
atât mai necesar, cu cât în perioada 1990-1991 în România s-a derulat o activitate de adopţie
internaţională masivă şi necontrolată, desfăşurată prin intermediari independenţi, fără
supervizarea unei autorităţi centrale în domeniul adopţiei.
Imediat după aceasta, se declanşează un proces de reglementare a problemei protecţiei
copilului şi a adopţiei, care se va desfăşura de-a lungul mai multor ani, prin emiterea unor
acte normative diverse, în funcţie de probleme punctuale sau de urgenţele de moment. Acest
proces de reglementare se materializează în anul 2004 în două legi cadru referitoare la

229
Bejenaru, op. cit., p..36.

129
protecţia copilului (Legea 262/2004) şi adopţie (Legea 273/2004). Problematica protecţiei
copilului şi a adopţiei va fi ulterior sincronizată şi prin Codul civil din 2009.

5.3. Istoric al reglementării adopţiei 1990-2004 în România

1. Legea Nr. 11/1990 aduce mai multe modificări ale prevederilor referitoare la adopţie,
respectiv: este abrogat Decretul 137/1956 prin care se prevedea că decizia încredinţării
adopţiei internaţionale revenea preşedintelui ţării. Conform Legii 11/1990, decizia
încredinţării adopţiei internaţionale urma să o ia instanţele de judecată; copiii care nu
reuşeau să fie încredinţaţi spre adopţie internă într-un temen de 6 luni de la luarea în evidenţă
la Comitetului Român pentru Adopţii, urmau să poată fi adoptaţi de către cetăţeni străini sau
români prin adopţia internaţională; înfiinţarea Comitetului Român pentru Adopţii (CRA),
singura autoritate prin care se mai putea face adopţia internaţională, după anularea adopţiilor
independente şi interzicerea plăţilor pentru adopţie;

Modificări al acestei legi (prin Legea nr. 48/1991): se înlocuia termenul de înfiere din Codul
familiei din 1954 şi din alte acte normative, cu cel de adopţie; ulterior, prin Legea nr. 65/1995
se făcea încă o modificare, respectiv interzicerea adopţiei internaţionale a copiilor de familie,
pentru a marca astfel faptul că adopţia internaţională era un mijloc de protecţie a copilului
care era lipsit de mediul său familial.
Legea 47 din 7 iulie 1993 privind declararea judecătorească a abandonului şi relansarea prin
aceasta a adopţiei internaţionale.
Anul 1997 aduce mai multe acte normative referitoare la protecţia copilului şi la adopţie, cea
mai importantă este Ordonanţa Urgenţă a Guvernului nr. 25 / 1997.
2. Ordonanţa Urgenţă a Guvernului nr. 25 / 1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, respectiv: abrogarea prevederilor din Codului
Familiei din1954, capitolul III, cu referire la adopţie; asigură un cadru juridic unitar relativ
la adopţie şi la reglementările internaţionale asumate de România; singura formă de adopţie
recunoscută este cea închisă; crearea unei baze de date cu copiii adoptabili care să fie alocată
agenţiilor acreditate pe diferite sisteme de punctaj; descentralizarea efectivă a serviciilor de
protecţie a copilului aflat în dificultate prin transferul treptat al instituţiilor pentru copii din
subordinea ministerelor în subordinea autorităţilor judeţene. În această privinţă s-a început cu
casele de copii şi leagănele, apoi căminele spital şi internatele de şcoli speciale; abrogarea
adopţiei cu efecte restrânse şi asumarea celei cu efecte depline: stabilirea filiaţiei prin adopţie
şi încetarea filiaţiei dintre copil şi părinţii săi naturali; între copil şi rudele adoptatorului se

130
stabilea rudenia; consimţământul: pentru încuviinţarea adopţiei erau necesare consimţământul
părinţilor fireşti, ai adoptatorilor, ai copilului care a împlinit vârsta de 10 ani; consimţământul
păarinţilor fireşti nu putea fi dat mai devreme de 45 de zile de la naşterea copilului, acesta
putea fi revocat în termen de 30 de zile de la data la care a fost dat în scris; procesul adopţiei
cuprindea două etape, una administrativă şi alta judiciară; caracterul subsidiar al adopţiei
internaţionale: ,,în cazul în care o persoană sau familie de cetăţenie română şi o persoană sau
familie de cetăţenie străină cereau încredinţarea în vederea adopţiei a aceluiaşi copil,
posibilitatea încredinţării copilului la persoana sau la familia de cetăţenie română era luată în
considerare cu prioritate de către Comisia pentru protecţia copilului.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26 din 9 iunie 1997, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 108 din 2 iunie 1998, privind protecţia copilului aflat in dificultate.
Hotărârea de Guvern nr. 502 din 12 septembrie 1997, la rândul său, prevedea: organizarea şi
funcţionarea Comitetului Român pentru Adopţii: Comitetul Român pentru Adopţii are
menirea de a autoriza agenţiile româneşti şi internaţionale private care îşi desfăşoară
activitatea în domeniul adopţiei.
La rândul său Hotărârea de Guvern nr. 245 din 2 iunie 1997 stabilea criteriile de autorizare a
organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului
prin adopţie.
Hotărârea de Guvern nr. 604 din 6 octombrie 1997 stabilea criteriile şi procedurile de
autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi in domeniul protecţiei copilului,
aceste acte normative au fost completate cu norme metodologice şi ordonanţe de reorganizare
a instituţiilor de stat din domeniu.
Hotărârea de Guvern nr 217 din 9 aprilie 1998 referitoare la condiţiile de obţinere a
atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist.
3. Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei prevedea: introducerea
următoarelor principii referitoare la adopţie: ,,principiul creşterii şi educării copilului într-un
mediu familial; principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa
etnică, cultural şi lingvistică; principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei
acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate; principiul celerităţii în îndeplinirea
oricăror acte referitoare la procedura adopţiei"230 ; încredinţarea împreună a fraţilor: ,,fraţii să
fie încredinţaţi împreună, încredinţarea separată a fraţilor în vederea adopţiei, precum şi

230 Adrian Gh. Gavrilescu, ,,Evoluţia reglementărilor privind adopţia în dreptul românesc după anul 1990" în
Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2015. pp. 42-43.

131
adopţia acestora de către persoane sau familii diferite putându-se face numai dacă acest lucru
este în interesul lor superior" 231 ; refuzul abuziv al părinţilor de a consimţi: ,,posibilitatea
instanţei de judecată de a trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a
consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză
în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în
interesul superior al copilului, ţinând seama și de opinia acestuia dată în condiţiile art. 11 alin.
(1) lit. b) din lege, cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă"; perioada dării
consimţământului: ,,a fost mărită de la 45 la 60 de zile perioada de timp, calculată de la
naşterea copilului, după care părinţii sau, după caz, tutorele îşi pot exprima consimţământul la
adopţie"; restrângerea adopţiei internaţionale: ,,adopţia internaţională a copilului care avea
domiciliul în România putea fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul
dintre soţii din familia adoptatoare care domicilia în străinătate era bunicul copilului pentru
care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne "; procedura în două faze a
adopţiei interne: o fază prealabilă încuviinţării adopţiei.
Completările la Legea 273/2004 prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 102/2008, care
a condus la republicarea Legii nr. 273/2004 în anul 2009 adăugau:
confidenţialitatea: ,,consacrarea principiului garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte
datele de identificare ale adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum şi în
ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti"; referitor la adopţia internaţională: adopţia
internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în
situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în
străinătate este rudă până la gradul al III-lea inclusiv cu copilul” .
4. Codul civil din 2011 prevedea, de asemenea: desfacerea adopţiei: ,,dacă aceasta este în
interesul superior al copilului; la cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare, precum şi la
cererea adoptatului; dacă adoptatul a atentat la viaţa lor sau a ascendenţilor ori descendenţilor
lor, precum şi atunci când adoptatul s-a făcut vinovat faţă de adoptatori de fapte penale
pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 2 ani; dacă adoptatorul a decedat ca
urmare a faptelor adoptatului, adopţia poate fi desfăcută la cererea celor care ar fi venit la
moştenire împreună cu adoptatul sau în lipsa acestuia; la cererea adoptatului s-a prevăzut că
adopţia poate fi desfăcută dacă adoptatorul s-a făcut vinovat faţă de adoptat de aceleaşi fapte
pentru care adoptatorul poate cere desfacerea adopţiei 232"; lărgirea sferei impedimentelor la

231
ibidem
232
Cod civil, art. 478.

132
adopţie prin reglementarea expresă a următoarelor interdicţii: persoana care a fost
condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu
intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de
droguri nu poate adopta; persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de
protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti nu poate adopta; persoana
care doreşte să adopte singură, dar al cărei soţ este bolnav psihic, are handicap mintal sau se
găseşte într-una din cele două situaţii mai sus precizate, nu poate adopta; copilul ai cărui
părinţi fireşti nu au împlinit vârsta de 14 ani nu poate fi adoptat; posibilitatea adoptării
copilului din afara căsătoriei recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi a copilului a
cărui paternitate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de
recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părinţilor, fără a se fi cercetat
temeinicia cererii, de către soţia tatălui, sub condiţia de a fi confirmată filiaţia faţă de tată prin
metoda serologică ADN; potrivirea dintre copil şi persoana sau familia adoptatoare, aceasta
fiind o etapă premergătoare încredinţării în vederea adopţiei prin care se identifică şi se
selectează cea mai potrivită persoană/ familie atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde
nevoilor identificate ale copilului şi se stabileşte compatibilitatea dintre copil şi
persoana/familia adoptatoare; reglementarea etapei de monitorizare postadopţie prin care se
urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în
vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a
eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă; adopţia internaţională: adopţia
internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România poate fi încuviinţată numai dacă
adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea
inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne;
dacă adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean roman; numai dacă
pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne şi nu a
putut fi identificat un adoptator sau familie adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în România sau
o rudă până la gradul al patrulea într-un termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a
hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne;
dacă adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită

133
5.4. Drepturile copilului ca punct de inflexiune al adopţiei contemporane

În secolul al XX-lea, tendinţa dominantă în ceea ce priveşte fundamentul adopţiei este

ideologia asigurării protecţiei şi binelui copilului înainte de toate. Ea este exprimată în
convenţiile internaţionale referitoare la drepturile copilului. De aici au fost şi sunt preluate
principiile reglementării juridice a adopţiei în principalele documente din legislaţia internă şi
internaţională.
Măsura în care drepturile copilului se regăsesc ca principii şi reglementări punctuale în
legislaţia fiecărui stat, pe de o parte, şi raportul acestora cu drepturile celorlalte două părţi din
triada adopţiei, respectiv părinţii fireşti şi adoptatorii, pe de altă parte, conturează
particularităţile şi politica fiecărui stat în parte în privinţa adopţiei. Pornind de aici se poate
iniţia un demers comparativ al legiferării adopţiei în România cu cele din alte state.
Ne vom opri, pentru ilustrare, la principiul interesului superior al copilului şi la principiul
dreptului la cunoaşterea originii şi a identităţii sale de către copilul adoptat. În mod concret
ele pot fi regăsite în dreptul la consimţământ al copilului şi în adopţia deschisă. În legislaţia
românească referitoare la adopţie, menţionarea unor astfel de principii o regăsim în Legea
273/2004 şi în Codul civil.
În Legea 273/2004 ele sunt menţionate după cum urmează: ,,a. principiul interesului superior
al copilului; b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial; c) principiul
continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi
lingvistică; d) principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în
raport cu vârsta şi gradul său de maturitate; e) principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror
acte referitoare la procedura adopţiei;f) principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce
priveşte datele de identificare ale adoptatorului sau, dupã caz, ale familiei adoptatoare,
precum şi în ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti".233
În Codul civil: ,,Adopţia este supusă cumulativ următoarelor principii: a) interesul superior al
copilului; b) necesitatea de a asigura creşterea şi educarea copilului într-un mediu familial;
c) continuitatea creşterii şi educării copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică,
lingvistică, religioasă şi culturală"234.

233
Legea 273/2004, Art.1.
234
Codul civil, ( Art. 452).

134
După cum observăm, în ambele documente menţionate regăsim principiul interesului
superior al copilului. Deşi menţionat în toate documentele internaţionale care fac referire la
copil, nu avem o definiţie univocă şi universală a acestuia, ci doar definiri contextuale235.
Interesul superior al copilului este introdus în contextul documentelor despre drepturile
copilului. El este proclamat în mod solemn în Articolul 3 al Convenţiei ONU cu privire la
drepturile copilului. În deciziile referitoare la copil, el are un caracter prevalent: ,,Principiul
interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii,
întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele
soluţionate de instanţele judecătoreşti"236.
Determinarea sa se face în funcţie de nevoile sale de dezvoltare normală, de opinia copilului
în funcţie de gradul său de vârstă şi de maturitate, de istoricul său şi situaţiile de risc
potenţiale (neglijare, abuz, exploatare), de competenţa şi responsabilitatea părinţilor /
îngrijitorilor săi legali237. În acest caz, avem de a face cu o definire pozitivă a interesului
superior al copilului, dar încă destul de largă.
O definiţie mai clară, de tip negativ, prin care se arată ce nu reprezintă interesul superior al
copilului ar putea fi următoarea: ,,întrucât scopul adopţiei nu este acela de a acorda adulţilor
dreptul de a avea un copil, ci acela de a oferi copilului un mediu stabil, în care să crească şi să
se dezvolte în mod armonios, simţindu-se iubit şi protejat"238.
În acest caz, în mod clar, dar indirect ni se precizează că prioritare sunt drepturile copilului,
nu cele ale adoptatorului. Adică adopţia este întreprinsă nu atât pentru a da satisfacţie unui
drept parental, ci de a realiza binele şi protecţia copilului adoptat.
a. Consimţământul în vederea adopţiei
Consimţământul în vederea adopţiei este prevăzut în legislaţia românească cu referire la
părinţii fireşti, copilul adoptat care a împlinit 10 ani şi adoptatori239. Perioada în care trebuie
acordat consimţământul de către părinţii fireşti este nu mai devreme de 60 de zile de la
naşterea copilului, iar revocarea acestuia este de 30 de zile de la data exprimării sale 240. O

235
Michael Freeman, A Commentary on the United Nations Convention on the Rights of the Child.Article 3 The
Best Interests of the Child. Martinus Nijhoff Publishers, 2007.

236
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Art.2, paragraful 4.
237
Ibidem, Art.6.
238
Rezoluţia Parlamentului European din 2 februarie 2017 conținând recomandări adresate Comisiei privind
aspectele transfrontaliere ale adopţiilor.
239
Codul civil, Art. 463.
240
ibidem, (Art. 466).

135
scurtă trecere în revistă a formei consimţămâmtului în legislaţia altor ţări241 ne poate pune în
relief forma în care apare acesta în legislaţia românească despre adopţie.
În Suedia consimţământul trebuie dat de ambii părinţi biologici, fără acesta nici o persoană
până în 18 ani nu poate fi adoptată. Mama nu-şi poate da consimţământul până nu s-a refăcut
după naştere. Este nevoie de consimţământul ambilor soţi adoptatori. Nu este nevoie de
consimţământul pentru adopţia copilului din partea părintelui care nu are copilul în custodie
sau suferă de o boală psihică. Trebuie obţinut de asemenea, consimţământul copilului care a
împlinit 12 ani.
Ţările anglo-saxone, Marea Britanie (mai puţin Scoţia), Irlanda, SUA. În aceste ţări se cere
consimţămâmtul părinţilor fireşti şi al adoptatorilor şi, de asemenea, al copilului adoptat. În
cazul copilului adoptat nu se operează strict cu un anumit prag de vârstă, ci cu un concept mai
complex, cel al ,,minorului matur” (,,mature minor"), în care se evaluează şi se ia în
considerare gradul de maturitate a copilului adoptat.
În Canada, consimţământul copilului se ia în cosiderare în funcţie de vârstă, dar pragul de
vârstă diferă de la stat la stat, putând fi vorba de 7, 12 sau16 ani.
În Australia, situaţia este situaţie mixtă între criteriul ,,minorului matur” şi cel al vârstei,
astfel unele state nu au o vârstă anume pentru consimţământul copilului, altele indică vârsta
de 12 ani.
Noua Zeelanda acceptă consimtămâmtul copilului mare (,,older child").
Franţa acceptă consimţământul copilului care a împlinit 13 ani. În ceea ce priveşte
consimţământul parinţilor fireşti şi al adoptatorilor, acesta este cerut. În cazul părinţilor
fireşti, o dată ce filiaţia a fost recunoscută, e nevoie de consimţământul lor, dacă nu sunt
decăzuţi din drepturi, au murit, nu se cunosc sau au dorit să-şi păstreze anonimatul sub
prevederea naşterii anonime (,,accouchement sous X “).
În Germania, copilul nu are dreptul să dea singur consimţământul pentru adopţie. De la 14
ani, consimţământul său este luat în considerare alaturi de cel al persoanei în grija căreia este.
Are dreptul în schimb, de a-şi retrage consimţământul, drept de retrgere pe care nu-l mai are
nici o altă parte din cele ramase, respective părinţii fireşti şi adoptorii. De asemenea, este
necesar consimţământul părinţilor biologici. Al mamei după naştere, la cel puţin 8 săptămâni
de la naşterea copilului, al tatălui necăsătorit poate fi dat şi înainte de naşterea copilului.
În China, copilul de 10 ani are dreptul la consimţământ.
În Japonia, copilul care a împlinit 15 ani trebuie să-şi dea consimţământul pentru adopţie.

241
O’Halloran, op. cit.

136
Pentru adoptatul cu vârsta până în vârsta de 20 de ani, şi mai mic de 14 ani este nevoie de
consimţământul îngrijitorilor legali. În cazul în care mama copilului încredinţat spre adopţie
are mai puţin de 20 ani (vârsta majoratului), ea are nevoie de consimţământul îngrijitorilor
legali pentru adopţia copilului său. Tatăl necăsătorit poate acorda consimţământul doar dacă
este îngrijitorul legal al copilului.
b.Adopţia închisă şi adopţia deschisă şi dreptul la informare al copilului asupra identităţii sale
În România, adopţia este închisă în practică, semi-deschisă în teorie în măsura în care se
acceptă principiul informării copilului, pe de o parte, şi se admite, pe de altă parte, principiul
garantării confidenţialităţii identităţii părinţilor fireşti242.
Adopţia deschisă tinde să devină însă, opţiunea majoritară în ţările din spaţiul occidental,
precum Marea Britanie, SUA, Canada, Suedia etc. Cu toate acestea, există destule ţări care
nu au deschidere către adopţia deschisă precum Franţa, Germania, Japonia, China.

5.5. Procesul administrativ-juridic al adopţiei pe scurt

Din perspectivă admistrativ-juridică, adopţia reprezintă un demers concret de informare şi

contact cu o serie de instituţii şi proceduri implicate în procesul adopţiei. Pe de altă parte,
implicarea în procesul adopţiei presupune urmarea câtorva mari etape:
Definirea adopţiei în în legislaţia românească actuală
A. Perspectiva juridică: ,,Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de
filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele
adoptatorului"243.
B. Definirea adopţiei conform protecţiei copilului: ,,Astfel, în subsidiar, pentru copilul lipsit
temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi ori care, în vederea protejării intereselor sale,
nu poate fi lăsat în grija acestora, dispoziţiile art. 39, alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind
protecţia şi promovarea drepturilor copilului, prevăd că ocrotirea părintească se realizează
prin măsurile de protecţie alternativă, şi anume tutela, măsurile de protecţie specială
(plasament, plasament în regim de urgenţă supraveghere specializată) şi prin adopţie". 244
Instituţii implicate în procesul de adopţie din România
În cadrul procesului de reglementare a adopţiei în România, un loc aparte a revenit
determinării instituţiilor de operare şi control a acesteia. Două experienţe au contribuit la

242
Michael Freeman, op. cit.

243
Codul civil Art. 451).
244
Neamţu, op. cit., p. 872.

137
edificarea acestora în perioada de după 1989. Prima este legată de contextul adopţiei interne
din perioada 1990, când, pe fondul lipsei unor astfel de instituţii clar definite şi al permiterii
adopţiei independente prin ,,facilitatori", adopţia internaţională şi în România s-a transformat
în trafic de copii. Pe lângă dezorganizarea vechilor structuri instituţionale ale statului român
în tranziţie, un factor favorizant a fost şi inexistenţa unor reglementări internaţionale ale
fenomenului adopţiei internaţionale. În 1993, prin apariţia Convenţiei de la Haga asupra
Protecţiei Copiilor şi Cooperării în Materia Adopţiei Internaţionale creşte şi gradul de
reglementare a adopţiei prin necesitatea existenţei unei instituţii tutelare în acest domeniu la
nivelul fiecărui stat semnatar al acesteia.
La ora actuală în România, principalii operatori din punct de vedere administrativ ai adopţiei
sunt: A.N.P.D.C.A. (Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie);
R.N.A. ( Registrul Naţional de Adopţii); O.P.A. ( Organism Privat Autorizat); D.G.A.S.P.C
( Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului). D.G.A.S.P.C.-ul, prin filialele
sale judeţene gestionează situaţia concretă a copiilor adoptabili, mai ales după ce în România
s-a interzis adopţia internaţională a copiilor de familie245, copiii pentru acest tip de adopţie
provenind în exclusivitate din sistemul de protecţie a copilului; Instanţele judecătoreşti.
c. Etapele adopţiei
Structura standard actuală a procesului de adopţie, regăsibilă în actele normative ale adopţiei
în diferite state este una care cuprinde o fază anterioară demarării procesului de adopţie, una
de adecvare a adoptatorilor la realitatea datelor concrete ale adopţiei (acte şi proceduri
administrative, contact cu copilul şi mediul acestuia), una de decizie şi o perioadă post-
adopţie de monitorizare şi consiliere.
Evaluarea şi atestare. Este vorba de evaluarea adoptorului: a) evaluarea socială; b) evaluarea
psihologică; c) pregătirea pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte
Potrivire şi plasament pre-adopţie:
Potrivirea iniţială. Constă în identificarea adoptatorului, pornind de la nevoile şi
caracteristicile copilului. Identificarea se face prin consultarea R.N.A. (Registrul Naţional de
Adopţii). În urma unei analize şi consultări între responsabilul de caz al copilului,
responsabilul de caz al adoptatorului, managerul de caz şi, eventual, persoana de referinţă a
copilului. Dacă se aprobă alegerea, se trece la etapa următoare, potrivirea practică.
Potrivirea practică. Este vorba de organizarea unor întâlniri între adoptator şi copil. Prima
întâlnire se desfăşoară fără informarea copilului despre intenţia adoptării şi faptul că

245
Legea nr. 65/1995.

138
vizitatorii sunt adoptatori. După mai multe întalniri, minim patru, specialiştii decid reuşita sau
nereuşita potrivirii practice. Un caz special în această etapă este cel al potrivirii practice cu
copii greu adoptabili. Aceştia sunt: ,,a) cei pentru care în termen de 9 luni de la rămânerea
definitivă a sentinţei de deschidere a procedurii de adopţie, nu s-a reuşit iniţierea potrivirii
practice; b) cei pentru care în termen de 9 luni de la rămânerea definitivă a sentinţei de
deschidere a procedurii de adopţie, deşi a fost iniţiată etapa potrivirii practice, aceasta a eşuat;
c) cei pentru care în termen de 9 luni de la rămânerea definitivă a sentinţei de deschidere a
procedurii de adopţie, deşi a fost pronunţată o sentinţă de încredinţare în vederea adopţiei,
aceasta a fost revocată"246
Încredinţarea şi încuviinţarea adopţiei. Încredinţarea reprezintă continuarea etapei anterioare
şi faza preliminară a declarării adopţiei de către instanţa de judecată, respectiv încredinţarea.
Măsura încredinţării pentru adopţie este decisă de instanta de judecată şi constă în preluarea
copilului de către adoptator pentru o perioadă de 90 zile şi monitorizarea convieţuirii dintre
copil şi adoptator. În cazul în care lucrurile merg bine, urmează încuviinţarea adopţiei de
către instanţa judecătorească.

246
Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, Art. 54.

139
CAPITOLUL 6. STUDIU PRIVIND DINAMICA ADOPŢIEI LA NIVEL JUDEȚEAN
ȘI NAȚIONAL

6.1. Scopul şi obiectivele cercetării

Cercetarea aplicată în baza prezentului proiect de cercetare doctorală cu tema ,,Adopția –
alternativă optimă de protecție a copilului aflat în dificultate” reprezintă rezultatul
demersurilor și investigațiilor întreprinse de autoare în cadrul pregătirii lucrării de doctorat.
Începând cu faza de documentare și elaborare a părții teoretice, cercetarea doctorală a
presupus realizarea, în perioada ultimilor doi ani, a cercetării cantitative și calitative pe baza,
fie a analizei statistice, fie cu ajutorul unor interviuri structurate (din cadrul unui ghid de
interviu), aplicate în cadrul unor focus –grupuri familiilor care adoptă copii din categoria
greu adoptabili, copii cu cerințe speciale din județul Argeș.
Scopul acestei cercetări constă în analiza procesului de adopție la nivel județean (judeţ Argeş)
și la nivel național, de-a lungul unei perioade de 10 ani, cu accent pe perioada 2016-2019.
Cercetarea de faţă se subsumează totodată obiectivului general al lucrării, respectiv analiza
adopţiei copilului aflat în dificultate - alternativă optimă la care statul apelează când familia
nu doreşte să dezvolte legături cu copilul sau când acest lucru nu este posibil. Complexitatea
adopției, provocările sale, recompensele și dificultățile care apar au nevoie de mai multă
atenție din partea specialiștilor, publicului larg, părinților adoptivi, comunității.
Obiectivele particulare urmărite în cercetarea desfășurată în cadrul acestui proiect de
cercetare doctorală au vizat:
1. Identificarea numărului de adopţii efectuate la nivelul judeţului Argeș şi analiza
sociologică a acestor date în context naţional;
2. Analiza calității serviciilor sociale derulate în procesul adopţiei copiilor;
3. Identificarea tipurilor de motivaţii ale familiilor adoptive, a copiilor greu adoptabili;
4. Elaborarea unui profil psihosocial al părinților care adoptă copii în dificultate, în
special a celor greu adoptabili.
În realizarea acestui studiu am pornit de la următoarele premise și ipoteze de lucru:
1. Se pornește de la premisa că sursa de recrutare a copiilor adoptați este sistemul de
protecția copilului. Numărul copiilor aflați în acest sistem va scădea datorită creșterii
numărului de adopții a acestora.

140
 2. Dacă acei copii care sunt dați în plasament la familii se atașează de familia respectivă
și familia se atașează de ei, atunci este de așteptat ca acei copii să fie adoptați de respectivele
familii.
3. Dacă motivaţia familiei adoptive este concentrată pe copil, atunci şansele sunt ca
adopţia să fie durabilă şi să nu se ajungă la desfacerea adopţiei;
4. Cu cât procedura de adopţie şi serviciile de asistenţă cresc din punct de vedere calitativ,
cu atât numărul copiilor adoptaţi este mai mare.
În România există cercetări în problematica adopţiei, datorate unor specialişti din
domeniul social, al asistenţei sociale şi al protecţiei copilului Buzducea 247 , Muntean 248 ,
Bejenaru249. Unul din motivele abordării cercetării a fost determinat de perioada de timp de
10 ani de la ultimele cercetări în domeniul adopţiei, vizând în mod special influenţa
eventualelor schimbări în privinţa profilului persoanei/familiei adoptive care adoptă copil din
categoria copiilor greu adoptabili, în contexul ultimelor modificări legislative.
Strategia metodologică a presupus cercetarea preliminară bazată pe analiza documentară
(studii, cercetări, articole, analize); metoda analizei statistice (baze de date- Registrul
Naţional pentru Adopţii, documente statistice), programul utilizat: aplicaţia IBM SPSS
Statistics v. 20.0; metoda analizei comparative, urmată de etapa de colectare a datelor prin
metode cantitative şi calitative - metoda focus grup şi metoda studiului de caz ce reuneşte:
interviul, observaţia şi analiza documentelor, succedată de ultima etapă de analiză axată pe
prelucrarea şi interpretarea datelor. La rându-i, pachetul instrumentelor de cercetare
metodologică cuprinde: protocolul de focus-grup, ghidul de interviu (Anexe 2-9) destinat
participanţilor la focus grup.
Pentru înregistrarea obiectivă a dinamicii adopţiilor a fost utilizat un sistem de referinţă
axat pe indicatorii de evaluare a dinamicii adopţiilor în judeţul Argeş în ultimii 10 ani, cu
accent pe perioada 2016-2019, care a fost influenţată de modificările legislative din anul 2016,
moment al introducerii unei abordări particulare a adoptiei copilului greu adoptabil.

247
Doru Buzducea, Florin Lazăr, F. (2011), Profilul părinţilor adoptivi din România şi motivaţia adopţiei
copiilor greu adoptabili”. Calitatea Vieţii, XXII, Nr. 3, 2011, p. 313–334.

248
Ana Muntean (2013), Adopţia şi ataşamentul copiilor separaţi de părinţii biologici, Polirom, Iasi;

249
Anca Bejenaru,(2011), Adopţia copiilor în România, Institutul European, Iasi.

141
Indicatorii de evaluare au fost:
 numărul total al copiilor adoptabili;
 numărul total de copii adoptaţi;
 numărul total de copii adoptaţi la nivel naţional;
 numărul total de copii adoptaţi la nivel internaţional;
 profilul copilului adoptat în funcţie de grupă de vârstă, sex, dizabilitate, profil greu
adoptabil;
 măsurile de protecţie raportate la locul de provenienţă a copiilor adoptaţi în anul
respectiv;
 copii declaraţi adoptabili în anul respectiv, în funcţie de grupa de vârstă, sex,
dizabilitate, profil greu adoptabil;
 măsuri de protecţie în care sunt copii declaraţi adoptabili (inclusiv greu adoptabili) în
anul respectiv;
 numărul total de copii aflaţi în sintemul de protecţie Argeş;
 numărul de copii adoptabili, raportat la numărul copiilor din sistem;
 numărul de copii adoptaţi, raportat la numarul copiilor din sistem;
 numărul de copii greu adoptabili, raportat la numărul copiilor adoptabili din sistem;
 numărul de copii greu adoptabili adoptaţi, raportat la numărul copiilor adoptabili din
sistem.
6.2. O perspectivă a situaţiei la nivel naţional
Conform unui studiu referitor la adopţie, în România, în perioada 2004-2013, rata adopţiilor a
scăzut, fiind vorba de o medie in Romania de 98 de adopţii, faţă de media de 123 de adopţii
din 100 000 de copii cu vârsta într 0-3 ani la nivelul ECE/CSI250. Comparativ cu România,
alte ţări din regiune, precum Ungaria, Lituania, Bulgaria, Letonia, Polonia au o rată de
adopţie superioară mediei pe regiune.
Situaţia din România este explicată parţial şi prin modificările legislative privind adopţia,
care au produs schimbări în privinţa adopţiei interne, dar mai ales în privinţa celei
internaţionale. În intervalul de timp 2006-2012 adopţia internaţională a fost restrânsă,
adresându-se unui anumit segment de persoane. Pentru deblocarea situaţiei şi flexibilitate în

250
Manuela Sofia Stănculescu, Vlad Grigoraş, Emil Teşliuc şi Voichiţa Pop, România: Copiii din sistemul de
protecţie a copilului. Bucureşti: Editura Alpha MDN, 2016, p. 287.

142
cazul adopţiei s-au făcut alte modificări ale legislaţiei în domeniul, respectiv Legea 233/2011
şi Legea 57/2016.
Conform unui alt studiu251, durata medie pe care o petrece un copil în sistemul de protecţie
este de 7 ani şi jumătate. Începând cu 2016, în fiecare an au intrat peste 10.000 de copii noi
în sistemul de protecţie din România. Motivele sunt multiple, de la nivelul grav de săracie în
care trăiesc familiile biologice, până la lipsa educaţiei în general sau a educaţiei pentru
sănătate. Dincolo de aceste cifre îngrijorătoare, este un semn clar că această situaţie nu este
sustenabilă şi necesită acţiuni concrete, reale şi bine implementate, aplicate fără întârziere.
La finalul anului 2017, la nivel naţional erau 3.257 de copii declaraţi adoptabili (sursa
Registrul ANC), din care 2.362 erau declaraţi greu adoptabili şi doar 2652 de familii cu
atestat de familie adoptatoare. Deci, în momentul de faţă nu există nici măcar o relaţie de unu
la unu între copiii adoptabili şi familiile care doresc să adopte. În plus, 85,5% din familii
doresc să adopte copii mai mici de 7 ani (79% doresc copii mai mici de 3 ani), iar în centrele
rezidentiale doar 9,7% dintre copii au vârsta sub 7 ani. Concluzia este că avem o situaţie în
care procesul de potrivire, indiferent cât de bine ar putea fi realizat, nu poate compensa
aceste diferenţe. Așadar, este nevoie să acţionăm pentru a găsi o familie şi pentru acești copii.
Experienţa din domeniu ne arată că viaţa acestor copii depinde de trei lucruri extrem de
importante: colaborare instituţională, responsabilitate individuală pentru fiecare persoană
implicată în acest proces şi lărgirea paletei de soluţii, chiar dacă această înseamnă să învăţăm
să trecem peste frici personale, prejudecăţi şi mituri cu care ne-am obişnuit.
Realitatea este că nu toţi aceşti copii din sistemul de protecţie sunt adoptabili şi, prin urmare,
trebuie făcută o distincţie între numărul de copii existent în sistemul de protecţie, numărul de
copii din sistem declaraţi adoptabili, iar dintre aceştia din urmă de numărul real de copii
adoptaţi, deoarece mulţi părinţi refuză să adopte copii care nu corespund cerinţelor lor. În
acest caz, pentru mulţi dintre cei respinşi, soluţia ar fi reintegrarea în familia biologică sau în
familia biologică extinsă. Pentru toţi însă, adoptaţi sau nu, în virtutea principiului superior al
protecției copilului, obiectivul este dezvoltarea şi creşterea lor într-o familie. În acest sens,
între creşterea lui în familia naturală sau într-una adoptivă, mai există şi soluţia plasării sale
într-o familie gazdă (,,familie d'accueil"), adică la un asistent maternal.
Pentru a înţelege foarte bine funcţionalitatea sistemului trebuie înţelese si reținute anumite
principii:

251 Oana Bîzgan, Sistemul de protecţie din România. Modificarea şi completarea Legii nr.273/2004 privind
procedura adopţiei . Raport iunie 2019.

143
  Fiecare copil să trăiască în familia biologică. Soluţiile din sistemul de protecţie,
inclusiv adopţia, trebuie să vină abia după ce am epuizat toate soluţiile pentru ca acel
copil să fie crescut de familia biologică, de la sprijin financiar la consiliere
psihologică;
 O familie pentru copil, nu un copil pentru o familie. În procesul de potrivire, deşi
familia bifează anumite criterii, scopul final nu este să căutăm un copil potrivit pentru
acea familie, ci o familie potrivită pentru acel copil, o familie care îi poate asigura un
mediu prielnic de creştere;
 Adopţia este o alegere personală, nu o obligaţie. Dacă ne dorim ca aceşti copii să aibă
şanse reale la o familie, trebuie să înţelegem că adopţia este o alegere personală.
Avem nevoie de campanii de conştientizare, dar acest lucru nu înseamnă că vor avea
ca rezultat o relaţie de 1 la 1 pentru persoanele care vor să adopte şi copiii declaraţi
adoptabili;
 Copiii români trebuie adoptaţi cu prioritate în România. Obiectivul principal este de a
oferi fiecărui copil şansa la o familie în ţara sa. Însă, pentru acei copii care, an de an,
rămân în sistem fără şansă la adopţie în România, este mult mai important, benefic şi
uman să aibă o familie, indiferent de cetăţenia părinţilor adoptivi. Extinderea
adopţiilor internaţionale nu este paliativul care va reface tot sistemul, ci este o şansă
în plus pentru cazurile în care adopţia naţională a eşuat, în repetate rânduri. Adopţia
internaţională nu exclude componenta de prevenire, rezolvarea hibelor sistemului,
sau faptul că trebuie, ca ţară, să construim instrumentele de susţinere a părinţilor
biologici pentru a-şi putea creşte copiii (servicii medicale, şcoli adaptate, cultură
instituţională nediscriminatorie etc), ci reprezintă o şansă în plus pentru copiii care
astazi nu mai pot aştepta ca noi, cei mari, să facem ce este normal şi de datoria
noastră să facem.
În analiza procesului de adopţie în România, în intervalul de timp 2005-2014 se constată că
7100 de copii au fost incluşi în procesul de adopţie, în una sau mai multe etape, dar care, în
cele din urmă, nu au fost adoptaţi. Aceştia reprezintă 14% din copii integraţi în sistemul de
protecţie socială, din acest procent, 1% sunt cazuri de întrerupere a procesului de adopţie,
fiind vorba fie de o adopţie eşuată, fie de reintegarea lor în familia naturală (aproximativ ¾
din cazuri). Ceilalți, procentul de 13%, repezintă cazuri de nefinalizare a procesului de
adopţie. Astfel, s-a constatat că de la data intrării unui copil în sistemul de protecţie până la
data întocmirii actelor pentru propunerea spre adopţie, se scurge o perioadă medie de 5 ani şi
jumătate. Explicaţia, conform specialiştilor din DGASPC, este legată de procedura greoaie, a

144
parcurgerii etapelor procesului de adopţie. Aceasta şi datorită faptului că înainte de demararea
procesului de adopţie, se are în vedere posibilitatea reintegrării copilului în familia naturală.
Se urmăreşte în acest sens, identificarea părinţilor, iar în cazul în care aceştia nu se cunosc,
identificarea rudelor până la gradul al IV-lea. Identificarea, consilierea şi obţinerea acordului
din partea acestora conduce la scurgerea acestui timp, practic în defavoarea copilului. De
remarcat, că scurtarea acestei durate este în vederea autorităţilor statului, astfel, dacă în Legea
233/2011 perioada de identificare a rudelor copilului era de 1 an, ea se reduce la 6 luni prin
Legea 56/2016.
Totodată responsabilitatea pentru eşecul realizării unei adopţii revine adesea părinţilor, care
refuză să-şi dea consimţământul pentru adopţie, dar pe de altă parte nu participă efectiv la
programele de consiliere parentală care să facă posibilă reintegrarea copilului în familia
naturală. Acest comportament ambivalent se explică pe de o parte prin dorinţa de a nu rupe
legătura cu propriul copil, chiar dacă părinţii nu se îngrijesc de el, iar pe de altă parte, este
vorba despre fuga de responsabilitatea întreţinerii copilului din motive de sărăcie.
Această situaţie nu este identică la nivelul întregii țări. Există diferenţe în ceea ce priveşte
succesul adopţiei între DGASPC-urile dintre un judeţ sau altul, pe de o parte, şi managerii de
caz, pe de alta. Astfel, autorii analizei sistemului de ocrotire a copilului din România
constată, de exemplu, că în judeţul Dolj copii adoptabili din sistemul de protecţie a copilului
reprezintă un procent de 40%, în timp ce în alte judeţe procentul este 10%.
Totodată, se subliniază şi că ,,pentru mai mult de un sfert, adopţia este un eşec asumat de
specialiştii DGASPC”252. În ceea ce priveşte managerii de caz şi rolul lor în adopţie, autorii
studiului au confruntat răspunsurile primite de la diferiţi manageri referitoare la gestionarea
unei situaţii ipotetice: un copil sănătos părăsit în maternitate la naştere. Majoritatea
managerilor ar urma un proces logic, conform procedurilor, în astfel de cazuri, respectiv, ar
urmări mai întâi, identificarea şi apoi încercarea de reintegrare a copilului în familia sa
naturală. În măsura în care nu se reuşeşte integrarea copilului în familia sa naturală, ei ar
deschide procedura adopţiei pentru copilul în cauză, luând în considerare interesul superior al
copilului, echivalent cu o soluţie permanentă pentru dezvoltarea sa în continuare într-un
cadru familial. Alături de această majoritate, pe baza răspunsurilor managerilor de caz, s-a
realizat următoarea tipologie:
a) un prim grup de manageri se caracterizează prin încercarea de a diminua timpul folosit
pentru identificarea părinţilor şi negociere cu familia naturală în vederea integrării copilului şi

252
ibidem, p. 291.

145
ar merge cât mai rapid spre soluţia permanentă a adopţiei. Ei au în vedere în acest caz
interesul superior al copilului, prin reducerea perioadei de provizorat, şi pe de altă parte, din
practică, dezinteresul familiei naturale pentru un copil deja abandonat;
b) un al doilea grup de manageri ar avea în vedere, de asemenea, ,,urgenţa” rezolvării cazului,
dar nu neapărat în direcţia adopţiei, care ar consta în preluarea copilului abandonat din spital
şi plasarea acestuia în asistenţă maternală;
c) un al treilea grup de manageri ar fi cel al ,,conformiştilor”, preocupaţi de respectarea
procedurală, aproape în litera legii, fără propuneri inovative care să conducă la o ameliorare
mai rapidă sau permamentă a situaţiei copilului;
d) un al patrulea grup ar fi cel al managerilor care nu se antepronunţă înainte de a vedea care
este situaţia concretă de pe teren. Aceştia acţionează astfel, în virtutea unei bogate experienţe
cazuisitice, în urma cărora s-au lovit în mod concret de obstacole diverse, de la situaţia
familiei naturale până la disfuncţionalităţile de sistem.

6.3. Situaţia adopţiei în judeţul Argeş

În realizarea cercetării am avut drept obiectiv analiza cazurilor de adopţie din perioada 2016-
2019, relevante pentru tema cercetării, instrumentate la nivelul Biroului de adopţie şi
postadopţie din cadrul DGASPC Arges, în îndeplinirea atribuţiilor legale ce-i revin în cadrul
procedurii adopţiei, respectiv:
 îndeplinirea demersurilor vizând deschiderea procedurii adopţiei interne pentru copii
aflaţi în evidenţa sa; Identificarea familiilor sau persoanelor cu domiciliul în judeţul
Argeş care doresc să adopte copii; evaluarea condiţiile materiale şi a garanţiile morale
pe care acestea le prezintă şi eliberearea atestatului de familie sau de persoană aptă să
adopte copii;
 monitorizarea evoluţiei copiilor adoptaţi, precum şi a relaţiilor dintre aceştia şi părinţii
lor adoptivi; sprijinirea părinţilor adoptivi ai copilului în îndeplinirea obligaţiei de a-l
informa pe acesta că este adoptat, de îndată ce vârstă şi gradul de maturitate ale
copilului o permit; precum şi în virtutea obiectivelor specifice ale activităţii în
domeniu : creşterea calităţii serviciilor oferite familiilor care vor să adopte; asistenţă
pe toată perioada de evaluare în vederea atestării ca persoană/familie aptă să adopte,
astfel încât dificultăţile prin care trec să fie identificate la timp găsindu-se cea mai
favorabilă soluţie;
 promovarea şansei fiecărui copil adoptabil indiferent de etnie, sex, religie sau cu
nevoi speciale de a creşte într-un mediu familial stabil.

146
În cercetarea propriu-zisă am urmărit abordarea cantitativă şi calitativă a următoarelor aspecte:
 analiza situaţiei adopţiei din judeţul Argeș în ultimii 10 ani, cu accent pe perioada
2016-2019, ulterioară unor modificări legislative;
 analiza cazurilor de adopţie din perioada 2016-2019, în vederea identificării profilului
parintelui adoptiv al copilului greu adoptabili în judeţul Argeş;
 căutarea și regăsirea - procesul prin care adulţii adoptaţi încearcă să afle mai multe
informaţii despre originile lor. În acest caz este vorba despre ilustrarea printr-un caz
concret de tip povestea vieţii, respectiv ,,Povestea unui adult adoptat" ;
Cercetarea sociologică a dinamicii adopţiei în judeţul Argeş şi în România este de tip
descriptiv, explorativ, iar pentru realizarea obiectivelor propuse a fost utilizată o metodologie
mixtă, care ne-a permis să completăm datele statistice existente cu privire la adopţie cu date
de ordin calitativ. Ca metode cantitative, am utilizat analiza statistică a datelor, analiza
documentelor, iar ca metode calitative, interviul folosit pe baza unui ghid de interviu semi-
structurat ,,focus-grup” şi un studiu de caz bazat pe metoda poveştii vieţii.
În mod concret, după faza de documentare şi elaborare a părţii teoretice, cercetarea empirică
doctorală a presupus realizarea procesului de documentare cu privire la informaţiile necesare
soluţionării problemelor luate în analiză, ce a constat în utilizarea următoarelor metode şi
tehnici de cercetare:
 studiul documentelor: studiul empiric bazat pe metoda analizei documentelor scrise,
identificate în dosarele de adopţie, aflate în arhiva Direcţiei Generale de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului Argeş, precum şi a celor aflate în lucru, pe rolul
Biroului adopţie şi postadopţie al D.G.A.S.P.C.Argeş; statistici; studierea legislaţiei în
vigoare privind procedura adopţiei, a legislaţiei incidente domeniului de activitate şi a
literaturii de specialitate în domeniul temei, accesarea a diverse pagini de internet ale
intituţiilor din domeniul de resort, precum şi a unor organisme private acreditate în
domeniul adopţiilor din Romania şi străinătate; proceduri operaţionale ale procedurii
adopţiei interne; ghid unitar de aplicare a procedurii adopţiei interne; buletine
informative în domeniu; rapoarte de activitate, etc.
 observaţia directă;
 ghid de interviu aplicat unui eșantion de familii adoptive care au adoptat sau se află în
procedură de adopţie a copiilor greu adoptabili;
 interviul de tip povestea vieţii, ca metodă de cercetare calitativă.
Am folosit totodată, analiza directă, în calitate de lucrător în domeniu, în virtutea funcţiei
deţinute în cadrul Biroului adopţie şi postadopţie, acela de şef birou, precum şi a

147
prerogativelor de responsabil de caz a persoanelor/familiilor adoptive, asumate, în virtutea
pregătirii profesionale şi a competenţelor deţinute ce decurg din profesia mea de asistent
social. Acest fapt mi-a oferit oportunitatea de a analiza dosarele de adopţie instrumentate în
perioada 2016-2019 (septembrie), în virtutea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei
(Anexa 1- sursa ANPDCA).
Raţiunea pentru care am ales perioada 2016-2019 a fost determinată de ultimele modificări şi
completări aduse legii privind procedura adopţiei prin Legea nr. 57/2016 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, precum şi a altor acte
normative, precum şi a HG nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, pentru modificarea şi completarea
Hotărârii Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de
către organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi
metodologia de autorizare a acestora şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.
1.441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în
domeniul adopţiei internaţionale.
În perioada menţionată, am instrumentat în mod direct, dosarele a 213 de cazuri ale
persoanelor/familiilor adoptive, în sensul evaluării în vederea obţinerii atestatului. Evaluarea
persoanei/familiei adoptatoare reprezintă procesul prin care se realizează identificarea
abilităţilor parentale, se analizează îndeplinirea garanţiilor morale şi a condiţiilor
materiale ale persoanei/familiei adoptatoare, precum şi pregătirea acesteia pentru asumarea,
în cunoştinţă de cauză, a rolului de părinte.
Conform procedurii evaluării copilului, se analizează concomitent şi caracteristicile
psihologice, sociale şi medicale ale celorlalţi membri ai familiei sau ale altor
persoane care locuiesc împreună cu solicitantul, precum şi opinia acestora cu privire la
adopţie. Evaluarea este realizată de echipa de specialişti (formată din asistent social şi
psiholog) din cadrul Biroului adopţie şi postadoptie din cadrul DGASPC Arges sau, dacă
este cazul, echipa de specialişti din cadrul organismului privat autorizat.
În cadrul evaluării adoptatorului/familiei adoptatoare sunt vizate următoarele aspecte:
 personalitatea şi starea sănătăţii adoptatorului/familiei adoptatoare, viaţa familială,
condiţiile de locuit, aptitudinea de creştere şi educare a unui copil;
 situaţia economică a persoanei/familiei, analizată din perspectiva surselor de
venit, a continuităţii acestora, precum şi a cheltuielilor persoanei/familiei;
 motivele pentru care adoptatorul/familia adoptatoare doreşte să adopte;

148
  motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicită să
adopte un copil, celălalt soţ nu se asociază la cerere;

6.4. Rezultatele cercetarii

6.4.1.Rezultatele demersului de adopţie în urma traseului admnistrativ la nivel naţional
Procesul de adopţie este regelementat la ora actuală în România, prin Legea 273/2004 şi
Legea 233/2011, prin aceasta din urmă s-a introdus încă o etapă în acest proces, respectiv
etapa de potrivire între copilul adoptabil şi adoptator. Este vorba de şase paşi sau etape:
1.Predarea dosarului la biroul de adopţie; 2. Deschiderea procedurii de adopţie (DPA); 3.
Potrivirea teoretică în vederea adopţiei (PTA); 4. Potrivirea practică în vederea adopţiei
(PPA); 5. Încredinţarea în vederea adopţiei ; 6. Încuviinţarea/ Revocarea.
Predarea dosarului la biroul de adopţie. Este vorba de o etapă procedurală premergătoare,
de înregistrare a copilului ca adoptabil la biroul de adopţie. În unele cazuri, foarte puţine,
acolo unde la data respectivă nu exista un astfel de birou, primul pas a fost depunerea
deschiderii procedurii de adopţie (DPA) direct pe rolul instanţei. Practic, această etapă este
declanşată prin depunerea dosarului copilului în cauză de către managerul de caz la
compartimentul pentru adopţie.
Deschiderea procedurii de adopţie (DPA). În general, o dată ce dosarul copilului a fost depus
la compartimentul pentru adopţie, acesta se încdrează în etapa următoare, ( 97%) dintre
dosare au fost admise în etapa DPA şi 82% au fost eligibile pentru etapele următoare ale
procesului. În această etapă, propunerea pentru declanşarea procesului de adopţie trebuie
aprobată de către instanţele judecătoreşti. Este vorba de o cooperare instituţională între
DGASPC şi aceste instanţe. În practică, perioada dintre predarea dosarului copilului la biroul
de adopţie şi depunerea de către manager a unei cereri DPA are o durabilitate între o
săptămână şi 16 luni . Apoi, de la depunerea cererii până la sentinţa definitivă a DPA mai este
vorba încă de 130 de zile, în medie.
Potrivirea teoretică în vederea adopţiei (PTA). Această etapă, este una critică deoarece, din
procentul de 82% de cazuri intrate, doar 14% la sută intră în faza următoare.Motivele acestei
situaţii sunt diverse, autorii studiului le rezumă astfel: ,,În majoritatea cazurilor, motivul
menţionat este vârsta mare a copilului (23%). Mai rar, este menţionată etnia (sub 10%) sau
genul (băieţi) copilului alături de <<trăsăturile fizice>> şi <<problemele de comportament>>

149
ale acestuia. În foarte puţine cazuri (3%) au fost menţionate istoricul medical al copilului
(dizabilităţi) şi grupul de fraţi”253. În acest caz, cauza blocării la această etapă revine în bună
parte adoptatorilor, fiind vorba despre un raport între motivaţia lor de a adopta un copil,
reprezentarea pe care o au la începutul procesului de adopţie şi confruntarea cu situaţia reală.
S-a constatat, de asemenea, că 72% dintre adoptatori doresc copii cu vârsta mai mică de
3 ani, 81% doresc copii sănătoşi, fără probleme medicale, 40% dintre adoptatori se
orientează spre copii cu care au avut o relaţie anterioară, 94% nu doresc să adopte mai mult
de un copil, constatare corelată şi cu faptul că, copiii din sistemul de protecţie care au fraţi în
sistem sunt mai greu doriţi spre adopţie254.
Potrivirea practică în vederea adopţiei (PPA). Aşa cum s-a amintit anterior, în acestă etapă
au ajuns un procent de 14% din dosarele copiilor propuşi pentru adopţie. Dintre acestea, doar
8% din dosare au primit potrivire practică acceptată reuşind să treacă în etapa următoare.
Restul de 6% staţionând încă în acestă etapă. Motivele care stau la baza eşecului în această
etapă sunt legate de istoricul medical al copiilor propuşi spre adopţie, etnia din care provin
(60%), necunoaşterea originii lor (,,origine necunoscută”). De remarcat, că numărul copiilor
cu dizabilităţi ajunşi în această etapă a adopţiei este nesemnificativ, potrivit fiind în această
situaţie, a copiilor eşuaţi la potrivirea practică, să vorbim de copii aflaţi în dificultate, în
măsura în care ei întâmpină dificultăţi legate mai ales de cauze medicale, etnia din care
provin sau ,,originea necunoscută”. Autorii studiului, constată în legătură cu această situaţie
următorarele: ,,Aceste rezultate confirmă opiniile exprimate de specialiştii DGASPC în
interviuri, conform cărora procesul de adopţie în România este puternic influenţat de
aşteptările, uneori nerealiste, pe care viitorii părinţi le au de la copilul pe care doresc să îl
adopte. Aceştia nu doresc orice copil, ci doresc copilul <<perfect>>: copil <<român>>,
<<blond cu ochii albaştri>>, <<sănătos tun>> şi cu <<IQ de 147>>” 255. Se constată, de
asemenea, că există o rezistenţă la nivelul societăţii româneşti în privinţa reprezentărilor
despre adopţie, despre tratarea preferenţială a copiilor în funcţie de etnia din care provin, de
gen, de vârstă, de starea de sănătate. În acest sens, o cale de schimbare ar putea fi campaniiile
de comunicare pe tema adopţiei şi a drepturilor copiilor adresate în prealabil celor care doresc
să adopte un copil.
Încredinţarea în vederea adopţiei (IVA). În această fază a ajuns un procent de 8% dintre
copii înscriși iniţial în procesul de adopţie, 1% dintre aceştia nu au mai avut nevoie de

253 ibidem.
254
UNICEF şi ORA, 2011, apud Stanculescu et al., 2016.
255
ibidem, p. 111.

150
validare IVA deoarece erau deja în plasament de mai mult de 2 ani la familiile care doresc
să-i adopte. Mai departe, un procent de 4% din cel de 8%, trece în faza următoare a
procesului de adopţie, iar un procent de 3% rămâne blocat la faza IVA. Probabilitatea cea mai
mare de a intra în faza a cincea (IVA) au avut-o: a) după vârstă, copiii de vârste mici; b) după
gen, fetele ( 60%); c) după etnie, copii de origine română; d) după legăturile cu familia
naturală, cei fără fraţi şi surori, care provin de la o mamă singură, absolventă de gimnaziu sau
adolescentă (78%); e) după cauza intrării în sistem, abandonul (85%), neglijarea copilului
(12%); f) după gravitatea unei afecţiuni, doar cei născuţi prematur sau supraponderali.
Procesul IVA trebuie validat în cele din urmă, printr-o sentinţă judecătorească, perioada de
decizie fiind în medie de trei luni de la depunerea cererii. Aceasta poate varia de la judeţ la
judeţ, în funcţie de cooperarea instituţională între DGASPC şi instanţele de judecată.
Încuviinţarea / Revocarea. De la începerea procesului de adopţie pănă la încuviinţare, după
parcurgerea etapelor anterioare, se scurg în medie 13,5 luni, adică mai bine de un an. O
perioadă de timp optimă, dacă se are în vedere durabilitatea relaţiei familiale care se
realizează prin adopţie, în care decizia nu trebuie luată în grabă, fără informarea temeinică şi
reflectarea asupra consecinţelor care pot să survină în viaţa tuturor părţilor implicate în
această decizie. Caracteristicile predominante ale profilului copilului, ajuns în faza finală a
adopţiei sunt următoarele: este de obicei fată, nu are fraţi sau surori în sistemul de protecţie,
au intrat în sistemul de protecţie la vârste mici, nu au dizabilităţi sau probleme de dezvoltare.
De subliniat că, o bună parte din aceşti copii (circa o treime) sunt copii care s-au aflat anterior
în plasament fie la rude, fie la alte persoane.
Una dintre modificările pozitive aduse în cursul anului 2016 prin Legea nr. 57/2016 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei este prevederea ca
planul de intervenţie să aibă ca finalitate adopția, dacă, după instituirea măsurii de protecţie
specială: a.) a trecut un an şi părinţii biologici ai copilului, în grija cărora acesta nu a putut fi
lăsat din motive neimputabile părinților, precum şi rudele până la gradul al IV-lea ale acestuia,
care au putut fi găsite, nu realizează niciun demers pentru reintegrarea sau integrarea
copilului în familie; 
b.) au trecut 6 luni şi părinţii fireşti ai copilului şi rudele până la gradul
al IV-lea ale acestuia, nu au fost găsite sau au fost identificate, dar nu doresc să se ocupe de
creşterea copilului/nu colaborează cu autorităţile în vederea realizării demersurilor pentru
reintegrarea sau integrarea copilului în familie. 

Toate aceste măsuri ar fi trebuit să ducă la creașterea gradului de declarare a adoptabilităţii
însă, la mai bine de un an de la adoptarea legii şi a normelor de aplicare, numărul copiilor

151
declaraţi adoptabili rămâne sub 6%. Potrivit datelor existente în Registrul Naţional pentru
Adopţii (R.N.A.) la data de 31.03.2017, 3.273 copii aveau statutul juridic de copii adoptabili.
La o analiză mai atentă, se observă o pondere mai mare a copiilor adoptabili în rândul celor
aflaţi la asistenţii maternali şi o pondere extrem de mică (sub 1,5%), la copiii
instituţionalizaţi şi cei aflaţi în plasament la rude şi tutori (0,15%). Asadar, putem spune că
ipoteza 2 se confirmă.
Dacă, în cazul plasamentului la rude, ar putea fi o explicaţie, respectiv încercarea de a
menţine copilul cât mai mult timp lângă familia extinsă, ponderea extrem de mică de copii
adoptabili din rândul copiilor instituţionalizaţi (1,5%) denotă o practică a managerilor de caz,
de obicei subordonaţi instituţiei sau organizaţiei care deţine centrul rezidenţial, de a menţine
copiii în sistem cu statut de neadoptabil. O explicaţie probabilă este dorinţa centrelor
rezidenţiale de a evita adopţia copiilor şi, implicit, plecarea acestora din centre.
Rezultatele studiilor realizate de Bucharest Early Intervention Project arată că, pe lângă un IQ
mult redus, copiii instituţionalizaţi prezintă o gamă variată de tulburări sociale şi emoţionale,
precum şi modificări în dezvoltarea cerebrală. Comparativ, în ceea ce-i priveşte pe copiii
ajunşi în familii, cu cât aceştia au fost plasaţi mai devreme, cu atât mai bine s-au recuperat.
Prin urmare, nedeclararea adoptabilităţii şi menţinearea copiilor într-un mediu
instituţionalizat în situaţia în care aceştia ar putea beneficia de o familie, ar putea fi
considerate rele tratamente aplicate minorilor aflaţi în sistemul de protecţie.
Imbunatatiri legislative in actul de adoptie:
- Prin actul normativ apărut în anul 2016, de modificare a Legii nr. 273/2004, a fost redus
la jumătate numărul formularelor utilizate în procedura adopţiei, mai precis 12 au fost
eliminate şi 4 au fost simplificate. Mai mult, au fost eliminate etapele administrative
intermediare, respectiv corespondenţa pe suport de hârtie între direcţiile generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului (DGASPC) şi Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), referitoare la completarea
Registrului Naţional pentru Adopţii (RNA). Introducerea în RNA a datelor referitoare la
copil şi la familie să se realizeze direct la nivelul DGASPC, adică la nivelul primar la
care aceste date sunt colectate şi/sau produse.
De asemenea, a fost flexibilizată procedura de potrivire iniţială între copiii adoptabili şi
familiile atestate. Această etapă se realizează direct la nivel judeţean sau, după caz, de sector,
on-line, prin intermediul RNA. Astfel, lista adoptatorilor pentru fiecare copil va fi generată şi
vizualizată instantaneu la nivelul compartimentului de adopţii care răspunde de copil şi se
elimină solicitările repetate de noi liste pe suport de hârtie şi, implicit, corespondenţa purtată

152
între instituţiile de la nivel local şi central, aşa cum prevedea procedura anterioară. Raportul
de evaluare al adoptatorilor va fi disponibil în RNA, on-line, fără a mai fi nevoie de
contactarea, solicitarea şi transmiterea acestui document prin poştă între cele două DGASPC
implicate în procesul de potrivire.
Pentru copiii aflaţi în îngrijirea statului, adopţia va putea fi stabilită şi în cazul în care
părinţii sau rudele care au putut fi găsite declară că nu doresc să se ocupe de copil, însă,
ulterior, refuză să semneze declaraţiile care ar permite declararea ca adoptabil a copilului.
De asemenea, dacă părinţii sau rudele copilului de până la gradul al patrulea nu sunt găsite
după o perioadă de 6 luni de la instituirea măsurilor de protecţie specială, procedurile de
adopţie vor putea fi demarate.
6.4.2. Analiza situaţiei adopţiei din judeţul Arges în ultimii 10 ani, cu accent pe perioada
2016-2019, ulterioară ultimelor modificări legislative
Conform studiului, România: copiii din sistemul de protecţie a copilului, realizat ANPDCA,
UNICEF şi Banca Mondială, 2016 256 , copiii din sistemul de protecţie a copilului (fie din
instituţii, fie cu măsuri familiale alternative) sunt fete şi băieţi de toate vârstele, între 0 şi 26
de ani (şi peste). Băieţii sunt ceva mai bine reprezentaţi decât fetele (53% faţă de 47%).
Dintre toţi copiii din sistemul de protecţie, mai mult de jumătate (56%) au vârste cuprinse
între 10 şi 17 ani. Tinerii de minim 18 ani, care sunt studenţi la zi (sau în alte situaţii speciale),
pot beneficia la rândul lor de protecţie în familia unui asistent maternal sau într‐un centru de
tip rezidenţial, până la vârsta de 26 de ani. Această categorie reprezintă un procent
semnificativ, respectiv 12%.
Copiii din sistemul de protecţie a copilului provin din toate judeţele ţării, 43% provin din
localităţi rurale şi 56% din aşezări urbane. Sistemul de protecţie a copilului cuprinde copii din
toate grupurile etnice, dar distribuţia pe etnii a copiilor din sistem diferă considerabil de cea a
populaţiei totale tinere. Ponderea copiilor cu etnie nedeclarată este de trei ori mai mare în
sistemul de protecţie a copilului decât la nivelul populaţiei tinere de 0 -29 ani (31,3% faţă de
9% la recensământul din 2011). Proporţia copiilor romi este dublă faţă de cea generală
(10,3% comparativ cu 5,3%), iar cea a românilor este semnificativ mai redusă (54% faţă de
79,1%). Copiii cu dizabilităţi reprezintă o proporţie semnificativă (aproape 29 de procente)
în totalul copiilor din sistemul de protecţie a copilului. Ponderea copiilor cu dizabilităţi
creşte progresiv de la aproximativ 6% în cazul copiilor sub 1 an la peste 43% în cazul
tinerilor de 18‐26 ani (şi peste).

256
Ibidem.

153
Din raportările ANPDCA, la sfârşitul lunii decembrie 2018, în sistemul de protecţiei existau
52 783 de copii, dintre care 17 096 în servicii de tip rezidenţial, iar ceilelalţi 35 687 în
servicii de tip familial. Din aceeaşi sursă reiese că numărul angajaţilor din cadrul DGASPC-
urilor judeţene şi de la nivelul municipiului Bucureşti, este de 32.297 de persoane, dintre care
34,79% asistenţi maternali, 38,80% angajaţi în serviciile de tip rezidenţial, 12,24% angajaţi în
serviciile de îngrijire de zi şi 14,12% sunt angajaţi din sistemul propriu al DGASPC-urilor.

Figura nr.1
Sursa: ANPDCA

În anul 1989, se estimează că peste 100.000 de copii trăiau în instituţii de mari dimensiuni, în
condiţii extrem de precare, cu un puternic impact negativ asupra sănătăţii, dezvoltării şi stării
psihologice a copiilor.
România a înregistrat progrese semnificative în ultimii 30 de ani în ceea ce priveşte reducerea
numărului de copii aflaţi în îngrijirea statului. Deşi, în prezent, în contextul Europei Centrale
şi de Est şi al Comunităţii Statelor Independente (ECE/CSI), România deţine o rată medie a
copiilor în îngrijirea statului raportat la întreaga populaţie de copii, însă, în numere absolute,
sistemul de protecţie a copiilor din România este încă unul dintre cele mai mari din regiune,
fiind nevoit să furnizeze un răspuns adecvat pentru 52.783 de copii.

154
Figura nr. 2 Evoluția nr de copii în ingrijirea statului din perioada 2010-2019- ANPDCA

Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel

La nivelul judeţului Argeş, reducerea numărului de copii din cadrul sistemului de protecţie a
copilului rămâne o prioritate şi pentru anii următori. Accelerarea procesului de
dezinstituţionalizare, este o prioritate stabilită în diverse documente strategice, inclusiv în
Strategia naţională pentru protecţia şi promovarea drepturilor copilului 2014‐2020,
Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015‐2020 şi Acordul
de parteneriat pentru perioada de programare 2014‐2020, precum şi în Strategia judeţeană
privind serviciile sociale 2014-2020.

155
Figura nr. 3: Numărul total de copii aflați în sistemul de protecție în județul Argeș
Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel
Date: DGASPC Argeș

156
 Figura nr. 4: Structura pe grupe de vârstă ilustrată in piramida populației

Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicaţia IBM SPSS Statistics v. 20.0.

Date: DGASPC Argeș
În judeţul Argeş, copiii din sistemul de protecţie a copilului (fie din instituţii, fie cu măsuri
familiale alternative) sunt fete şi băieţi de toate vârstele, între 0 şi 26 de ani (şi peste).
Conform piramidei populaţiei(2010-2019), băieţii sunt ceva mai bine reprezentaţi decât fetele
(53% faţă de 47%). Dintre toţi copiii din sistemul de protecţie din judeţul Argeş, mai mult de
jumătate (58%) au vârste cuprinse între 10 şi 18 ani.
Proveniența copiilor din sistemul de protecție din județul Argeș:
Contrar părerii generale, marea majoritate a copiilor plasaţi în instituţii nu sunt orfani. Peste
90% din copiii din sistemul de protecţie au o mamă care este în viaţă şi este cunoscută. Prin
urmare, majoritatea copiilor aflaţi în sistemul de protecţie specială sunt mai degrabă orfani
sociali decât biologici. Mamele tind să fie tinere, cu o vârstă medie de 36,3 ani comparativ

157
cu 42,1 ani pentru populaţia feminină la nivel naţional. Ele au născut la o vârstă mai scăzută
decât populaţia generală, la o medie de 23,4 ani comparativ cu 27,8 ani pentru mamele din
România. Această vârstă medie este şi mai mică pentru mamele din mediul rural şi cele de
etnie romă.
Situaţia mamei este insuficient documentată în dosarele copiilor, doar cu puţine informaţii
despre starea civilă, sănătate, educaţie şi statut ocupaţional. Totuşi, datele disponibile arată că
multe din aceste mame au puţină educaţie sau deloc, nu sunt integrate pe piaţa muncii, au
stare civilă nedeclarată şi suferă de probleme de sănătate mintală şi/sau au o dizabilitate fizică.
De aceea, orice plan de reunificare a copiilor cu aceste mame va necesita eforturi substanţiale
şi sprijin consistent acordat mamelor, atât din partea profesioniştilor din sistemul de protecţie
a copilului, cât şi din alte instituţii pentru a se asigura că mediul familial este stabil şi oferă
şanse pentru dezvoltarea copilului.
În dosarele copiilor, situaţia taţilor este chiar mai slab documentată decât cea a mamelor, dar
numai 48% din copiii din sistemul de protecţie specială au taţi care sunt în viaţă şi cunoscuţi.
Numai pentru foarte puţini copii, tatăl se pare că reuşeşte să ofere un trai decent, care nu este
însă, neapărat însoţit de un mediu familial stabil.
Aproximativ o treime dintre copii (32%) provine din familii cu mamă singură în cazul cărora
nu există nicio informaţie despre tată. O altă treime (31%) provine din familii nucleare tipice,
incluzând mama şi tatăl şi, posibil, alţi copii. Ultima treime (37%) provine dintr‐o varietate de
familii atipice, cu două tipuri mai frecvente: (a) mamă singură ce trăieşte cu încă un adult (de
obicei bunica), care are grijă de copil (9%) şi (b) cuplu ce trăieşte cu copilul într‐o gospodărie
multigeneraţională, în care o persoană (de obicei bunicii) au grijă de copil (8%). Modelul de
relaţii instabile, divorţ şi separare înseamnă că 28% dintre copii s‐au aflat în grija altor
persoane decât părinţii, înainte de a intra în sistem.
Intrarea în sistemul de protecţie a copilului: Cauzele Separării
Studiul a arătat că există mai multe motive diferite pentru intrarea copiilor în sistemul de
protecţie specială. Dosarele de caz ale copiilor au identificat adesea „sărăcia” ca unicul motiv,
deşi separarea de familie este datorată unui mix mult mai complex de vulnerabilităţi din
cadrul familiei, aşa cum arată celelalte activităţi de colectare a datelor ale studiului. Aceste
vulnerabilităţi includ sărăcie extremă, şomajul părinţilor, starea proastă sau lipsa unei
locuinţe, absenteism sau abandon şcolar, competenţe parentale inadecvate, violenţă domestică,
risc crescut de neglijare şi abuz al copilului (pe fondul abuzului de alcool al părinţilor),
părinţi tineri sau singuri, instabilitate conjugală, aşteptări reduse şi/sau stimă de sine scăzută

158
şi neputinţă dobândită. În plus, pot avea loc evenimente nefericite, precum moartea unuia
dintre părinţi, un accident grav, detenţia unuia dintre părinţi, incendierea casei, care afectează
copiii în mod direct şi indirect, ridicând totodată probleme de ordin practic şi emoţional
pentru părinţi/ persoana în grija căreia se află copilul, care le diminuează şi mai mult
capacitatea de a răspunde nevoilor copiilor lor.
În sens larg, analiza a identificat trei categorii principale de cauze ale separării copiilor de
familile lor şi intrării în sistemul de protecţie: (i) evenimente nefericite (cum ar fi decesul sau
instituţionalizarea părintelui/ părinţilor); (ii) comportamente sau atitudini ale părinţilor care
sunt în mod direct sau indirect dăunătoare copilului; şi (iii) cauze structurale cum sunt sărăcia,
lipsa serviciilor şi condiţii instabile de locuire. Cele trei categorii nu sunt reciproc exclusive,
din moment ce o parte din cauze pot fi în două categorii, dar în general, solicită răspunsuri
specifice. Evenimentele de viaţă nefericite solicită de obicei, măsuri pe termen lung,
comportamentele dăunătoare şi atitudinile părinţilor necesită informaţie, educaţie şi programe
de consiliere, suport intensiv şi monitorizare şi, atunci când e nevoie, punerea în aplicare a
legislaţiei actuale, în timp ce cauzele structurale necesită îmbunătăţiri sau dezvoltarea
politicilor sau campanii de conştientizare adresate întregii populaţii şi nu doar populaţiei la
risc.
Prea mult timp petrecut în sistem
Conform liniilor directoare ale ONU privind îngrijirea alternativă a copilului: „Îndepărtarea
unui copil de familie trebuie privită ca o măsură de ultimă instanţă şi trebuie să fie, ori de câte
ori este posibil, temporară şi de durată cât mai scurtă.”257 În medie, un copil petrece 7,5 ani în
sistem. Cea mai scurtă durată o au copiii cu familie extinsă (în special bunici) – 6,2 ani, iar
cea mai lungă durată în sistem este înregistrată de copiii din familii monoparentale, în special
mamă singură ‐ 8,35 ani. Copiii cu dizabilităţi, în special severe, copiii cu părinţi cu
dizabilităţi şi/sau probleme de sănătate mintală au o durată medie petrecută în sistem mai
lungă decât media.
Studiul a analizat duratele petrecute în sistem pe grupuri de copii organizate în funcţie de
vârsta la care au intrat în sistem şi vârsta din prezent (noiembrie‐decembrie 2014). Analiza a
arătat că: (i) în toate grupurile de vârstă a existat un procent semnificativ de copii care au
intrat în sistem când aveau mai puţin de 1 an (de obicei, după ce au fost părăsiţi în maternitate)

257 Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului.

159
şi (ii) pentru toate grupurile de vârstă, durata medie petrecută în sistem a scăzut la jumătate
sau chiar la o treime, pentru copiii care au intrat în sistem la 3 ani sau mai mult.
Studiul a arătat că unul din fiecare cinci copii de 15‐26 ani, actualmente în system, şi‐a
petrecut toată viaţa în sistem, iar aproape unul din fiecare trei 90% din viaţă. Prin urmare,
„sistemul” este singura familie pe care o cunosc. Aceasta arată că este o nevoie urgentă de a li
se asigura dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă şi un sprijin substanţial în tranziţia
către societate.
Conform specialiştilor DGASPC, principala explicaţie pentru durata îndelungată de la
intrarea copilului în sistemul de protecţie specială până la declararea adoptabilităţii copilului
ţine mai degrabă de paşii ce trebuie urmaţi, în conformitate cu legislaţia. În primul pas, se
încearcă reintegrarea copilului în familia naturală, aceasta fiind soluţia permanent - cea mai
bună pentru copil. Doar în cazul în care acest obiectiv nu este realizabil (familia nu este
cunoscută) sau nu se reuşeste îndeplinirea lui (chiar şi după consilierea părinţilor sau după
contactarea rudelor de până la gradul IV), se deschide procedura de adopţie. Astfel, durata
mare de la intrarea în sistem până la întocmirea dosarului de adopţie este cauzată în principal
de procesul anevoios de identificare a părinţilor şi/sau a rudelor până la gradul IV, de
consilierea acestora şi de obţinerea din partea lor a acordului pentru adopţie, în cazul în care
nu doresc reintegrarea.

160
Figura nr. 5: Structura pe grupe de vârstă pentru “Profilul copilului adoptat”
Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicaţia IBM SPSS Statistics v. 20.0.
Date: DGASPC Argeș

În judeţul Argeş, copiii adoptaţi în ultimii 10 ani sunt fete şi băieţi sunt încadraţi în vârstele,
între 0 şi 18 de ani. Conform piramidei populaţiei(2010-2019), fetele sunt ceva mai bine
reprezentate decât băieţii (56% faţă de 44%). Dintre toţi copiii adoptaţi din judeţul Argeş, în
perioada amintită, mai mult de jumătate (81%) au vârste cuprinse între 1 şi 6 ani.

161
Figura nr.6: Măsuri de protecție de unde vin copii adoptați în anul respectiv

Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel

Date: DGASPC Argeș

În perioada analizată, majoritatea covârşitoare a copiilor adoptaţi în perioada 2010-2019,

provin din sistemul de asistenţă maternală, ceea ce confirmă aplicarea prevederilor legale,
conform căreia copiii mai mici de 7 ani nu pot fi instituţionalizaţi decât în servicii de tip
familial.

162
Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel
Date: DGASPC Argeș

Acelaşi aspect menţionat anterior se confirmă şi în cazul copiilor declaraţi adoptabili, în

perioada analizată, inclusiv copii greu adoptabili.
În judeţul Argeş, copiii adoptabili în ultimii 10 ani sunt fete şi băieţi sunt încadraţi în vârstele,
între 0 şi 18 de ani. Conform piramidei populaţiei(2010-2019), fetele sunt ceva mai bine
reprezentaţi decât băieţii (53% faţă de 47%). Dintre toţi copiii adoptabili din judeţul Argeş, în
perioada amintită, mai mult de jumătate (75%) au vârste cuprinse între 1 şi 6 ani.

163
 Figura nr.8: Piramida populației pentru copiii declarați adoptabili în perioada 2010-2019
Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicaţia IBM SPSS Statistics v. 20.0.
Date: DGASPC Argeș

Figura nr.9: Profilul copilului adoptat și copiii declarați adoptabili dintre cei cu dizabilități
Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel
Date: DGASPC Argeș

164
Din analiza anterioară, se observă o creştere a disponibilitătii familiilor adoptive de a adopta
copii cu diverse afecţiuni medicale, în marea majoritate cazurile acestea au fost uşoare,
recuperabile.
Abordarea legislativă din 2016 privind copilul greu adoptabil. Profilul Public în Registrul
Naţional pentru Adopţii (RNA)
În profil sunt incluşi în mod continuu noi copii ce obţin acest statut, deci el este un profil la
nivel naţional, se pot viziona copii din toată ţara, copii de toate vârstele şi grupuri de fraţi de
asemenea, copii cu anumite nevoi sau întârzieri în dezvoltare, precum şi copii care sunt
sănătoşi. Încercăm să demolăm ideea că acei copii adoptabili ar avea probleme de sănătate
sau că toţi ar fi cumva excluşi de la adopţie. Pe liste ajung în profil nu doar copii cu probleme
de sănătate.
Sunt în profil copii pentru care timp de 9 luni de la deschiderea procedurii de adopţie nu s-a
identificat o familie, precum şi copii cu care s-a încercat potrivirea practică, dar aceasta a
eşuat sau copii care au ajuns într-o etapă de încredinţare în vederea adopţiei, dar nu au reuşit
să creeze legături de tipul familie-copil, cu familia adoptatoare motiv pentru care
încredinţarea în vederea adopţiei a fost oprită. Este destul de neplăcut să se ajungă la eşecul
unei încredinţări în vederea adopţiei, sigur asta presupune o nouă traumă pentru copil, însă
trebuie să avem în vedere faptul că este de preferat faptul ca lucrurile să se oprească atunci,
decât să ajungem la încuviinţarea unei adopţii şi ulterior, să constatăm că eşecul s-a produs
mai târziu. Ceea ce am vrut să spun este faptul că ajunge în acest profil şi această categorie
de copii pentru care s-a încercat potrivirea cu o familie şi aceea a eşuat, lucru care nu
înseamnă că pe viitor copilul nu poate fi inclus într-o potrivire de succes cu o altă familie. Nu
am avut nicio plângere, reclamaţie sau nici măcar informare că ar exista vreo problemă în
aceste familii cu aceşti copii, ceea ce ne face să credem că acest profil este viabil şi este
necesar, util, ajută atît copilul cât şi familiile, ceea ce ne îndeamnă să îndrumăm familiile şi
să le susţinem în acest demers de vizionare a profilului. Vizionarea se realizează la sediul
DGASPC-ului, familia poate să vadă mai multe elemente depre copil poate să ceară şi
informaţii suplimentare şi poate să decidă fie la acel moment fie ulterior dacă doreşte să
cunoască acel copil să-l vadă pentru o primă întâlnire şi să înceapă o etapă de potrivire
practică cu acest copil .
De asemenea, a începe o etapă de potrivire cu un copil nu înseamnă că familia va fi obligată
să adopte acel copil, sigur că acest lucru nu e posibil, nicăieri în lume nu se întâmplă asta.
Înseamnă doar ca ea să fie disponibilă să cunoască copii adoptabili, dat fiind că asta este
dorinţa de a adopta. De asemenea, faptul că un copil este refuzat de o anumită familie, mă

165
refer la faptul că poate să constate că nu este compatibilă cu acel copil, nu înseamnă că
familiei îi sunt retezate şansele de a cunoaşte şi alţi copii. Acest lucru nu afecteză familia,
familia putând fi în continuare chemată să cunoască alţi copii, atât pe liste cât şi în profil.
După cum spuneam în profilul copilului greu adoptabil, există şi grupuri de fraţi, familiile
care îşi manifestă disponibilitatea de a adopta mai mulţi copii pot să găsească în acest profil
mai multe grupuri de fraţi din toată ţara. De asemenea, un alt criteriu în funcţie de care
familiile sunt selectate în adopţia unui copil, este şi disponibilitatea acestora de deplasare în
ţară. Cu cât există o disponibilitate mai mare a unei familii de a se deplasa într-un alt judeţ
pentru a cunoaşte copilul adoptabil, sigur cresc şi şansele acesteia de a adopta mai repede .
În ceea ce priveşte copiii din profil, copiii ce au fost deja adoptaţi, pot spune că o parte din
aceştia au fost adoptaţi de familii care locuiau în acelaşi judeţ cu ei, dar o parte semnificativă,
au fost adoptaţi de familii care nu locuiau în judeţ cu ei şi care au avut această disponibilitate
şi capacitate de a se deplasa şi de a realiza etapa de potrivire acolo unde era ocrotit copilul.
De asemenea, mesajul familiilor care au adoptat din profilul public este unul pozitiv,
acestea au fost invitate şi la grupurile de suport ce se organizează în cadrul activităţilor post-
adopţie pentru a împărtăşi din experienţa lor şi celorlalte familii aflate în curs de evaluare
pentru obţinerea atestatului.

Figura nr.10: Numărul de copii GA adoptați din copiii greu adoptabili

Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel
Date: DGASPC Argeș

În ultimii 4 ani, urmare a implementării procedurii adopţiei, modificată şi completată în 2016,

se observă o creştere a adopţiei în judeţul Argeş a copiilor din categoria celor greu adoptabili.

166
Având în vedere că în setul nostru de date, scalele de măsurare folosite sunt atât nominale cât
şi ordinale, vom proceda la analiza statistică de tip nonparametrică. Rateau (2001) a precizat
faptul că cercetătorii manipulează observaţiile luând forma frecvenţelor, îndeobşte procentaje.
Testele nonparametrice măsoară tendinţa centrală utilizând date sub forma rangurilor,
rezultând în mod necesar faptul că rangul foloseşte mediana în detrimentul mediei, care de
regulă, este indicatorul cel mai uzitat al tendinţei centrale pentru testele parametrice. Aşadar,
într-un şir de date, valorile ,,outlier” nu influenţează testele nonparametrice.
În cercetarea noastră ne propunem să aflăm dacă grupele de vârstă pentru copiii adoptaţi
diferă faţă de cele înregistrate la nivel naţional sau în caz contrar, nu există nicio diferenţă
între distribuţia de la nivelul judeţului Argeş faţă de cea pe care ne aşteptăm să o găsim la
nivel naţional. Prin urmare există o diferenţă semnificativă în acest sens?

Ordinea operaţiilor în elaborarea acestui studiu presupune parcurgerea următoarelor etape:

I. Selectarea statisticii potrivite pentru studiul nostru este testul hi-pătrat pentru un
singur eşantion258.
II. Ipotezele pe care le vom formula sunt următoarele:
i. Ipoteza nula există aceleaşi grupe de vârstă pentru copiii adoptaţi atât la
nivel naţional cât şi la nivelul judeţului Argeş;
ii. Ipoteza alternativă există diferenţă faţă de grupele de vârstă ale copiilor
adoptaţi la nivel naţional comparativ cu cei adoptaţi la nivelul judeţului
Argeş.
III. Selectarea nivelului de semnificaţie în funcţie de pragul de probabilitate, gradele
de libertate şi valoarea critică stabilită de tipul testului.

Pentru un nivel de semnificaţie gradele de libertate sunt date de numărul grupelor

de vârstă din care se scade o unitate respectiv . Tabelul nr. 1 ilustrează
numărul de cazuri adoptate conform eşantionului , frecvenţa cazurilor în funcţie de
grupele de vârstă, validitatea procentuală şi frecvenţa cumulată.

258
Traducere din limba engleză ,,One way chi square goodness-of-fit test”.

167
Tabelul 1: Tabel centralizator al cazurilor adoptate şi frecvenţa acestora.
Frecvenţa
Validitate procentuală
Frecvenţă Procent procentuală cumulată
Valid 1 155 55,2 55,2 55,2
2 24 8,5 8,5 63,7
3 1 0,4 0,4 64,1
4 1 0,4 0,4 64,4
5 2 0,7 0,7 65,1
6 1 0,4 0,4 65,5
7 49 17,4 17,4 82,9
8 18 6,4 6,4 89,3
9 7 2,5 2,5 91,8
10 4 1,4 1,4 93,2
11 1 0,4 0,4 93,6
12 1 0,4 0,4 94,0
13 1 0,4 0,4 94,3
14 6 2,1 2,1 96,4
15 1 0,4 0,4 96,8
16 4 1,4 1,4 98,2
17 1 0,4 0,4 98,6
18 1 0,4 0,4 98,9
19 1 0,4 0,4 99,3
20 2 0,7 0,7 100,0
Total 281 100,0 100,0

Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicaţia IBM SPSS Statistics v. 20.0.

Valoarea critică ce marchează hotarul regiunii de respingere a ipotezei nule este în cazul
nostru
IV. Se calculează statistica pentru testul ales conform formulei:

168
 (1.1)

Unde:
- reprezintă simbolul testului hi-pătrat;
- reprezintă efectivul observat;
- reprezintă efectivul teoretic.
Tabelul nr. 2 ne prezintă datele efectivului observat şi ale celui teoretic conform formulei 1.1.
Tabelul 2: Tabel centralizator al efectivului observat, al efectivului teoretic şi al valorilor
reziduale.
Valori
Observed Expected rezidual
N N e
1 155 14,05 141,0
2 24 14,05 10,0
3 1 14,05 -13,1
4 1 14,05 -13,1
5 2 14,05 -12,1
6 1 14,05 -13,1
7 49 14,05 35,0
8 18 14,05 4,0
9 7 14,05 -7,1
10 4 14,05 -10,1
11 1 14,05 -13,1
12 1 14,05 -13,1
13 1 14,05 -13,1
14 6 14,05 -8,1
15 1 14,05 -13,1
16 4 14,05 -10,1
17 1 14,05 -13,1
18 1 14,05 -13,1
19 1 14,05 -13,1
20 2 14,05 -12,1
Total 281

169
Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicaţia IBM SPSS Statistics v. 20.0.
În tabelul 2 se observă că valoarea frecvenţei efectivului teoretic este superioară pragului
valoric de , , în aceste condiţii putându-se continua desfăşurarea testului.
V. Se afişează rezultatele cercetării şi se stabileşte decizia. Tabelul nr. 3 prezintă
rezultatele testului.
Tabelul 3: Rezultatele testului Hi-pătrat (sau Hi-doi).

Grupele
de vârstă
Chi- 1673,520
Square
df 19
Asymp. 0,0000
Sig.

Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicaţia IBM SPSS Statistics v. 20.0.

Rezultatele ilustrate în tabelul 3 ne prezintă un nivel şi o valoare a testului mult
superioară valorii critice , furnizându-ne în acest sens
suficiente date pentru respingerea ipotezei nule şi susţinerea afirmaţiei că testul efectuat este
semnificativ statistic şi prin urmare există diferenţă între grupele de vârstă comparate.

170
Figura 11: Histograma frecvenţelor pe grupe de vârstă a copiilor adoptaţi în perioada 2016-
31.08.2019.

Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicaţia IBM SPSS Statistics v. 20.0.

Histograma frecvenţelor pe grupe de vârstă a copiilor adoptaţi în perioada 2016-31.08.2019,
la nivelul judeţului Argeş întregeşte studiul efectuat.
In urma prelucrării statistice cu programul statistic SPSS Statistics, putem spune ca un test
statistic neparametric Hi-pătrat pentru un singur eşantion a fost realizat pentru determinarea
distribuţiilor la nivel naţional pentru grupele de vârstă ale copiilor adoptaţi, comparativ cu
cele de la nivelul judeţului Argeş. Frecvenţa aşteptată a fost . În aceste condiţii am găsit o
diferenţă semnificativă statistic între cele 2 distribuţii. Distribuţia pentru grupele de vârstă a
copiilor adoptaţi la nivel naţional nu este aceeaşi cu distribuţia de la nivel judeţean:
şi
6. 4.3. Serviciile sociale pentru adopţie la nivelul judeţului Argeş
Aceste tipuri de servicii sociale su drept obiectiv susţinerea pe parcursul procesului de
adopţie (pre-adopţie, adopţia propriu-zisă, post-adopţie) a beneficiarilor procesului de adopţie
copilul adoptat, familia naturală şi familia adoptivă, de asemenea, beneficiar indirect este
comunitatea. De acestea se ocupă birourile de adopţie şi de postadopţie din cadrul instituţiei.
familia de adopţie;

171
Este vorba de activităţi de evaluare, de informare şi îndrumare, de consiliere psihologică şi
juridică, de monitorizare în cele trei faze mari ale adopţiei ( pre-adopţie, adopţia propriu-zisă,
post-adopţie). Este vorba de echipe de profesionişti alcătuite din asistent social, psiholog,
consilier juridic.
Servicii de evaluare
Este făcută de o echipă formată din asistent social şi psiholog, iar aspectele avute în vederea
sunt realizarea unui profil al adoptatorului cu referire la personalitatea şi starea de sănătate a
acestuia, veniturile şi situaţia materială, motivele care stau la baza deciziei de a adopta,
eventualele impedimente privind competenţa parentală.
Procesul de evaluare are următarele etape:
Evaluarea socială constă în realizarea unui număr de 6 întâlniri între profesioniştii
D.G.A.S.P.C. şi persoanele care doresc să adopte un copil, după fiecare întrevedere se
realizează o fişă a acesteia cu observaţii şi concluzii
Evaluarea psihologică constă într-un număr de 4 întrevederi care se încheie, de asemenea,
cu redactarea pentru fiecare întânire, a unei fişe cu observaţii şi conculzii. Întâlnirile dintre
responsabilul de caz şi adoptatori se realizezază, atât la locuinţa acestora cât şi la sediul,
conform unui calendar convenit între responsabiliul de caz şi persoanele evaluate.
Evaluarea în urma pregătirii pentru rolul de părinte, se desfăşoară de-a lungul a trei întâlniri
cu o durată totală de 12 ore, după fiecare întrevedere se realizeză o fişă de observaţii cu
concluzii. La final se realizează un raport de evaluare, el se întocmeşte în cel mult 90 de zile
de la socilicitarea evaluării şi în urma sa, se obţine un atestat de adoptator.
Servici de informare
Informarea prealabilă se adresează potenţialilor adoptatori şi are în vedere punerea la
dispoziţia acestora a unor informaţi relevente despre profilul copiilor adoptaţi, demersurile şi
documentaţia neccesară, tipul de proceduri şi durata acestora, legislaţia în vigoare.
Informarea prealabilă se încheie prin redactarea unui document semnat de solicitanţii
informaţiilor pentru adopţie.
Realizarea unui plan individualizat de protecţie (PIP) cu finalitatea pentru adopţie, realizat
de managerul de caz al copilului. El constă în identificarea altor fraţi posibili ai copilului,
aflaţi în sistemulde protecţie, informarea prealabilă a persoanelor alături de care copilul a
trăit o perioadă de 6 luni cel puţin, realizarea consilierii în legătură cu consimţământul pentru
adopţie al părinţilor biologici sau al tutorelui realizat de consilierul juridic al instituţiei.

172
Servicii de potrivire
Potrivirea iniţială este realizată de o echipă formată din responsbilii de caz ai copilului
adoptat şi al adoptatorului şi psiholog. După introducerea datelor relevante despre profilul
copilului adoptabil în RNA, se caută în RNA, se alege şi se analizează împreună de către
echipă a adoptatorilor potriviţi pentru fiecare caz de adopţie în parte. Sunt alese cu prioritate
rudele din familia extinsă a copilului sau persoanelele alături de care acesta a trăit cel puţin 6
luni.
Potrivirea practică este etapa ulterioară şi constă în pregătirea întâlnirii concrete dintre
copilul adoptat şi adoptatori. De ea se ocupă responsabilul de caz al copilului sau al
adoptatorului împreună cu psihologul. În prealabil, se are în vederea informarea despre
această etapă a persoanelor relevante din anturajul copilului. În acest sens, adoptatorul este
înştiinţat cu 7 zile înainte de programarea primei întâlniri cu copilul. În cazul în care
adoptatorul refuză de cinci ori continuarea etapei de potrivire practică, el va trebui ulterior
acestei perioade să urmeze un program de informare şi consiliere despre caracterisiticile
copiilor adoptaţi. În cazul copiilor greu adoptabili există o procedură aparte, care include şi
servicii postadopţie.
Serviciul de încredinţare, în vederea adopţiei, are în vedere locuirea copilului pe o perioadă
de minim 90 de zile la adoptator, perioadă în care specialiştii din cadrul instituţiei
monitorizeză adaptarea copilului la mediul familial și caracterisiticile social economice,
culturale, de limbă, de religie ale acestuia.
Încuviinţarea adopţiei (IA), următoarea etapă, este iniţiată de familia adoptatore şi ţine de
competenţa unei instanţe judecătoreşti. Echipa de profesionişti ai D.G.A.S.P.C. care a
coordonat cazul respectiv susţine în continuare informativ familia adopatoare, prin consilierul
juridic în mod special.
Servicii de monitorizare postadopţie se derulează de-a lungul unei perioade de 2 ani şi este
desfăşurată de direcţia cea mai apropiată de domicilul copilului, în persoana unui responsabil
de caz, care are obligaţia întocmirii unor rapoarte trimestriale. La sfârşitul celor 2 ani, dacă nu
au fost alte probleme, responsabilul de caz întocmeşte raportul de închidere a cazului de
adopţie. Activităţile postadopţie constau în informare şi consilieire a copilului şi a
adoptatorilor, realizarea unor cursuri de abilităţi parentale, consilierea copilului adoptat în
vederea accesului la date vizând originea şi identitatea sa, eventual regăsirea şi întâlnirea
familiei biologice.

173
6.4.4. Identificarea tipurilor de motivații ale familiilor adoptive. Elaborarea unui profil
al părinților care adoptă copiii în dificultate, în special a celor greu adoptabili
În realizarea cercetării calitative am avut în vedere, ca obiectiv, analiza adopțiilor realizate în
perioada 2016-2019, în județul Argeș, de către DGASPC Argeș, după ultimele modificări
legislative incidente domeniului adopției, din anul 2016, în vederea identificării tipurilor de
motivații ale familiilor adoptive, precum și elaborarea unor minitipologii a părinților care
adoptă copiii în dificultate, în special a celor greu adoptabili.

În acest sens ne-am concentrate pe:

1. Descrierea caracteristicilor generale ale familiilor adoptive:

- statut marital;
- durata căsătoriei;
- nivel de studii;
- mediul de proveniență;
- situația economică;
- dacă au copii biologici/adoptați/aflați în plasament/aflați în tutelă;
- data eliberării atestatului;
- caracteristicile copilului/copiilor la atestare (număr de copii; vârsta cuprinsă întreetnie;
vorbitor al limbii române; sexul: indiferent; starea de sănătate a copilului; capacitatea
familiei de a adopta un copil cu boli cronice;capacitatea familiei de a adopta un copil cu
întârzieri în dezvoltare; capacitatea familiei de a adopta un copil cu îmtârziere mintală;
capacitatea familiei de a adopta un copil cu un anumit tip și grad de handicap; alte
observatii: ex. județele unde au disponibilitate să se deplaseze).
- caracteristicile copilului/copiilor adoptat/adoptați (număr de copii; vârsta cuprinsă între;
etnie; vorbitor al limbii române; sexul: indiferent; starea de sanatate a copilului;
capacitatea familiei de a adopta un copil cu boli cronice;capacitatea familiei de a adopta un
copil cu intarzieri in dezvoltare; capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârziere
mintală; capacitatea familiei de a adopta un copil cu un anumit tip și grad de handicap;
- durata adopţiei.
2. Identificarea și descrierea motivației familiilor adoptive pentru adopția copiilor greu adoptabili;
3. Percepția adoptatorilor cu privire la copiii din sistemul de protecție și nevoile lor;
4. Percepția adoptatorilor față de efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra
copilului, cât și a eredității;
5. Capacitatea familiei adoptive de a gestiona problemele de sănătate ale copilului, cât și

174
capacitatea de a accepta anumite caracteristici ale copiilor;
6. Nevoia de servicii postadopție specializate.
În perioada 2016-2019, au fost instrumentate doasarele a 213 persoane/familii adoptive,
cu domiciliul în județul Argeș, finalizate prin acordarea atestatului de familie aptă să adopte.
În perioada analizată, din numărul total, 88 de persoane/familii au adoptat (41,31%) 102
persoane/familii nu au adoptat deocamdată, însă nu am identificat până acum motiv să
renunțe, 23 de persoane/familii (10,7%) au renunțat din următoarele motive: apariția unui
copil biologic, motive personale (nerăbdare, invocarea perioadei îndelungate de așteptare,
probleme de sănătate, schimbarea domiciliului din cauza schimbării locului de muncă,
divorț, deces.
Din cele 213 persoane/familii atestate:
- 22 persoane atestate (100% femei), din care 8 sunt necăsătorite, celelalte 14 sunt
căsătorite, însă soții nu s-au putut asocia la cererea de evaluare, fiindcă sunt plecați la
muncă în străinatate, neîndeplinind condiția de a fi locuit în România 3 luni în ultimele
6 luni;
- 191 familii atestate;
Așadar, 88,74% reprezintă cupluri legal constituite, iar 3,73% reprezintă persoane fara relație
de cuplu.
Figura 12: Repartiția procentuală a persoanelor/familiilor după religie

Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicația IBM SPSS Statistics v. 20.0

Date furnizate de DGASPC Argeș

175
 În județul Argeș se identifică o mare omogenitate a adoptatorilor din punct de vedere etnic
și religios. Majoritatea sunt români ortodoxi (96,08%), (3,92%) sunt români penticostali.
Evident, profilul este generat de caracteristicile sociodemografice ale populației din acet
județ.
Figura nr. 13: Diagrama de structură a repartiţiei procentuale a părinţilor adoptivi după
mediul de rezidenţă

Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicația IBM SPSS Statistics v. 20.0.

Date furnizate de DGASPC Argeș

Figura nr. 14: Repartiţia procentuală după studii a adoptanţilor cu bare de eroare de 95% interval de
incredere
Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicația IBM SPSS Statistics v. 20.0.
Date furnizate de DGASPC Argeș

176
PROFILUL PSIHOSOCIAL AL FAMILIEI ADOPTIVE DE COPII GREU
ADOPTABILI
Mai mult de jumătate au studii superioare(58,72%), iar 41,28% au studii medii;
Majoritatea sunt români ortodoxi (96,08%);
Venitul mediu net este de peste 3000 de lei, (82,5):
Majoritatea căsătoriți:
Varsta PARTENERILOR acestor fam./ cuplurilor – peste 38 de ani.
Motivația adopției: dorința de a îngriji, proteja și educa un copil, indiferent de problemele
fizice sau comportamentale pe care le are copilul.
Putem spune că profilul psihosocial al acestui tip de familie se încadrează în tipologia
descrisă în lucrări ample de specialiști din țară sau din străinătate.

Conform unor studii despre caracteristicile adopţiei în România, referitor la motivaţiile

părinţilor adoptivi, temeiurile adopţiei sunt diverse: de natură materială (alocaţii, subvenţii şi
alte benefici materiale), de sănătate (imposibilitatea de avea copii pe fondul infertilităţii sau o
altă boală care nu permite purtarea sarcinii), de confort emoţional şi siguranţă socială
(asigurarea unui sprijin la bătrâneţe), de rudenie (soţul, soţia, o altă rudă a copilului) sau de o
relaţie existentă deja cu copilul adoptat (asistenţi maternali ai copilului), bazat pe sentimente
deosebite (iubire faţă de copii, compasiune) (Muntean, 2010259, Bejenaru, 2010 260.)
Într-o altă cercetare ( Buzducea & Lazăr, 2011261), axată îndeosebi pe problema copiilor greu
adoptabili, s-au avut următoarele aspecte: a. caracteristicile generale ale părinţilor adoptivi
(educaţia, vârsta, durata căsătoriei); b. identificarea motivaţiilor acestora pentru a adopta;
c. analiza motivaţiei de a adopta copii greu adoptabili. Pe de altă parte autorii studiului, au
încercat analiza secvenţială comprehensivă a adopţiei în calitate de process, de la intenţie,
trecând prin contextul şi drumul procedural până la decizia de adopţie şi evaluarea drumului,
caracteristicile sale instituţionale şi contextuale. Astfel, studiul propune urmărirea
următoarelor secvenţe ale procesului adopţiei: a. motivaţia principală de a adopta (motive de

259
Muntean, A., Stan, V., Tomiţă, M., Ungureanu, R., ,,Familii adoptive din România: câteva remarci
preliminare bazate pe cercetarea din cadrul proiectului” Factori ce influenţează succesul adopţiei naţionale
(FISAN), în Revista de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului din România, vol. 13, nr. 1, 2010b,
pp. 32–44.
260
Bejenaru, A., Adopţia copiilor, în Buzducea, D. (coord.), Asistenţa socială a grupurilor de risc, Iaşi, Editura
Polirom, 2010, pp. 197–222.
261
Doru Buzducea Florin Lazăr. ,,Profilul părinţilor adoptivi din România şi motivaţia adopţiei copiilor greu
adoptabili”. Calitatea Vieţii, XXII, Nr. 3, 2011, p. 313–334

177
infertilitate, sentimente nobile etc); b. decizia de a adopta ( nuanţarea împrejurărilor, al cui
a fost imboldul de a adopta, influenţa partenerului, a familei extinse, a prietenilor;
cunoaşterea procedurilor de adopţie, cunoaşterea unor experienţe asemănătoare; aspecte
legate de istoricul copilului adoptat etc.) c. punerea în practică a deciziei (informarea
concretă, contactul cu persoanele şi instituţiile abilitate; raportul dintre preferinţele şi
aşteptările famililei adoptoare faţă de copilul adoptabil etc.) d. perspectiva asupra
promovării adopţiei ( evaluarea demersului, sugestii despre procesul de adopţie).
Rezultatele cercetării au pus în evidenţă următoarele aspecte: a. majoritatea părinţilor
adoptatori este reprezentată de cupluri, familii, care nu au copii biologici, apoi de asistenţi
maternali la care copilul a fost în plasament; b. studiile părinţilor adoptivi sunt în majoritate
studii superioare sau medii; c. vârsta medie a părinţilor adoptive este de 38 de ani, iar în
general decizia adopţiei este luată după vârsta de 30 de ani; d. există şi persoane singure
care adoptă copii, de regulă este vorba despre persoane de sex feminin, cu studii superioare,
în vârstă de peste 40 de ani; d.în ceea ce priveşte profilul copilulului dorit spre adopţie,
acesta trebuie să aibă o vârstă între 0 şi 3 ani, ,,sănătos şi nu de etnie romă”, sănătos şi fără
probleme emoţionale; e. la majoritatea copiilor adoptaţi s-a cunoscut maternitatea, parţial
paternitate, iar în 25% dintre cazuri părinţii adoptatori au dorit să ia legătura în prealabil
cu părinţii biologici sau cu mediul acestora; f. majoritatea părinţilor adoptatori (91,7%) sunt
de etnie română şi confesiune ortodoxă (73,4%), locuiesc la oraş ( la bloc - 54,4%), nu au
copii biologici (86,4%). 262
Analiza sintetică a celor patru coordonate anunţate motivaţia de a adopta, decizia de a adopta,
punerea în practică a deciziei, perspective asupra promovării adopţiei ne arată următoarele:
motivaţia principală de a adopta, în cele mai multe cazuri, a fost incapacitatea de a avea un
copil biologic; decizia de a adopta, în marea majoritate a cazurilor a fost iniţiativa soţiilor;
decizia de a adopta este discutată în prealabil cu familia extinsă, cu prietenii sau, uneori, cu
duhovnicul; punerea în practică a deciziei a constat dintr-o informare prealabilă asupra căilor
de urmat în privinţa adopţiei prin apelul la Internet, prin contactarea directă a DGASPC, prin
apel la relaţii informale, rude biologice ale copiilor adoptabili, cunoştinţe legate professional
de domeniul adopţiei, precum asistenţi maternali care aveau copii în plasament; în ceea ce
priveşte evaluarea procesului de adopţie de cei implicaţi, studiul rezumă opiniile acestora,
care reclamă proceduri birocratice anevoioase şi perioada de timp între etapele procesului de
adopţie este imprevizibilă.

262
ibidem. p.7.

178
Am continuat aceasta cercetare în urmatorul interval de timp (2016-2019), privind motivatia
cuplurilor/familiilor și alte caracteristici care determină finalizarea procesului de adoptie. În
perioada mai 2019-iulie 2019, am realizat interviuri pe baza unui ghid de interviu, conform
Anexelor 2-9, cu 8 familii adoptive care au adoptat în perioada 2016-2019 copii adoptabili
care se încadrează în caracteristicile copilului greu adoptabil și au fost selectați din profilul
public al Registrului Național pentru Adopții.
Lotul cercetării - În perioada menționată anterior, un număr de 88 de persoane/familii
adoptive au adoptat, din acestea un număr de 26 au adoptat copii cu profil greu adoptabil,
ceea ce reprezintă un procent de aproximativ 30% din numărul adopțiilor din perioada
raportată. Din cele 26 de familii, au fost selectate 8 familii adoptive în vederea realizării
inteviurilor, ceea ce reprezintă un procent de peste 30% din numărul acestora.

Carateristici socio-demografice:
- statut marital – cele 8 familii adoptive sunt cupluri legal constituite;
- durata căsătoriei – au o medie de durată a căsătoriei de 14 ani;
- nivel de studii – majoritatea au studii superioare;
- mediul de proveniență - majoritatea provin din mediul urban;
- situația economică - venit peste mediu net/membru al familiei;
- dacă au copii biologici/adoptați/aflați în plasament/aflați în tutelă – 40% dintre
familii au copii biologici sau adoptați;
- data eliberării atestatului – 2017/2018/2019;
- caracteristicile copilului/copiilor la atestare (număr de copii; vârsta cuprinsă
între;etnie; vorbitor al limbii române; sexul: indiferent; starea de sănătate a
copilului; capacitatea familiei de a adopta un copil cu boli cronice;capacitatea
familiei de a adopta un copil cu întârzieri în dezvoltare; capacitatea familiei de a
adopta un copil cu întârziere mintală; capacitatea familiei de a adopta un copil
cu un anumit tip și grad de handicap; alte observații: ex. județele unde au
disponibilitate să se deplaseze).
Tipul de copil pentru care au fost atestați: 1 sau doi copii, cu vârste 0-12 ani,
majoritatea fără preferintă a sexului copilului, majoritatea acceptă copil cu
întârziere în dezvoltare;
- caracteristicile copilului/copiilor adoptat/adoptați (număr de copii; vârsta
cuprinsă între; etnie; vorbitor al limbii române; sexul: indiferent; starea de

179
 sănătate a copilului; capacitatea familiei de a adopta un copil cu boli cronice;
capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârzieri în dezvoltare; capacitatea
familiei de a adopta un copil cu întârziere mintală; capacitatea familiei de a
adopta un copil cu un anumit tip și grad de handicap;
Tipul de copil adoptat: 1, 2 sau 3 copii, cu vârste 3-12 ani, majoritatea fără
preferintă a sexului copilului, majoritatea acceptă copil cu întarziere în
dezvoltare;au acceptat și copii cu întârziere mintală(1 caz), de etnie romă(1 caz),
cu handicap (1 caz)

- durata adopţiei.
2. Identificarea și descrierea motivației familiilor adoptive pentru adopția copiilor greu
adoptabili;
3. Percepția adoptatorilor cu privire la copiii din sistemul de protecție și nevoile lor;
4. Percepția adoptatorilor față de efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra
copilului, cât și a eredității;
5. Capacitatea familiei adoptive de a gestiona probleme de sănătate ale copilului, cît și
capacitatea de a accepta anumite caracteristici ale copiilor
6. Nevoia de servicii postadopție specializate;

Datele cercetarii pot constitui baza pentru îmbunatatirea actualei legislaţii din România
pentru a răspunde unora dintre aspectele critice menţionate. Astfel, pe de o parte, sunt
necesare măsuri pentru mediatizarea adopţiei copiilor aflaţi în instituţii rezidenţiale (de vârste
mai mari, cu dizabilităţi/ probleme de sănătate), iar pe de altă parte, este nevoie de
flexibilizarea legislaţiei pentru a acorda mai multor copii şansa de a trăi într-o familie. De
asemenea, este necesară luarea unor măsuri care să permită declararea unui număr mai mare
de copii ca fiind adoptabili, în condiţiile în care, în ultimii ani, în mod constant, numărul de
persoane/ familii apte să adopte a fost mai mare decât al copiilor adoptabili. Prin mediatizarea
adopţiei se poate contribui şi la reducerea percepţiei negative a opiniei publice asupra
familiilor care vor să adopte. Utilizarea exemplelor pozitive poate fi o strategie de succes în
promovarea adopţiei, nu numai în acţiunile de mediatizare, dar şi prin participarea acestora la
grupuri de suport pentru viitori părinţi adoptivi, în cadrul DGASPC-urilor. Implicarea
bisericii în promovarea adopţiei este puţin prezentă, iar datele de cercetare au arătat că, pentru
unele familii, duhovnicul a avut un rol important în luarea deciziei de a adopta.

180
6.5. Concluzii parțiale
În partea finală a acestei cecercetări cantitative, prezentam verificarea validităţii premiselor
și ipotezelor asumate, precum şi câteva sugestii în vederea flexibilizării etapei postadopţie.
1. Se presupune că sursa de recrutare a copiilor adoptați este sistemul de protecția copilului.
Numărul copiilor aflați în acest sistem va scădea datorită creșterii numărului de adopții a
acestora.
În cursul ultimului deceniu, se observă la nivel national, conform ANPDCA, o scădere a
numărului de copii din sistemul de protecţie 64.878 în anul 2010, la 52.783 la sfârşitul anul
2018, urmare a restructurării sistemului de protecţie a copilului aflat în dificultate, cât şi a
elaborării politicilor naţionale în domeniu, asfel încât domeniul protecţiei copilului să devină
o direcţie prioritară a României, fiind promovată ideea că dezvoltarea armonioasă, din toate
punctele de vedere (fizic, psihic, intelectual) a unui copil, că posibilitatea integrării lui în
societate sunt cel mai bine realizate în cadrul unei familii. Premisa se confirmă parțial.
Facem precizarea că numărul copiilor aflați în sistemul de protecția statului scade, dar
aceasta nu se datorează doar creșterii numărului de adopții, sunt și alte cauze. Analiza
contextului de elaborare și implementare a politicilor privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului ar trebui să vizeze mai puţin nivelul de centralizare sau descentralizare a
politicilor în domeniu, ci mai degrabă, să identifice modalităţile de coordonare eficientă a
serviciilor de îngrijire în interesul superior al copiilor din România şi, în special, în ceea ce
priveşte administrarea corectă şi eficientă a procesului de adopţie în plan intern. De asemenea,
trebuie să avem în vedere faptul că “plasamentul familial şi adopţia nu ar trebui comparate
una cu cealaltă, ca şi cum ar fi pur şi simplu măsuri de protecţie interşanjabile”. 263 În
condiţiile existenţei unui număr mare de copii ce se află sub protecţia statului, cu măsuri
diferite de protecţie în servicii rezidenţiale sau de tip familial, alternativa optimă este de a se
orienta procesul către adopţia internă, deoarece din punct de vedere legal şansele de a se
soluţiona într-un termen mai scurt sunt mai mari, iar din punct de vedere al creşterii şi
dezvoltării armonioase a copilului, ar sprijini procesul de integrare în acelaşi mediu socio-
cultural.

263 Nicolae Neamţu, ,,Managementul orientat spre rezultate în cercetarea de evaluare a

serviciilor de plasament familial”. Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative., 2008, pag
14. )

181
Ipoteza 2. Dacă acei copii, care sunt daţi în plasament, se ataşează de familia de îngrijire şi
familia se ataşează la rândul ei de aceștia, atunci este de aşteptat ca acei copii să fie adoptaţi
de respectivele familii.
În România, începând cu 2018, legea prevede că toţi copiii cu vârste între 0 şi 7 ani, care nu
pot locui cu familiile biologice şi se află sub protecţia statului, trebuie plasaţi în grija unei
familii: familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal profesionist (AMP), plasamentul
acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis. Măsura de plasament temporar
durează până când copilul este reintegrat în familia biologică, adoptat sau luat în alt tip de
plasament (de exemplu, un centru rezidenţial).
La începutul relaţiei dintre copil şi asistentul maternal nu se poate şti durata de timp a
acesteia, doar faptul că este o mǎsurǎ temporară. Totuşi, plasamentul poate dura mulţi ani
(uneori chiar mai mult de 10 ani). Pentru a clarifica termenii folosiţi, AMP este o persoană
atestată, conform legii, căreia statul îi plăteşte un salariu lunar, şi care oferă, la domiciliul
propriu, îngrijirea, hrana şi educaţia necesară dezvoltării copiilor în plasament.
Îngrijirea şi educarea copilului în familia asistentului maternal profesionist are o serie de
avantaje (Cojocaru, 2008): copilul trăieşte într‐ un mediu familial putând, astfel, să aibă acces
la acest prim cadru social; el are şanse ridicate de a-şi dezvolta potenţialul, se bucură de mai
mare atenţie în cadrul familiei de asistenţă maternală, trăieşte într-un cadru de viaţă similar cu
cel din familia biologică, care‐l pregăteşte în mai mare măsură pentru viaţa independentă
comparativ cu situaţia în care copilul trăieşte în cadrul unui centru de plasament; familia, fie
ea şi socială, îi stimulează copilului o dezvoltare afectivă echilibrată.
Perioada în care un copil locuieşte într-un mediu de familie este extrem de importantă pentru
că îl pregăteşte, de fapt, fie pentru o reintegrare în familia biologică, fie pentru adopţie.
Pentru AMP îngrijirea unui copil luat în plasament laolaltǎ cu cea a familiei proprii, în
propria casă, implică crearea unei legături cu copilul, dezvoltarea unei relaţii de ataşament.
Faptul de a fi plătit pentru aceastǎ muncǎ presupune obligativitatea colaborǎrii cu o echipă de
profesionişti care reprezintă angajatorul, care vor monitoriza activitatea şi relaţia cu copilul,
vor media relaţia cu familia biologică şi vor stabili nevoile copilului şi felul în care trebuie
satisfǎcute.
Uneori, asistenţii maternali/ familiile de plasament se ataşează foarte mult de copii şi îi
consideră proprii lor copii, chiar dacă ştiu de la bun început că plasamentul este temporar.
Astfel, apare dificultatea de a se despărţi de copilul pe care îl au în grijă, atunci când copilul
urmează să fie reintegrat în familie sau adoptat. Uneori, AMP merge mai departe şi încearcă

182
să adopte copilul, alteori i se pare greu de suportat relaţia copilului cu familia sa biologică.
Astfel de trăiri îi bulversează pe asistenţi, iar unii ies din sistem, în timp ce alţii afişează
indiferenţă – ca mod de a se proteja de suferinţă – iar aceasta afectează relaţia cu următorul
copil pe care îl primesc în plasament.
Conform Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei(r3), asistenţii maternali şi
familiile de plasament sau tutorii au prioritate în a adopta copiii pentru care s-a deschis
procedura de adopţie, dacă i-au avut în îngrijire pentru o perioadă de minim 6 luni, în cazul în
care nicio rudă a copilului nu doreşte să îi adopte. Aceste persoane/familii pot adopta copiii
după ce obţin atestatul de familie aptă să adopte. Ele au obligaţia ca în maxim 30 de zile din
momentul în care au fost informate cu privire la deschiderea procedurii adopţiei să depună
cererea de evaluare în vederea obţinerii atestatului.
Lucrul echipei de profesionişti (asistenţi sociali, psihologi etc.) trebuie să se concentreze şi pe
legǎtura de ataşament – ajutându-l pe AMP sǎ găseascǎ şi sǎ păstreze o distanţă bunǎ în acest
amestec de dimensiuni personale – profesionale specific muncii lor.
O familie de plasament nu este destinaţia pentru un copil, ci doar perioada de tranziţie din
viaţa lui până la reglarea situaţiei. Totuși, la o analiză mai atentă se observă o pondere mai
mare a copiilor adoptabili în rândul celor aflați la asistenții maternali și o pondere extrem de
mică de copii adoptabili în rândul copiilor institutionalizați (1,5%). Cei mai mulți sunt
adoptați chiar de familiile care i-au avut în plasament.>>%. Așadar, ipoteza a doua s-a
confirmat. Pentru ca această perioadă să fie cât mai scurtă posibil (copiii au nevoie de
stabilitate, adică „soluţia permanentă” trebuie identificată şi introdusă în viaţa lor cât de
repede), există o nevoie de acţiuni clar definite şi concrete. Asistenţii maternali şi alţi membri
ai unei echipe trebuie să realizeze scopurile acţiunilor pe care le fac. Cu scopuri şi sarcini
specific, se oferă şi o ocazie de a evalua acţiunile efectuate şi de a introduce posibile
îmbunătăţiri în program. Mulţi copii rămân cu familia de plasament timp de ani întregi şi,
când devin adulţi, rămân singuri cu problemele lor şi sunt forţaţi să revină la familiile
biologice cu care nu au avut aproape deloc contact în anii respectivi. Pentru a preveni astfel
de situaţii, scopul lucrului (cu un copil, cu familia biologică şi cea de plasament) trebuie
specificat rapid şi precis, ca şi sarcinile care duc la atingerea lui.
În consecinţă, dacă familia de plasament îşi exprimă intenţia de a adopta copilul din
plasament, este necesar să întrunească cumulativ două condiţii:
 să se fi implicat direct şi nemijlocit în îngrijirea şi educarea copilului;
 dezvoltarea de către copil a unor relaţii de ataşament faţă de aceste persoane.

183
Prioritatea acestei categorii de persoane prinde contur exclusiv în ipoteza în care acest aspect
nu este în discordanţă cu interesul superior al copilului. De asemenea, legiuitorul reliefează
că în potrivire pot fi incluse doar acele rude sau persoane care deţin atestat valabil de
persoană/familie adoptatoare.
Ipoteza 3. Dacă motivaţia familiei adoptive este concentrată pe copil, atunci şansele sunt ca
adopţia să fie durabilă şi să nu se ajungă la desfacerea adopţiei.
Procesul de adopţie începe cu decizia de a întocmi o cerere pentru adopţie, adesea, luată în
urma imposibilităţii de a concepe. Suferinţa este şi aici prezentă. Serviciile de prevenire
trebuie să pornească de la motivul pentru care adoptatorii doresc să adopte şi, dacă este
necesar, să treacă prin toate aspectele legate de suferinţa prin care aceştia trec. Așadar,
mobilul motivator - copilul este cel mai important și consider că cel puțin parțial ipoteza de
lucru nr.3 se confirmă. De asemenea, grupurile de sprijin, mapele, cărţile şi cursurile pentru
părinţi adoptivi ajută la prevenierea apariţiei problemelor. Consilierea poate să vizeze nevoile
specifice ale adoptatorilor, cum ar fi clădirea ataşamentului şi stabilirea primelor legături,
după plasament. De câte ori se pune problema intervenţiei prin consiliere sau terapie,
stabilirea corectă a diagnosticului este cea mai importantă. După evaluarea psiho-diagnostică,
se poate hotărî ce servicii de sprijin pot fi folosite (consiliere, terapie, etc.). Prima problemă
care se ridică, atunci când vine vorba despre serviciile de sprijin, este aceea a resurselor.
Totul depinde de resurse şi de alegerile făcute în structurarea acestor resurse. Pentru a garanta
existenţa serviciilor post-adopţie, este important ca acestea să fie asigurate la nivel judeţean.
În al doilea rând, trebuie să existe o abordare multi-disciplinară a adopţiei, prin care să se
asigure disponibilitatea cunoştinţelor şi abilităţilor asistenţilor sociali, psihologilor,
psihiatrilor şi medicilor pediatri. Serviciile post-adopţie încep cu conştientizarea problemelor
care pot apărea în vieţile celor afectaţi de adopţie. Acestea trebuie abordate, la nivelul întregii
societăţii.
Cea mai bună abordare este aceea prin care se asigură un continuum de servicii de
prevenire, consiliere şi terapie, la care familiile să aibă acces, de câte ori este nevoie. Este de
preferat ca aceste servicii să fie disponibile la nivel local şi să se adreseze unor nevoi
specifice. Trebuie folosite evaluarea şi cercetarea pentru a dezvolta metode care să fie
practice, valide din punct de vedere teoretic şi care să le ajute cu adevărat pe familiile
adoptive să găsească răspunsuri şi soluţii la problemele cu care se confruntă pe parcurs.
Serviciile de asistenţă post-adopţie trebuie să fie un factor cheie pentru integrarea cu succes a
unui copil adoptat în familia adoptivă şi pentru adaptarea sa la noul mediu social din ţara în
care a fost adoptat. În perioada de dinaintea adopţiei, părinţii sunt instruiţi cu privire la ceea

184
ce trebuie să se aştepte de la adopţie şi cum să facă faţă problemelor ce pot apărea. Dar, mulţi
părinţi se confruntă cu noi probleme – de obicei de natură practică – după ce soseşte copilul.
Adesea, această etapă de început este decisivă pentru succesul sau eşecul unei adopţii.

Ipoteza 4. Cu cât procedura de adoptie este îmbunătăţită şi serviciile de asistentă calitative,

cu atât numărul copiilor adoptaţi este mai mare.
Deşi nu poate fi numit neapărat un “serviciu” oferit familiei şi copilului, fiind în fapt o
instituţie juridică, adopţia reprezintă o alternative importantă la instituţionalizare.
Adopţia reprezintă instituţia juridică în virtutea căreia o persoană (numită adoptator) şi o
altă persoană, numită adoptat, se stabilesc raporturi de rudenie asemenea celor dintre
părinţi şi copii”264. Procedura de adopţie naţională include activităţi de acordare a serviciilor
pentru copilul adoptabil, pentru familia naturală care consimte la adopţia copilului, pentru
familia adoptivă, pentru comunitate.
În judeţul Argeş, Biroul adopţie şi postadopţie este un compartiment aflat în structura
organizatorică a Direcţie Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş,
organizat în vederea realizării şi exercitării atribuţiilor ce revin direcţiilor generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului în domeniul adopţiei. Structura s-a reorganizat în anul
2010 urmare a H.G. 329/2010 privind unele măsuri de eficientizare a activităţilor în
domeniul adopţiei la nivel de birou şi funcţionează în subordinea directă a directorului
general, având în componenta 1 post de funcţionar public de conducere şi 5 posturi de
funcţionari publici de execuţie, absolvenţi ai învăţământului universitar de lungă durată (2- cu
diplomă de licenţă în specializarea asistenţă socială, 2- cu diplomă de licenţă în specializarea
psihologie, 1- cu diplomă în specializarea ştiinţe juridice).
Ca angajaţi ai compartimentelor DGASPC, specializaţi în problematica adopţiei, ei au o
misiune grea, cu o mare responsabilitate, dar şi aducătoare de cele mai mari satisfacţii
profesionale. Formal, sarcina lor începe în momentul în care Planul individualizat de
protecţie (PIP) a copilului separat de părinţi, sugerează ca obiectiv de protecţie a copilului,
adopţia. În fapt, sarcina angajaţilor în aceste compartimente, începe mult mai devreme, atunci
când se preocupă de promovarea adopţiei şi recrutarea familiilor potenţial adoptive în sânul
comunităţii unde lucrează, concomitent cu educarea populaţiei în favoarea adopţiei.

264Gabriela Lupşan, ,, Instituţii juridice în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului”, în Neamţu,
op. cit., p.728.

185
Recrutarea familiilor adoptive, se referă la căile şi mijloacele prin care, familiile interesate în
vederea adoptării unui copil, pot afla de existenţa unui astfel de program. Recrutarea implică
un program continuu, planificat, organizat. Recrutarea are ca scop identificarea familiilor
potenţial adoptive. Ţelul principal al recrutării este de a asigura un număr suficient de mare
de familii potenţial adoptive, care să corespundă nevoilor a cât mai mulți copii adoptabili.
Când lucrează pentru evaluare, specialistul în adopţii trebuie să-şi desfăşoare activitatea cu
maximă rigurozitate, cu onestitate intelectuală, cât mai complet, cât mai profund şi cât mai
descriptiv. Evaluatorul trebuie să fie mereu conştient şi să facă diferenţa între faptele şi datele
reale (evidence-based) şi evaluarea personală pe care o face, cu interpretările inerente. În
spiritul onestităţii, se va evita formularea unor judecăţi definitive, care pun în umbră
posibilităţile existente şi care sunt în defavoarea dezvoltării copilului. Datele cerute într-o
evaluare complexă pot alcătui un formular de colectare de date. Riscul este stereotipizarea şi
formalizarea procesului de evaluare cu pierderea unor informaţii relevante pentru cazul dat.
Specialiaștii în adopţii au o formare de bază, în asistenţă socială, psihologie, ştiinţe juridice.
Cu cât formarea lor este mai profundă, cu atât cunoştinţele dobândite pe parcursul formării îi
vor ajuta să se debaraseze în momentul în care vor lucra în domeniul adopţiilor, de
prejudecăţile existente cu privire la copilul adoptat, familia adoptivă, familia biologică ce a
abandonat sau care şi-a maltratat copilul. Numai cunoştinţele corecte, aduse la zi, pot feri
intervenţiile specialiştilor de erori datorate unor mecanisme defensive dezvoltate sub imperiul
mentalităţilor şi din nesiguranţa în faţa sarcinii dificile.
Pentru ca personalul implicat cu adopţiile să-şi poată realiza eficient sarcinile, să prezinte
rapoarte şi dosare cât mai complete, autorităţile de protecţie a copilului trebuie să se ocupe de
formarea permanentă şi sensibilizarea personalului, să ofere instrumente de lucru adecvate
(ghid de lucru, chestionare standard, reglementările privind documentaţia, standarde,
instrumente şi tehnici de lucru cu aceste cazuri), mijloace de deplasare în teren, etc.
Implicarea în adopţie presupune din partea asistentului social şi psihologului specialist în
adopţie multă sensibilitate faţă de aspectele psihologice, toleranţă şi acceptarea valorilor
celuilalt. Pe măsură ce acumulează experienţă în intervenţiile cu copii în dificultate şi cu
adulţi cu probleme existenţiale, capacitatea de intervenţie eficientă ca şi siguranţa
profesională, vor spori. Marele risc cu care se confruntă în permanenţă specialiştii în adopţii
este riscul epuizării profesionale (burn-out). Manifestările de epuizare profesională pot merge
de la mecanisme defensive de tipul identificării cu copilul sau cu familia adoptivă, a
simplificării lucrurilor, a circumscrierii intervenţiilor doar la nivelul întocmirii hârtiilor şi a
refuzului concomitent de întâlnire cu persoanele implicate, până la manifestări de tip

186
nevrotic, cu hipersensibilitate şi explozii emoţionale, cu tulburări alimentare sau de somn.
Încărcătura emoţională majoră, inerentă unei astfel de activităţi, obligă la câteva măsuri de
protecţie a specialiştilor în domeniul adopţiilor:
Supervizarea. Supervizarea profesională, făcută de specialişti din afara serviciului, reprezintă
cea mai bună protecţie a celui care lucrează cu adopţiile, atât faţă de riscul epuizării
profesionale cât şi faţă de riscul scăderii calităţii actului profesional. Oferind supervizare de
grup sau individuală angajaţilor, serviciile de adopţii garantează calitatea intervenţiilor lor, a
serviciilor oferite copilului aflat în dificultate existenţială precum şi familiilor implicate în
procesul adopţiei. Supervizarea profesională este cea mai eficientă modalitate de formare
continuă a specialistului în adopţii. Chiar dacă este recunoscută nevoia pentru un astfel de
serviciu de sprijin al profesioniştilor, supervizarea profesională rămâne încă, în mare măsură,
în registrul schimbărilor dezirabile.
Munca în echipă. Munca în echipă reprezintă şansa unor decizii adecvate, securitate prin
împărtăşirea responsabilităţii cu ceilalţi membri ai echipei, posibilitatea acumulării maxime
de informaţii, dar şi de a avea acces la o reţea mai largă de servicii. Într-o echipă
pluridisciplinară bună, resursele umane nu se cumulează, ci dobândesc un plus valoric, prin
specificul proceselor şi a dinamicii unui grup de lucru. Responsabilitatea deciziilor şi a
recomandărilor devine suportabilă în cadrul unei echipe bune de lucru. O echipă ce nu
funcţionează bine, în schimb, va îngreuna întregul proces şi chiar riscă să aducă în întâlnirile
şi relaţiile echipei, disfuncţiile familiilor întâlnite la cazurile în lucru. Acest risc poate să-i
împingă pe unii specialişti la a-şi asuma individual, pe cont propriu, rezolvarea cazurilor. În
acest fel, riscul de epuizare profesională şi malpraxis devine major. O bună supervizare a
echipei, sesiuni scurte de team-buiding, pot facilita procesele şi poate salva echipa. Pe de altă
parte, echipa are rolul de a sprijini fiecare specialist din echipă, a-l valoriza, a-l face să se
simtă important şi solidar cu ceilalţi şi cu cazul.
Formarea continuă reprezintă o altă modalitate de prevenire a epuizării profesionale.
Prevăzută prin standarde, ea asigură serviciul cu viziuni şi intervenţii de calitate, în acord cu
filozofiile şi cercetările şi informaţiile în domeniu. Nu doar formarea profesională continuă
este importantă, ci şi autodezvoltarea reprezintă o şansă de regenerare a forţelor celor
implicaţi cu adopţiile şi de păstrare a calităţii actului de intervenţie. Toate argumentele
prezentate mai sus vin să confirme ultima ipoteză de lucru.

187
Sugestii în vederea creşterii calitatii servicilor de adopţie şi postadopţie:

1) In vederea participării la derularea procesului de adoptie, specialiştii trebuie să se

pregătească prin participarea la conferințe cu teme despre studii de caz, management de caz,
studiul dosarele;
2) Specialiștii în domeniul adopției trebuie să fie pregătiți în ceea ce privește asistența și
consilierea părinților care sunt în situația de a renunța la propriul copil, acest moment este
unul tensionat, uneori o traumă pentru mamele biologice și trebuie să fie ajutate în
prelucrarea propriei suferințe și depășirea situției de criză reprezentată de renunțarea la copil;
3) Specialiştii vor planifica, conduce şi evalua activităţile de formare pentru părinţii care se
gândesc să primească copii în adopţie și, în acest sens, trebuie să aibă o pregătire,
competențele necesare;
4) Intrarea copiilor în adopţie înseamnă o schimbare radicală în viaţa lor. Ea trebuie pregătită
cu multă atenţie, pentru ca schimbarea să constituie un eveniment fericit în viaţa copiilor şi a
familiei adoptive. Pentru aceasta, specialiştii vor pregăti copiii pentru adopţie, deoarece
pentru oricine, schimbarea bruscă a mediului de viaţă reprezintă un puternic factor de
nelinişte şi de tulburare ceea ce poate naşte la copii reacţii de anxietate, dezadaptative;
5) Lucrătorii în domeniu vor oferi servicii de consiliere copiilor şi părinţilor implicaţi în
adopţie. Ei vor lucra cu copiii care, în faza post-adopţie, au dificultăţi de adaptare la viaţa din
noua lor familie. Printre tehnicile de natură terapeutică recomandate în situaţiile post-adopţie
se numără elaborarea Cărţii Vieţii copiilor. Aceasta va contribui la mai buna prelucrare a
experienţelor trecutului şi la creşterea stimei de sine a copiilor. Este şi o tehnică în care-i
poate implica pe părinţi împreună cu copiii, lăsându-i apoi împreună să ducă mai departe
documentul;
6) Capacitatea de a individualiza fiecare caz în parte este esenţială în acest tip de intervenţii;
7) Lucrătorii în adopţie vor media legăturile cu alţi specialişti, de exemplu, cu juriştii, medicii,
cadrele didactice, psihologii, terapeuţii, dentiştii etc., care sunt sau ar putea fi implicaţi în
aceste cazuri.

188
Pentru perioada postadopţie, sunt propuse următoarele:

• susţinera copiilor greu adoptabili şi crearea unor mecanisme post adopţie în sprijinul
procesului de dezvăluire a adopţiei;
• lărgirea paletei de servicii postadopţie şi a furnizorilor acestor servicii prin unităţi din
sectorul de stat şi privat;
• formarea unor grupuri de suport şi de rețele la nivel de judeţ cu scopul de a conecta
familiile adoptive între ele astfel încât să capete mai multă încredere şi solidaritate în ceea ce
priveşte depăsirea obastacolelor cu care se confruntă în perioada postadopţie. Astfel, prin
apartenenţa la un grup cu interese comune poate determina familia adoptivă să solicite ajutor
specializat înainte ca într-o situaţie problematică postadopţie să ajungă la un moment de criză;
• formarea unor grupuri de sprijin pentru copii adoptaţi, formate din echipe pluridisciplinare,
asistent social, pedagog, logoped, psiholog, etc. care să ofere sprijin copiilor pentru a se
întâlni şi a interacționa cu alţi copii;
• înființarea unei platforme on-line la nivel judeţean în vederea creării unui sistem
centralizat cu informații pentru serviciile existente și sprijin pentru familii adoptive, copii
adoptați, familii potențial adoptive, public larg;
• cursuri pentru susţinerea abilităților de parenting ale părinţilor adoptivi;
• cursuri de coping a cazurilor dificile specifice perioade postadopţie, pentru prevenirea
desfacerea adopției.

189
 CAPITOLUL 7. CĂUTAREA ŞI REGĂSIREA. STUDIU CALITATIV: POVESTEA
UNUI ADULT ADOPTAT

7.1. Introducere
Căutarea şi regăsirea se referă la procesul prin care adulţii adoptaţi încearcă să afle mai
multe informaţii despre originile lor. Pentru aceasta, ei merg pe urmele membrilor familiei
biologice şi chiar îi întâlnesc. Prin “căutare şi regăsire”, ducem povestea adopţiei la
momentul în care copii adoptaţi devin adulţi. Acest capitol abordează subiectul, în principal,
din perspectiva persoanei adoptate, folosind şi concluziile şi mesajele a două studii foarte
importante din Marea Britanie (Howe & Feast, 2000; Triseliotis, Feast & Kyle, 2005).
Persoanele care au reprezentat obiectul acestor studii au fost adoptate când erau bebeluşi,
înainte de 1975, când a avea un copil fără a fi căsătorit era o situaţie condamnată de societate,
iar mamele credeau că nu au altă soluţie decât să-şi dea copilul spre adopţie.
Contextul şi aplicaţiile poveştii vieţii
Dintre metodele de cercetare calitativă, povestea vieţii ne ajută să înţelegem mai bine
traiectoria psihosocială a persoanei intervievate. Interviul de tip povestea vieţii oferă un
model ce poate fi aplicat în multe discipline: sociologie, antropologie, etnologie, istorie,
psihologie, consiliere şi terapie. Povestea vieţii este interdisciplinară. Cel ce alege să-şi
mărturisească frântură de viaţă se poate cunoaşte mai bine decât înainte pe sine, pe alţii,
misterul vieţii şi universul în care trăieşte.
Copilul din spatele unei... persoane publice
Aceasta este o poveste a vieţii realizată în vara anului 2019 cu C.M mamă, soţie, jurnalistă şi
prietenă, care, aveam să aflu, deţine experienţa şi povestea personală a unui copil adoptat.
Prin parcursul profesional, CM. poate fi considerată o persoană publică. La cei 44 de ani are
un suflet cald, sensibil, onest şi plin de generozitate. A finalizat studiile unui liceu pedagogic
pentru a deveni educatoare, ca mai apoi să urmeze calea jurnalismului, a studiilor în
administraţie publică, precum şi a specializării privind protocolul şi eticheta în diplomaţie.
Traseul profesional începe cu cei mici, preşcolari, când pentru cinci ani le-a fost educatoare.
Mai apoi timp de şapte ani trece de la crainic TV, moderator TV, redactor la director de
televiziune locală. În următorii opt ani îşi defăşoară activitatea în calitate de consilier
parlamentar la Parlamentul României. În ultimii doi ani a revenit la jurnalism. În această
postură ne-am cunoscut în urmă cu un an şi jumătate – eu invitată în cadrul emisiunilor

190
realizate de C. pentru a împărtăşi din activitatea mea de zi cu zi, activitate pe care o simt ca
pe un destin ales – asistenţa socială în contextul adopţiei.
La fiecare emisiune la care participam, flerul profesional îmi spunea că dincolo de patosul cu
care îşi construieşte formatul emisiunii, există o vibraţie aparte pentru subiectul – adopţie.
Aşa a fost! Mi-a mărturisit la un moment dat. A simţit-o ca pe o uşurare, ca mai apoi să
accepte invitaţia mea de a-şi împărtăşi povestea ei spre a deveni exemplul eliberator şi pentru
alţii.

7.2. Gânduri împărtăşite

"N-am fost niciodată atât de departe de
dorinţele noastre acum, când ne imaginam ca
avem lucrul dorit". J.W. Goethe

“O zi de toamnă...într-o zi de toamnă aş putea spune că a început viaţa mea, deşi m-am născut
în toiul verii şi cu cinci ani înainte de ziua despre care vă voi povesti. Ziua aceea va rămâne
în inima mea pentru totdeauna. Mult timp a fost comoara ascunsă, taina bine păstrată din
sufletul meu. Nu am crezut niciodată că voi reuşi să vorbesc despre acea zi şi despre toate
cele care au urmat şi să simt totul ca pe o uşurare.
Nu am crezut vreodată că voi spune cu voce tare: "Da, sunt un copil adoptat şi nu îmi e
ruşine cu asta." Pentru că ăsta a fost sentimentul cu care am trăit foarte mult timp. Adică vreo
patruzeci de ani. Deci, cam cât o viaţă de om, aş putea spune.
Acea zi de toamnă a fost începutul vieţii mele de om, deşi eram doar o mână de copil. Am
plecat cu mama de mână, fericită că mergem la plimbare. De la Vâlcea la Câmpulung-
Muscel. Ajunse la destinaţie, ea mă îndemna să mergem mai repede, că se face noapte! Ploua,
era o ploaie rece de toamnă, dar eu, îmbrăcată cu un paltonaş roşu pe care nu îl voi uita
niciodată, eram fascinată de covorul de frunze îngălbenite prin care mă jucam. Fâşâitul lor îl
simt şi acum, când scriu aceste rânduri. Aş putea spune, după atâta amar de vreme, că e cel
mai frumos cântec care se auzea sub paşii mei. Poate, de atunci sunt fascinată de muzică, de
ploaie şi de frunzele ruginii.
Am ajuns într-o clădire impunătoare care mie mi se părea un palat. Îmi amintesc şi acum
scara aceea de lemn masiv, frumos arcuită şi sunetele glasurilor de copii. O doamnă elegantă
ne-a primit, iar ea - mama- cu o privire pe care o nu o voi uita niciodată, mi-a spus să merg cu
doamna. "Mergi, am puţină treabă şi vin mai târziu să te iau".

191
Numai că acel "mai târziu" s-a făcut...prea târziu. A fost ultima oară când i-am auzit vocea şi
am privit-o. Atunci nu aveam de unde să ştiu ce urma. Şi am aşteptat-o: ore, zile, ani. Am
plâns în noaptea aceea ore întregi, cerând să vină mama. Am plâns până când una din
îngrijitoare m-a bătut zdravăn, ca să tac, pentru că îi deranjam şi pe ceillaţi. Cred că de atunci
am învăţat să plâng în tăcere şi să îmi ascund lacrimile de privirile celorlaţi.
Mai târziu am aflat că asta însemnă abandon. Şi, recunosc, şi acum trăiesc cu teama să nu fiu
abandonată de oamenii în care cred şi pe care îi iubesc.
Din acea zi, Casa de Copii Câmpulung a devenit casa mea pentru o vreme. Suflete ca şi mine,
adunate laolaltă, cu destine asemănătoare, copii care aşteptau zi de zi să plece...la mama, să
fie iubite, îmbrăţişate. Dar nimic din toate astea nu se întâmpla. Cu toţii eram departe de
iubire, de compasiune, de înţelegere. Eu ceream în gând, cu tot sufletul, să fiu luată în braţe,
să mi se spună că totul va fi bine. Cred că de atunci îmbrăţişarea, mângâierea sunt pentru
mine cea mai caldă dovadă de iubire.
Să trăieşti în Casa de Copii e o experienţă unică, de neuitat, chiar de neiertat. Am trăit ani de
zile cu un dor imens, iar pentru mine ...dor...e mai mult decât un simplu cuvânt din dicţionar.
Dacă aş încerca să dau o definiţie cuvântului dor, aş putea spune că e o trăire înălţătoare pe
care doar oamenii, cu adevărat aleşi, o pot simţi. Dar dorul...doare, doare, doare! Atât de tare,
încât o sută de vieţi nu ar fi de ajuns pentru a stinge toată suferinţa interioară pe care dorul
ţi-o poate provoca.
Perioada trăită de mine la Casa de Copii nu a fost foarte lungă, dar suficient de încărcată cu
momente şi trăiri diferite, pline de emoţii ce nu pot fi descrise în cuvinte. Am fost, pot spune,
norocoasă pentru că doamnele educatoare, cărora toţi le spuneam ”mama”, erau topite după
mine. Şi spuneau mereu că „am lipici”. Nu înţelegeam ce vrea să însemne asta, dar ştiu că
aveam parte de un tratament preferenţial. La serbări, de exemplu, aveam numai roluri de
prinţesă, eram solicitată de educatoare să ajut la lecţii şi la alte activităţi care mă făceau să mă
simt bine. Mai mulţi colegi de-ai mei, în schimb, aveau parte de tratamente „speciale”. De ce,
nu ştiu. Dar nu pot uita bătăile pe care le încasau, culmea tot de la doamna care m-a altoit şi
pe mine în prima noapte.
Fără să ştiu, pentru mine viaţa în spatele acelor ziduri avea să ia sfârşit destul de repede. În
primăvara următoare, un cuplu a intrat pe uşă. Şi aveam să trăiesc Marea Întâlnire! A fost un
moment cu totul special şi pe care, probabil, nimic nu mi-l va şterge din memorie. Țin minte
ca astăzi, cum în timp ce mă întorceam de la masă cu colegii, aşezaţi ordonat în rând, am
văzut un bărbat înalt, bine făcut, cu părul alb, iar în spatele lui, o femeie minionă, cam tristă
şi retrasă, iar eu am ieşit în viteză din rând şi m-am repezit pur şi simplu, în braţele omului pe

192
care îl vedeam prima dată, strigând ”tata, tata!”. Ştiu că toţi au amuţit, iar el a rostit simplu,
firesc ”ea e copilul meu!”. Cum să uit aşa ceva! Cum?!
A urmat ziua în care ”m-au luat acasă”. Urma pentru mine, dar şi pentru părinţii mei, o nouă
viaţă. Au fost şi vor rămâne singurii mei părinţi. Mi-au dat o educaţie frumoasă, m-au iubit în
felul lor şi au avut grijă să nu îmi lipsească nimic. Da, recunosc, tânjesc după îmbrăţişarea
aceea unică a celor care ţi-au dat viaţă şi e un sentiment pe care nu îl voi şti niciodată, dar le
voi fi mereu recunoscătoare pentru că, măcar ei, mi-au oferit o familie şi ....au venit să mă ia
acasă, nu puţin mai târziu, ci la momentul potrivit. Am aflat în timp, că unicul lor fiu a murit
la numai 24 de ani, exact când terminase ,,Medicina". Iar eu am fost copilul dorit pentru a le
alina suferinţa. Acum ştiu că nu le-a fost uşor. Şi ştiu sigur că nu oricine poate adopta un
copil, oricât de mult şi-ar dori. Au aceşti oameni ceva special. Este probabil, o misiune pe
care doar cei aleşi o pot împlini în această viaţă. Şi mai ştiu că nu e obligatoriu să fii copilul
celor care îţi dau viaţă. Poţi fi copilul care creşte în inima cuiva, nu obligatoriu, în burtica
mamei tale. Pentru mine a fost o binecuvântare, deşi toată copilăria am simţit că ceva nu se
leagă, că e un secret ţesut în jurul meu. Cel mai tare mă dureau zilele în care veneam
plângând de la şcoală, unde colegii îmi spuneau că sunt „copil din flori”. Habar nu aveam ce
însemna asta, iar ai mei îmi spuneau că nu înseamnă nimic, să nu îi bag în seamă.
Cu siguranţă, era şi pentru ei o povară, ca şi pentru mine. Vremea a trecut şi acum aş
răspunde celor care îmi spuneau aceste răutăţi, că ştiu sigur că sunt copilul-floare care s-a
bucurat de lumină şi de iubirea unor oameni care, da, m-au crescut ca pe o floare.
Am revenit la Casa de Copii când eram la liceu. Am urmat Liceul Pedagogic, iar la prima
practică pe care am făcut-o ca viitor cadru didactic, am avut de ales unde să fac asta, iar eu
am solicitat locul în care viaţa mea s-a schimbat sau chiar a început. Nimeni nu a ştiut de ce
am o asemenea rugăminte, iar părinţilor mei nu le-am spus niciodată despre această decizie.
Nu cred că mi-ar fi înţeles alegerea. Pentru mine, însă, a fost extrem de important.
Anii au trecut, am aflat adevărul şi s-a făcut lumină pentru frământările mele. Am crescut cu
gândul la ziua toamnei mele, dar şi cu o ură pe care nu am putut să o înfrânez faţă de cea care
mi-a dat viaţă şi m-a abandonat. Promisiunea ei că se va întoarce la mine a fost cea mai urâtă
minciună din viaţa mea. I-am demonstrat, însă, că eu nu am uitat-o. Am căutat-o după ce ai
mei au murit. Au trecut treizeci de ani până ne-am revăzut. Cred că şi într-o mulţime cu mii
de oameni, ne-am fi recunoscut, dar asta nu înseamnă nimic pentru mine.
Eram om în toată firea, mamă la rândul meu. Iniţial am vrut doar să o umilesc, să o reneg
privind-o în ochi, dar am învăţat să o iert. A avut varianta ei, a avut scuzele ei. Eu aveam în
suflet atâta ură, dar am învăţat să depăşesc momentul. O respect pentru că mi-a dat viaţă. Şi

193
asta e tot. Scrisorile pe care mi le-a dat ca să îmi demonstreze că s-a interesat de mine,
fotografiile în care apar alături de ea - toate stau mărturie a unui trecut asumat, acceptat şi o
dovadă că Dumnezeu a ştiut exact ce e mai bine pentru mine. Ce am aflat eu din acele
scrisori este faptul că şi ea a fost minţită la rândul ei, pentru a o împiedica, probabil, să mă
găsească. Asta, dacă chiar şi-ar fi dorit. Deşi, mă îndoiesc. I se spunea că am ajuns la o
familie de intelectuali, doctori, profesori. Adevărul este că am fost crescută de o familie de
oameni modeşti. Tata, croitor la domiciliu, iar mama casnică. Dar am primit o educaţie
sănătoasă, frumoasă. Aceşti oameni m-au învăţat să respect, să am încredere în oameni, să nu
dezamăgesc, să-i respect pe toţi cei din jurul meu, fără vreo deosebire. Cea mai frumoasă
lecţie pe care mi-au oferit-o: să fiu OM! Le mulţumesc pentru toate astea!
Regret enorm că nu mai sunt în viaţă, ca să le pot mulţumi pentru tot ce mi-au oferit şi, dacă
ar fi posibil, le-aş spune tot ce nu le-am spus cât au fost lângă mine. De fapt, cred că ar trebui
să învăţăm să le spunem oamenilor dragi, în fiecare zi, tot ce însemnă ei pentru noi, că îi
iubim. Dacă ar ajunge la ei următoarele rânduri, le-aş spune aşa:
„Dragii mei,
Vă mulţumesc pentru că aţi ales să fiu copilul vostru! Vă mulţumesc pentru bucuria pe care o
simţeam în suflet atunci când veneam de la şcoală şi voi spuneaţi că a venit regina acasă. Îmi
pare rău că nu am ştiut cum să vă spun că vă iubesc, că sunteţi minunea din viaţa mea. Nu
ştiu exact ce am fost eu pentru voi. Dar ştiu sigur că voi aţi fost pentru mine îngerii mei
păzitori. Vă mulţumesc, dragii mei, pentru fiecare clipă pe care am trăit-o alături de voi. Aş
fi vrut să putem, totuşi, petrece o viaţă mult mai lungă împreună. Dar ştiu sigur că o mie de
vieţi nu mi-ar ajunge să vă simt în preajma mea, să îmi ştergeţi lacrimile şi să mă încurajaţi.
Să mă iertaţi, vă rog, pentru ceea ce v-am greşit, ca orice copil, de altfel! Să mă iertaţi pentru
clipele în care am crezut că eu ştiu mai bine decât voi, ce e mai bine pentru mine.
Să ştiţi că, chiar dacă aparent, aşa, enigmatici şi cuminţi, rostul vostru pe acest pământ s-a
încheiat, pentru mine veţi trăi veşnic în sufletul meu şi v-aş săruta mâinile muncite cu atâta
trudă. Şi v-aş săruta fiecare lacrimă care s-ar prelinge pe feţele voatre triste şi brăzdate de tot
zbuciumul pe care l-aţi trăit. A fost sortit să ne fim alinare. Ce bucurie mai mare decât să ştii
că eşti iubit şi că cineva îţi poartă de grijă! Vă port cu mine în suflet şi vă duc dorul, pentru
totdeauna!”
Dincolo de viaţa mea de ”copil din flori”, de traumele inevitabile, ştiu sigur că nu oricine
poate adopta un copil. E cu adevărat o minune să creşti în sufletul unor oameni care sunt
străini şi care, aparent, nu au nicio legătură cu tine. Toate, însă, până într-o zi. Pentru
că Dumnezeu are modul lui de aranja lucrurile.

194
E un zbucium, e o căutare permanentă în sufletul copiilor adoptaţi. E o strigare a sângelui
pentru a afla adevărul. Poate, ar trebui ca cei care adoptă să fie învăţaţi, cumva, să le spună
copiilor pe care i-au primit în viaţa lor, adevărul. El va ieşi, oricum, la iveală la un moment
dat. Şi e mai bine să afli direct de la cei care îţi vor fi părinţi toată viaţa lor şi pentru care eşti
copilul dorit.
E greu să afli adevărul. E greu şi să spui adevărul. Dar, sigur, o iubire ca cea dintre un părinte
adoptiv şi copilul adoptat, va învinge.
Dragă femeie care mi-ai dat viaţă,
Încep prin a-ţi mulţumi pentru că ai fost dispusă să îmi dai ocazia de a veni pe această lume.
Ştiu, erai mult prea tânără, aveai vise, iar apariţia mea, cu siguranţă, a destrămat tot ce visai
să faci, să devii. Îmi pare rău! Nu e vina mea pentru că cineva mai presus de noi toţi a decis
că trebuie să mă nasc. Vreau să cred că am misiunea mea pe acest pământ.
Vreau să mai ştii că sunt bine, în primul rând, cu mine. Cu lumea în care trăim încă mai am o
problemă: nu mă pot adapta egoismului, răutăţilor, indiferenţei oamenilor faţă de semenii lor.
Multă vreme am crezut că aş putea schimba lumea! Ce naivitate! Dar nu e vina ta, în acest
caz.
Dragă femeie, aş vrea să ştii că am învăţat să accept tot ceea ce s-a petrecut. Cam târziu,
adevărat. Încă nu cred că am ajuns la nivelul acela superior de iertare totală. Dar încerc. Până
la urmă, ar trebui să fac asta, măcar pentru faptul că ştiu sigur că, să porţi ranchiună îţi poate
da prea multe bătăi de cap. Şi nu ştiu dacă meriţi sau dacă se merită. Mă voi lămuri eu, până
la urmă.
Ştii, imi pare tare rău că nu ai avut ocazia să îi întâlneşti pe părinţii mei. Eu aş fi văzut
întâlnirea dintre voi ca pe una vindecătoare pentru noi toţi. Mi-ar fi plăcut să ai ocazia, dar şi
puterea să îi priveşti în ochi şi să le mulţumeşti pentru că au avut timp şi răbdare şi dorinţă de
a-ţi creşte copilul...tău! Copilul pe care l-ai lăsat să te aştepte o viaţă de om! Ai spus "Vin mai
târziu", dar nu ai luat în calcul că în viaţă, uneori, mai târziu poate fi prea târziu! Copilul care
a avut febră, l-a durut în gât...ca pe orice copil, iar ei l-au îngrijit. Eram regina, prinţesa lor.
Aşa spuneau. Şi aşa cum s-au priceput ei, au avut grijă să mă facă să mă simt aşa! Copilul
care avea vise pe care tu nu ai fost acolo să i le asculţi şi să îl încurajezi spunându-i că da,
visele pot deveni realitate. Mai devreme sau mai târziu.
S-au aşternut trei decenii de tăcere între noi. Ai ratat enorm! Si nu cred că va mai fi vreo
şansă, nu în viaţa asta, sigur, de a recupera timpul pierdut!
Dar, să ştii că tu eşti cea care a pierdut! Nu eu!
Ani întregi am plâns de ziua mea, singură, departe de ochii tuturor, întrebându-mă dacă tu

195
chiar îţi aminteşti de Ziua în care m-ai născut.
După ce am devenit mamă prima oară, îmi priveam copilul ore întregi şi mă întrebam cum
poate o mamă, de bună voie să renunţe la pruncul ei. Niciodată nu voi găsi un răspuns pentru
dilema asta. Mi-a fost tare, tare greu şi mie și nici acum nu îmi e prea uşor, dar aş face orice
sa fiu aproape de copiii mei.
Nu te judec. Nu te condamn. Sunt dilemele mele. Atât!
E tăcere între noi. Şi aşa va fi mereu. Dar voi pleca de pe lumea asta cu durerea că eşti cea
mai mare dezamăgire din viaţa mea. Şi, în acelaşi timp, îţi mulţumesc pentru ziua mea de
toamnă când, de fapt, a început cu adevărat, viaţa mea!
Nu pot să nu mă adresez oamenilor din instituţii care se ocupă de copii care au trăit şi trăiesc
experienţele mele, ba chiar mult mai dure. Şi îmi permit să vă rog să uitaţi că ceea ce faceți e
o meserie, un serviciu de la care lună de lună vine un salariu.
Dragii mei, ceea ce faceţi dumneavoastră nu e deloc uşor. Iar dacă nu veniţi cu sufletul în
mijlocul acestor suflete fără vină, să mă iertaţi că îndrăznesc să o spun, dar mai bine alegeţi
alt drum! În ceea ce faceţi dumneavoastră e nevoie, în primul rând, să fii OM! Să fii sensibil
la suferinţa celor care nu poartă nicio vină pentru că au venit pe lume.
Fiţi convinşi că ceea ce faceţi e o misiune nobilă şi nu oricui îi e dat să se ocupe de suflete
abandonate, aruncate de cei care emit pretenţia că sunt părinţi.
Copiii aceştia au dreptul la o viaţă normală! Dar, cel mai mult, au dreptul la iubire. Una cu
adevărat necondiţionată. Şi dacă s-au născut, Dumnezeu are sigur planuri cu ei. Chiar şi
faptul că, prin ei putem vedea dincolo de ceea ce nouă ni se pare a fi normal, poate fi un rost.
Si ei au nevoie de respect, de admiraţie. Gândiţi-vă, măcar, ce oameni minunaţi pot deveni ei
peste ani. Şi, da, chiar e posibil! Avem atâtea exemple de copii abandonaţi care au ajuns
savanţi sau artişti desăvârşiţi, oameni ce au fost exemple puternice de voinţă, de ambiţie,
pentru cei din jur. Poate şi pentru că au ceva anume, magic chiar, de a simţi altfel oamenii şi
omenirea, în ansamblul ei.
E foarte important să îi învăţăm şi pe cei din jurul nostru să treacă peste prejudecăţi, să îi
accepte, dar mai ales, să le fie aproape. Pentru că, oricum, aceşti copii pleacă în viaţă cu nişte
traume de care sunt sau nu, conştienţi.
Aşadar, haideţi, să nu le facem viaţă mai grea decât le-a fost hărăzit sa o aibă!
Cât despre mine şi despre ce a însemnat tot ce am trăit până acum, ce pot să spun?! Am
învăţat că trădarea nu are nume sau poate avea un chip angelic.
Am învăţat că ceea ce trăim e dincolo de puterile noastre omeneşti. Experienţe fericite sau
triste, toate au un rost. TOATE! Dar, ştiu sigur că minunile se fac prin oameni care nu apar

196
întâmplător în viaţa noastră. De aceea, e important să dăm atenţie fiecărui om care vine în
viaţa noastră, oricât de neînsemnat ar părea. Nu totdeauna lucrurile măreţe vin de la oameni
"mari".
Cea mai dureroasă lecţie a fost, pentru mine, trădarea şi abandonul cu zâmbetul pe buze, care
poate veni oricând, oricum, dar nu de la oricine. Ci tocmai de la cine te aştepţi mai puţin sau
deloc. Ea poate veni de la cei care spun de zeci de ori pe zi că te iubesc. De la oamenii pentru
care ai fi gata să urci munţii si să înfrunţi oceanele, ca să le fii aproape.
Iar tu, biet om, pe care unii te-ar crede naiv, îţi petreci restul zilelor întrebând: DE CE? De ce
eu? Ce nu am oferit? Ce nu am permis să primesc?
Ei, însă, merg senini mai departe. Pe când tu, esti condamnat pentru totdeauna la...DOR! Tot
ce ai de făcut e sa înveţi să accepţi, să mergi mai departe cu gândul că, într-o zi, fiecare va fi
răsplătit pentru toate faptele lui.
Şi mi-aş permite un sfat: iubiţi câinii vagabonzi, dar şi oamenii abadonaţi!
Nu aveţi idee ce înseamnă pentru mine faptul că am avut ocazia să scriu, să vorbesc aşa,
despre experienţa mea. Dar vă spun eu: m-am eliberat de o grea povară! Pentru asta,
MULŢUMESC!”

197
7.3 Imagini din arhiva personala a C.M (fotografii primite de la mama biologică la
momentul reîntâlnirii, din perioada de dinainte de abandon.

198
199
C. alături de familia extinsă, înainte de abandon

C. alături de mama biologică

200
Corespondenţă între directoarea Casei de copii şi mama biologică în perioada exprimării
consimţământului în vederea adopţiei C.

201
202
7.4 Experienţa pierderii şi ,,nostalgia originilor". Discuţie în marginea studiului de caz
Adopţia este un proces de-a lungul vieţii care leagă pentru totdeauna mamele biologice, copii
adoptaţi şi familiile adoptive.
Experienţa adopţiei, de-a lungul vieţii, aduce cu sine teme centrale, mai ales pentru cei care
au crescut în adopţii închise. Copiii din 1950, 1960, 1970, care acum sunt adulţi, au crescut
însoţiţi de multă tăcere şi secret.
Prezentarea anterioară a tratat nevoia copiilor adoptaţi de informaţii despre trecutul lor, pe
care le-am numit “povestea vieţii”. De asemenea, prezentarea a abordat problema
“contactului”, ca modalitate de a-i ajuta pe copii să-şi înţeleagă originile.
Una dintre cele mai importante sarcini pentru adoptatori, pe care, de alfel, o consideră şi cea
mai dificilă, este de a veni în întâmpinarea nevoii permanente a copiilor adoptaţi de a primi
din ce în ce mai multe informaţii, în funcţie de etapa de dezvoltare la care se află.
Totuşi, aceste nevoi legate de consolidarea identităţii nu se încheie odată cu transformarea
copiilor în adulţi. Mulţi dintre cei adoptaţi, indiferent de cât de bine sunt pregătiţi şi susţinuţi
de părinţii adoptivi şi indiferent de cât de multe lucruri li s-au spus despre familia lor naturală,
simt această nevoie de a explora, în şi mai mare profunzime, lucruri care se leagă de această
familie – piesa lipsă din puzzle.
Multe persoane adoptate au spus că, pe măsură ce creşteau, aveau gânduri, sentimente şi
întrebări despre originile lor şi despre familiile lor, deşi nu le exprimau deschis în familia
adoptivă. Cercetările efectuate de Tinder, Feast şi Howe265 au arătat că 75% dintre persoanele
adoptate nu au putut vorbi deschis cu părinţii adoptivi despre adopţie, părinţii biologici şi
famile. Motivul principal invocat a fost acela că nu au vrut să-şi necăjească părinţii adoptivi,
să-i facă să creadă că nu au fost părinţi suficient de buni sau că nu îi iubesc.
Unele persoane adoptate simt nevoia de a afla mult mai multe despre originile lor. Unii se
mulţumesc cu informaţii generale, în vreme ce alţii doresc să-şi caute şi să intre în contact cu
membrii familiei biologice. Acest lucru nu este posibil întotdeauna, în special în cazurile în
care copilul a fost abandonat sau nu mai există evidenţe despre familie. Situaţia diferă de la
ţară la ţară în ceea ce priveşte dreptul celor adoptaţi de a avea acces la informaţii din dosare
oficiale. Unele ţări sunt deschise, altele nu.
Accesul adoptatului la informaţii vizând originile sale şi contactarea părinţilor
fireşti/rudelor biologice. Reglementări legislative actuale în România

265
Liz Trinder, Julia Feast, David Howe, The Adoption Reunion Handbook, John Wiley & Sons Ltd, 2004.

203
Persoanele adoptate au dreptul, consacrat prin lege, de a-şi cunoaşte originile şi
propriul trecut şi beneficiază de sprijin în realizarea demersurilor vizând contactarea
părinţilor fireşti sau a rudelor biologice. Persoanele adoptate care deţin informaţii asupra
identităţii părinţilor fireşti sau a rudelor biologice pot solicita Autorităţii Naţionale pentru
Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie(ANPDCA) sprijin pentru realizarea demersurilor
vizând contactarea acestora.
Facilitarea contactării părinţilor fireşti sau a altor rude biologice, sub diverse forme -
întâlniri, corespondenţă, convorbiri telefonice, se realizează numai dacă există acordul
privind contactarea şi, după caz, pentru prelucrarea datelor cu caracter personal al
persoanelor a căror contactare a fost solicitată.
Dacă adoptatul nu are capacitate deplină de exerciţiu, ANPDCA iniţiază
demersurile de contactare, numai dacă acesta a participat la cel puţin o şedinţă de
consiliere din care să rezulte că este echilibrat psihoemoţional. Consilierea poate fi
realizată de către direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului
(precum şi de Organismul Privat Autorizat sau de cabinete individuale, cabinete asociate sau
societăţi civile profesionale de asistenţă socială şi/sau de psihologie, care au încheiat
convenţii cu ANPDCA).
Informaţiile referitoare la locul naşterii, traseul instituţional şi istoricul personal,
respectiv social, familial, medical al persoanelor adoptate, pot fi furnizate de către
ANPDCA la solicitarea oricărei persoane, minore sau majore, care cunoaşte faptul că a fost
adoptată, fără a se dezvălui însă identitatea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice.
Informaţiile care atestă adopţia pot fi furnizate numai persoanelor care au dobândit capacitate
deplină de exerciţiu.
Informaţiile vizând identitatea părinţilor/rudelor biologice pot fi solicitate doar de către
persoana adoptată care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi care a obţinut
autorizarea instanţei pentru acces la informaţiile aflate în posesia oricăror autorităţi publice
cu privire la identitatea părinţilor fireşti/rudelor biologice. În cazul în care persoana
adoptată este minoră, aceste informaţii pot fi dezvăluite de către ANPDCA, numai pentru
motive medicale, fără a fi necesară autorizarea instanţei, la cererea oricăruia dintre adoptatori,
a adoptatului ori a reprezentantului unei instituţii medicale.
Pentru a obţinte autorizarea instanţei de dezvăluire a identităţii părinţilor fireşti
persoana adoptată se adresează cu acţiune la tribunalul în a cărui rază teritorială se află
domiciliul acesteia.
Anterior sesizării instanţei judecătoreşti, adoptatul are obligaţia de a solicita ANPDCA

204
eliberarea unui document care să ateste realizarea adopţiei şi dacă înainte de adopţie acesta a
avut stabilită filiaţia faţă de cel puţin unul dintre părinţii biologici, precum şi de a participa la
cel puţin o şedinţă de consiliere din care să rezulte dacă adoptatul este echilibrat din punct
de vedere psihoemoţional.
Consilierea prevăzută mai sus, poate fi realizată de către Direcţia în a cărei rază
teritorială se află domiciliul adoptatului (precum şi de OPA sau de cabinete individuale,
cabinete asociate sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială şi/sau de psihologie,
care au încheiat convenţii cu ANPDCA). Realizarea activităţii de consiliere se atestă prin
întocmirea unui raport de consiliere, care se comunică adoptatului.
De ce caută cei adoptaţi?
Studiul realizat de Howe şi Feast (2004)266 a relevat faptul că motivul pentru care persoanele
adoptate pornesc în această călătorie a căutării este că ele doresc să îşi satisfacă o curiozitate
elementară: care le sunt originile (82%). Ei vor să-şi consolideze identitatea şi să găsească
răspunsuri complete la întrebările “cine sunt eu?” şi “de unde vin?”. Unele persoane adoptate
vor să-şi întâlnească chiar rudele. Deşi există anumite evenimente importante din viaţă care
pot declanşa această dorinţă de a afla mai multe informaţii despre originile sale (naşterea
propriului copil, moartea unui părinte adoptiv, etc.), nu acesta este motivul principal pentru
care o persoană adoptată porneşte în această căutare. De exemplu, doar 3% dintre persoanele
care au făcut obiectul studiului respectiv au spus că motivul pentru care au dorit să-şi caute
familia biologică a fost moartea părintelui/părinţilor adoptivi.
Cine caută şi ce caută?
Atât femeile, cât şi bărbaţii caută informaţii despre rudele lor de sânge, dar o statistică arată
că numărul femeilor este mai mare decât al bărbaţilor. Media de vârstă, atât la femei, cât şi la
bărbaţi, este de 30 de ani, dar aceasta nu înseamnă, desigur, că cei mai tineri sau mai în vârstă
nu fac acest lucru.
Cele mai multe persoane adoptate doresc răspunsuri la întrebări de bază cu privire la
condiţiile care au dus la adopţie, mediul familial din care provin şi informaţii de natură
medicală. Dar sunt, de asemenea, curioşi să afle şi cum arată rudele şi cu cine seamănă ei din
familie. Asemănarea fizică pare să fie foarte importantă pentru persoanele adoptate.
Cele mai multe persoane din studio, care au decis să îşi caute familia biologic, au început prin
a-şi căuta mama (75%), dar au sperat că vor găsi şi alte rude, cum ar fi tatăl şi fraţii. Nu toţi

266
David Howe, Julia Feast, Adoption, Search and Reunion. The Lonh-Term Experience of Adopted Adults,
British Association for Adoption and Fostering, 2004.

205
cei intervievaţi s-au implicat activ în căutarea acestora. Unii dintre ei s-au mulţumit cu
informaţiile pe care le aveau. Alţii au spus că şi-ar fi dorit să-şi găsească rudele de sânge, dar
că nu doreau să-i supere pe părinţii adoptivi sau să le complice viaţa.
De ce unele persoane adoptate nu caută?
Studiul realizat de Howe şi Feast a inclus persoane adoptate care nu luaseră nici un fel de
iniţiativă de a căuta informaţii sau rude de sânge. Motivele principale pentru care nu au făcut
acest lucru au fost, în primul rând, faptul că simţeau că părinţii adoptivi sunt “adevăraţii” lor
părinţi şi nu doreau să îi supere pe aceştia. Apoi, se temeau că informaţiile pe care le-ar putea
afla ar fi neplăcute şi i-ar întrista. De asemenea, unii au spus că nu se simt suficient de
puternici din punct de vedere emoţional.
Perspectiva părinţilor biologici
Ca şi persoanele adoptate, unii părinţi biologici vor să ştie ce s-a întâmplat cu copiii lor după
ce au fost adoptaţi. Ar dori să ştie dacă trăiesc şi sunt fericiţi.
Studiul realizat de Triseliotis ş.a. (2005), care s-a concentrat asupra experienţelor părinţilor
adoptivi şi biologici în acest proces de căutare şi regăsire a arătat faptul că nu toate mamele
biologice folosesc această ocazie de a apela la un serviciu intermediar, pentru că ele
consideră că iniţiativa trebuie să-i aparţină celui adoptat.
Impactul căutării şi reîntâlnirii
Multor persoane adoptate le este teamă să nu îşi supere părinţii adoptivi şi, de aceea, nu le
mărturisesc acestora dorinţa lor de a obţine mai multe informaţii şi de a-şi căuta familia
biologică. Triseliotis a subliniat faptul că majoritatea părinţilor înţelege, de fapt, căutarea
copiilor lor şi dorinţa de a afla mai multe despre părinţii lor fireşti, deşi, pe de altă parte, sunt
îngrijoraţi de felul în care această reuniune le va afecta relaţia. Mulţi părinţi adoptivi au
recunoscut, totuşi, că temerile lor au fost neîntemeiate. Studiul a arătat faptul că, pentru cei
mai mulţi, relaţiile stabilite în copilărie cu părinţii adoptivi sunt puternice şi durabile. Copiii
adoptaţi i-au asigurat pe părinţii lor adoptivi că vor rămâne în continuare “mami şi tati”, iar în
unele cazuri, această căutare le-a consolidat şi mai bine relaţia. Ca rezultat al acestui proces,
se întâmplă chiar ca părinţii adoptivi să menţină contactul cu familia biologică.
Rezultatele căutării şi contactării rudelor naturale
Cele mai multe persoane adoptate (80%), care au făcut acest lucru, spun că experienţa a fost
pozitivă şi satisfăcătoare. Majoritatea părinţilor adoptivi şi biologici împărtăşeşte această
părere.
Pentru cei mai mulţi, accesarea informaţiilor despre origini şi familie şi/sau contactul cu
familia biologică reprezintă o consolidare a identităţii lor, le sporesc încrederea în sine şi le

206
conferă un sentiment de deplinătate, ceea ce are un impact pozitiv asupra relaţiilor pe care le
au cu alte persoane. Pe mulţi, aceste demersuri i-au ajutat să „umple acele goluri pe care le
simţeau în viaţa lor şi să se simtă mai conectaţi”.
Deşi, cei mai mulţi adoptaţi au primit un răspuns pozitiv din partea rudelor biologice, există
şi un procent mic, de sub 10%, de persoane care au fost respinse de acestea. Acest răspuns nu
a fost uşor de acceptat, lăsându-i pentru mult timp pe cei implicaţi încărcaţi cu sentimente de
dezamăgire şi frustrare. Chiar şi aşa, cei mai mulţi dintre cei respinşi au spus că nu regretă că
au făcut acest lucru, pentru că această căutare le-a dat oricum ocazia să afle mai multe lucruri
despre trecutul lor şi să afle răspunsuri la multe întrebări importante.
Studiile au arătat că persoanele adoptate şi rudele naturale pot forma relaţii de durată. Studiul
realizat de Triseliotis a relevat faptul că, la 8 ani după prima întâlnire, 70% dintre aceştia
menţinuseră contactul direct, iar 86% aveau un contact indirect.
Adopţia are implicaţii pe viaţă şi nu se încheie odată cu emiterea hotărârii judecătoreşti care o
validează. Căutarea informaţiilor, a rudelor biologice şi încercarea de a stabili contacte
reprezintă un proces îndelungat de schimbare şi adaptare. Încărcătura emoţională este foarte
mare pentru toţi cei implicaţi, fie ei persoane adoptate, familii biologice sau adoptive.
Implicaţii pentru activitatea practică
 Toate componentele triunghiului adopţiei au nevoie să aibă acces la sprijin, informaţii,
consiliere şi alte servicii, pe tot parcursul vieţii.
 Sprijinul este crucial, în perioada adolescenţei.
 Părinţii adoptivi trebuie să se simtă în largul lor, când vorbesc despre adopţie.
 Continuitatea informaţiilor cu privire la familia biologică este vitală, în copilărie.
Dezvăluirea adopţiei
Încă se mai întâlnesc cupluri care afirmă că nu este necesar să dezvăluie fiilor lor realitatea
adopţiei. Posibilitatea ascunderii de copil a situaţiei de fiu adoptat, este văzută de către cuplu
ca o modalitate de a proteja copilul de eventualele traume. Informarea asupra evenimentului
adopţiei este o problema de mare relevanţă în adopţie. Când informarea este realizată cu
claritate, părinţii adoptivi demonstrează convingerea intimă de a fi părinţi, mama si tatăl
copilului, născut de alţii si adoptat de ei.
Este vorba de a povesti copilului despre originile sale încă de la începutul experienţei de
încredinţare în vederea adopţiei. Independent de vârsta acestuia, acţiune ce va fi realizată fara
să aşteptăm creşterea copilului (când va fi oricum legat afectiv de familie) şi deci, în
consecinţă, poate fi informat fără a-i produce traume.

207
 În schimb, traumele există, însoţite de percepţia că a fost minţit şi este necesar a fi făcută,
în aceste cazuri, o muncă îndelungată de restructurare a imaginii de sine, tulburată de
informarea întârziată.
Disponibilitatea părintelui adoptiv de a informa copilul, cu modalităţile pe care
circumstanţele le cer si de fiecare dată cu referire la adevăr, chiar de atunci de când intră în
familie, deşi la vârsta fragedă nu poate să înţeleagă, demonstrează capacitatea cuplului de a fi
rezolvat conflictele mai vechi legate de sterilitate.
Respectul fata de originile copilului
Cunoaşterea propriilor rădăcini este un drept al tuturor care trebuie satisfăcut fară a crea
frustrări inutile; răspunsurile ambigue sau reticente pot provoca şi mai multe întrebări, evoca
spectrul de "tare ereditare" al unei "ruşini" originare, a unei "culpe" iniţiale. Persoanele care
nutresc dubii despre "tarele ereditare", despre inferioritatea anumitor etnii faţă de altele nu
sunt apte pentru a face o adopţie.
Unicul element care poate evita producerea unei culpe dăunătoare este seninătatea
părinţilor față de răspunsurile pe care ei le dau. Nu este doar o chestiune de conţinut, ci și de
formă: chiar şi o realitate dureroasă poate fi îndulcită dacă este prezentată într-un mod
liniştitor de către părinţi si, mai ales dacă aceştia nu demonstrează că vor să o evite sau să
fugă de ea. Nu are niciun sens să interpretăm întrebările fiilor ca fiind rău-intenţionate:
aceasta nu înseamnă că ei nu o duc bine cu părinţii lor, că doresc să îi abandoneze, ca să îşi
caute altă familie. Sunt doar în căutarea unei asigurări, expresia unei duble nevoi: aceea de a-
și cunoaşte propriile origini şi aceea de a şti că aceste origini nu ascund nimic ruşinos sau o
vină.
Așa cum respectăm, nu doar prin cuvinte, ci și prin comportamentul de zi cu zi pe cei
care i-au adus pe lume, la fel acesta este unicul mod de a respecta copilul, de a-i da maximul
de posibilităţi de a fi fericit şi senin.
Nu în ultimul rând, se vor adăuga dificultăţile ce derivă din "punerea între paranteze" a
trecutului, din negarea și alterarea propriilor amintiri, între care şi imaginea de sine, pe care
copilul şi-a construit-o şi care poate deveni şi ea incongruentaă şi fragmentară.
În capitolul de faţă au fost urmărite obiective precum:
Să înţelegem călătoria de-a lungul vieţii în adopţie;
Să înţelegem motivele comune care-i fac pe oameni să caute;
Să vedem diferenţele dintre căutare şi regăsire.

208
Concluzia studiului este că, privind înapoi peste ani, de la data adopției în prezent, starea
copiilor aflați în dificultate, sub masură de protecție a statului, s-a ameliorat, în ceea ce
privește probleme de atașament, în urma adopției. Fapt care dovedește că adopția reprezintă o
intervenție adecvată în ceea ce privește protecția și rezilienţa copilului. Atunci când copilul
nu poate crește în cadrul familiei sale naturale, adopția reprezintă o alternativă optimă.

209
 CONCLUZII

Lucrarea prezentă constituie demersul întreprins și efortul depus la școala doctorală în

perioada celor trei ani de formare științifică teoretică și practică în domeniul sociologiei în
general și protecției copilului în particular.
Protecția familiei, în general, și a copilului, în special, reprezintă obiective de prim rang
ale oricărei societăți, constituind, totodată, unul din primii pași pentru depășirea crizei morale
și sociale ce marchează statul nostru la începutul sec. XXI. Totodată, protecția drepturilor
copilului, în general, și protecția alternativă prin adopție, în special, a fost si este preocuparea
legislatorilor, a diferitelor autorități și instituții publice, atât în context internațional, cât și pe
plan național. Factorii de natură politică, socială, culturală și psihologică generează gradul de
complexitate al fenomenului, iar deasupra tuturor se situează responsabilitatea imensă de a
respecta interesul superior al copilului. Avand în vedere toate acestea, am inițiat o cercetare
asupra complexității adopției, din mai multe perspective: sociologică, istorică, juridică,
antropologică și nu în ultimul rând ca formă de protecție a copilului, altfel spus, o abordare
multidisciplinară.
Natura juridică a adopției, ca și noțiunea ei este una controversată. Astfel, poate fi
definită ca fenomen, proces, act sau forma de protecție a copilului. Complexitatea adopției,
provocările sale, recompensele și dificultățile care apar au nevoie de mai multă atenție din
partea specialiștilor, publicului larg, părinților adoptivi, comunității. Specialiștii pot fi
influențați de prejudecățile existente în societate, de cultură, în relație cu adopția, ca spre
exemplu opinia că adopția este a doua modalitate eficientă pentru întemeierea unei familii,
copiii adoptați au probleme iremediabile, copiii adoptați au dificultăți, fiind vina parintilor.
În acest sens, investigația realizată pe tema adopției copilului, ca formă de protecție a
acestuia, a fost aprofundată prin cercetarea motivației adopției copiilor în dificultate și în
special, a celor greu adoptabili, cu nevoi speciale.
O perspectivă diacronică asupra adopției este punctul de plecare al acestui proiect de
cercetare și are meritul de a pune în evidență aspectele universale ale acesteia și variabilele
culturale. Adopția ca fenomen general uman este întâlnit în toate culturile și momentele
istorice. Caracterul său universal uman califică abordarea adopției din perspectiva
antropologică, respectiv ca manifestare într-o anumită cultură și într-o anumită societate.
Aspectele universale ale adopției țin de caracterul universal al anumitor nevoi umane. O
astfel de nevoie este cea de conservare și transmitere prin urmași a unui patrimoniu, material
sau valoric.

210
 Trecerea în revistă a adopţiei în câteva spaţii culturale reprezentative precum
Mesopotamia, India, China, Oceania, Grecia antică, Roma antică, Japonia, spaţiul cultural
creştin arată că fiecare dintre acestea au o amprentă specifică în ceea ce priveşte adopţia. În
toate culturile există însă, un fir roşu al practicii adopţiei: nevoia transmiterii mai departe a
unei moşteniri materiale sau culturale printr-un descendent al familiei. Adopţia are această
funcţie socială şi reprezintă o invenţie socială pentru familiile care, dintr-un motiv sau altul,
nu puteau avea copii.
Consider că merita subliniată schimbarea în ceea ce privește adopția adusă de spațiul
cultural creștin. Este vorba de descărcarea adopţiei de funcţiile de transmitere a patrimoniului
material, de status sau a îndatoririlor religioase bazate pe cultul strămoşilor. Creştinismul este
o religie universală în care toţi oamenii sunt egali în calitate de fii ai lui Dumnezeu, statusul
social devine deschis oricui prin prisma străduinţelor şi meritelor sale faţă de semeni şi de
Dumnezeu. Pe de altă parte, transmiterea bunurilor spirituale este mai importantă decât
transmiterea bunurilor materiale. Ca atare, adopţia îşi pierde funcțiile sociale avute în
antichitatea greco-latină. Pentru o bună perioadă de timp, adopţia îşi pierde aceste funcţii
sociale ale transmiterii moştenirii, bunurile urmând să intre în patrimoniul Bisericii. Înfierea
spirituală, prin naşii de botez, înlocuieşte adopţia pentru o bună perioadă din istoria spaţiului
cultural creştin.
Aceste succinte ilustrări ale adopţiei în diverse culture, pun în evidenţă caracterul
antropologic variat al adopţiei ca fenomen social. Adopţia, înainte de a reprezenta o formă
placidă de legiferare juridică, ascunde în spatele ei mentalităţi, viziuni religioase sau funcţii
sociale foarte terestre. Fapt pentru care ea poate fi cu succes abordată dintr-o perspectivă
antropologică şi sociologică.
Teza încearcă și o descriere a adopţiei sub lupa schimbărilor şi mecanismelor concrete
aduse în lumea contemporană adopţiei. Ea capătă un caracter mai tehnic şi mai ideologic, dar
nu în ultimul rând, unul strict legat de posibilităţi şi funcţii sociale. Din perspectiva
caracterului tehnic, în aceasta parte a tezei se menţionează o serie de influenţe asupra deciziei
şi procesului de adopţie în societatea contemporană, precum accentuarea caracterului juridic
al adopţiei, văzută ca un contract, progresul medical şi apariţia reproducerii asistate,
intervenţia prin politici sociale şi alocaţii în sprijinul persoanelor care adoptă un copil,
diminuarea posibilităţii de a avea copii pe cale naturală pe fondul declinului instituţiei
familiei şi de asemenea al creşterii infertilităţii.
Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea şi continuat în secolul al XX-lea, adopţia
trece în lumea occidentală treptat, din domeniul informal şi privat al actelor de voinţă

211
caritabile în cel al reglementării legislative la nivel naţional şi, mai cu seamă în a doua
jumătate a secolului al XX-lea, la nivel internaţional. Se poate vorbi de codificarea juridică
a procesului adopţiei, adica sublinierea demersului de raţionalizare prin reguli de drept a
procesului adopţiei. Astăzi, procesul de adopţie la nivel internaţional a căpătat o formă
standardizată în ceea ce priveşte etapele acestui proces, cu nuanţele de rigoare la nivelul
legislaţiilor naţionale. În esenţă însă, se poate vorbi despre tendinţa de universalizare a
reglementării juridice a adopţiei. Acest tip de reglementare are în vedere impunerea de
standarde în ceea ce priveşte adopţia internaţională şi prevenirea cazurilor de traficare a
copiilor. Este vorba în acest caz de Convenţia de la Haga asupra Protecţiei Copiilor şi
Cooperării în Materia Adopţiei Internaţionale din 1993, ratificată de România prin Legea nr.
84 din 1994. De asemenea, prin aderarea statelor la astfel de convenţii internaţionale se
urmăreşte adecvarea normelor din legislaţia naţională referitoare la adopţie la standardele
internaţionale privitoare la drepturile şi protecţia copilului.
Prezentarea în lucrare a unei taxonomii a tipurilor de adopţie şi a modurilor în care ea se
realizează reprezintă o ilustrare adecvată a fenomenului social al adopţiei. Sunt prezentate,
în acest sens, adopţia închisă şi adopţia deschisă, adopţia naţională şi adopţia internaţională,
adopţia adulţilor, adopţia de către rude, părinţi vitregi sau cupluri de acelaşi sex. Toate aceste
sunt forme specifice ale adopţiei din secolul al XX-lea.
În ceea ce priveşte modurile de realizare a adopţiei, am avut în vedere întrucâtva,
dimensiunea instrumentală a procesului adopţiei, faptul că ea se realizează prin instituţii,
agenţii guvernamentale sau private sau prin persoane fizice, ,,facilitatori", direct de către
părinţii biologici. O altă taxonomie a adopţiei se bazeaza pe locul de provenienţă al copiilor
adoptaţi: care provin din familii biologice, din centre de plasament sau sunt un rezultat al
concepţiei asistate.
Familia este punctul final al procesului de protectie a copilului prin intermediul adopției.
De aceea, consider că a fost absolut oportună abordarea familiei și adopției din perspectiva
sociologică. Totodată, ea este cadrul fundamental fără de care nu se poate realiza o
conceptualizare și înțelegere satisfăcătoare a părților implicate în procesul adopției: părinții
biologici, părinții adoptivi și copilul adoptat. Familia stă la începutul și la sfârșitul adopției,
ea este alfa și omega ale individului uman. Adopția aduce în discuție, deopotrivă, funcțiile și
disfuncțiile familiei. Teoriile reprezentative ale macrosociologiei: teoria analizei sistemice și
teoria analizei structurale încearca să ofere o explicație a familiei din perspectiva
instituțională, în timp ce interactionismul simbolic și etnometodologia sunt teorii din zona

212
microsociologiei, preocupate de studierea interacțiunilor dintre indivizi în context și secvențe
de viață concrete.
Din perspectiva cercetării adopției, ca realitate socială, teoriile macrosociologice
despre familiei pot fi un cadru interpretativ adecvat pentru adopție din perspectiva funcțiilor
acesteia în diverse societăți. Pe de altă parte, teoriile microsociologice despre familie au
relevanță mai mare pentru fenomenul adopției în contextul punerii accentului pe dezvoltarea
individuală a copilului, susținută în prezent de teoria atașamentului a lui John Bowlby sau de
teoria drepturilor copilului. Această preocupare pentru abordarea individualizată a protecției
copilului fiind exprimată în lumea occidentală prin tendința de dezinstituționalizare și plasare
a copiilor în forme mai apropiate de interacțiunea de tip familial, plasarea la asistenți
maternali și, ca solutie optimă, de succes, adopția.
Teoriile explicative ale adopției și funcțiile familiei prezintă câteva perspective integrative
contemporane ale adopției. Este vorba de perspectiva antropologică, perspectiva socială și
perspectiva psihologică. Perspectiva antropologică a adopției are drept nucleu conceptual
filiația naturală, de sânge, ca fenomen general uman, iar în cazul adopției, filiația artificială.
Ea este regăsibilă în toate culturile cu variații contextuale, legate de câteva funcții majore
ale adopției, respectiv, funcția de transmitere trans-generațională a unui patrimoniu material
sau spiritual, de sudare a unei alianțe sociale sau de transfer afectiv a sentimentelor parentale
către copilul adoptat în lipsa unuia biologic. Perspectiva socială a adopției este regăsibilă în
teoriile sociologice despre familie și în teoriile despre reprezentările sociale, referitoare, de
exemplu, la stigmatizare. Din perspectiva teoriilor sociologice sistemice despre familie,
adopția este pusă în corelație cu funcțiile familiei. Abordarea adopției prin intermediul
teoriilor microsociologice, precum interacționismul simbolic, va pune adopția în lumina
edificării reciproce a copilului adoptat și a părinților adoptivi, fiind din acest punct de vedere
strâns legată cu teorii, precum teoria stresului și a copingului. Abordarea psihologică a
adopției, este foarte bine reprezentată de teoria atașamentului, cu accent pe asigurarea
nevoilor afective de bază ale copilului în procesul dezvoltării sale. Cel mai potrivit cadru
pentru o dezvoltare firească fiind familia naturală, iar atunci când aceasta lipsește, familia
adoptivă.
În ceea ce privește Actorii sociali ai adoptiei: copilul, părinții naturali și părinții
adoptivi au fost prezentați în acest proiect de cercetare într-o formă nuanțată din perspective,
precum posibile predispozitii biologice, psihologice, sociale si juridice,, în funcție de
relevanța acestora pentru fiecare caz în parte. Practic, drepturile copilului postulate în

213
Convenția ONU cu privire la drepturile copilului sunt drepturi cu caracter general care se
regăsesc în legislațiile diferitelor țări în forme diferite, în funcție de particularitățile naționale.
Un loc aparte în această teză de doctorat a fost acordat copilului în dificultate.
Capitolul al IV-lea, Copilul aflat în dificultate. Dimensiunea clinică şi rezilienţa în adopţie,
încearcă să circumscrie problematică copilului aflat în dificultate, primul pas este definirea
şi clarificarea termenului ,,copil aflat în dificultate", al doilea pas este plasarea temei
copilului aflat în dificultate în context românesc, al treilea pas este aducerea în discuţie a
dimensiunii clinice în cazul copiilor instituţionalizaţi de timpuriu, un caz special al copilului
aflat în dificultate în România, ultimul pas este legat de logica protecţiei copilului aflat în
dificultate, respectiv intervenţia de tip rezilienţă.
Așadar, prima parte a tezei este preponderent teoretică, însă partea a doua a lucrării este o
cercetare empirică în domeniul complex al adopției copilului în dificultate și în special a
copilului greu adoptabil.
Baza practică a cercetării efectuate include analiza activității profesionale, desfășurată de
către autoarea tezei, în calitate de șef birou din cadrul locului de muncă Biroul Adopție și
postadopție, precum și de prerogativele de responsabil de caz a persoanelor/familiilor
adoptive.
Scopul lucrării vizează analiza dinamicii și complexității adopției la nivel județean și
național pe o perioadă de 10 ani, cu accent pe perioada ultimilor trei ani 2016-2019.
Cercetarea empirică se subsumează totodată, obiectivului general al lucrării, respectiv analiza
adopţiei copilului aflat în dificultate - alternativă optimă la care statul apelează când familia
nu doreşte să dezvolte legături cu copilul sau când acest lucru nu este posibil. Complexitatea
adopției, provocările sale, recompensele și dificultățile care apar au nevoie de mai multă
atenție din partea specialiștilor, publicului larg, părinților adoptivi, comunității.
Cercetarea cantitativă și cercetarea calitativă (capitolele VI si VII) susțin suportul teoretic
dezbătut în celelalte capitole, completând imaginea complexității procesului de adopție a
copilului în dificultate sau a copilului greu adoptabil. Strategia metodologică s-a axat pe
metode specifice cercetării cantitative și calitative. Un loc aparte în metodologia cercetării
este acordat metodei Poveste de viată. Astfel, ultimul capitol al lucrării Căutarea și regăsirea
-Studiu calitativ: Povestea unui adult adoptat reprezintă o cercetare calitativă pornind de la
povestea vieții unei persoane adulte, adoptată în copilarie. Căutarea şi regăsirea se referă la
procesul prin care adulţii adoptaţi încearcă să afle mai multe informaţii despre originile lor.
Pentru aceasta, ei merg pe urmele membrilor familiei biologice şi chiar îi întâlnesc. Prin
“căutare şi regăsire”, ducem povestea adopţiei la momentul în care copii adoptaţi devin adulţi.

214
Dintre metodele de cercetare calitativă, povestea vieţii ne ajută să înţelegem mai bine
traiectoria psihosocială a persoanei intervievate. Interviul de tip povestea vieţii oferă un
model ce poate fi aplicat în multe discipline: sociologie, antropologie, etnologie, istorie,
psihologie, consiliere şi terapie. Povestea vieţii este interdisciplinară. Cel ce alege să-şi
mărturisească frântură de viaţă se poate cunoaşte mai bine decât înainte pe sine, pe alţii,
misterul vieţii şi universul în care trăieşte. Cercetarea calitativă de acest tip este valoroasă
pentru că redă dimensiunea subiectivă, cu tensiunea existențială de experiență unicat a
actorilor implicați în procesul adopției. Din povestea acestui adult transpare experiența
atașamentului nesecurizant și a rezilienței reciproce, a copilului și a părinților adoptivi și
povestea ridică problema dreptului la identitate a copilului, la cunoasterea datelor despre
originea și trecutul său, dreptul la regăsire/ reunire.
Pentru înregistrarea obiectivă a dinamicii adopțiilor a fost utilizat un sistem de referință
axat pe indicatorii de evaluare a dinamicii adopțiilor în județul Argeș, pe o perioadă de 10
ani, și ca perioadă de referință anii 2016-2019, care a fost influențată de modificările
legislative din 2016, moment al implementării unei proceduri particulare a adopției copilului
greu adoptabil. Pornind de la acești indicatori s-au făcut o serie de comparații, observații
asupra ponderii procentului copiilor aflați în dificultate adoptați în raport cu numărul de copii
adoptați în județul Argeș și la nivel național și s-au descifrat preferințele, opțiunile,
motivațiile părinților adoptive în raport cu această categorie de copii. Dintre rezultatele
reieșite din cercetare amintim: la finalul anului 2017, la nivel naţional erau 3.257 de copii
declaraţi adoptabili (sursa Registrul ANC), din care 2.362 erau declaraţi greu adoptabili şi
doar 2652 de familii au atestat de familie adoptatoare. Așadar, în prezent nu există nici măcar
o relaţie de 1 la 1 între copiii adoptabili şi familiile care doresc să adopte. Ba mai mult, 85,5%
din familii doresc să adopte copii mai mici de 7 ani (79% doresc copii mai mici de 3 ani), iar in
centrele rezidentiale doar 9,7% dintre copii au vârsta sub 7 ani. Concluzia este că procesul de
potrivire, indiferent cât de bine ar putea fi realizat, nu poate compensa aceste diferenţe şi, deci,
este nevoie să se acţioneze intens pentru a găsi o familie şi pentru acesti copii. Totodată, aceste
date demonstrează parțial, și, perioada mare de așteptare pentru adopție.
De un real folos pentru toti cei implicati în procesul de adopție este prezentarea cu
claritate a demersului de adopţie conform traseului admnistrativ la nivel național. Este vorba
de şase paşi sau etape: 1.Predarea dosarului la biroul de adopţie; 2. Deschiderea procedurii
de adopţie (DPA); 3. Potrivirea teoretică în vederea adopţiei (PTA); 4. Potrivirea practică în
vederea adopţiei (PPA); 5. Încredinţarea în vederea adopţiei ; 6. Încuviinţarea/ Revocarea.

215
 Conform obiectivelor propuse în cercetare s-a pornit de la câteva prezumții și ipoteze.
Astfel, presupoziția care consideră ca sursa de proveniență a copiilor adoptați este sistemul de
protectie a copilului, iar numărul de copii din sistemul de protecție va scădea datorită creșterii
numărului adopțiilor acestora, s-a confirmat parțial, deoarece s-a constatat că acest numar s-a
diminuat, dar nu numai datorită adopțiilor, ci și alți factori, cauze etc. (In anul 2010, erau
64.878 de copii în sistemul de protective, iar la sfârșitul anului 2018, se regăsesc 52.783 de
copii).
Cele trei ipoteze s-au confirmat: cei mai mulți copii sunt adoptați de familiile unde au
fost dați în plasament (atașamentul dezvoltat între copil și familia de plasament este
elementul fundamental); motivația familiei adoptive centrată pe copil, pe angajarea,
implicarea în creșterea și educarea copilului, indiferent de problemele medicale,
comportamentale ale copilului familiei adoptive și, nu în ultimul rând, rolul serviciilor de
calitate de asistență și consiliere oferite pe parcursul procesului, demersului de adopție
determină finalizarea pozitivă a actului de adopție. Analiza motivației adopției este una din
căile care aduc la suprafață, atât expectanțele părinților adoptivi, dar, în mod indirect, și
reprezentările sociale remanente despre adopție. La un prim nivel al analizei declarațiilor
părinților, în cadrul interviurilor acordate în cadrul focus – grupului organizat cu părinții
adoptivi de copii greu adoptabili despre motivația de a adopta, s-au desprins două tipuri de
motivații: care pun în evidență interesul părintelui adoptivi și altele care afirmă interesul
copilului.
O contribuție originală care se dovedește a fi utilă lucrătorilor în domeniu o constituie
Ghidul de interviu care se adresează familiilor în intenția cărora este adopția unui copil greu
adoptabil.
Întreaga lucrare poate fi o sursă de documentare pentru specialiștii în domeniul
protecției copilului, în domeniul juridic, al psihologilor, sociologilor și asistenților sociali
implicați în acest process.
Din lucrare transpare și necesitatea de îmbunătățire a legislației care să conducă, în final,
la scurtarea timpului în care se derulează procesul de adopție. Astfel, pe de o parte, sunt
necesare măsuri pentru mediatizarea adopţiei copiilor aflaţi în instituţii rezidenţiale (de
vârste mai mari, cu dizabilităţi/ probleme de sănătate), iar pe de altă parte, este nevoie de
flexibilizarea legislaţiei, pentru a acorda mai multor copii şansa de a trăi într-o familie. De
asemenea, este necesară luarea unor măsuri care să permită declararea unui număr mai mare
de copii ca fiind adoptabili, în condiţiile în care, în ultimii ani, în mod constant, numărul de
persoane/ familii apte să adopte a fost mai mare decât al copiilor adoptabili. Prin mediatizarea

216
adopţiei se poate contribui şi la reducerea percepţiei negative a opiniei publice asupra
familiilor care vor să adopte. Utilizarea exemplelor pozitive poate fi o strategie de succes în
promovarea adopţiei, nu numai în acţiunile de mediatizare, dar şi prin participarea acestora la
grupuri de suport pentru viitori părinţi adoptivi, în cadrul DGASPC-urilor.
Din lucrare mai sunt desprinse câteva sugestii pentru creșterea calității serviciilor de
adopție și postadopție :
- În vederea participării la derularea procesului de adopție, specialiştii trebuie să se
pregăteasca prin participarea la conferințe cu teme despre studii de caz, management de caz,
studiul dosarelor;
- Specialiștii în domeniul adopției trebuie să fie pregătiți în ceea ce privește asistența și
consilierea părinților care sunt în situația de a renunța la propriul copil, acest moment este
unul tensionat, uneori o traumă pentru mamele biologice și trebuie să fie ajutate în
prelucrarea propriei suferințe și depășirea situației de criză, reprezentată de renunțarea la
copil;
- Specialiştii vor planifica, conduce şi evalua activităţile de formare pentru părinţii care se
gândesc să primească copii în adopţie și, în acest sens, trebuie să aibă o pregătire,
competențele necesare;
- Intrarea copiilor în adopţie înseamnă o schimbare radicală în viaţa copiilor. Ea trebuie
pregătită cu multă atenţie, pentru ca schimbarea să constituie un eveniment fericit în viaţa
copiilor şi a familiei adoptive. Pentru aceasta, specialiştii vor pregăti copiii pentru adopţie,
deoarece pentru oricine, schimbarea bruscă a mediului de viaţă reprezintă un puternic factor
de nelinişte şi de tulburare, ceea ce poate naşte la copii reacţii de anxietate, dezadaptative;
Pentru perioada postadopţie, sunt propuse următoarele:
• lărgirea paletei de servicii postaodpţie şi a furnizorilor acestor servicii, prin unităţi din
secotrul de stat şi privat;
• formarea unor grupuri de suport şi de rețele la nivel de judeţean cu scopul de a conecta
familiile adoptive între ele astfel încât să capete maimultă încredere şi solidaritate în ceea ce
priveşte depăsirea obastacolelor cu care se confruntă în perioada postadopţie. Astfel, prin
apartenenţa la un grup cu interese commune, poate determina familia adoptivă să solicite
ajutor specializat înainte ca într-o situaţie problematică postadopţie să ajungă la un moment
de criză;
• formarea unor grupuri de sprijin pentru copii adoptaţi, formate din echipe pluridisciplinare,
asistent social, pedagog, logoped,.psiholog, etc. care să ofere sprijin copiilor pentru a se
întâlni şi a interacționa cu alţi copii;

217
• înființarea unei platforme on-line la nivel judeţean, în vederea creării unui sistem
centralizat cu informații pentru serviciile existente și sprijin pentru familii adoptive, copii
adoptați, familii potențial adoptive, public larg;
• cursuri pentru susţinerea abilităților de parenting ale părinţilor adoptive;
• cursuri de coping a cazurilor dificile specifice perioade postadopţie, pentru prevenirea
desfacerea adopției.

Întreaga lucrare poate fi o sursă de documentare pentru specialiștii în domeniul protecției

copilului, în domeniul juridic, al asistenților sociali, sociologilor și psihologilor, implicați în
acest proces.

218
BIBLIOGRAFIE

Adamec, C., Miller, L. C. 2007, The encyclopedia of Adoption,Third Edition. Facts On File.
Allen, N. 2005. Making sense of the Children Act 1989. 4th ed.John Wiley & Sons Ltd.
Alper, J.and Howe, D. 2015, Assessing Adoptive Parents, Foster Carers and Kinship
Carers.Jessica Kingsley Publishers.
Ariès, Ph. 1962. Centuries of Childhood. A Social History. Alfred A. Knopf: New York.
Aristotel. 2001. Politica. Editura IRI, Buucreşti.
Askeland, L. 2006. Children and youth in adoption, orphanages, and foster care : a
historical handbook and guide. Greenwood Press.
Barnard, K.E. şi Solchan, J.E.. ,,Mothering" în Marc H. Bornstein. Handbook of Parenting
Second Edition Volume 3 Being and Becoming a Parent, Lawrence Erlbaum Associates, 2002.
Baumrind, D. (1971). ,,Current patterns of parental authority. Developmental Psychology”
Monographs, 4, 1– 103.
Bîzgan, O. 2019. Sistemul de protecţie din România. Modificarea şi completarea Legii
nr.273/2004 privind procedura adopţiei. Raport iunie 2019.
Bejenaru, A., Roth, M. ,,Adopţia copiilor" în George Neamţu.2011. Tratat de asistenţă
socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom.
Bejenaru, A., ,,Adopţia copiilor”, în Buzducea, D. (coord.), Asistenţa socială a grupurilor de
risc, Iaşi, Editura Polirom, 2010, pp. 197–222.
Bejenaru, A. 2011. Adopţia copiilor în România. Institutul European.
Biblia. 1995. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
Bucureşti.
Brabender, V. M. , Fallon, A. E.. 2013. Working With Adoptive Parents. Research, Theory,
and Therapeutic Interventions. John Wiley & Sons M.
Bornstein, M.H.. Handbook of Parenting Volume 3 Being and Becoming a Parent. Lawrence
Erlbaum Associates, Publishers.
Buck, T. 2014. International child law. Third edition. Routledge.
Walter B., 1967. Sociology and Modern Systems Theory. Prentice-Hall, New Jersey.
Buzducea, D. (coord.).2010. Asistenţa socială a grupurilor de risc. Polirom.
Buzducea, D., Lazăr, F. 2011. ,,Profilul părinţilor adoptivi din România şi motivaţia adopţiei
copiilor greu adoptabili”. Calitatea Vieţii, XXII, Nr. 3, 2011, p. 313–334.
Buzducea, D., Lazăr, F., Bejenaru, A., Grigoraş, V., Panait, B. A., Popa, R. 2013. Strategii
de comunicare despre adopţie între părinţii adoptivi şi copilul adoptat. Raport de cercetare

219
Clark, R. E. and Freeman Clark, J. 2007. The Encyclopedia of Child Abuse. Third Edition.
Facts On File, Inc.
Clayman, S. E. ,,Ethnomethodology”, în Smelser, Neil J., Baltes, Paul B. 2001. International
Encyclopedia Of The Social & Behavioral Sciences. Elsevier Science Ltd.
Cojocaru, S., Cojocaru, D.2008. Managementul de caz în protecţia copilului. Evaluarea
serviciilor şi practicilor din România. Polirom.
Compton, R. J. 2016. Adoption Beyond Borders How International Adoption Benefits
Children. Oxford.
Conn, P. 2013. Adoption: A Brief Social and Cultural History. Palgrave Macmillan
Constantinescu, M. 2004. Sociologia familiei probleme teoretice şi aplicaţii practice,.
Editura Universităţii din Piteşti.
Constantinescu M. 2004. Competenţă socială şi competenţă profesională. Editura Economică.
Constantinescu M., Constantinescu C. 2005. ,,Diviziunea rolurilor conjugal parentale, factor
al stabilităţii familiei". Conferinţa internaţională de psihoterapii de familie. Oradea în vol.
Familia între constrângere şi alegere ISBN general: 973 613 860 7, ISBN specific: 973 613
863 1.
Constantinescu M., Constantinescu C.2006. ,,Integrarea licenţiaţilor în asistenţă socială de la
Universitatea Piteşti pe piaţa forţei de muncă" în Asistenţa socială în perspectiva integrării
europene: Identitate şi procesualitate. Editura Universităţii de Vest. Timişoara.
Constantinescu, Maria. 2008. Dezvoltare umană şi asistenţă socială. Piteşti: Editura
Universităţii din Piteşti.
Constantinescu, M. 2008b. Familia românească între tradiţie şi modernitate. Piteşti: Editura
Universităţii din Piteşti.
Constantinescu, M., Constantinescu, C., Despa, N. 2009. ,,Implicarea familiei în
managementul comportamentului de risc al adolescenţilor" în Succesul social la intersecţia
factorilor sociali. Presa Universitară Clujeană.
Constantinescu, M. 2013. ,,From domestic violence victim to Social Independent Life by
Developing Optimal Personality. Case study" în Case study I. The European Culture of
Human Rights: The Right to Happiness. Cambridge Scholars Publishing. pp.262-271.
Constantinescu, M., Constantinescu, C.2013. ,,Reduction of Violence in School and
Educational Environment through the Program Making Choices" în Profesia Social and
Behavioural Sciences. Elsevier. Vol. 75. pp. 219-225.
Constantinescu, M., Constantinescu, C., Dumitru, C. 2017. ,,Social Work and Protection of
Abused and Neglected Children" in Revista de Asistenţă Socială, Nr. 3/2017. Polirom.

220
Constantinescu, M. 2018. Programe integrate şi proactive pentru grupurile vulnerabile.
Editura ProUniversitaria Bucureşti.
Corter, C. M., Fleming, A. S. , ,,Psychobiology of Maternal Behavior in Human Beings" în
Bornstein, Marc H.. 2002. Handbook of Parenting. Vol.II Biology and Ecology of Parenting.
Lawrence Erlbaum Associates, Publishers.
Cyrulnik, B. 2005.Murmurul fantomelor, Curtea Veche, Bucuresti, 2005.
Cyrulnik, B. 2006. De Chair et d’âme, Odile Jacob.
Cyrulnik, B. 2014.Les ames blesses, Odile Jacob.
Dickens, J. and Groza, V. 2004. ,,Empowerment in dificulty A critical appraisal of
international intervention in child welfare in Romania” în International Social Work 47(4):
469-487.
Dickerson, J. L. and Allen, M. 2006. The basics of adoption : a guide for building families in
the U.S. and Canada. Praeger Publishers.
Dickerson, James L. and Allen, Mardi. 2007. Adoptive and Foster Parents Screening.
Routledge.
Petot, D. 2008. L’évaluation clinique en psychopathologie de l’enfant. Paris: Dunod
Dixon, S. 2005. Childhood, Class and Kin In The Roman World. Routledge.
Dubeau, D., Coutu, S., Tremblay, J.-Ph..,,Rôles maternel et paternel" în Parent, C., Drapeau,
S., Brousseau, M. et Pouliot, E. 2008.Visages multiples de la parentalité. Presses de
l’Université du Québec.
Fanshel, D. 1996. Foster Parenthood. University of Minnesota Press.
Freeman, M. 2007. A Commentary on the United Nations Convention on the Rights of the
Child.Article 3 The Best Interests of the Child. Martinus Nijhoff Publishers.
Garber, B. D.. 2010. Developmental psychology for family law professionals : theory,
application, and the best interests of the child. Springer Publishing Company,p. 242.
Gavrilescu, A.-Gh. ,,Evoluţia reglementărilor privind adopţia în dreptul românesc după anul
1990" în Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr.
3/2015.
Goleman, D. Emoţiile distructive. Dialog ştiinţific cu Dalai Lama, Curtea Veche, Bucureşti,
2005. Groza, Victor and Rosenberg, Karen F.. 1998.Clinical and Practice Issues in Adoption.
Bergin & Garvey.
Gorun A. şi Gorun. H.T. (2016). Un scurt tratat despre educaţie (Teoria generală şi
sociologia educaţiei. Elemenete de memetică). Editura Universitaria, Craiova

221
Guedeney, A. 2014. Petite enfance et psychopathologie. Elsevier Masson.
Gherguţ,A., 2011. Evaluare şi intervenţie psihoeducaţională: terapii educaţionale,
recuperatorii şi compensatorii. Polirom.
Giddens, A. 2000. Sociologie. Editura All.
Goldstein,S., Brooks, R.B. 2013. Handbook of Resilience in Children. Second Edition,
Springer.
Grotevant, H. D., Perry, Y. V., & McRoy, R. G.. 2007. ,,Openness in adoption: Outcomes for
adolescents within their adoptive kinship networks”. In Adoption factbook IV(pp. 439–452).
Alexandria, VA: National Council for Adoption.
Guishard-Pine,J. Suzanne McCall, S. and Hamilton, L. . 2007.Understanding Looked after
Children an Introduction to Psychology for Foster Care. Jessica Kingsley Publishers.
Guţu, G. 1983. Dicţionar Latin – Român. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Hall, S. S. 2006. ,,Marital meaning: Exploring young adults belief systems about marriage”,
în Journal of Family Issues, 37, 1437-1458.
Hayes, P. and Habu, T. 2006. Adoption in Japan Comparing policies for children in need.
Routledge.
Hegel. 1963. Prelegeri de istoria filosofiei, vol. I. Editura Academiei Republicii Populare
Romîne.
Herring, J. 2017. Family Law.Eighth edition. Pearson.
Hodgkin, R, Newell, P.2004. Manual pentru Implementarea Convenţiei cu privire la
Drepturile Copilului. Editura Vanemonde.
Howe, David. 2005. Child Abuse and Neglect. Palgrave MacMillan
Ionescu, Ş., Blanchet, Al. 2013. Psihologie clinică şi psihopatologie. Bucureşti: Editura Trei.
Ionescu, Ş. 2013. Tratat de rezilienţă asistată. Bucureşti: Editura Trei.
Jones, J. S., and Wynne-Edwards, K. E. (2000). ,,Paternal hamsters mechanically assist the
delivery, consume amniotic fluid and placenta, remove fetal membranes,and provide parental
care during the birth process”. Hormones and Behavior, 37, 116–125.
Josten, L. 1982. ,,Contrast in prenatal preparation for mothering". Maternal Child Journal,
11,6573.
Katz, D, Kahn, R. L. 1978. The Social Psychology of Organisations. Wiley, New York.
Kellmer-Pringle, M. 1980. The Needs of children: A Personal Perspective. Hutchinson.
Kelly, W. 2017.Understanding Children in Foster Care. Palgrave Macmillan.
Killen, K. Copilul maltratat. Eurobit, Timişoara, 1998.

222
Kirk, H. D. 1964. Shared Fate. A Theory of Adoption and Mental Health. The Free Press of
Glencoe.
Kligman, G. 2000. Politica duplicităţii. Controlul reproducerii în România lui Ceausescu .
Bucureşti: Ed Humanitas.
Koshul, B. B. 2005. The Postmodern Significance of Max Weber's Legacy: Disenchanting
Disenchantment, Palgrave, Macmillan.
Kreider, R. M. & Cohen, Ph. N. 2009. ,,Disability among internationally adopted children in
the United States”. Pediatrics, 124, 1311– 1318.
Lallement, M. .1994. Istoria ideilor sociologice. De la Parsons până în zilele noastre. Vol. 2.
Editura Antet. Bucureşti.
Lamb,M.E. et al. (1987). ,,A biosocial perspective on paternal behaviour and involvement”,
în Lancaster, J. et al. (dir.), Parenting across the Lifespan : Biosocial Dimensions, New York,
Aldine de Gruyter, p. 111-142.
Lederman, R. P. (1984). Psychosocial adaptation in pregnancy. Englewood Cliffs, NJ:
Prentice-Hall.
Levy-Shiff, R., Goldshmidt, I., & Har-Even, D. (1991). ,,Transition to parenthood in adoptive
families”. Developmental Psychology, 27(1), 131–140.
Lindstrom, I., S., Voynow, S. and Boyer, B. A.. ,,Adoption Of Children With Special health
care needs” în Brabender, Virginia M., Fallon, April E.. 2013. Working With Adoptive
Parents. Research, Theory, and Therapeutic Interventions. John Wiley & Sons M.
Locke, J. 1998. Al doilea tratat despre cârmuire. Editura Nemira.
Lindsay, H.2009. Adoption in the Roman World. Cambridge University Press.
Lupaşcu, D. 201. Crăciunescu, C. M. Dreptul familiei. Editura Universul Juridic, Bucureşti.
Lupşan, G.,,Instituţii juridice de protecţie a copilului. Adopţia" în George Neamţu.2011.
Tratat de asistenţă socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom.
McDonald, M. 2016. Parenthood and Open Adoption. Plagrave Mc Millan.
Merino, F. 2010. Adoption and Surrogate Pregnancy. Facts on Files.
Mihăilescu, I. 2003. Sociologie generală. Polirom.
Miller, L. C. 2005. The Handbook of International Adoption Medicine. Oxford.
Mitra, S., Schicktanz, S., Patel, T. 2018. Cross-Cultural Comparisons on Surrogacy and Egg
Donation Interdisciplinary Perspectives from India, Germany and Israel. Palgrave
Macmillan.
Moe, B. A..2007.Adoption A Reference Handbook, Second Edition. ABC-CLIO.

223
Muntean, A., Negrea, N.-C., Bîrneanu, A., Tutunariu, R. ,,Reprezentarea socială specifică
societăţii româneşti cu privire la adopţia copiilor” în Educaţie şi schimbare socială:
perspective sociologice şi comunicaţoinale. 2010. Edtura Universităţii din Oradea.
Muntean, A., Stan, V., Tomiţă, M., Ungureanu, R., ,,Familii adoptive din România: câteva
remarci preliminare bazate pe cercetarea din cadrul proiectului „Factori ce influenţează
succesul adopţiei naţionale” (FISAN), în „Revista de Neurologie şi Psihiatrie a Copilului şi
Adolescentului din România”, vol. 13, nr. 1, 2010b, pp. 32–44.
Muntean, A. 2013. Adopţia şi ataşamentul copiilor separaţi de părinţii biologici. Polirom.
Neamţu, G.2011. Tratat de asistenţă socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom.
Nedelcu, C. and Groza, V. ,,Child Welfare în Romania: Contexts and Processe”s în Gibbons,
Judith L. şi Smith Rotabi¸ Karen.2016. Intercountry Adoption policies, practices, and
outcomes. Routledge.
Nelson, Ch. A., Fox , N. A., Zeanah, Ch. FI. 2014. Copiii abandonaţi ai României. Bucureşti:
Editura Trei.
O’Halloran, K. 2015.The Politics of Adoption International Perspectives on Law, Policy and
Practice. Springer.
Otovescu, A.2010. ,, Migraţia internaţională” în Otovescu, D. (coord) 2010. Tratat de
sociologie generală. Editura Beladi. Craiova.
Otovescu, D. 2010. ,,Sociologia culturii” în Otovescu, D. (coord). 2010. Tratat de sociologie
generală. Editura Beladi. Craiova.
Otovescu, D. (coord). 2010. Tratat de sociologie generală. Editura Beladi. Craiova.
Pande, A. 2014. Wombs in labor : transnational commercial surrogacy in India. Columbia
Universitz Press.
Parker, R. D. ,,Fathers and Families” în Bornstein, Marc H.. Handbook of Parenting. Second
Edition Volume 3 Being and Becoming a Parent, Lawrence Erlbaum Associates, 2002
Pecora, P. J. et al.2010. What works in foster care? : key components of success from the
Northwest Foster Care Alumni Study. Oxford University Press.
Peters, R., Leadbeater, B., Robert J. McMahon, R. J.. 2005. Resilience in Children, Families,
and Communities Linking Context to Practice and Policy. Plenum Publishers.
Pop, L. M . 2002.Dicţionar Politici Sociale. Bucureşti: editura Expert.
Richard T. and Craig A.. 1982. Child nurturance. Philosophy, Children, and the Family.
vol.1, Plenum Press, New York.
Popescu, R. 2009. Introducere în sociologia familiei: familia românească în societatea
contemporană . Polirom.

224
Roth, M. ,,Aspecte istorice asupra concepţiilor privind maltratarea copiilor" în Neamţu,
George.2011. Tratat de asistenţă socială. Ed. a 2-a, rev. Iaşi: Polirom
Rousseau, J. J. 1957. Contractul social, Editura ştiinţifică, Bucureşti.
Rujoiu, V. 2010. ,,Violenţa în relaţia de cuplu: aspecte psihosociale" în Buzducea, D.
(coord.).2010. Asistenţa socială a grupurilor de risc. Polirom.
Rutter, M., O’Connor, Th. G. ,,Are the biological Programming Effects for Psychological
Development? Findings from a Study of Romanian Adoptees” în Develpmental Psychology,
2004, Col. 40, No. 1, 81-94.
Rutter, M.. 2006. Genes and Behaviour. Nature-Nurture Interplay Explained.Blackwell.
Santilli, P. C. ,,The family and social contract theory”, în Cafagna, Albert C. Peterson,
Schicktanz, S. ,,Beyond Relativism: Comparing the Practice and Norms of Surrogacy in India,
Israel, and Germany” în Mitra, Sayani, Schicktanz, Silke Patel, Tulsi. 2018. Cross-Cultural
Comparisons on Surrogacy and Egg Donation Interdisciplinary Perspectives from India,
Germany and Israel. Palgrave Macmillan.
Schwarzwald, H, Montgomery Collins, Gillespie, Elizabeth, Spinks-Franklin, A. I. A.2015.
International Adoption and Clinical Practice. International Adoption and Clinical Practice.
Springer.
Smalley, Betsy Keefer and. Schooler, Jayne E. 2015. Telling the truth to your adopted or
foster child : making sense of the past. Second edition.Praeger.
Segalen, M.. 2011. Sociologia familiei. laşi: Polirom.
Stahl, H.H. (1970). Statusuri, roluri, personaje şi personalităţi sociale. în Sociologie
generală probleme, ramuri, orientări. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.
a. Stănculescu, M. S. (coord.), Anton, S., Iamandi-Cioinaru, C., Neculau, G., Corad, B.,
Trocea, A.. 2013. Sprijinirea copiilor „invizibili“. Al doilea raport de evaluare. Bucureşti,
UNICEF:Vanemonde.
b. Stănculescu, M. S., Grigoraş, V., Teşliuc, E. şi Pop, V.. 2016. România: Copiii din
sistemul de protecţie a copilului. Bucureşti: Editura Alpha MDN.
Sterelny, K. .,,Sociobiology: Philosophical Aspects”, în Smelser, Neil J., Baltes, Paul B.
2001. International Encyclopedia Of The Social & Behavioral Sciences. Elsevier Science
Ltd.
Stoltzfus, J. and Karraker, K.. ,,Goodness Of Fit Between Parenting Style And Child
Temperament: Special Challenges With Slow-to-warm-up Infants” în Krause, Pacey H. and
Dailey, Tahlia M.. 2009. Handbook of Parenting: Styles, Stresses And Strategies. Nova
Science Publishers, Inc.

225
Stone, E. , Owen, D. I. 1991. Adoption in Old Babylonian Nippur and the Archive of
Mannum-mesu-lissur. Eisenbrauns.
Sussman, M. B., Steinmetz, S. K.. 1987. Handbook of Marriage and the Family. Plenum
Press.
Tedeschi, R. G., & Calhoun, L. G. (2004). ,,Posttraumatic growth: Conceptual foundations
and empirical evidence”. Psychological Inquiry, 15(1), 1–18.
Théry, I., ,,Trouver le mot juste. Langage et parenté dans les recompositions familiales” în
Segalen, M . 1991. Jeux de familles. Presses du CNRS, Paris.
Ungureanu, I. ,,Etologia”, în Zamfir. C. 1998. Dicţionar de sociologie. Editura Babel.
Bucureşti.
UNICEF. 2004. Manual pentru implementarea Convenţiei privind Drepturile Copilului.
ediţie revizuită .
UNICEF (2006a) The State of the World’s Children 2006: Excluded and Invisible. Disponibil
la adresa: www.unicef.org 

UNICEF Romania (2006b) Children on the Brink ‐ A focused situation analysis of vulnerable,
excluded and discriminated children in Romania. Disponibil la adresa:
http://www.unicef.org/romania/sitan_engleza.pdf 

UNICEF (2006c) Progress for children. A REPORT CARD ON NUTRITION, No. 4..
Disponibil la adresa: 
http://www.unicef.org/publications/index_33685.html 

UNICEF (2010) At home or in a home? Formal care and adoption of children in Eastern
Europe and Central Asia. Geneva, UNICEF Regional Office for Central and Eastern Europe
and the Commonwealth of Independent States (CEE/CIS). Disponibil la adresa:
http://www.unicef.org/ceecis/At_home_or_in_a_home_report.pdf 

UNICEF Innocenti Research Centre (2012) Measuring Child Poverty: New league tables of
child poverty in the world’s rich countries. Innocenti Report Card 10. UNICEF Innocenti
Research Centre, Florence. Disponibil la adresa:
http://www.unicef‐irc.org/publications/pdf/rc10_eng.pdf
UNICEF (2014) Cunoştinţe, atitudini şi practici parentale ale familiilor şi persoanelor care
îngrijesc copii cu vârsta între 0‐6 ani. UNICEF România. Disponibil la adresa
www.unicef.ro
Van Bueren, G.2007. Child rights in Europe Convergence and divergence in judicial
protection. Council of Europe Publishing.
Van den Akker, O. B.A.. 2017. Surrogate Motherhood Families.Palgrave Macmillan.

226
 Vopat, M. C.2015. Children’s Rights and Moral Parenting. Lexington Books.
Voinea, M. şi Stănoiu, A. (1983). Sociologia familiei. Bucureşti:T.U.B.
Voinea, M. (1996) Psihosociologia familiei. Editura Universităţii Bucureşti.
Voinea, M. (coord., 2002). Sex şi sancţiune. Editura Mediauno. Bucureşti.
Voinea, M. 2010. ,,Sociologia familiei” în Otovescu, D. 2010. Tratat de sociologie generală.
Editura Beladi. Craiova.
Walsh, F. 2006. Strengthening Family Resilience. The Guilford Press New York London.
Wilder, Hugh T. ,,Mother/Nature. A skeptical look at the unique naturalness of maternal
parenting”, în Cafagna, Albert C., Peterson, Richard T. and Craig A., 1982. Child nurturance.
Philosophy, Children, and the Family. vol.1, Plenum Press, New York.
Zamfir. C. 1998. Dicţionar de sociologie. Babel.
Yvorel, J.J. ,,Enfants places, enfances perdues” // journals open edition.org/rhei/3546.

*** American Psychiatric Association. (2000). Diagnostic and statistical manual of mental
disorders (4th ed.). Washington, DC: Author.
***Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei
Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată;
***Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale,
încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr.84/1994, republicată.

***Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil, republicat;

***Legea nr. 11 din 31 iulie 1990, privind încuviinţarea înfierii, publicată în Monitorul
Oficial nr. 95 din 1 august 1990.
***Legea nr. 18 din 27 septembrie 1990 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la drepturile
copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001.
***Legea nr. 48 din 16 iulie 1991 pentru completarea şi modificarea unor dispoziţii legale
privind înfierea, publicată în Monitorul Oficial nr. l47 din 17 iulie 1991.
***Legea 47 din 7 iulie 1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii,
publicată în Monitorul Oficial 153 din 8 iulie 1993.
***Legea nr. 84 din 18 octombrie 1994 pentru ratificarea Convenţiei asupra protecţiei copiilor
şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, publicată în
Monitorul Oficial nr. 298 din 21 octombrie 1994.
***Legea nr. 87 din 28 aprilie 1998 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.
25/1997 cu privire la adopţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 168 din 29 aprilie 1998.

227
***Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului,
publicată în Monitorul Oficial, nr. 557 din 23 iunie 2004.
***Legea nr. 273 din 21 iunie 2004 privind procedura adopției, republicarea 3, cu modificările
și completările ulterioare;
***Legea nr. 49 din 20 martie 2009 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.
102 din 30 septembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273 din 21 iunie 2004
privind regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 190 din 26
martie 2009;
***Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26 din 9 iunie 1997 privind protecţia copilului aflat
in dificultate, republicata in Monitorul Oficial nr. 276 din 24 iulie 1998;
***Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 25 din 9 iunie 1997 cu privire la adopţie, publicată
în Monitorul Oficial nr. 120 din 12 iunie 1997;
***Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 192 din 8 decembrie 1999 privind înfiinţarea
Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi reorganizarea activităţilor de
protecţie a copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 8 decembrie 1999;
***Hotărârea de Guvern nr. 245 din 2 iunie 1997 cu privire la criteriile de autorizare a
organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului prin
adopţie, publicată în Monitorul Oficiai nr. 112 din 5 iunie 1997;
***Hotărârea de Guvern nr. 502 din 12 septembrie 1997 cu privire la organizarea şi
funcţionarea Comitetului Român pentru Adopţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 244 din 18
septembrie 1997;
***Hotărârea de Guvern nr. 604 din 6 octombrie 1997 privind criteriile şi procedurile de
autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi in domeniul protecţiei copilului,
publicată în Monitorul Oficial nr. 280 din 16 octombrie 1997;
***Hotărârea de Guvern nr. 217 din 9 aprilie 1998 cu privire la condiţiile de obţinere a
atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist, publicată în
Monitorul Oficial nr. 152 din 16 aprilie 1998;
***Hotărârea de Guvern nr. l 17 din 1 martie 1999 pentru aprobarea Normelor metodologice şi
a masurilor tranzitorii de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.26/1997
privind protecţia copilului aflat in dificultate, precum şi a Metodologiei de coordonare a
activităţilor de protecţie şi de promovare a drepturilor copilului la nivel naţional, publicat în
Monitorul Oficial nr. 105 din 12 martie 1999;

228
***Hotărârea de Guvern nr. 96 din 9 februarie 2000 privind organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, publicată în Monitorul Oficial nr.
62 din 11 februarie 2000;
***Hotărârea de Guvern nr. 1435 din 2 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. din 21 iunie 2004 privind regimul juridic al adopţiei,
publicată in Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 868 din 23 septembrie 2004;
*** Hotărârea Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile și activitățile ce pot fi
desfășurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopției
interne, precum și metodologia de autorizare a acestora;
***Hotărârea Guvernului nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, pentru modificarea şi completarea Hotărârii
Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către
organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de
autorizare a acestora şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.441/2004 cu privire la
autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei
internaţionale;
***Hotărârea Guvernului nr. 448/2017 Metodologiei privind contactarea părinților
firești sau a rudelor biologice, accesul adoptatului la informații vizând originile sale și
propriul trecut, precum și accesul părinților firești sau al rudelor biologice ale
persoanelor adoptate la informații referitoare la persoana adoptată;

***Ordinul secretarului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor

Copilului nr. 288/2006 pentru aprobarea Standardelor minime obligatorii privind
managementul de caz în domeniul protecţiei drepturilor copilului;

*** Decizia nr. 661/2016 privind aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare,
instrumente şi documente utilizate în procedura adopţiei emisă de Ministerul Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice – Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Drepturilor Copilului şi Adopţie.

Date statistice privind adopțiile - 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018,
2019 , Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș;

229
http://www.copii.ro/
https://www.euadopt.ro/
https://fonpc.ro/language/ro/
https://www.romaniafaraorfani.ro/
https://tzubyskids.ro/
https://case.edu/socialwork/sites/case.edu.socialwork/files/2018-
09/Romania_report_2004.pdf
https://case.edu/socialwork/sites/case.edu.socialwork/files/2018-
09/ChildrenRomania1992.pdf

230
ANEXA nr. 1

231
ANEXA nr. 1 (continuare)

232
ANEXA nr. 1 (continuare)

233
ANEXA nr. 1 (continuare)

234
ANEXA nr. 1 (continuare)

235
ANEXA nr. 1 (continuare)

236
ANEXA nr. 1 (continuare)

237
ANEXA nr. 1 (continuare)

238
ANEXA nr. 1 (continuare)

239
ANEXA nr. 2
Ghid de interviu:

Subiecți: familii adoptive care au adoptat sau se află în procedură de adopție cu copii
din categoria copiilor greu adoptabili;

Obiectiv: îmi propun să identific caracteristici ale părinților adoptivi din județul Argeș,
cât și motivația acestora de a adopta copii din categoria copiilor greu adoptabili;

Bună ziua, mă numesc Nelida Ghițulescu, sunt doctorand în cadrul Facultății de Științe
Sociale, Specializarea Sociologie, Anul III. Vă mulțumesc pentru că mi-ați îngăduit să
realizez acest interviu cu d-voastră. Precizez că datele vor fi confidențiale, nu voi
dezvălui identitatea d-voastră.

I. Date de identificare și socio-demografice

1. Statut marital:
- Persoană: necăsătorită__; văduvă__; divorțată__; căsătorită(soțul/soția nu
s-a putut asocia cererii de adopție din motive obiective)___;
- Familie _X__; - căsătoriți de 12 ani;
2. Vârstă:
- D-na__38 de ani____; - D-nul__ 40 de ani____;
3. Nivel de studii/educație:
- Studii superioare__ da__; - Studii medii - ; - Studii primare - ;
4. Mediul de proveniență:
- Urban_Da_; - Rural - ;
5. Situația economică a persoanei/familiei:
- Venit minim pe economie 2.080 lei;
- Până la nivelul venitului mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
- Peste venitul mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
6. Copii:
- Biologici - ; nr.- ; - Adoptați - ; nr. - ;
- Aflați în plasament- ; nr. - ; - Aflați în tutelă - ; nr. - ;

240
7. Atestat:
- Primul atestat eliberat în luna decembrie 2018;
- Al doilea atestat eliberat în data de ___-__;
- Al treilea atestat eliberat în data de ___-___;

8. Caracteristici ale copilului/copiilor la atestare:

- număr de copii__2___; vârsta cuprinsă între 0-8 ani;
- etnie ___- _; vorbitor al limbii române; Sexul: indiferent;
- starea de sănătate a copilului: clinic sănătos: Da_X_; Nu - ;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu boli cronice: Da_-__; Nu___X__;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârzieri în dezvoltare: Da_X__;
Nu_-;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârziere mintală: Da__-__;
Nu_X___;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu un anumit tip și grad de handicap:
Da_ -__ ;Nu_X_;
- Alte observații: ex. județele unde au disponibilitate să se deplaseze: în alte 10
județe din țară.

II: Motivaţia de a adopta:

- Infertilitatea a determinat decizia de a adopta? Sunt motive cunoscute?

R: Da. Oligozoospermie;
- Rezumați pe scurt, cum ați reacționat când ați aflat despre aceasta.Cum v-ați simțit?
R: Sentimentul a fost de surprindere, dar am solicitat ajutorul unui specialist.
- Considerați că ați depășit momentul? Ce v-a ajutat în aceptarea situației? Cine v-a
sprijinit? Ce credeți acum cu privire la imposibilitatea de a avea copii?
R: Momentul este depășit, în timp ne-am dat seama că adopția este soluția de-a avea
copii. Familia extinsă și prietenii ne-au fost alături de noi.
- Sunteți constienți de faptul că practica medicală a evoluat și poate că în anumite situații
infertilitatea poate fi înlăturată prin folosirea unor tehnici mai moderne?
R: Da. Nu mai suntem preocupați. Am apelat la FIV, acupunctură.
- Câți ani ați încercat să concepeți un copil și de când v-ați hotărât asupra adopției?
R: 5 ani; Decizia finală a fost luată în vara anului 2018.

241
- Ce semnifică copilul/copii pentru d-voastra? Ce aduce în plus un copil în familia d-voastra?
Cum vă schimbă relația?
R: Ceea ce ne dorim este un copil care să ne bucure cu râsul lui și să dea sens vieții
noastre. Visăm la momentul în care vom fi strigați mami și tati, la momentul în care vom
avea cui dărui dragostea părintească. Vedem adopția ca pe un act de a umple un gol din
viața noastră, ca pe o împlinire a căsniciei noastre, un vis devenit realitate.

III. Acțiunile întreprinse în vederea adopției unui copil :

- Cine s-a gândit la adopție? Care a fost reacția partenerului/familiei?
R: Amândoi ne-am gândit la adopție, încă din timpul tratamentelor pentru a avea copii
biologici.
- Cât a durat să convingeți partenerul ? Cât timp a trecut de când ați luat decizia până când au
făcut demersul de a se adresa Direcției?
R: Nu a fost cazul. A durat o jumătate de an.
-Ce așteptări sau temeri aveți față de adoptie?
R: Așteptări-încheierea procedurilor în cel mai scurt timp; Temeri-perioada necesară
copilului pentru a fi integrat în noul mediu de viață.
-În cazul în care solicitanții au deja copiii proprii, se vor explora motivele pentru care doresc
să adopte. R: Nu este cazul.
- Care este perceptia adoptatorilor cu privire la copiii din sistemul de protectie si nevoile lor?
Ce stiu și ce cred despre acesti copii?
R: Copiii din sistemul de protecție sunt cei care au nevoie de o a doua șansă la o viață
normală.
-Cum apreciază efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra copilului? Cum
privesc ereditatea?
R: Lipsa atașamentului lasă urme asupra copilului, acesta având nevoie de afecțiune mai
multă.
-Care sunt problemele de sănătate pe care adoptatorul le poate gestiona? (plecând de la
problemele ușoare, recuperabile-strabism, platfus, probleme legate de dentiție, anemie,
întârziere staturo-ponderală- până la probleme mai complexe-antigen HBS+, diabet, diverse
malformații corectabile sau nu, afecțiuni care determină încadrarea în grad de handicap,etc
R: Probleme ușoare de sănătate, recuperabile.
- Ar accepta un copil rezultatul dintr-un incest/viol sau unul sau ambii părinţi au
executat/execută o pedeapsă privativă de libertate/cu boală psihică/cu antecedente de boli cu

242
transmitere sexuală/dependenţi de alcool sau de substanţe halucinogene? Dar un copil care a
fost abuzat sexual/traficat/exploatat? Consideră că în cazul acestor copii ar trebui să aibă un
comportament anume sau că au nevoie de suport din partea specialiștilor (din
direcție/independenți)?
R: Pentru copiii abuzați este nevoie de ajutor de specialitate, copiii nu sunt vinovați pentru
modul de viață și deciziile părinților biologici.
-Sunt dispuși să solicite sprijin? Credeți că formarea unui grup de suport și/sau crearea unei
rețele pentru părinții adoptivi ar fi benefice la nivelul județului?
R: Da. Vom avea nevoie, cu siguranță ar fi nevoie.

Extras din Declarația privind motivația de a adopta și așteptările familiei în legatură cu

vârsta, sexul și situația psihosociomedicală a copilului pe care doresc să-l adopt

Precizare: Familia a adoptat în vara anului 2019, doi copii frați(fată și baiat), în vârstă de 9
ani, respectiv 3 ani, clinic sănătoși, fără boli cronice, fără întârziere în dezvoltate, fără
întârziere mintală, fără handicap. Copii au fost identificați din lista copiilor greu adoptabili
din Profilul Public al Registrului Național pentru Adopție, dintr-un alt județ.

243
ANEXA nr. 3
Ghid de interviu:

Subiecți: familii adoptive care au adoptat sau se află în procedură de adopție cu copii
din categoria copiilor greu adoptabili;

Obiectiv: îmi propun să identific caracteristici ale părinților adoptivi din județul Argeș,
cât și motivația acestora de a adopta copii din categoria copiilor greu adoptabili;

Bună ziua, mă numesc Nelida Ghițulescu, sunt doctorand în cadrul Facultății de Științe
Sociale, Specializarea Sociologie, Anul III. Vă mulțumesc pentru că mi-ați îngăduit să
realizez acest interviu cu d-voastră. Precizez că datele vor fi confidențiale, nu voi
dezvălui identitatea d-voastră.

II. Date de identificare și socio-demografice

1. Statut marital:
- Persoană: necăsătorită__; văduvă__; divorțată__; căsătorită(soțul/soția nu
s-a putut asocia cererii de adopție din motive obiective)___;
- Familie _X__; - căsătoriți de 9 ani;
2. Vârstă:
- D-na__47 de ani____; - D-nul__ 49 de ani____;
3. Nivel de studii/educație:
- Studii superioare__ da__; - Studii medii - ; - Studii primare - ;
4. Mediul de proveniență:
- Urban_Da_; - Rural - ;
5. Situația economică a persoanei/familiei:
- Venit minim pe economie 2.080 lei;
- Până la nivelul venitului mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
- Peste venitul mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
6. Copii:
- Biologici - ; nr.- ; - Adoptați - ; nr. - ;
- Aflați în plasament- ; nr. - ; - Aflați în tutelă - ; nr. - ;
7. Atestat:
- Primul atestat eliberat în luna august 2017;

244
 - Al doilea atestat eliberat în data de ___-__;
- Al treilea atestat eliberat în data de ___-___;
8. Caracteristici ale copilului/copiilor la atestare:
- număr de copii__1___; vârsta cuprinsă între 2-4 ani;
- etnie ___- _; vorbitor al limbii române; Sexul: indiferent;
- starea de sănătate a copilului: clinic sănătos: Da_X_; Nu - ;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu boli cronice: Da_-__; Nu___X__;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârzieri în dezvoltare: Da_X__;
Nu_-;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârziere mintală: Da__-__;
Nu_X___;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu un anumit tip și grad de handicap:
Da_ -__ ;Nu_X_;
- Alte observații: ex. județele unde au disponibilitate să se deplaseze: în alte 8
județe din țară.

II: Motivaţia de a adopta:

- Infertilitatea a determinat decizia de a adopta? Sunt motive cunoscute?

R: Da. AMH(hormonul anti-mullerian) redus;
- Rezumați, pe scurt, cum ați reactionat când ați aflat despre aceasta. Cum v-ați simțit?
R: Am sperat să reușim prin alte metode să avem copii.
- Considerați că ați depășit momentul? Ce v-a ajutat în aceptarea situației? Cine v-a
sprijinit? Ce credeți acum cu privire la imposibilitatea de a avea copii?
R: Am fost mereu optimiști. Am acceptat repede situația. Familiile ne-au sprijinit mereu.
- Sunteți constienți de faptul că practica medicală a evoluat și poate că în anumite situații
infertilitatea poate fi înlăturată prin folosirea unor tehnici mai moderne?
R: Da. Chiar am apelat la aceste metode- 3 proceduri FIV(Ferrtilizare In Vitro).
- Cați ani ați încercat să concepeți un copil și de când v-ați hotărât asupra adoptiei?
R: 7 ani; Ne-am hotărât să adoptăm un copil în anul 2015.
- Ce semnifică copilul/copiii pentru d-voastră? Ce aduce în plus un copil în familia d-voastră?
Cum vă schimbă relația?
R: Un prim motiv este dragostea pe care o purtăm copiilor, noi provenind din familii în
care suntem mai mulți frați, învățând astfel că o familie fericită și împlinită este una care are

245
copii. Un alt motiv este faptul că putem oferi dragostea unei familii adevărate unui copil care
așteaptă asta, că îi putem oferi o educație aleasă, că suntem capabili să aducem bucurie în
sufletul copilului prin armonia familiei noastre.

III. Acțiunile întreprinse în vederea adopției unui copil :

- Cine s-a gândit la adopție? Care a fost reacția partenerului/familiei?
R: Amândoi ne-am gândit la asta. Familiile noaste sunt de acord cu hotărârile noastre și
ne sprijină.
- Cât a durat să convingeți partenerul ? Cât timp a trecut de când ați luat decizia până când au
făcut demersul de a se adresa Direcției?
R: Nu a fost cazul. A durat un an din motive obiective – serviciu în localități la distanță de
casă.
-Ce așteptări sau temeri aveți fata de adoptie?
R: Ne dorim un copil sănătos, singura frică fiind legată de traume psihice sau probleme
psihice ale copilului.
-În cazul în care solicitanții au deja copiii proprii, se vor explora motivele pentru care doresc
să adopte. R: Nu este cazul.
- Care este percepția adoptatorilor cu privire la copiii din sistemul de protecție și nevoile lor?
Ce știu și ce cred despre acești copii?
R: Credem că acești copii au nevoie de foarte multă dragoste și stabilitate.
-Cum apreciază efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra copilului? Cum
privesc ereditatea?
R: Copilul este afectat emoțional din lipsa atașamentului, însă cu dragoste și comunicare
multă își va recăpăta încrederea în sine și în cei din jur. Este împortantă ereditatea, pentru
că ar putea moșteni copilul vreo boală genetică..
-Care sunt problemele de sănătate pe care adoptatorul le poate gestiona? (plecând de la
problemele ușoare, recuperabile-strabism, platfus, probleme legate de dentiție, anemie,
întârziere staturo-ponderală- până la probleme mai complexe-antigen HBS+, diabet, diverse
malformații corectabile sau nu, afecțiuni care determină încadrarea în grad de handicap,etc
R: Credem că putem gestiona probleme ușoare de sănătate, cele recuperabile, nu pe cele
complexe.
-Ar accepta un copil rezultatul dintr-un incest/viol sau unul sau ambii părinţi au
executat/execută o pedeapsă privativă de libertate/cu boală psihică/cu antecedente de boli cu
transmitere sexuală/dependenţi de alcool sau de substanţe halucinogene? Dar un copil care a

246
fost abuzat sexual/traficat/exploatat? Consideră că în cazul acestor copii ar trebui să aibă un
comportament anume sau că au nevoie de suport din partea specialiștilor (din
direcție/independenți)?
R: Nu. Astfel de copii au nevoie de foarte mult suport din partea specialiștilor.
--Sunt dispuși să solicite sprijin? Credeți că formarea unui grup de support și/sau crearea unei
rețele pentru părinții adoptive ar fi benefice la nivelul județului?
R: Da. Ar fi ideal; este în folosul nostru și al copiilor; binevenit și pentru alții;

Extras din Declarația privind motivația de a adopta și așteptările familiei în legatură cu

vârsta, sexul și situația psihosociomedicală a copilului pe care doresc să-l adopte

Precizare: Familia a adoptat în primăvara anului 2019, doi copii frați( băieți), în vârstă de
11 ani, respectiv 10 ani, clinic sănătoși, fără boli cronice, fără întârziere în dezvoltate, fără
întârziere mintală, fără handicap. Copii au fost identificați din lista copiilor greu adoptabili
din Profilul Public al Registrului Național pentru Adopție, dintr-un alt județ.

247
ANEXA nr. 4
Ghid de interviu:
Subiecți: familii adoptive care au adoptat sau se află în procedură de adopție cu copii
din categoria copiilor greu adoptabili;

Obiectiv: îmi propun să identific caracteristici ale părinților adoptivi din județul Argeș,
cât și motivația acestora de a adopta copii din categoria copiilor greu adoptabili;

Bună ziua, mă numesc Nelida Ghițulescu, sunt doctorand în cadrul Facultății de Științe
Sociale, Specializarea Sociologie, Anul III. Vă mulțumesc pentru că mi-ați îngăduit să
realizez acest interviu cu d-voastră. Precizez că datele vor fi confidențiale, nu voi
dezvălui identitatea d-voastră.

I. Date de identificare și socio-demografice

1. Statut marital:
- Persoană: necăsătorită__; văduvă__; divorțată__; căsătorită(soțul/soția nu s-
a putut asocia cererii de adopție din motive obiective)___;
- Familie _X__; - căsatoriți de 32 ani;
2. Vârstă:
- D-na__53 de ani____; - D-nul__ 54 de ani____;
3. Nivel de studii/educație:
- Studii superioare__ da__; - Studii medii - ; - Studii primare - ;
4. Mediul de proveniență:
- Urban_-_; - Rural __X_ ;
5. Situația economică a persoanei/familiei:
- Venit minim pe economie 2.080 lei;
- Până la nivelul venitului mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
- Peste venitul mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
6. Copii:
- Biologici _ X_ ; nr. 3 ; - Adoptați _X_ ; nr. 1 ;
- Aflați în plasament familial__ ; nr. __ ; - Aflați în tutelă - ; nr. - ;
7. Atestat:
- Primul atestat eliberat în luna martie 2017;
- Al doilea atestat eliberat în data de ___-__;

248
 - Al treilea atestat eliberat în data de ___-___;
8. Caracteristici ale copilului/copiilor la atestare:
- număr de copii__1___; vârsta cuprinsă între 7-8 ani;
- etnie romă; vorbitor al limbii române; Sexul: feminin;
- starea de sănătate a copilului: clinic sănătos: Da_X_; Nu - ;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu boli cronice: Da_X__; Nu__;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârzieri în dezvoltare: Da_X__;
Nu_-;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârziere mintală: Da__-__;
Nu_X___;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu un anumit tip și grad de handicap:
Da_ X__ ;Nu__;
- Alte observații: adoptă copilul aflat în plasament familial;

II: Motivaţia de a adopta:

- Infertilitatea a determinat decizia de a adopta? Sunt motive cunoscute?

R: Nu este cazul;
- Rezumați pe scurt cum ați reactionat când ați aflat despre aceasta.Cum v-ați simțit?
R: Nu este cazul;
- Considerați că ați depăsit momentul? Ce v-a ajutat în acceptarea situației? Cine v-a
sprijinit? Ce credeți acum cu privire la imposibilitatea de a avea copii?
R: Nu este cazul;
- Sunteți conștienți de faptul că practica medicală a evoluat și poate că în anumite situații
infertilitatea poate fi înlăturată prin folosirea unor tehnici mai moderne?
R: Nu este cazul;
- Câți ani ați încercat să concepeți un copil și de când v-ați hotărât asupra adopției?
R: Nu este cazul;
- Ce semnifică copilul/copii pentru d-voastra? Ce aduce în plus un copil în familia d-voastră?
Cum vă schimbă relația?
R: Deoarece avem trei copii mai mari, o creștem pe micuța din plasament din anul 2014,
așa cum i-am crescut și pe cei mari, încercând să ne folosim experiența anterioară pentru a
avea grijă de ea cât mai bine. Totodată am încercat să înțelegem cât mai bine experiența ei și
să fim foarte apropiați de ea pentru a o ajuta să treacă peste experiența ei traumatizantă de a

249
nu avea o familie în primii ani de viață. Motivele care stau la baza deciziei noastre de a o
adopta sunt faptul că între noi s-a format atașamentul specific relației părinți-fiică și dorința
de a o ajuta să își continue progresul și să devină om perfect adaptat și integrat în societate.

III. Acțiunile întreprinse în vederea adopției unui copil :

- Cine s-a gândit la adopție? Care a fost reacția partenerului/familiei?
R: Amândoi ne-am gândit la asta. Copiii noștri au fost alături de noi.
- Cât a durat să convingeți partenerul ? Cat timp a trecut de cand ați luat decizia până când au
făcut demersul de a se adresa Direcției?
R: Nu a fost cazul.
-Ce așteptări sau temeri aveți față de adopție?
R: Nu avem temeri, iar așteptările sunt firești, finalizarea cât mai repede a demersului
nostru.
-În cazul în care solicitanții au deja copiii proprii, se vor explora motivele pentru care doresc
să adopte.
R: Alături de copiii biologici dorim să oferim acestui copil o familie în care să se dezvolte și
să se bucure de viață cât mai bine.
- Care este percepția adoptatorilor cu privire la copiii din sistemul de protecție și nevoile lor?
Ce știu și ce cred despre acești copii?
R: Sunt în marea lor majoritate copii normali, sănătoși, cărora trebuie să li se dea o șansă
în viață, la fel cu ceilalți copii care fac parte din familii normale.
-Cum apreciază efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra copilului? Cum
privesc ereditatea?
R: Ca pe o traumă. Separarea are un efect profund emoțional asupra copilului, lucru ce îl
poate afecta psihic. Ereditatea are o importanță mai mică, decât educația de care un copil
venit din sistemul de protecție are parte.
- Care sunt problemele de sănătate pe care adoptatorul le poate gestiona? (plecând de la
problemele ușoare, recuperabile-strabism, platfus, probleme legate de dentiție, anemie,
întârziere staturo-ponderală- până la probleme mai complexe-antigen HBS+, diabet, diverse
malformații corectabile sau nu, afecțiuni care determină încadrarea în grad de handicap,etc
R: Considerăm că adoptatorul trebuie să se implice la fel de mult, cu același devotament ca
pentru propriul copil.
- Ar accepta un copil rezultatul dintr-un incest/viol sau unul sau ambii părinţi au
executat/execută o pedeapsă privativă de libertate/cu boală psihică/cu antecedente de boli cu

250
transmitere sexuală/dependenţi de alcool sau de substanţe halucinogene? Dar un copil care a
fost abuzat sexual/traficat/exploatat? Consideră că în cazul acestor copii ar trebui să aibă un
comportament anume sau că au nevoie de suport din partea specialiștilor (din
direcție/independenți)?
R: Trebuie acordată atenție specială, inclusiv de la specialiști. Copilul poate avea probleme
emoționale, iar noi adoptatorii trebuie să ne implicăm poate mai mult și cu o mai mare
atenție.
-Sunt dispuși să solicite sprijin? Credeți că formarea unui grup de suport și/sau crearea unei
rețele pentru părinții adoptivi ar fi benefice la nivelul județului?
R: Da, deoarece se pot întâmpla situații în care trebuie consultați specialiștii.

Extras din Declarația privind motivația de a adopta și așteptările familiei în legatură

cu vârsta, sexul și situația psihosociomedicală a copilului pe care doresc să-l adopte

Precizare: Familia a adoptat în vara anului 2017, fetița din plasament familial, în vârstă de
8 ani, de etnie romă, cu boală cronică, fără întârziere în dezvoltate, fără întârziere mintală,
cu grad handicap. Copilul a fost în plasament familial, provenind dintr-un alt județ.

251
ANEXA nr. 5
Ghid de interviu:

Subiecți: familii adoptive care au adoptat sau se află în procedură de adopție cu copii
din categoria copiilor greu adoptabili;

Obiectiv: îmi propun să identific caracteristici ale părinților adoptivi din județul Argeș,
cât și motivația acestora de a adopta copii din categoria copiilor greu adoptabili;

Bună ziua, mă numesc Nelida Ghițulescu, sunt doctorand în cadrul Facultății de Științe
Sociale, Specializarea Sociologie, Anul III. Vă mulțumesc pentru că mi-ați îngăduit să
realizez acest interviu cu d-voastră. Precizez că datele vor fi confidențiale, nu voi
dezvălui identitatea d-voastră.

I. Date de identificare și socio-demografice

1. Statut marital:
- Persoană: necăsătorită__; văduvă__; divorțată__; căsătorită(soțul/soția nu
s-a putut asocia cererii de adopție din motive obiective)___;
- Familie _X__; - căsatoriți de 16 ani;
2. Vârstă:
- D-na__48 de ani____; - D-nul__ 48 de ani____;
3. Nivel de studii/educație:
- Studii superioare__ da__; - Studii medii - ; - Studii primare - ;
4. Mediul de proveniență:
- Urban_Da_; - Rural - ;
5. Situația economică a persoanei/familiei:
- Venit minim pe economie 2.080 lei;
- Până la nivelul venitului mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
- Peste venitul mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
6. Copii:
- Biologici _ X_ ; nr. 1 ; - Adoptați - ; nr. - ;
- Aflați în plasament- ; nr. - ; - Aflați în tutelă - ; nr. - ;
7. Atestat:
- Primul atestat eliberat în luna ianuarie 2019;

252
 - Al doilea atestat eliberat în data de ___-__;
- Al treilea atestat eliberat în data de ___-___;
8. Caracteristici ale copilului/copiilor la atestare:
- număr de copii__1___; vârsta cuprinsă între 4-7 ani;
- etnie ___- _; vorbitor al limbii române; Sexul: indiferent;
- starea de sănătate a copilului: clinic sănătos: Da_X_; Nu - ;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu boli cronice: Da_-__; Nu___X__;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârzieri în dezvoltare: Da__;
Nu_X_;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârziere mintală: Da__-__;
Nu_X___;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu un anumit tip și grad de handicap:
Da_ -__ ;Nu_X_;
- Alte observații: ex. județele unde au disponibilitate să se deplaseze: în alte 8
județe din țară.

II: Motivaţia de a adopta:

- Infertilitatea a determinat decizia de a adopta? Sunt motive cunoscute?

R: Da. Infertilitate secundară;
- Rezumați pe scurt cum ați reactionat când ați aflat despre aceasta.Cum v-ați simțit?
R: Determinați să rezolvăm această problemă.
- Considerați că ați depățit momentul? Ce v-a ajutat în aceptarea situației? Cine v-a
sprijinit? Ce credeți acum cu privire la imposibilitatea de a avea copii?
R: Da. Momentul a fost depășit de posibilitatea de a adopta un copil. Ca soți ne-am
sprijinit unul pe celălalt. Având în vedere vârsta nu se mai pune problema unui copil biologic.
- Sunteți conștienți de faptul că practica medicală a evoluat și poate că în anumite situații
infertilitatea poate fi înlăturată prin folosirea unor tehnici mai moderne?
R: Da. Nu suntem interesați.
- Cați ani ați încercat să concepeți un copil și de când v-ați hotărât asupra adopției?
R: 11 ani; Ne-am hotărât să adoptăm un copil în anul 2017.
- Ce semnifică copilul/copii pentru d-voastră? Ce aduce în plus un copil în familia d-voastră?
Cum vă schimbă relația?

253
 R: Sufletul de care vorbim, este așteptat cu drag în căminul nostru, în special de fetița
noastră, unde, se va putea bucura de tot ce are nevoie pentru dezvoltarea armonioasă
necesară oricărui copil, și aici mă refer la dragoste, bunici iubitori, atenție din partea
tuturor, o cameră proprie, jucării, mediu cald și primitor.

III. Acțiunile întreprinse în vederea adopției unui copil :

- Cine s-a gândit la adopție? Care a fost reacția partenerului/familiei?
R: Soțul. Reacția a fost: Doamne ajută!
- Cât a durat să convingeți partenerul ? Cât timp a trecut de când ați luat decizia până când au
făcut demersul de a se adresa Direcției?
R: Nu a fost cazul. A durat doi ani din motive obiective – serviciu în localități la distanță
mari de casă.
-Ce așteptări sau temeri aveți fata de adopție?
R: Așteptări: un copil sănătos; Temeri: durata procesului de adopție până va fi al nostru.
-În cazul în care solicitanții au deja copiii proprii, se vor explora motivele pentru care doresc
să adopte. R: Nu este cazul.
- Care este percepția adoptatorilor cu privire la copiii din sistemul de protecție și nevoile lor?
Ce știu și ce cred despre acești copii?
R: Știm că sunt sensibili și au nevoie de iubire.
-Cum apreciază efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra copilului? Cum
privesc ereditatea?
R: Efectele sunt cu un puternic impact asupra copilului abandonat. Ereditatea este o
caracteristică pe care o luăm în seamă.
-Care sunt problemele de sănătate pe care adoptatorul le poate gestiona? (plecând de la
problemele ușoare, recuperabile-strabism, platfus, probleme legate de dentiție, anemie,
întârziere staturo-ponderală- până la probleme mai complexe-antigen HBS+, diabet, diverse
malformații corectabile sau nu, afecțiuni care determină încadrarea în grad de handicap,etc
R: Credem că putem gestiona probleme ușoare de sănătate.
-Ar accepta un copil rezultatul dintr-un incest/viol sau unul sau ambii părinţi au
executat/execută o pedeapsă privativă de libertate/cu boală psihică/cu antecedente de boli cu
transmitere sexuală/dependenţi de alcool sau de substanţe halucinogene? Dar un copil care a
fost abuzat sexual/traficat/exploatat? Consideră că în cazul acestor copii ar trebui să aibă un
comportament anume sau că au nevoie de suport din partea specialiștilor (din
direcție/independenți)?

254
R: Nu. Credem că nu am putea gestiona.
-Sunt dispuși să solicite sprijin? Credeți că formarea unui grup de suport și/sau crearea unei
rețele pentru părinții adoptivi ar fi benefice la nivelul județului?
R: Da. Dacă va fi nevoie. Minunat ar fi un grup de suport.

Extras din Declarația privind motivația de a

adopta și așteptările familiei în legatură cu vârsta, sexul și situația psihosociomedicală a
copilului pe care doresc să-l adopte

Precizare: Familia se află în potrivire practică cu o fată în vârstă de 9 ani, clinic sănătoasă,
fără boli cronice, fără întârziere în dezvoltate, fără întârziere mintală, fără handicap. Copilul
a fost identificat din lista copiilor greu adoptabili din Profilul Public al Registrului Național
pentru Adopție, din județul Argeș

255
ANEXA nr. 6
Ghid de interviu:

Subiecți: familii adoptive care au adoptat sau se află în procedură de adopție cu copii
din categoria copiilor greu adoptabili;

Obiectiv: îmi propun să identific caracteristici ale părinților adoptivi din județul Argeș,
cât și motivația acestora de a adopta copii din categoria copiilor greu adoptabili;

Bună ziua, mă numesc Nelida Ghițulescu, sunt doctorand în cadrul Facultății de Științe
Sociale, Specializarea Sociologie, Anul III. Vă mulțumesc pentru că mi-ați îngăduit să
realizez acest interviu cu d-voastră. Precizez că datele vor fi confidențiale, nu voi
dezvălui identitatea d-voastră.

I. Date de identificare și socio-demografice

1. Statut marital:
- Persoană: necăsătorită__; văduvă__; divorțată__; căsătorită(soțul/soția nu
s-a putut asocia cererii de adopție din motive obiective)___;
- Familie _X__; - căsatoriți de 14 ani;
2. Vârstă:
- D-na__36 de ani____; - D-nul__ 37 de ani____;
3. Nivel de studii/educație:
- Studii superioare__ da__; - Studii medii - ; - Studii primare - ;
4. Mediul de proveniență:
- Urban_Da_; - Rural - ;
5. Situația economică a persoanei/familiei:
- Venit minim pe economie 2.080 lei;
- Până la nivelul venitului mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
- Peste venitul mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
6. Copii:
- Biologici _ ; nr. - ; - Adoptați _ X_ ; nr. 2 ;
- Aflați în plasament- ; nr. - ; - Aflați în tutelă - ; nr. - ;
7. Atestat:
- Primul atestat eliberat în luna ianuarie 2018;

256
 - Al doilea atestat eliberat în data de ___-__;
- Al treilea atestat eliberat în data de ___-___;
8. Caracteristici ale copilului/copiilor la atestare:
- număr de copii__3___; vârsta cuprinsă între 4-11 ani;
- etnie ___- _; vorbitor al limbii române; Sexul: indiferent;
- starea de sănătate a copilului: clinic sănătos: Da_X_; Nu - ;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu boli cronice: Da_-__; Nu___X__;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârzieri în dezvoltare: Da__;
Nu_X_;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârziere mintală: Da__-__;
Nu_X___;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu un anumit tip și grad de handicap:
Da_ -__ ;Nu_X_;
- Alte observații: ex. județele unde au disponibilitate să se deplaseze: în alte 5
județe din țară.

II: Motivaţia de a adopta:

- Infertilitatea a determinat decizia de a adopta? Sunt motive cunoscute?

R: Da. Infertilitate primară;
- Rezumați pe scurt cum ați reactionat când ați aflat despre aceasta. Cum v-ați simțit?
R: Am sperat în continuare și în acelașii timp ne-am asumat.
- Considerați că ați depășit momentul? Ce v-a ajutat în aceptarea situației? Cine v-a
sprijinit? Ce credeți acum cu privire la imposibilitatea de a avea copii?
R: Da. Copii adoptați. Suntem împăcați cu ideea, dar nu excludem posibilitatea de a
avea un copil biologic.
- Sunteți constienți de faptul că practica medicală a evoluat și poate că în anumite situații
infertilitatea poate fi înlăturată prin folosirea unor tehnici mai moderne?
R: Da. Nu dorim, mai ales ca sunt foarte mulți copii ai nimănui.
- Câți ani ați încercat să concepeți un copil și de când v-ați hotărât asupra adoptiei?
R: 5 ani am încercat, după care ne-am gandit la adopție; am adoptat deja doi și ne mai
dorim.
- Ce semnifică copilul/copii pentru d-voastră? Ce aduce în plus un copil în familia d-voastră?
Cum vă schimbă relația?

257
 R: Vrem ca cei doi copii ai noștri, adoptați, să crească într-o familie numeroasă.
Considerăm acest lucru un avantaj în viață, iar pe moment educația și formarea copiilor se
realizează cu succes dacă membrii unei familii sunt mai mulți si ne referim în special la copii.

III. Acțiunile întreprinse în vederea adopției unui copil :

- Cine s-a gândit la adopție? Care a fost reacția partenerului/familiei?
R: Unul a propus, iar celălalt a primit cu bucurie ideea, fiindcă se gândise la același lucru.
- Cât a durat să convingeți partenerul ? Cât timp a trecut de când ați luat decizia până când au
făcut demersul de a se adresa Direcției?
R: Nu a fost cazul. O lună.
-Ce așteptări sau temeri aveți față de adopție?
R: Să adopte copii sănătoși psihic.
-În cazul în care solicitanții au deja copiii proprii, se vor explora motivele pentru care doresc
să adopte. R: Nu este cazul.
- Care este perceptia adoptatorilor cu privire la copiii din sistemul de protecție și nevoile lor?
Ce știu și ce cred despre acești copii?
R: Suntem convinși că aceștia au nevoi speciale și trebuie tratați cu multă dragoste și în
același timp să le asigure o stabilitate, o siguranță.
-Cum apreciază efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra copilului? Cum
privesc ereditatea?
R: Suntem convinși că efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra copilului se
simt și trebuie gestionate cu răbdare și dragoste pentru ca acestea să se estompeze cu timpul.
Da! Ereditatea își pune și ea cuvântul asupra caracterului copilului adoptat.
-Care sunt problemele de sănătate pe care adoptatorul le poate gestiona?( plecând de la
problemele ușoare, recuperabile-strabism, platfus, probleme legate de dentiție, anemie,
întârziere staturo-ponderală- până la probleme mai complexe-antigen HBS+, diabet, diverse
malformații corectabile sau nu, afecțiuni care determină încadrarea în grad de handicap,etc
R: Credem că putem gestiona unele probleme de sănătate. Cele încadrate într-un grad mai
înalt ne pot depăși și nu ne simțim pregătiți.
-Ar accepta un copil rezultatul dintr-un incest/viol sau unul sau ambii părinţi au
executat/execută o pedeapsă privativă de libertate/cu boală psihică/cu antecedente de boli cu
transmitere sexuală/dependenţi de alcool sau de substanţe halucinogene? Dar un copil care a
fost abuzat sexual/traficat/exploatat? Consideră că în cazul acestor copii ar trebui să aibă un

258
comportament anume sau că au nevoie de suport din partea specialiștilor (din
direcție/independenți)?
R: Depinde de situație și de vârsta copilului.
-Sunt dispuși să solicite sprijin? Credeți că formarea unui grup de support și/sau crearea unei
rețele pentru părinții adoptive ar fi benefice la nivelul județului?
R: Da. Sunt momente în care este imperios necesar sprijinul unor specialiști sau al familiei
extinse.

Extras din Declarația privind motivația

de a adopta și așteptările familiei în legatură cu vârsta, sexul și situația psihosociomedicală
a copilului pe care doresc să-l adopte

Precizare: Familia a adoptat în toamna anului 2018, trei copii frați (2 băieți , o fată), în
vârstă de 10 ani, 8 ani, respectiv 6 ani, clinic sănătoși, fără boli cronice, fără întârziere în
dezvoltate, fără întârziere mintală, fără handicap. Copii au fost identificați din lista copiilor
greu adoptabili din Profilul Public al Registrului Național pentru Adopție, din județul Argeș.

259
ANEXA nr. 7
Ghid de interviu:

Subiecți: familii adoptive care au adoptat sau se află în procedură de adopție cu copii
din categoria copiilor greu adoptabili;

Obiectiv: îmi propun să identific caracteristici ale părinților adoptivi din județul Argeș,
cât și motivația acestora de a adopta copii din categoria copiilor greu adoptabili;

Bună ziua, mă numesc Nelida Ghițulescu, sunt doctorand în cadrul Facultății de Științe
Sociale, Specializarea Sociologie, Anul III. Vă mulțumesc pentru că mi-ați îngăduit să
realizez acest interviu cu d-voastră. Precizez că datele vor fi confidențiale, nu voi
dezvălui identitatea d-voastră.

I. Date de identificare și socio-demografice

1. Statut marital:
- Persoană: necăsătorită__; văduvă__; divorțată__; căsătorită(soțul/soția nu
s-a putut asocia cererii de adopție din motive obiective)___;
- Familie _X__; - căsatoriți de 24 ani;
2. Vârstă:
- D-na__45 de ani____; - D-nul__ 41 de ani____;
3. Nivel de studii/educație:
- Studii superioare__ da__; - Studii medii - ; - Studii primare - ;
4. Mediul de proveniență:
- Urban_X_; - Rural __ ;
5. Situația economică a persoanei/familiei:
- Venit minim pe economie 2.080 lei;
- Până la nivelul venitului mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
- Peste venitul mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
6. Copii:
- Biologici _ X_ ; nr. 7 ; - Adoptați __ ; nr. - ;
- Aflați în plasament familial__ ; nr. __ ; - Aflați în tutelă - ; nr. - ;

7. Atestat:

260
 - Primul atestat eliberat în luna ianuarie 2019;
- Al doilea atestat eliberat în data de ___-__;
- Al treilea atestat eliberat în data de ___-___;
8. Caracteristici ale copilului/copiilor la atestare:
- număr de copii__1___; vârsta cuprinsă între 5-12 ani;
- etnie -----; vorbitor al limbii române; Sexul: indiferent;
- starea de sănătate a copilului: clinic sănătos: Da_X_; Nu - ;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu boli cronice: Da__; Nu_X_;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârzieri în dezvoltare: Da_X__;
Nu_-;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârziere mintală: Da__-__;
Nu_X___;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu un anumit tip și grad de handicap:
Da__ ;Nu_X_;
- Alte observații: disponibilitate de deplasare doar în județul Argeș;

II: Motivaţia de a adopta:

- Infertilitatea a determinat decizia de a adopta? Sunt motive cunoscute?

R: Nu este cazul;
- Rezumați pe scurt cum ați reacționat când ați aflat despre aceasta.Cum v-ați simțit?
R: Nu este cazul;
- Considerați că ați depăsit momentul? Ce v-a ajutat în aceptarea situației? Cine v-a
sprijinit? Ce credeți acum cu privire la imposibilitatea de a avea copii?
R: Nu este cazul;
- Sunteți conștienți de faptul că practica medicală a evoluat și poate că în anumite situații
infertilitatea poate fi înlăturată prin folosirea unor tehnici mai moderne?
R: Nu este cazul;
- Cați ani ați încercat să concepeți un copil și de când v-ați hotărât asupra adopției?
R: Nu este cazul;
- Ce semnifică copilul/copiii pentru d-voastră? Ce aduce în plus un copil în familia d-voastră?
Cum vă schimbă relația?
R: Noi ne-am bucurat că am crescut în familie alături de frați mulți. Gândul înfierii l-am
avut de timp îndelungat, chiar dacă Dumnezeu ne-a binecuvântat cu șapte copii biologici.

261
Când auzeam că cineva luptă pentru copiii nimănui, râvneam să devenim și noi părinții unor
astfel de ființe.

III. Acțiunile întreprinse în vederea adopției unui copil :

- Cine s-a gândit la adopție? Care a fost reacția partenerului/familiei?
R: Amândoi ne-am gândit la asta. Copii noștri sunt fost alături de noi.
- Cât a durat să convingeți partenerul ? Cât timp a trecut de când ați luat decizia până când au
făcut demersul de a se adresa Direcției?
R: Nu a fost cazul. La două săptămâni de la decizie am mers la protecția copilului.
-Ce așteptări sau temeri aveți față de adopție?
R: Să decurgă bine, să fie sănătos copilul și să se integreze în familie cu bucurie, ca și când
ar fi dintotdeauna. N-avem temeri.
-În cazul în care solicitanții au deja copiii proprii, se vor explora motivele pentru care doresc
să adopte.
R: Bucuria pe care copiii noștri o au, vrem s-o împărtășim și altor copii care nu au avut
șansa să stea lângă părinții lor.
- Care este percepția adoptatorilor cu privire la copiii din sistemul de protecție și nevoile lor?
Ce știu și ce cred despre acești copii?
R: Credem că sistemul actual de protecție le oferă cea mai bună șansă de a se recupera
prin asistenții maternali care funcționează ca niște părinți. Acești copii pot avea probleme în
urma abandonului, dar mari șanse de a fi recuperați.
-Cum apreciază efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra copilului? Cum
privesc ereditatea?
R: Lipsa de iubire nu-l poate lăsa pe copil indiferent. Este puțin probabil ca el să nu
resimtă durereros absența părinților iubitori si ocrotitori. Considerăm că ereditatea e mai
puțin importantă decât educația în formarea copilului, dar totuși are rolul ei.
-Care sunt problemele de sănătate pe care adoptatorul le poate gestiona?(plecând de la
problemele ușoare, recuperabile-strabism, platfus, probleme legate de dentiție, anemie,
întârziere staturo-ponderală- până la probleme mai complexe-antigen HBS+, diabet, diverse
malformații corectabile sau nu, afecțiuni care determină încadrarea în grad de handicap,etc
R: Suntem pregătiți să gestionăm probleme ușoare.
-Ar accepta un copil rezultatul dintr-un incest/viol sau unul sau ambii părinţi au
executat/execută o pedeapsă privativă de libertate/cu boală psihică/cu antecedente de boli cu
transmitere sexuală/dependenţi de alcool sau de substanţe halucinogene? Dar un copil care a

262
fost abuzat sexual/traficat/exploatat? Consideră că în cazul acestor copii ar trebui să aibă un
comportament anume sau că au nevoie de suport din partea specialiștilor (din
direcție/independenți)?
R: Iubirea îți dă puterea să treci , să tămăduiești un astfel de copil.
-Sunt dispuși să solicite sprijin? Credeți că formarea unui grup de suport și/sau crearea unei
rețele pentru părinții adoptivi ar fi benefice la nivelul județului?
R: Da. Cu siguranță.

Extras din Declarația privind

motivația de a adopta și așteptările familiei în legatură cu vârsta, sexul și situația
psihosociomedicală a copilului pe care doresc să-l adopte

Precizare: Familia a adoptat în vara anului 2019, doi copii frați( fete), în vârstă de 12 ani,
respectiv 5 ani, clinic sănătoși, fără boli cronice, fără întârziere în dezvoltate, fără întârziere
mintală, fără handicap. Copii au fost identificați din lista copiilor greu adoptabili din
Profilul Public al Registrului Național pentru Adopție.

263
ANEXA nr. 8
Ghid de interviu:

Subiecți: familii adoptive care au adoptat sau se află în procedură de adopție cu copii
din categoria copiilor greu adoptabili;

Obiectiv: îmi propun să identific caracteristici ale părinților adoptivi din județul Argeș,
cât și motivația acestora de a adopta copii din categoria copiilor greu adoptabili;

Bună ziua, mă numesc Nelida Ghițulescu, sunt doctorand în cadrul Facultății de Științe
Sociale, Specializarea Sociologie, Anul III. Vă mulțumesc pentru că mi-ați îngăduit să
realizez acest interviu cu d-voastră. Precizez că datele vor fi confidențiale, nu voi
dezvălui identitatea d-voastră.

I. Date de identificare și socio-demografice

1. Statut marital:
- Persoană: necăsătorită__; văduvă__; divorțată__; căsătorită(soțul/soția nu
s-a putut asocia cererii de adopție din motive obiective)___;
- Familie _X__; - căsatoriți de 17 ani;
2. Vârstă:
- D-na__47 de ani____; - D-nul__ 44 de ani____;
3. Nivel de studii/educație:
- Studii superioare__ da__; - Studii medii - ; - Studii primare - ;
4. Mediul de proveniență:
- Urban_Da_; - Rural - ;
5. Situația economică a persoanei/familiei:
- Venit minim pe economie 2.080 lei;
- Până la nivelul venitului mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
- Peste venitul mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
6. Copii:
- Biologici - ; nr.- ; - Adoptați - ; nr. - ;
- Aflați în plasament- ; nr. - ; - Aflați în tutelă - ; nr. - ;

264
 7. Atestat:
- Primul atestat eliberat în luna februarie 2019;
- Al doilea atestat eliberat în data de ___-__;
- Al treilea atestat eliberat în data de ___-___;
8. Caracteristici ale copilului/copiilor la atestare:
- număr de copii__2___; vârsta cuprinsă între 0-7 ani;
- etnie ___- _; vorbitor al limbii române; Sexul: indiferent;
- starea de sănătate a copilului: clinic sănătos: Da_X_; Nu - ;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu boli cronice: Da_-__; Nu___X__;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârzieri în dezvoltare: Da_X__;
Nu_-;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârziere mintală: Da__-__;
Nu_X___;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu un anumit tip și grad de handicap:
Da_ -__ ;Nu_X_;
- Alte observații: ex. județele unde au disponibilitate să se deplaseze: toate județele
din țară.

II: Motivaţia de a adopta:

- Infertilitatea a determinat decizia de a adopta? Sunt motive cunoscute?

R: Da. Infertilitate primară.;
- Rezumați pe scurt cum ați reacționat când ați aflat despre aceasta.Cum v-ați simțit?
R: Am sperat să reușim să avem copii.
- Considerați că ați depăsit momentul? Ce v-a ajutat în aceptarea situației? Cine v-a
sprijinit? Ce credeți acum cu privire la imposibilitatea de a avea copii?
R: Am fost mereu optimiști. Ne-am sprijinit mereu unul pe celălalt.
- Sunteți conștienți de faptul că practica medicală a evoluat și poate că în anumite situații
infertilitatea poate fi înlăturată prin folosirea unor tehnici mai moderne?
R: Da. Nu am apelat la aceste metode.
- Câți ani ați încercat să concepeți un copil și de când v-ați hotărât asupra adopției?
R: 7 ani; Ne-am hotărât să adoptăm un copil în anul 2018.
- Ce semnifică copilul/copiii pentru d-voastră? Ce aduce în plus un copil în familia d-voastră?
Cum vă schimbă relația?

265
 R: Decizia noastră de a adopta a venit foarte ușor, întrucât era în lista noastră, numai că
într-o altă ordine. La început înainte să ne căsătorim, pe vremea când visam și ne făceam
planuri de viitor, ne propusesem ca pe lângă un copil al nostru, să adoptăm unul. Eu
personal încă din vremea liceului, am fost impresionată de copii abandonați. O poveste
asemănătoare, o are soțul meu, fiind un copil nedorit de mama lui naturală și abandonat
încă din spital, crescut de o altă mamă care l-a iubit mai mult decât orice pe lumea asta,
până a plecat dintre noi.

III. Acțiunile întreprinse în vederea adopției unui copil :

- Cine s-a gândit la adopție? Care a fost reacția partenerului/familiei?
R: Amândoi. Am avut doar reacții pozitive..
- Cât a durat să convingeți partenerul ? Cât timp a trecut de când ați luat decizia până când au
făcut demersul de a se adresa Direcției?
R: Nu a fost cazul. Au trecut trei luni..
-Ce așteptări sau temeri aveți față de adopție?
R: Așteptări- pozitive; Temeri- nu există.
-În cazul în care solicitanții au deja copiii proprii, se vor explora motivele pentru care doresc
să adopte. R: Nu este cazul.
- Care este percepția adoptatorilor cu privire la copiii din sistemul de protecție și nevoile lor?
Ce știu și ce cred despre acești copii?
R: Copii cu probleme emoționale, traume, deficiențe de integrare în colectiv..
-Cum apreciază efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra copilului? Cum
privesc ereditatea?
R: Efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra copilului sunt dăunătoare.
Ereditatea nu are o importanță semnificativă.
-Care sunt problemele de sănătate pe care adoptatorul le poate gestiona?(plecând de la
problemele ușoare, recuperabile-strabism, platfus, probleme legate de dentiție, anemie,
întârziere staturo-ponderală- până la probleme mai complexe-antigen HBS+, diabet, diverse
malformații corectabile sau nu, afecțiuni care determină încadrarea în grad de handicap,etc
R: Probleme ușoare de sănătate.
-Ar accepta un copil rezultatul dintr-un incest/viol sau unul sau ambii părinţi au
executat/execută o pedeapsă privativă de libertate/cu boală psihică/cu antecedente de boli cu
transmitere sexuală/dependenţi de alcool sau de substanţe halucinogene? Dar un copil care a
fost abuzat sexual/traficat/exploatat? Consideră că în cazul acestor copii ar trebui să aibă un

266
comportament anume sau că au nevoie de suport din partea specialiștilor (din
direcție/independenți)?
R: Nu ne simțim pregătiți..
-Sunt dispuși să solicite sprijin? Credeți că formarea unui grup de suport și/sau crearea unei
rețele pentru părinții adoptive ar fi benefice la nivelul județului?
R: Da. Dacă va fi nevoie.

Extras din Declarația

privind motivația de a adopta și așteptările familiei în legatură cu vârsta, sexul și situația
psihosociomedicală a copilului pe care doresc să-l adopte

Precizare: Familia a adoptat în vara anului 2019, un copil ( fată), în vârstă de 6 ani, fără
boli cronice, cu întârziere în dezvoltate, fără întârziere mintală, fără handicap. Copilul a fost
identificat din lista copiilor greu adoptabili din Profilul Public al Registrului Național pentru
Adopție, din județul Argeș.

267
ANEXA nr. 9
Ghid de interviu:

Subiecți: familii adoptive care au adoptat sau se află în procedură de adopție cu copii
din categoria copiilor greu adoptabili;

Obiectiv: îmi propun să identific caracteristici ale părinților adoptivi din județul Argeș,
cât și motivația acestora de a adopta copii din categoria copiilor greu adoptabili;

Bună ziua, mă numesc Nelida Ghițulescu, sunt doctorand în cadrul Facultății de Științe
Sociale, Specializarea Sociologie, Anul III. Vă mulțumesc pentru că mi-ați îngăduit să
realizez acest interviu cu d-voastră. Precizez că datele vor fi confidențiale, nu voi
dezvălui identitatea d-voastră.
I. Date de identificare și socio-demografice
1. Statut marital:
- Persoană: necăsătorită__; văduvă__; divorțată__; căsătorită(soțul/soția nu s-
a putut asocia cererii de adopție din motive obiective)___;
- Familie _X__; - căsatoriți de 11 ani;
2. Vârstă:
- D-na__42 de ani____; - D-nul__ 43 de ani____;
3. Nivel de studii/educație:
- Studii superioare__ da__; - Studii medii - ; - Studii primare - ;
4. Mediul de proveniență:
- Urban_Da_; - Rural - ;
5. Situația economică a persoanei/familiei:
- Venit minim pe economie 2.080 lei;
- Până la nivelul venitului mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
- Peste venitul mediu nominal net pe economie de 3.142 lei;
6. Copii:
- Biologici - ; nr.- ; - Adoptați - ; nr. - ;
- Aflați în plasament- ; nr. - ; - Aflați în tutelă - ; nr. - ;
7. Atestat:
- Primul atestat eliberat în luna martie 2017;
- Al doilea atestat eliberat în data de ___-__;

268
 - Al treilea atestat eliberat în data de ___-___;
8. Caracteristici ale copilului/copiilor la atestare:
- număr de copii__2___; vârsta cuprinsă între 1-6 ani;
- etnie ___- _; vorbitor al limbii române; Sexul: indiferent;
- starea de sănătate a copilului: clinic sănătos: Da_X_; Nu - ;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu boli cronice: Da_-__; Nu___X__;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârzieri în dezvoltare: Da_X__;
Nu_-;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu întârziere mintală: Da__-__;
Nu_X___;
- capacitatea familiei de a adopta un copil cu un anumit tip și grad de handicap:
Da_ -__ ;Nu_X_;
- Alte observatii: ex. județele unde au disponibilitate sa se deplaseze: în alte 4
județe limitrofe județului Argeș.

II: Motivaţia de a adopta:

- Infertilitatea a determinat decizia de a adopta? Sunt motive cunoscute?

R: Am făcut investigațiile medicale, dar d.p.d.v medical nu există un motiv legat de
infertilitate.;
- Rezumați pe scurt cum ați reacționat când ați aflat despre aceasta.Cum v-ați simțit?
R: Chiar dacă nu avem de 9 ani un diagnostic clar legat de infertilitate, timpul ne-a
întărit sentimentul că suferim de infertilitate.
- Considerați că ați depățit momentul? Ce v-a ajutat în aceptarea situației? Cine v-a
sprijinit? Ce credeți acum cu privire la imposibilitatea de a avea copii?
R: Am acceptat acest gând, dar nu ne-am pierdut nădejdea de a avea copil biologic.
- Sunteți constienți de faptul că practica medicală a evoluat și poate că în anumite situații
infertilitatea poate fi înlăturată prin folosirea unor tehnici mai moderne?
R: Da. Nu suntem interesați.
- Câți ani ați încercat să concepeți un copil și de când v-ați hotărât asupra adoptiei?
R: 9 ani jumătate; Ne-am hotărât să adoptăm un copil în cursul anul 2017.
- Ce semnifică copilul/copii pentru d-voastră? Ce aduce în plus un copil în familia d-voastră?
Cum vă schimbă relația?

269
 R: Când lupta cu infertilitatea nu duce nicăieri, e dureroasă, dar ni s-a deschis ca variantă
ADOPȚIA. Atunci am privit mai încrezători, mai determinați,având încredere că este cea mai
bună cale spre o împlinire mai mare, a relației de cuplu.

III. Acțiunile întreprinse în vederea adopției unui copil :

- Cine s-a gândit la adopție? Care a fost reacția partenerului/familiei?
R: Amândoi ne-am gândit la asta, după ce o familie de prieteni au adoptat doi copii.
- Cât a durat să convingeți partenerul ? Cât timp a trecut de când ați luat decizia până când au
făcut demersul de a se adresa Direcției?
R: Nu a fost cazul. După două luni de la decizie ne-am prezentat la protecția copilului.
-Ce așteptări sau temeri aveți față de adopție?
R: Așteptăm un copil sau doi, sperăm să se întâmple repede, iar copiii să fie potriviți firii
noastre, să se integreze bine în familia noastră.
-În cazul în care solicitanții au deja copiii proprii, se vor explora motivele pentru care doresc
să adopte. R: Nu este cazul.
- Care este percepția adoptatorilor cu privire la copiii din sistemul de protecție și nevoile lor?
Ce știu și ce cred despre acești copii?
R: Știm că acești copii sunt foarte speciali, mult mai speciali decât cei biologici, deoarece
au trecut prin traume sufletești, emoționale și chiar fizice, fiind nedoriți încă din burtica
mamei. Au nevoie de multă afecțiune, atenție, înțelegere și timp petrecut alături de noi..
-Cum apreciază efectele separării-pierderii-lipsei atașamentului asupra copilului? Cum
privesc ereditatea?
R: Foarte traumatizante pentru copil și de durată. Este nevoie de mult timp, multă dragoste
și afecțiune pentru a vindeca aceste răni. Ereditatea are și ea o pondere, dar poate fi
acopetită de o bună educație, de un mediu familial sănătos și echilibrat și de exemplul pozitiv
al părinților adoptivi
-Care sunt problemele de sănătate pe care adoptatorul le poate gestiona?(plecând de la
problemele ușoare, recuperabile-strabism, platfus, probleme legate de dentiție, anemie,
întârziere staturo-ponderală- până la probleme mai complexe-antigen HBS+, diabet, diverse
malformații corectabile sau nu, afecțiuni care determină încadrarea în grad de handicap,etc
R: Clinic sănătoși.
-Ar accepta un copil rezultatul dintr-un incest/viol sau unul sau ambii părinţi au
executat/execută o pedeapsă privativă de libertate/cu boală psihică/cu antecedente de boli cu
transmitere sexuală/dependenţi de alcool sau de substanţe halucinogene? Dar un copil care a

270
fost abuzat sexual/traficat/exploatat? Consideră că în cazul acestor copii ar trebui să aibă un
comportament anume sau că au nevoie de suport din partea specialiștilor (din
direcție/independenți)?
R: Nu ne simțiți pregătiți..
-Sunt dispuși să solicite sprijin? Credeți că formarea unui grup de suport și/sau crearea unei
rețele pentru părinții adoptive ar fi benefice la nivelul județului?
R: Da. Atunci când este cu adevărat nevoie. Întâlnirile cu alte familii adoptive, intâlniri intre
copii. Mare nevoie!

Extras din Declarația privind motivația de a adopta și așteptările familiei în legatură cu

vârsta, sexul și situația psihosociomedicală a copilului pe care doresc să-l adopte

Precizare: Familia a adoptat în vara anului 2019, doi copii frați( băieți, gemeni), în vârstă
de 6 ani, clinic sănătoși, fără boli cronice, fără întârziere în dezvoltate, fără întârziere
mintală, fără handicap. Copii au fost identificați din lista copiilor greu adoptabili din
Profilul Public al Registrului Național pentru Adopție, dintr-un alt județ.

271
ANEXA 10

DEFINIŢII ŞI ABREVIERI ALE TERMENILOR UTILIZAŢI

Definiţii ale termenilor

Nr. Termenul Definiția și/sau, dacă este cazul, actul care definește
crt. termenul

1. Autoritatea Naţională -organ de specialitate al administraţiei publice

pentru Protecţia Drept centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat prin
urilor Copilului şi Ado reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii,
pţie(A NP DCA) , cu atribuţii de supraveghere şi coordonare a
activităţilor referitoare la adopţie;

2 Direcţia (DGASPC) - direcţia generală de asistenţă socială şi

protecţia copilului, instituţie publică, cu
personalitate juridică, înfiinţată în subordinea
consiliilor judeţene, respectiv a consiliilor
locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
în condiţiile legii;

3 Compartiment de - compartimentul de adopţii din structura

specialitate organizatorică a direcţiei (DGASPC);

4 Organism privat - persoană juridică română, fără scop lucrativ,

autorizat (OPA) legal constituită, autorizată de ANPDCA să
presteze servicii şi să desfăşoare activităţi în
cadrul procedurii adopţiei interne, în condiţiile

272
 legii;

5. Adoptat Persoana care a fost sau urmează să fie adoptată

6. Adoptator Persoana care a adoptat sau doreşte să adopte

7. Adopţie internă Adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare,

cât şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România;

8. Atestat documentul eliberat, în condiţiile legii, care

certifică existenţa abilităţilor parentale ale
solicitantului, precum şi îndeplinirea garanţiilor
morale şi condiţiilor materiale necesare creşterii,
educării şi dezvoltării armonioase a copilului;

9. Asistent maternal Persoana atestată care asigură la domiciliul său îngrijirea,

profesionist dezvoltarea şi protecţia copilului aflat în dificultate

10. Copil Persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a

dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii

11. Familie adoptatoare Soţul şi soţia care au adotat sau doresc să adopte

12. Familie naturală Părinţii şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora

13. Familie extinsă părinţii, copilul şi rudele fireşti ale acestuia, până la
gradul IV inclusiv

14 Familie substi tut i vă persoanele, altele decât cele care aparţin

familiei extinse, care, în condiţiile legii, asigură
creşterea şi îngrijirea copilului;

15. Familie solicitantă Familie care îşi exprimă verbal sau în scris intenţia de a
adopta

16. Părinte firesc Persoana faţă de care copilul are stabilită filiaţia firească,

273
 în condițiile legii

17. Persoană solicitantă Persoană care îşi exprimă verbal sau în scris intenţia de a
adopta

18. Plan individualizat de Documentul prin care se realizează planificarea

protecţie(PIP) serviciilor, prestaţiilor şi măsurilor de protecţie specială a
copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a
familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost
separat de familia sa, într-un mediu familial stabil
permanent, în cel mai scurt timp posibil

19. Program de intervenţie documentul care reflectă succesiunea de

specifică(PIS) activităţi realizate într-o arie particulară de
competenţă (socială, sănătate, educaţie,
recuperare etc), destinate atingerii obiectivelor
stabilite în PIP. Persoanele responsabile de PIS sunt
profesioniştii care elaborează şi implementează
programe de intervenţie specifică într-o arie
de competenţă (socială, sănătate, educaţie,
recuperare, consiliere etc), identificaţi şi
cooptaţi în echipa multidisciplinară de
instrumentare a unui caz de către managerul
de caz pentru copilul beneficiar al unei
măsuri de protecţie specială. În vederea
implementării unitare a managementul de caz
în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi a
legislaţiei din domeniul adopţiei, responsabilul de
caz al copilului este asimilat cu persoana
responsabilă de PIS.

20 Manager de caz profesionistul astfel cum este definit în

legislaţia privind managementul de caz în
domeniul protecţiei drepturilor copilului;

274
21 Responsabil de caz al asistentul social/psihologul din cadrul
copilului compartimentului de adopţii desemnat pentru
copilul al cărui PIP are ca finalitate adopţia
internă. Obligaţiile ce revin responsabilului de
caz al copilului, conform

prevederilor legale, pot fi exercitate şi de către

orice alt asistent social/psiholog

angajat al DGASPC desemnat în acest scop

prin dispoziţia conducerii direcţiei;

22 Responsabil de caz al asistentul social/psihologul din cadrul

familiei compartimentului de adopţii sau, după caz, din
cadrul OPA, desemnat pentru adoptator/familia
adoptatoare;

23 Persoana de referinţă persoana cu care copilul este familiarizat, în

pent ru c o pi l prezenţa căreia se simte în siguranţă şi faţă
de care a dezvoltat o relaţie de încredere

24 Potrivirea initială componentă a procesului de potrivire și se

realizează de către compartimentul de adopții și
postadopții din structura direcției de la domiciliul
copilului adoptabil. Procesul de potrivire inițială
constă în identificarea și selectarea
persoanei/familiei atestate în vederea adopției
care, din punct de vedere teoretic, corespunde
nevoilor copilului.

25 Potrivirea practică vizează pregătirea copilului, a

adoptatorului/familiei adoptatoare şi a altor
persoane de referinţă pentru copil şi organizarea
de întâlniri între copil şi adoptator/familia
adoptatoare, în vederea facilitării acomodării
acestora.

275
26. Procedura operaţională Prezentarea formalizată, în scris, a tuturor paşilor ce
trebuie urmaţi, a metodelor de lucru stabilite şi a regulilor
de aplicat în vederea realizării activităţii, cu privire la
aspectul procesual

27. Ediţie a unei proceduri Forma iniţială sau actualizată, după caz, a unei proceduri
operaţionale operaţionale, aprobată şi difuzată

28. Revizia în cadrul unei Acţiunile de modificare, adăugare, suprimare sau altele
ediţii asemenea, după caz, a uneia sau a mai multor
componente ale unei ediţii a procedurii operaţionale,
acţiuni care au fost aprobate şi difuzate

29. Standarde internaţionale Un set complet de politici şi standarde în vederea

de audit stabilirii într-un document unic a principiilor care
determină modalitatea în care controlul este planificat, se
desfăşoară şi ulterior este raportat.

Politicile de audit se bazează pe jurisprudenţa

internaţională.

Standarde realizate de Comitetul Internaţional de Practici

de Control aparţinând Federaţiei Internaţionale a
Contabililor (IFAC)

276
Anexa 11 – Indexul figurilor

Figura nr.1 Sursa: ANPDCA

Figura nr. 2 Evoluția nr de copii în ingrijirea statului din perioada 2010-2019- ANPDCA
Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel
Figura nr. 3: Numărul total de copii aflați în sistemul de protecție în județul Argeș
Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel
Figura nr. 4: Structura pe grupe de vârstă ilustrată in piramida populației
Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicaţia IBM SPSS Statistics v. 20.0.
Figura nr. 5: Structura pe grupe de vârstă pentru “Profilul copilului adoptat”
Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicaţia IBM SPSS Statistics v. 20.0.
Date: DGASPC Argeș
Figura nr. 6: Măsuri de protecție de unde vin copii adoptați în anul respectiv
Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel
Date: DGASPC Argeș
Figura nr.7: Măsuri de protecție în care sunt declarați adoptabili(inclusive greu adoptabili)
Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel
Date: DGASPC Argeș
Figura nr. 8: Piramida populației pentru copiii declarați adoptabili în perioada 2010-2019
Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicaţia IBM SPSS Statistics v. 20.0.
Date: DGASPC Argeș
Figura nr. 9: Profilul copilului adoptat și copiii declarați adoptabili dintre cei cu dizabilități
Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel
Date: DGASPC Argeș
Figura nr.10: Numărul de copii GA adoptați din copiii greu adoptabili
Sursa: Reprezentare personală folosind aplicaţia Microsoft excel
Date: DGASPC Argeș
Figura 11: Histograma frecvenţelor pe grupe de vârstă a copiilor adoptaţi în perioada 2016-
31.08.2019.
Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicaţia IBM SPSS Statistics v. 20.0.
Date: DGASPC Argeș
Figura 12: Repartiția procentuală a persoanelor/familiilor după religie
Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicația IBM SPSS Statistics v. 20.0
Date furnizate de DGASPC Argeș

277
Figura nr. 13: Diagrama de structură a repartiţiei procentuale a părinţilor adoptivi după
mediul de rezidenţă
Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicația IBM SPSS Statistics v. 20.0.
Date furnizate de DGASPC Argeș
Figura nr. 14: Repartiţia procentuală după studii a adoptanţilor cu bare de eroare de 95%
interval de incredere
Sursa: Reprezentarea autorului folosind aplicația IBM SPSS Statistics v. 20.0.
Date furnizate de DGASPC Argeș

278
Anexa 12 - Indexul tabelelor
Tabelul 1: Tabel centralizator al cazurilor adoptate şi frecvenţa acestora.
Tabelul 2: Tabel centralizator al efectivului observat, al efectivului teoretic şi al valorilor
reziduale.
Tabelul 3: Rezultatele testului Hi-pătrat (sau Hi-doi).

279