MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA AGORA
ORADEA

FACULTATEA DE STIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

MASTER - ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ

DISCIPLINA:

Managementul comunicării și al conflictelor

REFERAT:
OPERAȚIUNEA STRATEGICĂ DE ACOPERIRE A FRONTIEREI ROMÂNIEI, DESFĂȘURATE
ÎN AUGUST-SEPTEMBRIE 1944

Masterand:

Bora Sergiu-Raul

An universitar: 2019 – 2020

 CUPRINS

Introducere..........................................................................................................................................

1. Analiza operației de acoperire executată de Armata 1 română pe linia de demarcație prin Dictatul

de la Viena și pe frontiera din Banat...................................................................................................3

2. Acțiunile de luptă duse de trupele Armatelor 1 și 4 române pe timpul operațiunii de acoperire.......5

3. Însemnătatea acoperirii frontierei și a liniei de demarcație................................................................6

4. Manevra strategică executată pe timpul desprinderii armatei române din frontul german și

constituirii dispozitivului în vederea acțiunilor militare pe frontul antihitlerist.................................8

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................10

1
Introducere

În ceea ce privește forțele ce puteau interveni în sprijinul trupelor hitleriste din interior, în
aproprirea liniei de demarcație vremelnică, se aflau în dispozitivde luptă unități de vânători de frontieră și
de grăniceri din armata ungară în valoare de 28-30 batalioane, 10-12 baterii de artilerie și 50-60 de tancuri
în zona Târgu Mureș, Reghin, iar la vest de Munții Apuseni 22 de batalioane. Acestor forțe li s-au alăturat
intr-un timp scurt, trupele hitleriste din Grupul de armate Ucraina de Sud. În imediata vecinătate pe
teriotriul Ungariei, erau dislocate mari unități motorizate hitleriste, precum și mari unități ungare
constituite în două armate cu un efectiv de 500.000 de oameni. Importante forțe se găseau și în Iugoslavia
și la sud de Dunăre.1
Operațiunea de acoperire a liniei de demarcație din centrul Transilvaniei, de frontiera de vest și sud
a țarii, operațiune de amploare strategica, a fost organizată și s-a executat pe baza directivelor și ordinelor
date de Marele Stat Major român începând chiar din noaptea de 23/24 august 1944.
Scopul politico-militar al acesteia viza, interzicerea unei eventuale invazii inamice din afara
României și din teritoriul național răpit de Ungaria horthystă prin dictatul imperialist de la Viena din
august 1940, asigurarea libertății de acțiune a forțelor proprii din interior și crearea condițiilor necesare
trecerii ulterioare la ofensivă pentru eliberarea parții de nord-vest a țării.
La 26 august 1944 dispozitivul de acoperire, între Întorsătura Buzăului și Orșova, a fost realizat de
Armata 1 româna.
Pe Dunăre, responsabilitatea acoperirii între Orșova și Corabia revenea Corpului I teritorial care
dispunea de 4 divizii cu 24 de batalioane de infanterie și grăniceri, 8 escadroane de cavalerie, 9 baterii de
artilerie și unități de alte arme.
În aceste lucrări cu cea din 30 august 1940, intitulată ,,Apărarea militara a României în urma
stirbirii unității politice a Transilvaniei’’, ipotezele de acțiune au avut ca obiectiv central, inițial acoperirea
frontierei și liniei de demarcație, apoi ofensiva din Transilvania și Crișana pentru eliberarea teritoriilor
românesti ocupate de Ungaria hortystă.
Între Olt și Călărași acoperirea trebuia să fie organizată de Corpul 2 teritorial, care acorda
prioritate direcțiilor ce converg spre Capitala țării.

2
_____________________________________________________________________________________
1
România în anii celui de-al doilea război mondial, Editura Militară, București, 1989, vo. 2

1. Analiza operațiunii de acoperire executată de Armata 1 română pe linia de demarcație prin

Dictatul de la Viena și pe frontiera din Banat

Lărgimea mare a fâșiei de apărare înre întorsătura Buzăului și Orșova și faptul că acesta este
separată de Munții Apuseni în două mari compartimente geografice, impuneau ca fiecare din aceste
compartimente să fie repartizat câte unui comandament de armată.
Totuși situația operativă era de așa natură încât toată fâșia a fost încredințată unei singure armate,
Armata 1 (comandant, generalul de corp de armată Nicolae Macici), cu punctul de comandă la Sibiu. La
elaborarea planului acoperirii, ale cărui baze au fost puse, încă din anul 1943, o contribuție deosebită și-a
adus-o lt. Colonel Dumitru Panaitescu, șeful Secției Operații a Armatei 1.
În rezerva Armatei 1 se găseau Divizia 18 infanterie-instrucție și 3 batalioane de marș din Divizia
5 infanterie în raionul Avrig, Tălmaciu, Boita care urmau să intervină în sprijinul unităților din eșalonul 1.2
Pentru a pune stăpânire pe Munții Apuseni și a cuceri aliniamentul situat pe Carpații Meridionali,
forțele fasciste puteau acționa pe mai multe direcții.
Cea mai importantă dintre ele era Cluj, Alba Iulia, Sebeș, deoarece un succes al forțelor inamice pe
această direcție le-ar fi dat posibilitatea să ajungă în bazinul Hațegului și să întoarcă apărarea trupelor
noastre de la vest de Apuseni.2
Se crea astfel pericolul pătrunderii adversarului în defileul Jiului. Din zona Sebeș ofensivă acestuia
ar fi putut viza și defileul Oltului.
O a doua direcție importantă din Transilvania era Sf. Gheorghe-Brașov care conducea spre zona
industrială Brașov și spre sistemul de trecători din Carpații de Curbură (Buzău, Bratocea, Predeal, Bran).
A treia direcție importantă se înscria între celelalte două și conduncea din zona Târgu Mureș spre
Sibiu și defileul Oltului. Această direcție se ramifica urmând cursurile Mureșului mijlociu și Târnavelor și
se conjuga strâns cu prima direcție.
Din această scurtă analiză a direcțiilor posibile de acțiune ale inamicului pe frontul din
Transilvania, ajungem la concluzia că soluția cea mai favorabilă ar fi fost ca pe fiecare direcție să se fi
putut instala câte un corp de armată.
Cum însă nu se dispunea de forțe și comandamente suficiente, se poate aprecia că măsurile luate au
fost în general juste. Ar fi fost necesar să se afecteze Corpului 6 terirorial trei divizii: câte una pentru
fiecare din cele două direcții și una în eșalonul doi. În acest fel comandantul corpului ar fi putut interveni

3
rapid în sectoarele amenințate.
_____________________________________________________________________________________
2
România în anii celui de-al doilea război mondial, Editura Militară, București, 1989, vo. 2

2. Acțiunile de luptă duse de trupele Armatelor 1 și 4 române pe timpul operațiunii de acoperire

La 23 august 1944, în lungul liniei de demarcație și a frontierei de vest, comandamentele hitleriste

și ungare dispunea de forțe puține formate din unități de vânători-frontieră (grăniceri) și din părțile
sedentare ale unor mari unități și unități, ale căror garnizoane se aflau în apropiere de graniță.3
Până la terminarea pregatirilor în vederea declanșării unei ofensive în forță, comandamentul
hitlerist a hotărât să atace cu forțele existente pe frontieră și cu cele din apropierea acesteia pentru a pune
stăpânire pe anumite obiective sau aliniamente de pe teritoriul țării noastre și a crea astfel de condiții
favorabile desfățirării cu succes a ofensivei ulterioare.
Acest succes al inamicului a fost de scurtă durată, deoarece, în ziua de 29 august, trupe din Corpul
de munte au executat un viguros contraatac respingând peste frontieră forțele inamicului, eliberând
localitatea respectivă. Din informațiile obținute s-a tras concluzia că inamicul se concentra la nord-vest de
Târgu Mureș o grupare de forțe cu care intenționa, să treacă la ofensivă.
În fâșia Corpului 7 teritorial, trupele române au respins atacurile executate de inamic pentru
cucerirea orașului Arad.
În Banat unitățile Diviziei 19 infanterie au respins între 26-29 august încercările facute de inamic
de a trece pe malul românesc al Dunării. Așadar într-o primă etapă, trupele române de acoperire
îndeplinesc misiunea ce le-a fost încredințată și au asigurat libertatea de acțiune a forțelor din interior,
desfășurând totodată acțiuni de luptă pentru respingerea sau nimicirea trupelor fasciste din imediata
apropiere a dispozitivului propriu.
Având în vedere perspectiva acțiunilor militare după încheierea victorioasă a luptelor din interiorul
țării- trecerea la ofensivă pentru eliberarea întregului teritoriu al patriei- Marele Stat Major s-a preocupat
pe de o parte, de întărirea dispozitivului de acoperire, iar pe de altă parte de asigurarea concentrării
forțelor necesare la nord de Carpații Meriodionali și la vest de Carpații Occidentali.
Aceste măsuri erau cu atât mai necesare cu cât între timp, inamicul își concentrase forțele
puternice în Transilvania, în partea de est a Ungariei și în nordul Iugoslaviei, cu intenția de a trece la
ofensivă pentru cucerirea aliniamentului Carpațiilor Meridionali.
În 29 august, Marele Stat Major a pus la dispoziția Armatei 1, diviziile 6, 11, 21 infanterie-
instrucție, care au fost trasnportate pe calea ferată, iar până la 1 septembrie s-au concentrat în raionul

4
Târnăveni, Mediaș, Dumbrăveni.

___________________________________________________________________________
3
România în anii celui de-al doilea război mondial, Editura Militară, București, 1989, vo. 2

Pe 2 septembrie au fost dirijate spre fâșia Armatei 1 și diviziile 7 și 8 infanterie- instrucție, care s-
au concentrat în raionul Alba Iulia, Sibiu, Tălmăciu. Aceste mari unități urmau să fie folosite numai cu
aprobarea Marelui Stat Major.
Într-o primă etapă comandamentul hitlerist a reușit să concentreze la aripa de sud a frontului,
aproximativ 27 de divizii. În același timp a fost desfășurat un număr însemnat de divizii ungare (9 divizii).
Pe Carpații Orientali era trecută la apărare Armata 8 hitleristă întărită cu unități ungare având
flancul drept în pasul Prislop, iar în flancul stâng sprijinit pe trecătoarea Oituz.
Toate aceste forțe au fost subordonate grupului de armate ”Ucraina de Sud”, al cărui comandament
trăia cu convingerea că numai cucerind Carpații Meriodionali și lichidând capul de pod deținut de trupele
române putea restabili situația opertativ- strategică în această parte a frontului. Scopul ofensivei pe care o
pregătea comandamentul hitlerist exprimat de comandamentul Grupului de armate ”Ucraina de Sud” era
de a pune stăpânire ”pe trecătorile din Carpații Meridionali, trecătoarea Predeal, trecătoarea Turnului
Roșu”.4

3. Însemnătatea acoperirii frontierei și a liniei de demarcație

Acoperirea frontierei țării și a liniei de demarcație impusă prin Dictatul de la Viena începută la 23
august și menținută până la 5 septembrie 1944, a avut o importanță deosebită pentru asigurarea
desfășurării acținilor militare în interiorul țării și pentru ducerea ulterioară a operațiunilor la aripa sudică a
frontului sovieto-german.
Măsurile luate de comandamentul român au asigurat libertatea de acțiune a forțelor proprii
respingându-se orice încercare a inamicului de a intervene în sprijinul trupelor sale.
În acest fel operațiunea de acoperire a frontierei și a liniei de demarcație a contribuit direct la
succesul acțiunilor trupelor proprii, iar menținerea capului de pod strategic la nord de Carpații Meridionali
și la vest în Crișana și Banat a dejucat planul comandamentului hitlerist în această parte a frontului.
Friessner arăta că ”acesta a fost un lucru funest, căci munții erau cei mai buni aliați ai noștrii. Inamicul
putea fi oprit aici cu trupe speciale relativ slabe, cu mult mai bine decât în spațiul situate la nord de
trecători”. Realizarea acestui plan ar fi permis comandantului hitlerist să-și facă disponibilă o parte din
forțele care acționau la dreapta dispozitivului său strategic și să le deplaseze pe direcția Varșovia, Berlin.

5
 Dacă inamicul ar fi reușit să-și mute apărarea pe Carpații Meridionali, caracterul luptei armate în
această parte a frontului soviet-german ar fi suferit modificări esențiale.
_____________________________________________________________________________________
4
România în anii celui de-al doilea război mondial, Editura Militară, București, 1989, vo. 2

Oprirea mai îndelungată a trupelor sovietice în fața Carpaților Meridionali s-ar fi răsfrânt și asupra
situației politice și militare din Balcani, îngreunând condițiile de luptă ale popoarelor subjugate împotriva
ocupanților hitleriști.
Pe plan strategic se remarcă următoarele particularități: operativitate în exercitarea conducerii
strategice de către Marele Stat Major al armatei române; executarea unor manevre de forțe și mijloace atât
de-a lungul frontului, cât mai ales din adâncime către front; alegerea justă a direcțiilor și raioanelor unde
au fost dirijate forțele principale; analiza temeinică a situației inamicului.
Analizând în perspectivă evoluția evenimentelor și punând în centrul preocupărilor crearea
condițiilor pentru eliberarea părții contopite din teritoriul țării comandamentul român a ales raioanele de
concentrarea a forțelor și mijloacelor, precum și direcțiile principale ale viitoarelor acțiuni ofensive. Prin
dispunearea forțelor în capul de pod, eșalonate în adâncime spre trecători, inamicului i-au fost zădărnicite
toate planurile de a pune stăpânire pe Carpații Meridionali.
Trupele Armatei 1 au primit misiunea să execute acoperirea într-o fășie largă de aproximativ 900
km (revenind în medie 80 km pentru fiecare divizie).5
Pe când majoritatea forțelor Armatei 1 ducea lupte de apărare, Corpul de munte executau acțiuni
ofensive în scopul lărgirii capului de pod din Țara Bârsei și degajării căii ferate Brașov – Sighișoara.
Cooperarea între arme și cu vecinii a fost bine organizată de către comandanți și statele majore. Cu
toate condițiile grele și complexe cu care au acționat în timpul operațiuni de acoperire, comandamentele și
trupele române au dat dovadă de o bună pregătire militară, înscriind noi pagini de glorie în istoria armatei.

4. Manevra strategică executată pe timpul desprinderii armatei române din frontul german și
constituirii dispozitivului în vederea acțiunilor militare pe frontul antihitlerist

În concepția acțiunilor militare ce urmau să se desfășoare, cuprinsă în ”Direcția Operativă”, a

Marelui Stat Major din seara zilei de 23 august 1944, una din importantele prevederi se referea la
recuperarea torțelor armatei române de pe frontul din Basarabia și Moldova în scopul ulterioarei lor
întrebuințări în operațiunie vizând reducerea Ardealului de Nord. Manevra desfășurată de Armatele 3 și 4
române (mai ales de Armata 4) a cuprins 3 etape:
Etapa întai a constat în desprinderea de pe front a marilor unități române în condițiile în care
situația politico-militară nu era suficient de clară.
6
_____________________________________________________________________________________
5
România în războiul antihitlerist, 23 august 1944 – 9 mai 1945, Editura Militară, București, 1966 (sigla RRA)

Etapa a doua a cuprins regruparea trupelor române în partea centrală și de est a Munteniei și
participarea lor la nimicirea torțelor hitleriste din interior.
Etapa a treia s-a caracterizat prin deplasarea în Transilvania a Armatei 4 și preluarea de către
acesta, de la Armata 1, a fâșiei de acțiune între Carpații Orientali și Carpații Occidentali. În același spațiu
s-au regrupat și Corpurile 6 de Armată, venit de pe frontul din Moldova și Armată deplasat din Dobrogea.
După ce a primit ordinul Marelui Stat Major de a înceta ostilitățile împotriva trupelor sovietice,
Armata a 4-a română a ordonat la rândul său marilor unități subordonate retragerea pe linia Focșani,
Nămoloasa, Brăila.
După primirea Directivei Operative, comandantul Armatei 3 române a dat ordin, la 24 august, ora
01:00, Corpului 3 de Armată să se replieze în Dobrogea pe Dunărea maritimă și brațul Chilia. O dată cu
primirea ordinului, se înceta orice subordonare a comandanților și unităților române față de
comandamentele germane și totodată orice act de agresiune contra forțelor sovietice.
Studiu documentelor de arhivă confirmă pe deplin faptul că în această etapă, toate marile unități
împreună cu unitățile române de pe front, chiar și acelea care nu ai primit ordine directe de la eșaloanele
superioare au acționat în spiritul proclamației și au încetat din noaptea de 23 spre 24 august ostilitățile cu
trupele sovietice și orice colaborare cu forțele hitleriste.
De cealaltă parte ”Comandamentul Suprem Sovietic a putut să-și dirijeze efortul principal spre
desăvârșirea încercuirii și nimicirii unei forțe importante a grupului de armate Ucraina de Sud, să-și
degajeze două armate și alte mari unități și să le dirijeze spre alte sectoare ale frontului.
Etapa a treia a manevrei strategice, care a avut drept conținut concentrarea forțelor române la nord
de Carpații Meridionali s-a caracterizat printr-o deplasare masivă și neîntârziată a marilor unități din
zonele de regrupare și din garnizoanele de reședință spre noua linie a frontului în scopul întăririi trupelor
de acoperire și pentru participarea in continuare, la eliberearea teritoriului național.
În cea de-a doua etapă, conform ordinului Marelui Stat Major din 25 august 1944 armatele române
au continuat deplasarea spre sud către noile raioane de regrupare.
Îm urma complexei manevre strategice efectuate de armata română în ultima decadă a lunii august
și p rima jumătate a lunii septembrie 1944 s-a reușit să se recupereze forțele principale ale celor două
armate de pe front, să se facă regruparea organizată a acestora în partea centrală a țării, să se mute centrul
de greutate al acțiunilor militare pe frontul de vest și trecerii la ofensivă a forțelor române în cooperare cu

7
forțele sovietice pentru eliberarea deplină a teritoriului românesc.6

___________________________________________________________________________
6
Documentele privind istoria militară a poporului român, 23- 31 august 1944 (Editura Militară, București, 1977, documentul nr.1

BIBLIOGRAFIE

1. Mari conflicte ale lumii, al doilea război mondial, Dr. Vasile Creț, Anca-Diana Creț, Editura

Universității Agora, 2019

2. România în anii celui de-al doilea război mondial, Editura Militară, București, 1989, vo. 2

3. România în războiul antihitlerist, 23 august 1944 – 9 mai 1945, Editura Militară, București, 1966

(sigla RRA)

4. Documentele privind istoria militară a poporului român, 23- 31 august 1944 (Editura Militară,

București, 1977, documentul nr.1)

5. Interviu acordat lui Jacques de Zauaay, ori ”Magazin istoric”, an XVI (1982) nr.11