principiul interschimbabilităţii;  precizia prelucrării, abateri de prelucrare;  precizia formei, abateri de

formă macrogeometrică;  precizia formei, abateri de formă microgeometrică;  precizia orientării,

abateri de orientare;  precizia poziţiei relative, abateri de poziţie relativă;  toleranţe generale. Iaşi,
2016 Introducere Obiectul disciplinei ToleranĠe şi control dimensional Un produs finit ( gata pentru
utilizare sau pentru montare ) este precizat prin desenul produsului finit sau desenul de reper. Pe
desenul de reper sunt indicate toate condiţiile tehnice necesare executării produsului: dimensiunile
liniare şi/sau unghiulare, toleranţele acestora, condiţii pentru rugozitatea suprafeţelor, toleranţe pentru
abateri de formă, orientare, poziţie relativă ale suprafeţelor, condiţii de tratament termic, etc. Pentru a
asigura calitatea funcţională a produsului, toţi aceşti parametri trebuie să aibă prevăzute valori limită
între care se poate considera că produsul funcţionează corect. În cazul dimensiunilor, valorile limită
pentru acestea se stabilesc deoarece este imposibilă executarea unei piese cu dimensiunile la valorile
precis matematice; nici nu este absolut necesar acest lucru, pentru că o piesă poate funcţiona la fel de
bine şi într- un interval de dimensiuni calculat corespunzător. Exemplu: se consideră un arbore care are
la capete două fusuri de lagăr; acestea trebuie executate la dimensiunea de 25 mm. Pentru că, practic,
nu se pot realiza la valoarea matematic exactă, se prevede un interval în care se poate găsi diametrul
fusurilor, interval cuprins între două dimensiuni limită ( dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă );
dacă diametrul obţinut în urma prelucrării se va afla între aceste dimensiuni limită, atunci este asigurată
buna funcţionare a produsului. De aici rezultă faptul că nici nu este necesară executarea arborelui la
valoarea exactă de 25 mm, deoarece el va funcţiona la fel de bine în intervalul de dimensiuni prevăzut.
Acest in - terval, respectiv aceste dimensiuni limită nu se stabilesc la întâmplare, ci se calculează asfel
încât să fie asigurată ţuncţionarea corectă a piesei. În acelaşi fel se procedează nu numai în cazul
dimensiunilor liniare şi/sau unghiulare, ci şi pentru forma, orientarea, poziţia relativă, rugozitatea
suprafeţelor şi nu numai la piese cilindrice netede, ci şi la piese ( organe de maşini ) cu diferite forme:
conice, filetate, canelate, dinţate, etc. Stabilirea intervalului de valori limită între care se pot realiza
parametrii geometrici ai pieselor, reprezintă obiectul părţii de disciplină: ToleranĠe. Pentru a se stabili
dacă produsul realizat ( executat ) are parametrii geometrici ( dimensini, formă, orientare, poziţie
relativă, rugozitate ) cuprinşi între valorile limită impuse, este necesar ca aceşti parametri să fie
controlaţi; aceasta implică cunoaşterea metodelor de măsurare a diferiţilor parametri geometrici la
diverse organe de maşini, prcum şi a mijloacelor de control corespunzătoare. Stabilirea metodelor şi
mijloacelor de măsurare pentru controlul parametrilor grometrici ai pieselor reprezintă obiectul părţii de
disciplină: Control dimensional. Concluzie: Obiectul disciplinei ToleranĠe şi control dimensional îl
constituie stabilirea ( şi cunoaşterea modului de stabilire ) intervalului de valori limită ( toleranţe ) între
care trebuie realizaţi parametrii geometrici ai organelor de maşini şi alegerea metodelor şi mijloacelor
de control al acestor parametri.