Sunteți pe pagina 1din 2

În aproape toată această perioadă statul german a purtat denumirea oficială 

Deutsches
Reich (Imperiul German); denumirea colocvială a fost Drittes Reich (Al Treilea Reich) sau și Nazi-
Deutschland (Germania nazistă).
La 27 februarie 1933, sediul Reichstagului (parlamentului german de pe atunci), aflat în clădirea
numită și până astăzi Reichstag, a fost incendiat, aceasta constituind pretextul pentru decretele de
urgență ce au abrogat drepturile cetățenești de bază. [24] O hotărâre a parlamentului i-a dat lui Hitler
putere legislativă nerestricționată. Doar Partidul Social Democrat SPD a votat împotriva acesteia, în
timp ce membrii comuniști ai parlamentului au fost încarcerați. Folosindu-și puterea de a distruge
orice rezistență actuală sau potențială, în decurs de câteva luni, Hitler a pus bazele unui stat
centralizat totalitarist. Industria a fost revitalizată prin producția masivă de armament, de fapt,
interzisă Germaniei după pierderea Primului Război Mondial. În 1935 Germania a redobândit
controlul asupra ținutului istoric Saar, iar în 1936 controlul militar al ținutului Rin, amândouă fiind
pierdute în urma Tratatului de la Versailles. Susținând, în paralel, campania agresivă a dezvoltării
masive a producției de armament, politica externă a Germaniei a devenit mai agresivă și
expansionistă, împingând, voit, omenirea spre Al Doilea Război Mondial. În 1938 și
1939, Austria și Cehoslovacia au fost aduse sub controlul Germaniei și a fost pregătită invazia
Poloniei (Pactul Hitler-Stalin, Operațiunea Himmler). La 1 septembrie 1939 armata Germaniei a
lansat războiul „fulger” (blitzkrieg) asupra Poloniei, care a fost rapid ocupată de trupele Germaniei și
de Armata Roșie Sovietică, marcând începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Regatul
Unit și Franța au declarat război Germaniei și, întrucât războiul s-a extins, Germania și aliații săi au
căpătat controlul asupra unei mari părți din Europa continentală.

Cuceririle naziste în Europa pe durata celui de-al Doilea Război Mondial

La 22 iunie 1941, Germania a încălcat Pactul Hitler-Stalin și a invadat Uniunea Sovietică. În același


an, Japonia a atacat baza americană de la Pearl Harbor din Oceanul Pacific, iar Germania, în
calitate de aliat al Japoniei, a declarat război și Statelor Unite. Deși armata germană a avansat în
Uniunea Sovietică destul de rapid, Bătălia de la Stalingrad a marcat punctul de turnură al acestui
război. În consecință, armata germană a început să se retragă de pe Frontul de Est. În septembrie
1943, Italia, aliata Germaniei, a capitulat, obligând forțele Wehrmact-ului să deschidă un alt front
pentru păstrarea acestei regiuni nord-mediteraneene în sistemul de apărare german. Operațiunea
Neptun a marcat un alt punct de turnură în acest război, deschizând frontul vestic. La 6 iunie 1944,
Forțele aliate anglo-americane au debarcat pe Coasta Normandiei din Franța ocupată și s-au
îndreptat spre teritoriul german, astfel că foarte curând, la 8 mai 1945, după ce Armata Roșie a
cucerit Berlinul, iar Hitler s-a sinucis în bunkerul său, Germania nazistă a fost silită să capituleze
necondiționat. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au murit aproximativ 7 milioane de civili și
soldați germani (inclusiv etnicii germani din Europa de est).
În timpul celui de-al Treilea Reich, guvernul german nazist a aplicat politici împotriva minorităților și
multor dizidenți, ceea ce, mai târziu, avea să fie cunoscut sub denumirea de Holocaust. În timpul
acestuia au fost uciși aproximativ 17 milioane de oameni, inclusiv circa 6 milioane de evrei și un
număr important de țigani, polonezi și alți slavi, prizonieri de război sovietici, bolnavi mintali,
homosexuali și membri ai opoziției politice. Cel de-al Doilea Război Mondial și genocidul nazist au
fost responsabili pentru mai mult de 40 de milioane de morți în Europa. După încheierea celui de-al
Doilea Război Mondial, s-au desfășurat, la Nürnberg, procesele criminalilor de război germani.
Istoria modernă

S-ar putea să vă placă și