Tema 2: Principiile Procesului penal

Reguli de bază care determină întreaga structură a

raporturilor procesuale ale unui sistem procesual.

1. Legalitatea procesului penal ( art. 7C.pr.pen. )

 procesul penal se desfăşoară in stricta conformitate cu
principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului
internaţional, cu tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte, cu prevederile
Constituţiei Republicii Moldova şi ale CPP;
 întreaga activitate a organelor judiciare şi celorlalţi
participanţi la procesul penal să se desfăşoare potrivit
dispoziţiilor legii;
 se aplică atât în cursul urmăririi penale, a judecării
cauzei cât și după rămânerea definitivă a hotărârii;
 hotărârile Curții Constituționale privind interpretarea
Constituției sau privind neconstituționalitatea unor
prevederi legale sânt obligatorii pentru organele de
urmărire penală, intanțele de judecată și pentru
persoanele participante la procesul penal.

2. Prezumţia nevinovăţiei (art. 8 C.pr.pen.)

 orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată
nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în
 modul prevăzut de legea procesual-penală în cursul
unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au
asigurat toate garanţiile necesare apărării sale şi va fi
constatată printr-o hotărâre judecătorească de
condamnare definitivă;
 prezumţia de nevinovăţie (presupunerea, recunoaşterea
juridică a unui fapt până la proba contrarie) este una
legală şi relativă;
 nimeni nu este obligat să-și dovedească nevinovăția sa;
 toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi
înlăturate, în condițiile legii procesual penale, se
interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,
inculpatului.

3. Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor (art. 9

C.pr.pen.)
 toţi sunt egali în faţa legii, a organelor de urmărire penală
şi a instanţei de judecată fără deosebire de sex, rasă,
culoare, limbă, religie, opinie politică sau orice altă
opinie, origine naţională sau socială, apartenenţă la o
minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă
situaţie;
 condițiile speciale de urmărire penală și judecare față de
anumite categorii de persoane care beneficiază, conform
 legii, de un anumit grad de imunitate se asigură în baza
prevederilor Constituției, tratatelor internaționale, legii
procesuale penale și altor legi.

4. Respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii

umane (art. 10 C.pr.pen.)
 toate organele şi persoanele participante la procesul
penal sânt obligate să respecte drepturile, libertăţile și
demnitatea persoanei;
 limitarea temporară a drepturilor și libertăților persoanei
și aplicarea de către organele competente a măsurilor de
constrângere fațăde ea se admit numai în cazurile și în
modul prevăzut de codul de procedură penală;
 orice persoană este în drept să-și apere prin orice mijloc
neinterzis de lege drepturile, libertățile și demnitatea
umană, lezate sau limitate nelegitim în cursul procesului
penal.

5. Inviolabilitatea persoanei (art. 11 C.pr.pen.)

 libertatea individuală și siguranța persoanei sânt
inviolabile;
 nici o persoană nu poate fi reţinută sau arestată, dacă
împotriva ei nu există probe sau indici temeinici că a
săvârşit o faptă prevăzută şi pedepsită prin lege;
 organele judiciare au obligația de a respecta libertatea
persoanei garantată de Constituție și legea procesual
penală.

6. Inviolabilitatea domiciliului (art. 12 C.pr.pen.)

 statul garantează dreptul persoanei de a fi respectat
domiciliul;
 în cursul procesului penal, nimeni nu este în drept să
pătrundă în domiciliu contrar voinţei persoanelor care
locuiesc sau deţin sediu în ele, cu excepţia cazurilor şi
modului prevăzute de CPP.

7. Inviolabilitatea proprietății (art. 13 C.pr.pen.)

 persoana fizică sau juridică nu poate fi lipsită în mod
arbitrar de dreptul de proprietate;
 nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decît din
motive de utilitate publică şi în condiţiile legii procesual
penale şi conform principiilor generale ale dreptului
internaţional.

8. Secretul corespondenței (art. 14 C.pr.pen.)

 dreptul la secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor
trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al
 celorlalte mijloace legale de comunicare este asigurat de
stat;
 limitarea acestui drept se admite numai în baza unui
mandat judiciar emis în condițiile legii procesual penale.

9. Inviolabilitatea vieţii private (art. 15 C.pr.pen.)

 orice persoană are dreptul la inviolabilitatea vieţii
private, la confidenţialitatea vieţii intime, familiale, la
protejarea onoarei şi demnităţii personale;
 în cursul procesului penal, nimeni nu este în drept să se
implice în mod arbitrar şi nelegitim în viaţa intimă a
persoanei;
 la efectuarea acțiunilor procesuale nu poate fi acumulată
fără necesiate informație despre viața privată și intimă a
persoanei.

10. Limba în care se desfăşoară procesul penal şi

dreptul la interpret (art. 16 C.pr.pen.)
 în desfăşurarea procesului penal se utilizează limba de
stat;
 persoana care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat
are dreptul să ia cunoştinţă de toate actele şi materialele
dosarului, să vorbească în faţa organului de urmărire
penală şi în instanţa de judecată prin interpret;
 actele procesuale ale organului de urmărire penală și
cele ale instanței de judecată se înmânează bănuitului,
învinuitului, inculpatului, fiind traduse în limba lui
maternă sau în limba pe care acesta o cunoaște, în modul
stabilit de legea procesual penală.

11. Asigurarea dreptului la apărare (art. 17 C.pr.pen.)

 constă în totalitatea prerogativelor, facultăţilor şi
posibilităţilor pe care, potrivit legii, le au justiţiabilii
pentru apărarea intereselor lor;
 în tot cursul procesului penal, părţile (bănuitul,
învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă,
partea civilmente responsabilă) au dreptul să fie asistate
sau, după caz, reprezentate de un apărător ales sau de un
avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat;
 asistenţa apărătorului este unul din componentele
dreptului de apărare şi se realizează prin darea de sfaturi
şi îndrumări, întocmirea de cereri şi demersuri.

12. Publicitatea şedinţei de judecată (art. 18 C.pr.pen.)

 constă în faptul că toate şedinţele instanţelor de judecată
sunt publice, cu excepţia cazurilor în care aceasta este în
contradicţie cu păstrarea unor secrete ocrotite de lege;
 accesul în sala de ședințe poate fi interzisă presei sau
publicului, prin încheierea motivată, pe parcursul întregului
proces;
 hotățrârile instanței de judecată se pronunță în ședință
publică.

13. Accesul liber la justiţie (art. 19 C.pr.pen.)

 orice persoană are dreptul la examinarea şi soluţionarea
cauzei sale în mod echitabil, în termen rezonabil, de
către o instanţă independentă, imparţială, legal
constituită, care va acţiona în conformitate cu legislația
procesual penală;

14. Desfăşurarea procesului penal în termen rezonabil

(art. 20 C.pr.pen.)
 rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie să fie
apreciată prin prisma circumstanţelor cauzei concrete,
ţinându-se cont de criteriile stabilite de lege şi anume:
complexitatea cazului, conduita organului de urmărire
penală şi a instanţei de judecată, comportamentul
părţilor şi vârsta.
 respectarea termenului razonabil la urmărirea penală se
asigură de către procuror, iar la judecarea cazului - de
către instanța respectivă.
 15. Libertatea de mărturisire împotriva sa (art. 21
C.pr.pen.)
 nimeni nu poate fi silit să mărturisească împotriva sa ori
împotriva rudelor sale apropiate, a soţului, logodnicului
sau logodnicei, sau să-şi recunoască vinovăţia.

16. Dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai

multe ori (art. 22 C.pr.pen.)
 dreptul de a nu fi urmărit judecat sau pedepsit de mai
multe ori (lat. Non bis in idem).
 nimeni nu poate fi urmărit penal sau judecat pentru
săvârșirea faptei penale cu privire la care a fost emisă o
ordonanță neanulată de încetare a urmăririi penale, de
scoatere de sub urmărire penală și/sau de clasare a
cauzei, sau de refuz în pornirea urmăririi penale ori cu
privire la care a fost pronunțată o hotărâre
judecătorească definitivă de condamnare, de achitare sau
încetare a procesului penal.

17.Contradictorialitatea procesului penal (art. 24

C.pr.pen.)
 se manifestă prin poziţiile contrare ale părţii apărării şi
acuzării în instanţa de judecată.
18. Oficialitatea procesului penal (art. 28C.pr.pen.)
 procurorul şi organul de urmărire penală au obligaţia, în
limitele competenţei lor, de a porni urmărirea penală în
cazul în care sînt sesizate, în modul prevăzut de
prezentul cod, că s-a săvârşit o infracţiune şi de a
efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei
penale şi a persoanei vinovate;
 instanţa de judecată efectuează acţiunile procesuale din
oficiu, în limitele competenţei sale, în afară de cazul
când prin lege se dispune efectuarea acestora la cererea
părţilor.