Viața Sfântului Apostol Iason

VIEŢILE SFINŢILOR

Sfântul Apostol Iason era tarsinian. El a venit cel dintâi din Tars, către dreapta credință. Iar Sfântul
Sosipatru era apostol din Ahaia. Amândoi aceștia, după primirea sfintei credințe în Hristos, au fost
ucenici ai Sfântului Apostol Pavel, care, în epistola către Romani, îi numește rudenii ale sale. Deci
Iason a fost ales episcop al cetății sale Tarsul, iar Sosipatru a luat ocârmuirea Bisericii Iconiei și au
păscut bine Bisericile lor și le-au înmulțit. Apoi s-au dus în părțile Apusului și mergând în insula
Cherchirei, au zidit o biserică preafrumoasă în numele Sfântului Întâiului Mucenic Ștefan, unde,
slujind lui Dumnezeu, pe mulți i-au atras la credința în Hristos.

Dar fiind ponegriți în fața lui Cherchilin, stăpânitorul acelei insule, au fost închiși într-o temniță, în
care ședeau șapte tâlhari ale căror nume sunt: Satornie, Iachishol, Faustinian, Ianuarie, Marsalie,
Eufrasie și Mamie, pe care sfinții apostoli, cu vorba lor cea de Dumnezeu însuflețită, i-au adus la
sfânta credință și din lupi i-au făcut oi. Împăratul a poruncit să se umple o căldare mare cu smoală,
pucioasă și ceară și să o fiarbă, iar pe acei șapte legați să-i arunce în acea căldare. Deci, sfârșindu-se
mucenicește, au luat cununi de la Dumnezeu. Și a crezut în Hristos și străjerul temniței, căruia i-au
tăiat întâi mina, apoi amândouă picioarele; și fiindcă tot timpul chema numele lui Hristos, i-au tăiat
capul și s-a numărat în ceata sfinților mucenici. Iar pe Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru, scoțându-i
din temniță ighemonul, i-a dat boierului Carpian la muncă, care, luându-i, i-a legat și i-a trimis iarăși în temniță.

O pătimire ca aceasta a sfinților apostoli văzând-o Cherchira, fiica stăpânitorului, și aflând că pentru Hristos pătimesc, a
mărturisit și ea că este creștină; și scoțând de pe ea podoabele cele de mare preț și gherdanurile, le-a împărțit la săraci. De acest
lucru auzind tatăl ei, s-a supărat și se străduia în tot chipul, să o întoarcă de la credința în Hristos. Dar neputând, a închis-o într-
o temniță deosebită și din mânia cea mare a poruncit să o dea unui arap, spre desfrânare. Iar când s-a apropiat arapul de ușile
temniței, un urs sălbatic a alergat și, apucându-l, îl rupse. Simțind fiica împăratului, care era în temniță și uitându-se pe
ferăstruie, a izgonit acea fiară cu numele lui Hristos, iar pe arap l-a tămăduit de răni și l-a învățat cunoștința lui Hristos,
făcându-l creștin și ostaș al Lui. Apoi a strigat arapul cu glas tare: „Mare este Dumnezeul creștinilor!”. Pentru aceasta,
împăratul l-a schingiuit fără de milă și, sfârșindu-se mucenicește, a trecut în ceata mucenicilor.

Stăpânitorul a poruncit ostașilor să pună lemne împrejurul temniței și să le aprindă, ca împreună cu temnița să ardă și fiica lui.
După ce a făcut aceasta și a ars temnița, s-a găsit fecioara vie și nearsă. O minune ca aceasta auzind-o, mulți din popor au
crezut în Hristos. Apoi a spânzurat-o muncitorul de un lemn și cu fum greu a înăbușit-o și cu săgeți a însăgetat-o, până ce și-a
dat duhul în mâinile lui Dumnezeu. După sfârșitul ei, a început tiranul stăpânitor a prigoni pe cei ce au crezut în Hristos; iar
aceia, temându-se de tirania ighemonului, au fugit într-o insulă ce era aproape și s-au ascuns. Aflând de ei stăpânitorul, a înotat
spre insula aceea, vrând să-i pedepsească cumplit. Dar când a fost la mijlocul mării, fiind pedepsit de mânia lui Dumnezeu, s-a
afundat în mare ca și faraon cel de demult, iar credinciosul popor, izbăvindu-se din mâinile lui cele tirane, a adus cântări de
mulțumire lui Dumnezeu. Atunci Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru, liberându-se din temniță, învățau poporul Cuvântul lui
Dumnezeu, fără a mai fi opriți.

După acesta a venit alt ighemon și auzind de sfinții apostoli, i-a prins și a poruncit ca într-o baie de fier să pună smoală,
pucioasă și ceară, să o fiarbă și să arunce pe sfinți acolo. Făcându-se aceasta, sfinții, cu darul lui Hristos, au fost nearși în baia
aceea; iar din cei necredincioși, care stăteau împrejur, s-au ars mulți cu acel foc. Văzând unii acea înspăimântată minune, au
crezut în Hristos. Încă și împăratul insulei a crezut și o piatră la grumaji spânzurându-și se tânguia, zicând: „Dumnezeul lui
Iason și al lui Sosipatru, miluiește-mă pe mine!”. Atunci sfinții apostoli adunând pe toți cei ce crezuseră, i-au învățat cuvântul
adevărului. Învățând și pe împărat, l-au botezat în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh și i-au pus numele Sebastian.

După câteva zile, fiul împăratului s-a îmbolnăvit și a murit; iar sfinții apostoli, rugându-se lui Dumnezeu, l-au înviat din morți.
Și alte multe minuni au făcut sfinții; au zidit biserici frumoase împreună cu împăratul și toate le-au săvârșit cu bine și cu
sfințenie, iar turma lui Hristos au crescut-o. Apoi, la bătrânețe, sfârșindu-li-se viața, s-au suit la doritul lor Hristos, Domnul,
Căruia se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
 Canon de rugăciune către Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru
28 Aprilie

Troparul Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru, glasul al 3-lea:

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Veniţi popoarelor...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolilor cei ce staţi acum înaintea Scaunului lui Hristos, aduceţi-vă aminte totdeauna de noi care vă lăudăm pe voi, căci aţi primit
har de a vă ruga pentru noi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Doimea Apostolilor cea cinstită, cereţi de la Preaînduratul Hristos, să mi se dea har, ca să vă laud pe voi şi să cânt luptele voastre,
preafericiţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cunoscători ai lui Hristos, Sfinţilor Apostoli Iason Preafericite şi Sosipatru Preaînţelepte, izbăviţi de toate primejdiile pe cei ce
prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te, Preacurată, Adâncul darurilor. Bucură-te Limanul cel Neviforat. Bucură-te Întărirea mântuirii noastre, Fecioară de Dumnezeu
Născătoare, Una Prealăudată.

Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-vă ucenici ai Apostolului Pavel, înţelepţilor şi mergând pe urmele lui, aţi străbătut toată lumea, vestind cuvântul mântuirii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte râuri Dumnezeieşti ale înţelepciunii, măriţilor, toate adunările Bisericii le umpleţi de apele cele mântuitoare, izvorând râuri din
izvoarele mântuirii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mântuind din toate nevoile şi primejdiile vieţii pe cei ce vă cinstesc pe voi, sfinţilor, îndreptaţi-i prin sfintele voastre rugă ciuni, purtătorilor
de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce a plecat cerurile cu smerenia cea mai presus de cuget, sărăceşte luând Trup, Mireasă a lui Dumnezeu şi lumea o îmbogăţeşte cu
Dumnezeirea.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu numele lui Hristos săvârşind tămăduiri, aţi tras popoare către credinţa lui Dumnezeu, făcătorilor de minuni.
 Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Şi a păstori şi a ne îndrepta pe noi, vouă vă încredinţăm această mică turmă şi după sfârşitul vostru, fericiţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Măriţilor Apostoli, adunându-vă duhovniceşte cu noi cei ce văsuntem cetăţeni, arătaţi-ne prieteşuguri bune prin rugăciunile voastre, după
Legea dragostei, ca cei ce suntem de un neam cu voi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu rugăciunile celei ce Te-a născut după Trup, Cuvinte al lui Dumnezeu, rugăm u-ne, dăruieşte poporului Tău milele Tale.

Cântarea a 5-a. Irmos: Dătătorule de lumină...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi lăudaţi sfinţiţi lucrători ai Tainelor lui Hristos şi părtaşi Sfintelor Lui Patimi. Pentru aceea după vrednicie pururea sunteţi
fericiţi, înţelepţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte ceruri cuvântătoare vestind luminat celor de pe pământ Slava lui Dumnezeu, aţi ridicat întunericul cel cumplit şi aţi umplut lumea de
cunoştinţa lui Dumnezeu, sfinţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile Sfinţilor Tăi Apostoli, Doamne, mântuieşte-ne pe noi, căci noi suntem poporul Tău şi oile păşunii Tale şi cu frică lăudându-
Te, toţi Te slăvim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întru neamurile neamurilor eşti Binecuvântată şi Preacurată, ca Ceea ce prin naşterea ta cea Dumnezeiascăai omorât blestemul cel mai
dinainte şi ai izvorât lumii Binecuvântare.

Cântarea a 6-a. Irmos: Adâncul cel mai de jos...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Grăitorii de Dumnezeu Apostoli avându-Te Armă pe Tine, Cuvinte, ca nişte viteji ostaşi ai Tăi, cu bună tărie au risipit tabăra protivnicilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărit-au Biserica Sfinţii Apostoli Sosipatru şi Iason cu sfinte cuvântări sfinţite, ca nişte ritori Dumnezeieşti şi propovăduitori şi ierarhi ai lui
Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înconjuratu-ne-au pe noi nevoi şi necazuri pentru păcate, dar cu cinstitele rugăciuni ale Apostolilor Tăi Iason şi Sosipatru, Dumnezeule,
miluieşte pe robii Tăi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fericit este poporul cel ce te cunoaşte pe tine Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, că tot cel ce umblă întru lumina Fiului tău, se mântuieşte
în veci.

CONDAC, glasul al 6-lea. Podobie: Chipul cel scris de mână...

Luminându-vă cu dogmele Apostolului Pavel, v-aţi făcut luminători lumii, de trei ori fericiţilor, că pururea luminaţi lumea cu minuni, Sfinte
Apostole Iason, izvorul tămăduirilor şi Sfinte Apostole Sosipatru, lauda mucenicilor lui Hristos, Apostoli de Dumnezeu purtători, ocrotitori
ai celor din nevoi, rugaţi-vă lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 7-a. Irmos: Chipul cel de aur...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostolul Pavel Înţeleptul, primind Razele de la Lumina Cea dintâi, v-a luminat pe voi cu a doua lumină prin învăţături, Preasfinţiţilor
Apostoli Iason şi Sosipatru, purtătorilor de Dumnezeu, care cântaţi: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Alergat-aţi pe pământ, înţelepţilor, pe Calea Soarelui Celui Simţitor; căci luminând Răsăritul şi ajungând la Apus, luminat aţi apus cu trupul,
iar duhurile înălţându-vi-le către Dumnezeu, Îllăudaţi pe Elca pe un Dumnezeu al părinţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiască vestirea cuvintelor voastre, Apostolilor, revărsându-se la marginile lumii, tuturor neamurilor v-aţi arătat ca nişte nori plini de
Strălucire Dumnezeiască, vărsând ape făcătoare de viaţă şi strigând: lăudaţi pe Domnul părinţilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ai dat Hristoase, pe Fecioara Care Te-a născut pe Tine, Ocrotitoare fierbinte celor ce cad în nevoile cumplitelor primejdii. Deci mântuieşte
cu rugăciunile ei de necazuri, pe cei ce cântăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Cel Ce...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înfrumuseţându-vă cu podoabele harului Evangheliei, înţelepţilor, aţi fost văzuţi binevestind la toată lumea pacea care întrece tot cugetul.
Pentru aceea lăudaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Împletiturile filozofilor le-aţi dezlegat cu înţelepciune, teologhisind Firea Cea în Trei Ipostasuri, cinstiţilor tăinuitori ai Cuvântului şi aţi
luminat toată lumea a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Dumnezeieştii Apostoli ai lui Hristos, Sfinţii Iason şi Sosipatru, cei ce ne-au vestit nouă învăţăturile cele cereşti, pe făcătorii de bine cei de
obşte ai oamenilor şi slujitorii Cuvântului, cu laude să-i cinstim, ca pe cei ce pe toţi au învăţat a cânta şi a slăvi pe Hristos în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Numindu-te pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Adevărată, mărturisim pe Cuvântul Cel Ce în chip de negrăit S-a Întrupat din tine
în două firi, iar nu în două ipostasuri şi-L preaînălţăm întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul...

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Neîncetat să slăvim pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care a mărit pe Sfinţii Lui pe pământ şi a cinstit pomenirea lor în veci şi acum la cele dintru
înălţime ţine duhurile lor în mâna Sa.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfârşindu-vă întru puţină vreme, văzătorilor de Dumnezeu, împliniţi ani îndelungaţi în locuri luminoase, unde este Bucuria Cea de negrăit şi
Mărirea cea Veşnică şi Lumina Cea Care ca un Dumnezeu luminează pe cei vrednici de lumină, care se roagă pentru noi.
 Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Acum lăudându-vă pe voi, văzătorilor de Dumnezeu, cu cântări vă rugăm ca pe nişte ocârmuitori sfinţiţi, să vă rugaţi pentru pacea a toată
lumea, pentru bunăstarea Bisericii şi pentru mântuirea noastră, Sfinţilor Apostoli Iason şi Sosipatru.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, prin rugăciunile tale cele neîncetate, surpă semeţiile neamurilor celor ce pururea caută războaie; şi
dăruieşte iubitorilor de Hristos credincioşi biruinţe asupra vrăjmaşului, ca după datorie cu laude să te mărim pe tine.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu razele cuvintelor celor cinstite şi strălucitoare de lumină, asemănându-te lui Dumnezeu, ai luminat pe toţi, Sfinte Apostole Iason şi ai
gonit întunericul şi pătimind fericite, izvorăşti tămăduiri şi încetezi bolile cele cumplite ale trupurilor. Pentru aceasta toţi, adunându-ne,
săvârşim sfântă prăznuirea ta şi lăudăm pe Mântuitorul Hristos cu credinţă strigând către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu iertare de greşeli
să dăruiască, celor ce cu dragoste prăznuim sfântă pomenirea ta.

‘
Viața Sfinților Mucenici Maxim, Cvintilian și
Dadas din Ozovia
VIEŢILE SFINŢILOR

Împărățind Dioclețian și Maximian, păgânii împărați, iar antipați fiind Tarcvinie și Gavinie, în al doilea
an al stăpânirii lor, s-a ridicat diavoleasca mânie asupra creștinilor. Pentru că, stăpânind acei împărați și
antipați toată lumea, a ieșit de la dânșii această poruncă: „Deși știm că toți cei ce sunteți sub stăpânirea
noastră cinstiți cu cucernicie pe zei, însă noi avem purtare de grijă pentru bună îndreptare a toată
împărăția. Și pe toți care în vremurile noastre stăpânesc părțile Romanilor, îi rugăm și îi sfătuim, ca și pe
ceilalți să-i aducă spre cinstirea zeilor și spre dragostea către dânșii în toate chipurile. Iar de se va afla
cineva, în orice loc, pomenind numele lui Hristos, unul ca acela va porni mânia noastră asupra sa”.

Această poruncă auzind-o, popoarele s-au adunat vrând să săvârșească cele ce li se poruncise lor, adică să
aducă zeilor jertfe și lăudau pe boierii lor, zicând: „Să se bucure și la mulți ani să fie sănătoși stăpânii
noștri, cei ce au purtare de grijă pentru cinstirea zeilor!”. A zis către dânșii antipatul Tarcvinie: „De vreme
ce vedem la voi o atât de mare osârdie, vă rugăm ca mâine dimineață să vă adunați ca să aducem zeilor
jertfe împreună. Dar acum să vă odihniți, că ați venit de departe și cu noi vă veți veseli; iar după
săvârșirea jertfei, fiecare se va întoarce la cetatea sa”.

A doua zi s-au adunat toți și s-a săvârșit praznicul cel urât de Dumnezeu, aducând jertfe necurate zeilor
lor, apoi Tarcvinie i-a liberat. Iar a doua zi, un oarecare din paginii închinători la idoli, mergând la
Tarcvinie, i-a zis: „Sunt aici trei bărbați, care în ziua de ieri, n-au voit să asculte poruncile voastre și să
aducă jertfe zeilor; și se zice despre ei că se închină Unui Dumnezeu Care este în ceruri”. Deci, Tarcvinie
a trimis de îndată pe slujitorii săi, ca să-i prindă și căutându-i, i-au aflat în satul lor care se chema Ozovia,
petrecând în rugăciune către Dumnezeu. Prinzindu-i, i-au legat cu lanțuri de fier și i-au dus îndată în
cetatea Dorostol (Dorostol, în sudul Dobrogei de astăzi). Acolo s-au întâlnit amândoi antipații de atunci.

Când au sosit în cetate, se înserase și, fiind înștiințat Tarcvinie despre prinderea acestor trei creștini, a
poruncit ostașilor să-i păzească până a doua zi. Toată noaptea aceea, sfinții au petrecut-o în rugăciuni,
zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, dă-ne din cer puterea Ta spre ajutor, ca să putem birui pe potrivnicii
noștri și cu darul Tău învrednicește-ne să luăm cununile biruinței”. Iar după ce s-a făcut ziuă, Tarcvinie,
mergând la judecată împreună cu Gavinie, a poruncit să aducă înaintea lor pe creștinii cei prinși.
Tarcvinie a întrebat: „Aceștia sunt cei ce defaimă porunca noastră și își țin credința după a lor voie?”.
Apoi a zis către sfinți: „Spuneți-vă mai întâi numele voastre”. Sfântul Maxim a răspuns: „Eu sunt creștin
după credința lui Hristos, precum și acești frați ai mei, iar după obiceiul omenesc mă numesc Maxim”.
Ighemonul a zis: „Ai răspuns, arătându-te îndată că nu slujești zeilor noștri, ci altora. Dar celălalt care îți
urmează, cum se numește?”. Iar acela singur a răspuns: „Mă numesc Dada și sunt, de asemenea, creștin,
ca și întâiul nostru frate”. Tarcvinie a zis: „Dar al treilea cum se numește?”. Acesta a răspuns: „Eu mă
numesc Cvintilian și sunt și eu creștin”.

Notarul Magnilian scria cuvintele fiecăruia. Antipatul Gavinie a zis către notar: „Le-ai scris numele lor?”.
Notarul a răspuns: „De va porunci stăpânirea voastră, le voi citi”. Gavinie a poruncit și notarul a citit,
zicând: „Numele creștinilor celor ce sunt acum de față, după spusele lor înaintea tuturor, sunt acestea:
Maxim, Dada și Cvintilian”. Tarcvinie a zis către sfinți: „Iată, viața voastră se află în mâinile noastre;
deci, de voiți ca să trăiți, mergeți de aduceți jertfă la maica zeilor și veți fi slujitori ai aceleia, în locul
celui care a murit și care s-a dus la Dia, cerescul împărat, ca să-i slujească acolo”. Iar Sfântul Maxim a
răspuns: „Preanemilostivule și preanerușinatule, oare nu te temi tu de Domnul, numind Dumnezeu pe
necuratul desfrânat și împărat zicându-i aceluia? Să știți, oameni buni, că Hristos este Împăratul cerului,
Care poartă grijă de toți și pe toate le ține pe palmă Sa; aceasta să o știți, că noi nu vom împlini
pierzătoarea voastră poruncă, fiindcă suntem zidire a adevăratului Dumnezeu”. Iar antipatul Gavinie,
chemând la dânsul pe Dada și pe Cvintilian, a vorbit cu dânșii multe cuvinte deșarte, vrând să-i înșele cu
credința lui păgână.

Sfinții i-au răspuns: „Noi ținem ceea ce a zis fratele nostru Maxim, deoarece acesta este citeț al bisericii
sobornicești și înțelege foarte bine dumnezeiasca Scriptură și știe ce ne este nouă de folos; iar tu cu
diavoleasca nebunie înșelându-te, nu știi ce-ți este de folos. Și de ai fi voit să ne asculți, ai fi văzut lumina
cea cerească”. Gavinie cu Tarcvinie au zis: „Iată în atâtea chipuri vă îndemnăm, sfătuindu-vă cele bune,
iar voi nu vă supuneți, ci petreceți în îndărătnicia voastră”. Răspuns-a Sfântul Maxim: „Voi singuri vă
îndrăciți, vrând ca pe oamenii cei ce bine viețuiesc și slujesc Unuia Dumnezeu, să-i atrageți la diavoleasca
credință; ci acum faceți nouă ceea ce voiți să faceți, că nu ne veți întoarce de la a noastră credință
niciodată”. Atunci antipații Gavinie și Tarcvinie sfătuindu-se unul cu altul ce să facă cu dânșii, au
poruncit să ducă pe sfinți în temniță. Iar ei mergeau, bucurându-se și vorbind despre a lor mântuire.

Șezând sfinții în temniță, se îndeletniceau în duhovniceasca vorbire. Pentru că Maxim, din dumnezeiasca
Scriptură, mult învăța pe Dada și pe Cvintilian. Apoi, la miezul nopții a adormit și a văzut în vedenie pe
diavol încingându-și armele și tăbărând asupra lor. Deșteptându-se din somn, au văzut pe Îngerul
Domnului, zicându-le: „Nu vă temeți, căci Dumnezeu, Căruia v-ați încredințat, vă va primi și nu este
departe de voi, ajutându-vă!”. Cu acea îngerească arătare și cu cuvintele lui întărindu-se mucenicii, au
binecuvântat pe Dumnezeu preamărindu-L până dimineața. Iar antipații iarăși, șezând la judecată, au
poruncit să aducă la dânșii pe cei legați. Și, aducându-i pe ei, le-a zis Gavinie: „Iată, înaintea noastră stați!
Deci, acum vă sfătuim să aduceți jertfă zeilor, că nu puține daruri veți câștiga de la noi; iar de nu ne veți
asculta, apoi morți veți fi, fiind singuri vinovați, căci aceasta ne-au poruncit în vis zeii noștri pentru voi,
în noaptea trecută”. Iar sfinții mucenici au răspuns: „Și nouă ne-a arătat Dumnezeul nostru în vedenie ca
pentru numele Lui cel Sfânt să răbdăm toate chinurile”.

Tarcvinie zise către Gavinie: „Aceștia, de nu vor fi trimiși la mucenicie, niciodată nu se vor supune, ca să
ne asculte”. Gavinie zise: „Deoarece singuri și-au ales suferința, singuri și-au scris pricina”. Și au
poruncit antipații slujitorilor, să dezbrace de pe mucenici hainele, iar după ce i-au dezbrăcat, a zis
Gavinie: „Legați-i, întindeți-i pe pământ și-i bateți!”. Și îndată slujitorii au împlinit porunca. Apoi
Tarcvinie a zis către slujitori: „Întrebați-i de voiesc să ne asculte și să jertfească zeilor. Iar de nu, apoi alte
munci le vom găti, ca să-i pierdem de tot”.

Deci, întrebând pe mucenici, au răspuns toți odată: „Noi, fiind întăriți de Dumnezeul nostru, nu ne
îngrijim de muncile voastre, nici nu ascultăm sfatul vostru cel viclean și nici nu vom jertfi diavolilor”.
Tarcvinie a zis către slujitori: „Aruncați-i iarăși în temniță, fiindcă este vremea prânzului”. Fiind aruncați
sfinții, după ce a trecut al șaptelea ceas, amândoi antipații, șezând la judecată, au pus înaintea lor pe sfinții
mucenici. Și a zis Gavinie: „Maxime, nu te-ai înduplecat să asculți sfatul nostru, ca să jertfești zeilor?”.
Sfântul Maxim răspunse: „Noi nu primim un sfat ca acesta, ci, precum v-am spus mai înainte, așa zicem
și acum: că nici unuia nu ne vom închina, decât numai Domnului nostru Iisus Hristos, Cel împreună slăvit
cu Tatăl și cu Duhul Sfânt”. Atunci, mâniindu-se, Gavinie a zis către mucenici: „Dacă nu voiți să vă
înțelepțiți și să vă închinați zeilor, apoi vă vom pierde; căci vom porunci să vă ducă la locuri barbare și
acolo să vă taie capetele”. Iar mucenicii au zis: „Vă jurăm că prin faptă să săvârșiți cuvintele voastre”.

Atunci sfinții luând asupra lor hotărâre de moarte, au preamărit pe Dumnezeu și au zis: „Doamne, Iisuse
Hristoase, Cel ce ne-ai izbăvit de acest veac rău de acum, primește-ne în odihna Ta și ne învrednicește
Împărăției Tale celei cerești!”. Astfel rugându-se sfinții mucenici, i-au dus la locul cel mai sus zis, care se
numea Ozevia și acolo le-au tăiat capetele. Astfel și-au dat sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu, Sfinții
Mucenici Maxim, Dada și Cvintilian, în 28 de zile ale lui Aprilie, împărățind Dioclețian și Maximian, iar
Tarcvinie și Gavinie fiind antipați. Însă în noi toți stăpânește Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se
cuvine slava, stăpânirea și împărăția, în vecii vecilor. Amin.
 Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Maxim,
Cvintilian şi Dadas din Ozovia
28 Aprilie

Troparul Sfinţilor Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că
având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor,
mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Cântare de biruinţă...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stând pururea cu îndrăznire înaintea lui Dumnezeu Atotţiitorului, prealăudaţilor mucenici, rugaţi-vă să trimită nouă curăţire de
păcate.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşind lupta şi biruind pe vrăjmaşul cel cu multe înşelăciuni, v-aţi încununat cu Dumnezeiască podoabă, mucenicilor.
Pentru aceasta bucurându-ne, cu cântări vă preamărim pe voi pururea.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu tăria Preasfântului Duh aţi pierdut tăria şarpelui celui viclean, de Dumnezeu fericiţilor şi acum vă îndulciţi de darurile cele
nemuritoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce S-a deşertat pentru milostivire şi S-a făcut Trup, suindu-ne la Frumuseţea Cea dintâi pe noi, cei ce cu credinţă pe
pământ te lăudăm pe tine, Preacurată.

Cântarea a 3-a. Irmos: Să se întărească inima mea...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ducerea cea fără de voie fiind legaţi pentru Hristos, sfinţilor, aţi dezlegat prin har legătura cea rea a înşelăciunii, iar
dezlegându-vă de trup, la Viaţă v-aţi mutat.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prealăudaţilor mucenici, dorind a vedea Dumnezeiasca Frumuseţe, aţi răbdat răni, legături şi moartea cea cumplită,
împodobindu-vă cu tăria cugetului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prealăudaţilor răbdători, răbdând după Lege, cu tăria obiceiurilor v-aţi încununat cu cunună de biruinţă şi acum bucurându-vă
staţi înaintea Preacinstitei Treimi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Nescris cu firea, S-a scris Întrupându-Se din tine de Dumnezeu Dăruită, pe Care neîncetat roagă-L, ca să se îndure şi să
mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

Irmosul:

Să se întărească inima mea întru voia Ta Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul al doilea şi ai întemeiat
pământul peste ape, Atotputernice.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Legea cea Dumnezeiască întărind pătimitorii, au lepădat fărădelegea celor fără de Dumnezeu şi cu dreaptă credinţă pătimind, ei
au bineplăcut Domnului.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să fericim astăzi pe Sfinţii Mucenici Dadas şi pe Maxim, pevitejii cei ce au pătimit după Lege şi pe Preacinstitul Cvintilian cu
laude să-l încununăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În vremea pătimirii rămânând nestrămutaţi, sfinţilor, aţi surpat toată înşelăciunea şi de la Dumnezeu Mântuitorul aţi primit
cununile biruinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe mine cel cuprins cu lenea, ridică-mă de Dumnezeu Născătoare, ca să fac voia cea Dumnezeiască şi să te fericesc pe tine,
Folositoarea tuturor cea Neadormită.

Cântarea a 5-a. Irmos: Străluceşte-ne nouă...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Mărturisind Numele Cel Dumnezeiesc şi Mântuitor înaintea chinuitorilor, aţi răbdat, sfinţilor, mulţime de încercări ale
chinurilor şi moartea cea fără dreptate.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-vă cu harul Dumnezeiescului Duh, nu v-aţi înfricoşat de chinurile cele trupeşti, nici n-aţi adus cinste celor ciopliţi,
mucenicilor, viteji biruitori.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trei sfinţi mucenici primind cunună neveştejită, staţi acum înaintea Preasfintei Treimi, învrednicindu-vă de Lumina Cea
Neapusă şi acum sunteţi fericiţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rogu-mă ţie, Preacurată Stăpână, tămăduieşte patimile cele netămăduite ale inimii mele şi risipeşte întunericul cel greu al
cugetului meu, Preacurată.

Cântarea a 6-a. Irmos: Ca şi pe Proorocul Iona...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte stele arătat noi văzându-vă, luminaţi lumea cea de pe pământ, prealăudaţilor mucenici, alungând cu harul întunericul
necredinţei.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Până în sfârşit lepădând punerile legilor celor fără de Dumnezeu şi arătat întărindu-vă cu Legea Domnului, după Lege aţi
pătimit pentru Hristos, sfinţilor mucenici.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătându-vă împodobiţi cu cugetul cel preaînalt şi cu fapte şi împodobindu-vă cu frumuseţile muceniciei, aţi supus sub
picioare pe cel ce a căzut de sus, prealăudaţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Afară de Legile firii mai presus de gând ai Întrupat, Fecioară, pe Ziditorul firii; pe Care bunii biruitori mucenici mărturisindu-
L, au pătimit.
Irmosul:

Ca şi pe Proorocul Iona, scoate din stricăciune viaţa mea, Hristoase Dumnezeule, ca să cânt Ţie, Iubitorule de oameni; că la
Tine este viaţa şi nestricăciunea şi puterea.

Cântarea a 7-a. Irmos: De tinerii cei din cuptor...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-vă sufletul cu focul fricii celei Dumnezeieşti, toată materia mulţimii zeilor aţi ars, înţelepţilor şi v-aţi mutat către
Lumina Cea Neînserată, dând dezlegare greşelilor noastre.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu râurile sângiurilor cu adevărat stingând focul mulţimii zeilor, ploaia minunilor ne izvorâţi nouă celor ce cu credinţă aler găm
pururea către racla moaştelor voastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătându-vă locaş Duhului, înţelepţilor şi buni biruitori mucenici, locaşul întru care acum zăceţi, lucrează izvorul minunilor;
întru care alergând noi, ne mântuim de toată spurcăciunea patimilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cuvântul Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, Întrupat L-ai născut nouă, Născătoare de Dumnezeu; pe Care roagă-L să
mântuiască de toate patimile şi împresurările pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Cel de Care...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Din tot sufletul iubind pe Domnul, aţi fost înjunghiaţi ca nişte miei Păstorului Celui Cuvântător şi v-aţi adus la Masa cea
Dumnezeiască, locuind în curţile celor întâi-născuţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe Sfinţii Mucenici Cvintilian, pe Dadas şi pe Maxim, Mucenicii lui Hristos, ca pe nişte stele Dumnezeieşti, care cu Razele
minunilor luminează inimile tuturor, cu credinţă să-i cinstim.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe SfântulDuh, Domnul.

Graiurile celor fără Dumnezeu şi rău credincioşilor aţi biruit şi bucurându-vă aţi pătimit, mucenici ai lui Hristos şi v-aţi
numărat împreunăcu cei din veac răbdători de patimi, cu care împreună vă cinstim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Cel Ce S-a asemănat nouă cu Trup, ca pe un Scaun în chipul focului L-ai purtat, pe Acela roagă-L, Născătoare de
Dumnezeu, să Se îndure şi să mântuiascăpe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel de Care se înfricoşează îngerii şi toate Oştile, ca de Făcătorul şi Domnul, lăudaţi-L preoţi, preaslăviţi-L tineri,
binecuvântaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 
Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Norul cel Purtător...

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând Patimii Celui fără de patimă, răbdătorilor de patimi, aţi suferit încercarea celor de multe feluri şi prin moarte moşteniţi
viaţa şi rămânând în veacul veacului; pentru aceasta pururea sunteţi fericiţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Aflând înfrumuseţată calea muceniciei, aţi mers pe calea care duce către odihnele cele cugetătoare şi prin sabie primind sfârşit,
împreună cu îngerii pururea dănţuiţi, prealăudaţilor mucenici.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să stăm în Casa Domnului şi să fericim pe Sfinţii Mucenici Dadas, pe Maxim şi pe Cvintilian, pe vitejii ostaşi cei ce au pierdut
pe vrăjmaşi şi cu credinţă să strigăm: Iubitorule de oameni, prin rugăciunile lor mântuieşte pe toţi de multe feluri de năpaste.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinţită pomenirea voastră, prealăudaţilor purtători de biruinţe, ca un soare luminos luminează făptura, pe care săvârşind-o noi,
vă rugăm să ne izbăviţi de întunericul patimilor prin mijlocirile cele sfinţite către Mântuitorul şi Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind iubitor de păcate, prin pocăinţă cad la îndurările Tale Dumnezeule şi cu credinţă strig: prin rugăciunile Celeia ce Curat
Te-a născut pe Tine pe pământ, fie-Ţi milă de mine şi mă scapă de chinurile cele veşnice, Preabunule Hristoase.

Irmosul:

Pe Norul cel Purtător de Lumină, întru care Stăpânul tuturor din cer ca Ploaia pe Lână S-a pogorât şi S-a Întrupat pentru noi,
făcându-Se Om Cel fără de început, să o mărim toţi, ca pe Maica Preacurată a Dumnezeului nostru.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Cu tăria sufletului apropiindu-vă de durerile cele de multe chinuri de la cel viclean, v-aţi arătat mucenici nebiruiţi, întocmai la
cinste cu îngerii. Pentru aceasta luptele şi patimile voastre cele cinstite, prin care v-aţi mărit, toată lumea le cinsteşte.