Câtă nevoie avem unii de alții!

MITROPOLITUL ANTONIE DE SUROJ CUVINTE DUHOVNICEȘTI

Avem nevoie unii de alții așa cum cei ce călătoresc prin pustie au nevoie unii
de alții, pentru a nu muri, pentru a nu pierde direcția, pentru a nu pierde
curajul, pentru a ne continua călătoria.

Foto: Oana Nechifor

Câtă nevoie avem unii de alții, ce greu îi e celuilalt să viețuiască împreună cu noi,
ce important e pentru noi să fim sprijin unii altora! Suntem o gloată în mișcare
făcută din același pământ, într-o lume din care am pierdut cea mai mare parte a
bogățiilor noastre duhovnicești, în mers către Împărăția lui Dumnezeu, dar ne
asemănăm atât de mult cu evreii din Vechiul Testament, care au pierdut siguranța
statutului de sclavi din Egipt, care au traversat și linia de frontieră, Marea Roșie,
dar care se aflau încă atât de departe de Pământul Făgăduinței…

Cei mai mulți dintre noi încă rătăcim (căutând calea) prin pustie. Avem nevoie unii
de alții așa cum cei ce călătoresc prin pustie au nevoie unii de alții, pentru a nu
muri, pentru a nu pierde direcția, pentru a nu pierde curajul, pentru a ne continua
călătoria. În timpul acestei călătorii unii vor îmbătrâni, alții vor slăbi pe drum, alții
se vor îmbolnăvi, și vom avea nevoie de multă milostivire, de împreună-pătimirea
altora și de sprijin pe tot parcursul călătoriei.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viață rugăciune, Editura Sofia, p. 99-

100)

O OAIE IN MIJLOCUL LUPILOR

Creștinul a fost chemat să meargă pe urma pașilor lui Hristos, a fost trimis în lume după cum
a fost Domnul Însuși trimis de Tatăl său, așa cum chiar El a spus-o, ca o oaie în mijlocul
lupilor, deci să se dăruie trup și suflet ca alții să poată trăi. Aceasta este o chemare foarte
diferită de acea chemare cu care ne lăudăm, pe care o păstrăm în suflet și care ne face să
ne mândrim ca și cum am fi mai buni decât alții.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viață rugăciune, Editura Sofia, 97-98)