COROZIUNEA ȘI PROTECȚIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII

Sub acţiunea mediului înconjurător, majoritatea metalelor suferă

transformări care, în totalitatea lor, sunt cunoscute sub numele de coroziune.
Se numeşte coroziune procesul de distrugere a metalelor sub acţiunea mediului
înconjurător.
Metalele pure nu sunt supuse coroziunii. Impurităţile conţinute în
metale creează condiţii favorabile acestui fenomen.
Metalele cu o mare reactivitate se corodează cel mai uşor. Coroziunea se poate
produce chimic şi electrochimic.
Coroziunea chimică constă în distrugerea metalelor prin reacţii care au loc între
acestea şi mediul înconjurător. Produsele coroziunii pot micşora viteza procesului de
coroziune dacă rămân pe suprafaţa metalului. Ele formează un strat protector care
izolează metalul de mediul agresiv.
Al, Mg, Pb etc. se acoperă în aer uscat cu un strat protector de oxid. Substanţele care
contribuie la formarea unei pelicule protectoare se numesc agenţi de pasivare. Multe metale
devin pasive prin tratarea cu acid azotic concentrat, datorită formării pe suprafaţa lor a unui
strat foarte fin de oxid.
Foarte păgubitoare pentru economie este ruginirea fierului. Pentru ca fierul să
ruginească este necesară acţiunea aerului şi a apei. Prezenţa unor acizi sau a unor săruri
(apă de mare) favorizează ruginirea. Cuprul, lăsat în aer umed, se acoperă cu un strat verzui
(cocleală).
Coroziunea electrochimică se explică prin apariţia unor curenţi electrici locali între
diferite metale sau între un metal şi impurităţile conţinute de acesta. Procesul are
loc în prezenţa unor soluţii.

Protecţia împotriva coroziunii

Metodele de protecţie împotriva coroziunii sunt variate:
– condiţionarea mediului coroziv – constă în îndepărtarea substanţelor corozive din mediul
în care se găseşte metalul.
– aplicarea unor straturi protectoare – metalice (zincare, cositorire, cromare, nichelare,
aurire), anorganice (oxidare, fosfatare, emailare) , organice (lacuri, vopsele, mase plastice,
vaselină).
– adăugarea de inhibitori în mediul coroziv – inhibitorii sunt substanţe care micşorează
viteza de coroziune sau chiar anulează procesul respectiv.
– protecţia catodică – acest mijloc se aplică la protejarea pieselor de oţel (vapoare) şi constă
în ataşarea, din loc în loc, a unor plăci din zinc; aceasta se corodează înaintea fierului,
protejându-l.