Legea atracției universale

Legea atracției universale a fost enunțată de Sir Isaac Newton.

Legea afirmă că oricare două corpuri se atrag cu o forță proporțională cu masele corpurilor și invers
proporțională cu pătratul distanței dintre corpuri.

Scalar legea atracției universale se scrie:

în care:
 F - magnitudinea forței de atracție dintre cele două corpuri punctiforme,
 K - un coeficient de proporționalitate numit constanta atracției universale,
 m1 - masa primului corp,
 m2 - masa celui de al doilea corp,
 r  - distanța dintre cele două corpuri.

Vectorial, dacă considerăm punctul de referință în centrul de masă al primului corp și definim
versorul unitate cu direcția și sensul vectoruli de poziție al centrului de masă al celui de-al doilea
corp:

cele două forțe de atracție se scriu:

Cele două forțe egale în modul produc efecte diferite, datorită faptului că masele corpurilor sunt
diferite.
Pământul atrage un corp cu aceeași forță cu care corpul atrage Pământul. Datorită diferenței foarte
mari dintre masa corpului și a Pământului, accelerația imprimată Pământului este atât de mică, încât
Pământul se poate considera în repaus.

Valoarea constantei atracției universale determină valori foarte mici ale forțelor de atracție
universale. Cu toate acestea forța gravitațională guvernează interacțiunile dintre corpurile cerești,
dintre planete și stele, dintre stele, galaxii etc.

1. Să calculăm forța de atracție dintre Pământ si Lună, cunoscând masa Pământului

 M = 6 ∙ 1024 Kg, masa Lunii m = 7,3 ꞏ 1022 Kg   și distanța medie Pământ-Lună R = 3,8 ꞏ 108 m.

2. Să calculăm forța de atracție dintre doi oameni cu masa de 70 kg fiecare, aflați la distanța de 1 m
unul față de celălalt.

F = 3,26 ꞏ 10-9 N – este atât de mică, încât nu se produce niciun efect măsurabil.