Forta de frecare

Sa consideram un corp care aluneca pe suprafata altui corp.

Cele doua suprafete in contact, oricat de bine ar fi lustruite
mai au inca asperitati pe care, chiar daca nu le vedem cu ochiul liber
la putem vedea la microscop.

Asperitatile acestea constituie tot atatea piedici si corpul, daca

nu este in stare sa le sara, sa le rupa, sa le indoie, va ramane in
repaus. Alunecarea intampina deci o forta de opunere, pe care o
numim frecare si forta tangentiala minima, in stare sa scoata
corpul din repaus este, evident egala si opusa ca sens acestei frecari.

Forta de frecare actioneaza tangential si se opune alunecarii

unui corp, pe o suprafata data.Ea depinde de natura si de masa
corpului si apare la alunecare si rostogolire.
Totdeauna forta de frecare la alunecare este mai mare decât forta de
frecare la rostogolire.

Relatia de calcul a fortei de frecare este: coeficientul de

frecare înmultit cu greutatea corpului

Forta de frecare in viata de zi cu zi

Experienta zilnica ne arata, intr-adevar, ca este mai greu sa
urnim un corp din repaus decat sa-l obligam sa alunece pe o suprafata
orizontala, o data ce a pornit.Pe de alta parte, cresterea frecarii cu
viteza ne face sa intelegem de ce o piatra de polizor se toceste mult
mai repede la vitezele mari.

In toate fenomenele descrise, am facut abstractie de cazurile

in care greutatea proprie a corpului ce aluneca este asa de mare incat
ajunge sa-l cufunde in suprafata de sprijin fiindca atunci nu mai
poate fi vorba de frecare, ci de un proces de rupere, in care toate
fortele puse in joc sunt incomparabil de mari.

Putem patina pe gheat, dar nimeni nu se gandeste sa patineze pe

zapada moala. Acolo folosim skiurile , tocmai ca sa evitam
scufundarea.
 In alta ordine de idei, o experienta milenara a aratat omenirii ca
frecarea de rostogolire a unui corp rotund este mult mai mica decat
frecarea de alunecare.Oricine stie ca este mult mai usor sa deplasam
un corp greu, cand punem sub el niste drugi rotunzi de lemn.

Asa s-a nascut ideea rulmentilor cu bile, pe care tehnica

moderna ii foloseste la scara mare la masini si la vehicule. Frecarile
devin atunci de cateva sute de ori mai mici decat la o simpla
alunecare.

Eficacitatea rulmentilor este cu atat mai mare, cu cat otelul din

care sunt facuti este mai dur fiindca deformarile prin cufundare sunt
atunci reduse la minim.
Din cele aratate mai sus, frecarea se manifesta ca o absorbtie
de lucru mecanic si experienta ne arata ca, in schimb apare o
cantitate corespunzatoare de caldura.
Evident aceasta transformare nu poate fi decat suparatoare,
cand sustrage folosintei noastre o parte din energia mecanica pe care
avem interesul s-o folosim integral.

Cu toate aceste inconveniente, frecarea mai are totusi avantaje

practice vadite, fiindca daca nu ar exista, orice vehicul sau pieton ar
putea deveni un sistem izolat, incapabil sa se miste din loc sau sa se
opreasca, o data pus in miscare.

Avalansele
De pe platourile montane pe povarnisurile mai abrupte se
desprind din cand in cand mase uriase de zapada care aluneca ori se
rostogolesc la vale,marindu-si pe parcurs volumul,greutatea si viiteza
care cresc mai ales atunci cand odata cu desprinderea lor din loc
intervine insolatia! Fiind o alunecare brusca a zapezii pe panta,
dupa ce initial zapada respectiva era statica, avalansa se explica prin
legile fizicii.

Modelata mecanic, simplificat, apare cand componenta tangenta

la panta agreutatiidepaseste fortade frecare statica ce retinea pana
atunci respectiva masa de zapada. Acesta rupere a echilibrului static
existent pana atunci sa poate intampla daca scade aderenta sau
creste greutatea.De asemenea, in afara de greutatea proprie a
zapezii si respectiv forta de frecare statica intre straturile diferite
de zapada respectiv stratul profund de zapada si substrat (stanca /
vegetatie / sol...) se manifesta si diverse forte
suplimentare, motiv pentru care ar trebui operat cu rezultantele
fortelor, nu doar de greutatea proprie a zapezii respectiv forta de
frecare statica. Asemenea forte cresc sau reduc aderenta respectiv
greutatea aparenta

Ambreiajul
Face parte din transmisia automobilului si este intercalat intre
motor si cutia de viteze , reprezentand organul de transmitere a
momentului de la arborele cotit al motorului la cutia de viteze.
Ambreiajul face parte din transmisia automobilului si este intercalat
intre motor si cutia de viteze , reprezentand organul de transmitere
a momentului de la arborele cotit al motorului la cutia de viteze.

Principiul de functionare

Functionarea ambreiajului mecanic se bazeaza pe fortele de

frecare care apar intre doua sau mai multe perechi de suprafete sub
actiunea unei forte de apasare.
Partile componente ale unui ambreiaj sunt grupate astfel : partea
conducatoare ; partea condusa ; mecanismul de actionare . Partea
conducatoare a ambreiajului este solidara la rotatie cu volantul
motorului , iar partea condusa cu arborele ambreiajului .
Pe volantul al motorului este apasat discul condus de c atre discul de
presiune datorita fortei dezvoltate de arcurile . Discul condus se
poate deplasa axial pe canelurile arborelui al ambreiajului . Pentru a
mari coeficientul de frecare. Discul de presiune este solidar la
rotatie cu volantul prin intermediul carcasei.
Partea conducatoare a ambreiajului este formata din : volantul ,
discul de presiune, carcasa si arcurile de presiune.
Partea condusa se compune din : discul condus cu garniturile de
frecare si arborele 8 al ambreiajului .

Prin frecare ce ia nastere intre suprafetele de contact ale

volantului si discul de presiune pe de o parte si suprafetele discului
condus pe de alta parte , momentul motor este transmis arborelui
primar al cutiei de viteza si mai departe , prin celelalte organe
ale transmisiei , la rotile motoare.
Daca se apasa asupra pedalei mecanismului de comanda al
ambreiajului , forta se transmite prin parghia cu furca la mansonul
discului de presiune si invingand forta dezvoltata de arcurile
,departeaza discul de frecare , iar momentul motor nu se
transmite mai departe ; aceasta este pozitia decuplat a ambreiajului

.
Transmisii prin curele
Transmisia prin curea este mecanismul care are rolul de a
transmite miscarea si puterea mecanica de la un arbore la altul, prin
intermediul elementului flexibil tensionat numit curea.

Principii de functionare.
Cureaua se monteaza tensionat, intre roata conducatoare si una
sau mai multe roti conduse. Intinderea se poate realiza prin
deplasarea unei roti sau prin apasarea curelei cu o rola de intindere.
Transmiterea miscarii este determinata de fortele de frecare dintre
curea si periferia rotilor.