a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege sau este dispusă de către instanţa judecătorească ori de alt organ competent; c) pe perioada valabilităţii înlesnirii acordate potrivit legii; d) cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită.
2. Termenul de prescripţie se întrerupe:
a) cazurile şi condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune; b) data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) pe data comunicării, potrivit legii, a actului de constatare a insolvabilităţii debitorului.
3.Pentru ca darea în plată să poată opera, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii: a) să existe o cerere expresă în acest sens, formulată de către debitorul fiscal; b) să existe acordul creditorului fiscal; c) bunul imobil să aparţină în proprietate debitorului fiscal; d) bunul imobil să nu fie supus executării silite şi să nu fie grevat de alte sarcini.
4.Nu sunt considerate obligații de plată restante la 31 decembrie 2018 inclusiv:
a) obligațiile bugetare pentru care s-au acordat și sunt în derulare înlesniri la plată la data de 31 decembrie 2018 inclusiv; b) obligațiile de plată stabilite în acte administrative a căror executare este suspendată în condițiile legii, la data de 31 decembrie 2018 inclusiv; c) accesoriile aferente unor obligații bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri ce se cuvin bugetului Uniunii Europene.
5. Darea în plată are ca efect:
a) stingerea creanţelor fiscale, fără realizarea sumelor de bani la bugetele publice, dar cu extinderea patrimoniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale; b) transferul proprietăţii asupra bunurilor imobile indicate de către debitorul fiscal; c) evitarea cheltuielilor de executare silită inutile.
6. Insolvabilitatea debitorului fiscal are ca efect:
a) scăderea creanţelor fiscale din evidenţele organelor fiscale; b) radierea creanţelor fiscale după împlinirea termenului de prescripţie; c) declanşarea executării silite a creanţelor fiscale
7. Creanțele fiscale restante se anulează în următoarele situații:
a) dacă sunt în cuantum total de până la 40 de lei; b) dacă sunt în cuantum total de peste 40 de lei; c) ulterior închiderii procedurii insolvenței, în situația în care creanțele nu sunt admise la masa credală, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase; d) ulterior închiderii procedurii de reorganizare judiciară, în situația în care creanțele fiscale nu sunt acceptate în planul de reorganizare confirmat de judecătorul-sindic, sub rezerva ca debitorii să se conformeze planului de reorganizare aprobat.
8. Prin obligații bugetare principale restante la 31 decembrie 2018 inclusiv se
înțelege: a) obligații bugetare pentru care s-a împlinit scadența sau termenul de plată până la 31 decembrie 2018 inclusiv; b) diferențele de obligații bugetare principale stabilite prin decizie de impunere comunicate până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, chiar dacă pentru acestea nu s-a împlinit termenul de plată stabilit conform C.pr.fisc; c) alte obligații de plată individualizate în titluri executorii emise potrivit legii și existente în evidența organului fiscal în vederea recuperării la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.