Universitatea Valahia din Târgoviște

Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației

Specializarea: DSEBC
Materie: ORTODOXIE ȘI ORTOPRAXIE
Semestrul al II-lea

Bunătatea și blândețea

Coordonator, Susținător,
Prof. dr. Croitoru Ion Brezeanu Maria-Adelina,
Anul I

Târgoviște,
2021

1
 „Bunătatea, izvorând din dragoste şi trecând prin blândeţe, se împlineşte în milă şi
mângâiere”. (Ernest Bernea)
Sfântul Serafim de Sarov ne spune atât de frumos că scopul vieții creștine este dobândirea
Duhului Sfânt, și nu numai atât, ci ne îndemnă la cercetare continuă în acest sens: dacă Duhul
Sfânt este întru noi, slăvit să fie Domnul, dar dacă Acesta nu este atunci trebuie căutată cauza
pentru care ne-a părăsit și să Îl redobândim. De ce pune atât de mult accent Sfântul pe
dobândirea Duhului Sfânt? Pentru că Mângâietorul este Cel care ne umple întreaga ființă cu
darurile Sale. Și care sunt aceste daruri? Bunătatea, blândețea, smerenia, răbdarea, credința și
toate cele care izvorăsc din dragoste. Deci, omul căruia îi lipsește bunătatea și blândețea, defapt a
fost părăsit de Duhul Sfânt, întrucât Acesta nu se poate sălășlui acolo unde mânia și răutatea
devin calități ale omului, întocmai cum era Regele Saul.
Pentru a ne învăța cum își manifestă toate acțiunile, starea, modul de a fi omul blând dar
și omul plin de mânie, Sfântul Ioan Gură de Aur ni aduce în față deopotrivă pe proorocul David
și pe regele Saul. Pe de o parte David este întruchiparea blândeții, blândețe care capătă chezășie
înaintea lui Dumnezeu („Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui” –Ps. 131,1),
iar pe de altă parte Saul îl închipuie pe omul mânios, invidios, orbit de putere și lipsit de Duhul
Sfânt.
De ce este David lăudat și Saul osândit? De ce David se ridică deasupra lui Saul cu mult, cu toate
că nu era decât o slugă, cel care cânta la harpă pentru rege? Ne spune tot Sfântul Ioan Hrisostom,
și anume, pentru că David nu a avut în inima sa vicleșug (cum l-a lăudat oarecând Mântuitorul pe
Natanael) și fiindcă dragostea sa a fost una sinceră care nu a căutat folosul propriu ci folosul
celuilalt. David nu numai că se ridică deasupra legii mozaice a talionului, ci este primul care
împlinește în mod tainic porunca Domnului („iubiți pe vrăjmașii voștri”) arătându-se ucenic al
Celui PreaÎnalt.
Asta face bunătate și blândețea din om, îl transfigurează, îi arată calea prin care nu numai
el să biruiască ci și celălalt să scape de răutatea sa, de aceea David ne este model. Decât să
păcătuiască Saul, luându-i viața, acesta preferă să fugă de la fața celui înveninat cu răutate. Se
lasă pe sine pentru celălalt, renunță la confortul și siguranța sa în detrimoniul pribegiei numai ca
stăpânul său să nu se facă vinovat de ucidere, iar punctul culminant al dragostei din care izvorăsc
toate este acela în care deși Saul împreună cu ostașii lui cad în mâna lui David, acesta nu se lasă
biruit de ură sau revoltă ci îl iartă și îi cruță viața. Prin aceste fapte, David nu face altceva decât

2
să Îi urmeze Domnului („Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima”) și să
sporească în virtuți, urcă duhovnicește și sufletul său devine vas ales al Sfântului Duh.
Nu întâmplător, Mântuitorul în predica de pe munte îi fericește pe cei blânzi că vor
moștenii pământul, fiindcă blândețea câștigă lumea toată, nu este opreliște care îi vină înainte, pe
toate le stinge și le topește, din dușman face prieten, din durere face zâmbet. În acest sens
mitropolitul Mladin ne dă următorul exemplu pentru a accentua încă o dată măreția acestei
virtuți, a blândeții: când un om mânios întâlnește un om blând e ca și cum ai băga un fier încins
în apă rece.
Avva Pimen fiind întrebat care este virtutea de care se teme diavolul cel mai mult a
răspuns fără a ezita că blândețea îl face pe diavol să plece, nu o suportă. Blândețea aduce cu sine
și pacea sufletului ori diavolul este cel care se bucură când pacea dintre oameni dispare, când
apare mânia și răutatea care produce fapte rele pline de rușine. Și în rugăciunile de dimineață noi
cerem Domnului ca duhul blândeții să ne însoțească pe tot parcursul zilei și rădăcina bunătății să
fie sădită și în inimile noastre.
Dacă privim la toți Sfinții din calendar precum și la marii duhovnici vom vedea că toți
întrunesc aceiași virtute și anume bunătatea împletită cu blândețea („chip al blândeții”). De ce
oare? Fiindcă în relațiile cu ceilalți nu primează statutul sau puterea sau ura ci bunătatea. Sfinții
au fost și sunt iubiți și urmați de oameni datorită firii blânde și bune („Prin blândețe și bunătate
veți câștiga inimile oamenilor.” - Sfântul Ioan Gură de Aur).
Sfântul Paisie Aghioritul recomandă la un moment dat unei bătrâne ca remediu pentru boala
incurabilă de care suferea să practice trei zile de bunătate, accentuând că nu cantitatea ci calitatea
este cea care transformă sufletul omului.
Privind la firul întregii Evanghelii vedem că bunătatea Mântuitorul își face simțită prezența în
orice context și în orice situație, fiindcă El însuși mi se face model și ne spune „Milă voiesc iar
nu jertfă”, iar mila este fiica bunătății și sora blândeții.
De ce am ales să prezint în câteva rânduri bunătatea și blândețea? Pentru că în toate
cărțile pe care le-am citit am descoperit câte o latură a bunătății, fie că aceasta însemna
mângâiere (Maica Gavrilia), fie că însemna vindecare (Sfântul Nectarie), fie că însemna
ascultare (Sfântul Paisie) sau milostenie (Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv al Moldovei), în final
toate acestea ne contopeau în bunătate și blândețe. Am aflat cum se manifestă dragostea blândă,
bună față de cei care greșesc (în cartea Sfântul de Maria Pastourmadzis bunătatea și blândețea se

3
regăsesc în fiecare rând, câtă putere și blândețe să ai ca să îl primești și să îl ierți pe cel care te-a
părăsit și ți-a făcut rău) sau cum această blândețe cu smerenie te scapă de la moarte (Sfântul
Paisie Olarul a scăpat de securitate arătându-și blândețea și simplitatea).
Nu întâmplător spunea Părintele Ilie Cleopa că cea mai ușoară cale de mântuire este cea a celor
blânzi și smeriți cu inima, fiindcă încă o dată subliniez ceea ce afirmă și Sfântul Ioan Gură de
Aur, anume că în lucrarea mântuirii nu trebuie să fim atenți numai la noi, ci trebuie să purtăm
grijă și de mântuirea celuilalt iar cea care poate face aceasta este iubirea care cuprinde în
pântecele ei bunătatea și blândețea. Nu numai că mâniosul pierde din vedere faptul că aproapele
său poartă chipul lui Dumnezeu și este fratele său dar nici rugăciunea proprie nu este primită
înaintea jertfelnicului de taină al Domnului. Omul răzvrătit și răzbunător pierde calitatea de înger
și devine întunecat.
Sfântul Ioan Scărarul ne prezintă următorul aspect: dacă un lup, ajutat de drac, poate
tulbura toată turma, atunci și un frate înțelept, ajutat de un înger, poate precum un burduf bun,
plin de untdelemn, să domolească valul și să-i dea corabiei o plutire liniștită. În acest sens
Sfântul vorbește alegoric, înțelegând prin burduf- trup, untdelemn- blândețea, valuri- mânia și
corabie –frate.
De asemenea în cartea sa intitulată Iubește-mă, scriitoarea Maria Pastourmadzis scoate în
relief fapta pe care o face un preot monah îndemnat de iubire, anume se jertfește pe sine și pleacă
blând pe o insulă a leproșilor (boală foarte cruntă). De ce face acest lucru un om sănătos? Fiindcă
bunătatea inimii îi cerea asta, fiindcă blândețea sa nu îi permitea să îi lase abandonați pe oamenii
suferinzi care aveau nevoie de un povățuitor. Desigur că atitudinea oamenilor nu a fost un caldă,
să nu ne imaginăm că dacă un om este bun înseamnă că va fi mereu tratat cu bunătate ci de cele
mai multe ori va întâmpina opoziție ca în mijlocul acelei înfruntări să iasă strălucind blândețea și
bunătatea care pe toate le îngăduie. Acestea două au fost armele preotului misionar pe insula
leproșilor, acestea două au înmuiat inimile împietrite pline de durere și de revoltă împotriva lui
Dumnezeu așa încât atâta iubire au primit în ele că insula s-a transformat dintr-un loc destinat
oamenilor muribunzi într-un colț de rai din care nimeni nu mai voia să plece, să îl părăsească pe
părintele cu chipul blând și inima bună.
Vedem, deci, că blândețea devine învățător pentru celălalt pentru că această virtute se
câștigă, se învață, se însușește. Cum? Scoțând din inimă toate gândurile rele, toată vrăjmășia și

4
nemulțumirea, răutate și înlocuind-o cu blândețea care este „sprijinitoare a răbdării, poartă de
intrare a dragostei sau mai bine-zis mamă, pricină a dreptei socoteli”.

1. „Ucenicii i-au spus lui avva Arsenie:

Avva Arsenie, te rog să ne vorbeşti despre blândeţe.
Atunci avva Arsenie a răspuns:
Nu poate fi despărţită blândeţea de smerenie. Precum lumina zorilor premerge
soarele, aşa blândeţea este înainte-mergătoare a smereniei. Blândeţea este atât de
importantă pentru un creştin… Blândeţea este ca o stâncă neclintită în faţa mării
înverşunate a mâniei.”
(Patericul Egiptean)

2. „Părintele Sofronie spunea că, creștinul trebuie să fie ca un cablu de înaltă tensiune,
pe care o pasăre poate să stea fără să pățească nici cea mai mică vătămare, dar prin
care trece o energie capabilă să facă lumea întreagă să explodeze”.
(Maica Gavrilia Papaiannis)

3. „Eu sunt eu, tu ești tu, eu sunt ceea ce sunt, tu ești ceea ce ești! Nu-i era teamă să-și
exprime liber gândurile (în preajma maicilor catolice). Era liberată în interiorul ei.
Centru ei era Hristos, Care ne îmbrățișează pe toți.”
(Maica Gavrilia Papaiannis)

5
 Bibiliografie

1. ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod și cu

binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
Editura EIBMB, București, 2015.
2. ***, Patericul Egiptean, tipărit cu binecuvântarea Înaltpresfințitului Irineu, Arhiepiscop
al Alba Iuliei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004.
3. Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 5, Editura
Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004.
4. Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, 1995.
5. Irina Goroinoff, Sfântul Serafim de Sarov – Convorbirea cu Motovilov, traducere ÎPS
Andrei Andreicuț, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2016.
6. Monahia Filofteia, Maica Bucuriei – Monahia Gavrilia Papaiannis, traducere Cristian
Spătărelu, Editura Egumenița, 2019.
7. Sfântul Ioan Gură de Aur, Probleme Vieții, traducere Cristian Spătărelu și Daniela
Filioreanu, carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte Galaction, Episcopul
Alexandriei și Teleormanului, Editura Egumenița.
8. Sfântul Ioan Scărarul, Scara, carte tipărită cu binecuvântarea ÎPS Teofan, Mitropolitul
Moldovei și Bucovinei, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2015.