Clasa a-X-a - Legea moral a Noului Testament

(Predica de pe munte – Matei V-VII)

Brezeanu Maria- Adelina

DSEBC II

C.G.3.2 Argumentarea importanţei aplicării învăţăturilor moralei creştine în contextual social

complex, complicat şi paradoxal a lumii contemporane (Programa școlară)

În întreaga Sa activitate, de trei ani și jumătate pe pământ, Mântuitorul Iisus Hristos a

rostit numeroase predici, cuvântări privind anumite teme, a avut un dialog diversificat aproape cu
toate categoriile de oameni, fie că vorbim despre statut social sau financiar, a ascultat părerile
tuturor și chiar spre sfârșitul vieții a avut și multe altercații în ceea ce privește legea iudaică sau
aspectul comportamental al oamenilor, fapt care i-a adus Răstignirea.
Scopul tuturor cuvintelor rostite de Domnul Iisus Hristos a fost pe de o parte
propovăduirea Împărăției Cerurilor („Și se va propovădui această Evanghelie a împărăției în
toată lumea” – Matei XXIV, 14), iar pe de altă parte chemarea și pregătirea oamenilor pentru
intrarea în Împărăție, pentru dobândirea vieții veșnice și a desfătării raiului („De nu se va naște
cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu” – Ioan III, 5).
Întotdeauna, Mântuitorul a căutat să îi apropie pe oameni de Dumnezeu și să îi determine să își
schimbe viața, dându-se pe Sine exemplu, făcând El mai înainte de a cere, de aceea vedem că
dacă ne cere să iubim, El a iubit mai întâi (Ioan III, 16); dacă ne cere să iertăm, El a iertat mai
întâi (Luca VII, 47) și dacă a cerut să împlinim legea, El s-a spus mai întâi în fața acesteia
(Matei V, 17; Matei III, 15).
Printre numeroasele cuvântări și parabole, pilde și îndrumări ținute de Domnul în fața
grupurilor de oameni (uneori restrânse, alteori extinse) se află și ceea ce Evangheliștii au
consemnat în Sfânta Scriptură numită Predica de pe munte.
Această Predică de pe munte reprezintă cel mai lung și cel mai cuprinzător discurs al
Mântuitorului Hristos prin care se oferă o mare încărcătură de învățături duhovnicești. Ea

1
reprezintă pentru noi cea mai importantă revelație a creștinismului și nucleul învățăturii lui
Hristos. Precum în viața socială a oamenilor există codul de legi civile și responsabilitățile
fiecărui cetățean, tot așa Predica de pe munte reprezintă codul de lege al creștinului.
Părintele duhovnic Arsenie Boca, accentuând importanța acestei cuvântări, dădea
următorul îndemn: „Citește capitolele 5, 6 și 7 din Evanghelia de la Matei și dacă le împlinești o
să te mântuiești”.
În ceea ce privește scopul conținutului acestui text trebuie să evidențiem faptul că ea este
importantă nu numai din punct de vedere ortodox, ci la nivelul larg al religiozității și al
credințelor ea reprezintă un izvor central din care curge numeroase îndrumări și norme
religioase. Astfel:
 Fericitul Augustin menționa că ea este „modelul/îndreptarul desăvârșit al vieții creștine”
 Ordinele monastice catolice au socotit-o „un sfat al desăvârșirii”.
 Reformatorii au considerat că această predică este „expresia necompromițătoare a
neprihănirii divine care este la dispoziția tuturor”. (neprihănire = curăție)
 Romancierul Tolstoi a spus că dacă 5 din aceste porunci (înfrânarea mâniei, castitatea,
interdicția cu privire la jurământ, neîmpotrivirea, dragostea fără rezerve față de dușmani)
ar fi respectate cu strictețe, s-ar topi tot răul.

Desigur în aceste idei enunțate se evidențiază așadar importanța responsabilității și a

moralității ca doi piloni ce asigură bunul mers al lucrurilor în lume, în societate, în familie.
Moralitate = natura, caracterul, valoarea unui fapt, a conduitei unei persoane sau a unei
colectivități din punct de vedere moral. Implică discernământul.
Responsabilitate = Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a
accepta și suporta consecințele; răspundere.

Trebuie să evidențiem că Predica de pe munte privește trei mari aspecte legate de viața
creștină care se aplică și în viața laică:
I. Ni se revelează un nou scop la vieții
- Participarea oamenilor la intrarea în Împărăție Cerurilor („Fericirile” – Matei V,
3-12)
- Scopul ucenicilor aleși de Domnul în lume (Matei V, 13-16)

2
 - Menirea lucrării Mântuitorului în mijlocul oamenilor (Matei V, 17-20)

II. Suntem chemați la o nouă conduită comportamentală

- Avem o conduită morală (Matei V, 21- 48): Crima, Preacurvia, Divorțul,
Fățărnicie, Răzbunare, Iubire
- Avem o conduit religioasă (Matei VI, 1-18): Milostenia, Rugăciunea, Iertarea,
Postul
- Avem o conduită față de valorile lumii (Matei VI,19 – VII, 6): Valorile vieții
veșnice, Îngirjorările vieții efemere, Judecarea și condamnarea

III. Atenție și apărare a vieții spiritual în fața pericolelor care ne-ar îndepărta de
Dumnezeu (Avertismente)
- Indiferența față de Dumnezeu în a nu-I cere să ne facă copii ai Săi (Matei VII, 7-
12)
- Pericolul de a nu ne schimba viața și comportamentul (Matei VII, 13-14)
- Primejdia de a asculta învățăturile eretice și false (Matei VII, 15-20)
- Ispita de fi oameni religioși habotnici, departe de calea sfințeniei (Matei VII, 21-
29)

Îndrumarea spre Împărăția Cerurilor prin Fericiri este făcută de Domnul în trei pași:
binecuvântări, calități și rezultate. Ni se relatează, astfel, că sunt Fericiți (binecuvântare) cei care
sunt săraci cu duhul (smeriți și simpli - calitatea) prin dobândirea Împărăției Cerurilor
(rezultatul). Și tot așa cu fiecare dintre cele 9 Fericiri, ni se așterne înainte ce anume trebuie să
facem și ce anume primi dacă facem. De fapt, Fericirile cuprind toate virtuțile pe care omul
trebuie să le dobândească în vistieria sufletului său pentru a intra în Rai.

Prima parte a Predicii de pe munte prezintă desigur scopul vieții omenești. Mântuitorul
Iisus Hristos nu este absurd și nu cere oamenilor extremismul de a renunța la viața lor publică, la
dorința de emancipare, la nevoie materială, ci subliniază ideea că aceste dorințe nu trebuie să fie
mai presus de nevoia spirituală, sufletească. Este nevoie de un echilibru pe care discernământul
ni-l oferă.

3
 Cea de-a doua parte exprimă un set întreg de conduite morale, religioase și sociale care
sunt înfățișate creștinului spre a răspunde la orice provocare a lumii, însă nu din punct de vedere
lumesc, ci duhovnicesc. Aceste conduite oferă creștinului „victoria” în fața tuturor obstacolelor
care se interpun între el și Dumnezeu: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit
lumea” (Ioan XVI, 33). Ni se aduc următoarele idei noi legate de anumite patimi sau păcate:
- „Să nu ucizi” – A ucide nu înseamnă doar a distruge viața biologică a unei
persoane, ci este încercarea de a distruge duhul, de a distruge o persoană sub orice
formă (jignirea)./ Mânia bună asupra propriului păcat.
- „Să nu săvârșești adulter” – păcatul ia naștere întâi în minte și în inimă –păcatul
nu e numai cu fapta, ci și cu gândul
- „Să nu juri strâmb” – să nu juri/ cuvântul tău să fie „da-da” și „nu-nu”
- „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” – „cui te lovește peste obrazul drept,
întoarce-l și pe celălalt” – renunțarea la mândrie în detrimoniul păcii și al
smereniei
- „Să iubești pe aproapele și să urăști pe vrăjmaș” – conceptul iubirii universale și
desăvârșite
- Milostenia – făcută cu ipocrizie e păcat/ în taină, înaintea lui Dumnezeu, nu a
oamenilor
- Rugăciunea – făcută cu ipocrizie este păcat/ rugăciunea dinăuntru inimii fără
multe cuvinte
- Iertarea – iertarea semenilor aduce împăcarea cu Dumnezeu
- Postul – postul nu se laudă/ să treacă neobservat în fața oamenilor

Cea de-a treia parte, cu care se încheie cuvântarea Domnului pe Muntele Fericirilor
cuprinde aspecte legate de trezvia pe care creștinul trebuie să o dobândească așa încât relația sa
cu Dumnezeu să nu se rupă, să nu piardă nădejdea mântuirii. După ce Mântuitorul prezintă
omului ce anume trebuie să facă pentru a se mântui, îl avertizează și de pericolele iminente care
vor venii în urma luării acestei decizii.

4
 - Pericolul de a nu te încrede în puterea lui Dumnezeu – deznădejdea/ stăruința în
cerere și rugăciune – regula de aur a creștinismului „Ci toate câte voiți să vă facă
vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor” (Matei VII, 12).
- Pericolul de a nu ne schimba viața – cele 2 porți – îngustă și largă – îndrumările
au fost primite, acum urmează împlinirea lor
- Pericolul ascultării de învățătorii falși – discernerea/ natura determină rolul/
identificarea profeților falși
- Pericolul de a fi fanatici religioși – temelia casei rezistente este ascultarea și
împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Întrucât creștinul își desfășoară viața de zi cu zi în cadrul societății, pentru înțelegerea

mai bine a valorilor morale trebuie comparată și analizată viața creștină cu cea laică. Creștinul nu
este rupt de realitate și nici creștinismul nu impune o negare a societății care presupune o
anumită viețuire (muncă, întreținere). Trebuie avută în vedere și evoluția omului în diferitele
societăți, precum și amprentele pe care le pune asupra omului particularitățile etnografice
(popoare americane, africane, europene, asiatice). Fiecare popor are propriile principii după care
își ghidează modul de viețuire.

În final, vedem puterea Cuvântului lui Dumnezeu, care a uimit popoarele cu

înțelepciunea insuflată prin Duhul Sfânt. Înțelegem de ce fiecare creștin trebuie să își asume
Predica de pe munte ca și normă plină de îndrumări, pentru că altfel rătăcește aievea prin viața
aceasta pierzând-și sufletul. Nu e suficientă numai ascultarea ei, ci urmează aplicarea în viața de
zi cu zi, precum spune un părinte: „Vorba sună, fapta tună!”.

5
 Bibliografie

1. ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod și cu

binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
EIBMBOR, București, 2015.
2. Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei,
Colecția Tâlcuiri la Sfânta Scriptură (III), cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte
Glaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului, Editura Sophia, București, 2007.
3. Coste Mihai, Studiu Biblic al Noului Testament – Predica de pe Munte, Asociația Oastea
Domnului, Bihor, 2010.
4. Dumitru Neagu, Predica de pe munte a lui Hristos – Comentarii duhovnicești, Editura
Printch, București, 2015.
5. Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri partea a treia – Omilii la Matei, carte tipărită cu
binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,
EIBMBOR, București, 1994.

Webografie

1. ***, Fericirile–Predica de pe munte, pe

https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/invatatura-credinta-ortodoxa/fericirile-
predica-de-pe-munte-80586.html.
2. Părintele Constantin Galeriu, Predica de pe munte - Iubirea vrăjmașilor., pe
https://episcopia-italiei.it/index.php/ro/parohii-filii-si-paraclise/89-lacrimi-i-ciree-
amare3/2660-predica-de-pe-munte-iubirea-vrajmasilor-omilie-rostita-de-parintele-
constantin-galeriu.