SUPERCONDENSATOARE

Supercondensatoarele înmagazinează energia electrică prin separarea

fizică a sarcinilor pozitive şi negative în mod diferit faţă de acumulatoare,
care fac acest lucru chimic. Energia este stocată sub formă de energie
electrostatică.

Avantajul supercondensatoarelor este dat de viteza de încărcare si

descărcare.

Condensatoarele electrolitice sunt componente uzuale în circuitele

electrice. Pentru anumite aplicaţii speciale s-au proiectat condensatoare
capabile sa furnizeze impulsuri electrice de mare putere, de ordinul kW/kg,
pentru perioade foarte scurte de timp (de10-20 s).

Aceste echipamente de mare putere (şi de mare capacitate) sunt de

obicei denumite "supercondensatoare” sau ultracondensatoare.

Structura de bază a unui supercondensator este foarte asemănătoare

cu a unei celule electrochimice: ambele sunt formate din doi electrozi
separati printr-un electrolit.
 Într-un acumulator procesul de incărcare/descărcare este însoţit de
schimb de electroni între electrod şi electrolit, care implică modificări ale
stări de oxidare a componentelor celulei. Într-un condensator procesul
implică numai încărcarea şi descărcarea straturilor de separaţie dintre
electrozi si electrolit. Această diferenţă se reflectă în valorile energiei şi
ale densitatii de putere.

Un supercondensator are o densitate de energie mai mare decât cea

a condensatoarelor convenţionale insă este inca mult mai mică decât
cea a acumulatorilor, de exemplu, de obicei 10-15 Wh / kg, în
comparaţie cu 80-100 Wh / kg.

În schimb supercondensatoarele pot să aibă o densitate de putere

mult mai mare şi ciclul de viaţă mai lung decât acumulatoarele, de
exemplu, de 500 W / kg şi 100000 de cicluri, în comparaţie cu
200 W / kg şi 500 de cicluri.
 S-au dezvoltat şi testat două tipuri de supercondensatoare
electrochimice.

Cele din prima categorie funcţionează prin încărcarea şi descărcarea

dublului strat de la suprafaţa electrozilor (aşa cum sa subliniat mai sus).

În al doilea tip, deseori numit "pseudo-condensatoare sau

condensatoare redox ", mecanismul de încărcare-descărcare implică
transferul de încărcări electronice între faze, fără apariţia unor de
transformări de fază. Aceste procese includ ocupaţia selectivă a regiunilor
cristalografice specifice, modificări ale stărilor de oxidare la suprafaţa
oxizilor de metal sau de formare de sarcini electronice în regiuni
delocalizate, cum ar fi structura unui polimer.
 SUPERCONDENSATOARE IN DUBLU-STRAT

Densitatea superficială a capacităţii condensatoarelor de tip dublu

strat este de regulă de ordinul a 15-40 μF/cm2. O capacitate foarte
ridicată se poate obţine prin utilizarea pentru realizarea electrozilor a
unor materiale poroase, care au o suprafaţa exterioara foarte mare.

Capacitatea unui condensator plan paralel este:

A
C = εε 0
d

unde:
- ε este pemitivitatea electrica relativa a electrolitului,
- ε0 este pemitivitatea electrica a vidului,
- A aria suprafeţei de contact dintre electrod si electrolit,
- d distanţa dintre electrod si suprafaţa determinată de sarcinile de
polaritate opusă.
 SUPERCONDENSATOARE IN DUBLU-STRAT

Fabricarea supercondensatoarelor se bazează pe selectarea

pulberilor de carbon, de diferite tipuri şi specificaţii. De exemplu in cazul
unui electrod de carbon obţinut prin piroliza de unei răşini la o
temperatură variind intre 800-1100°C, suprafaţa activă poate creşte
până la 250 de ori.

Electrozii se pot realiza si prin sinterizarea fibrelor mixte de carbon-

metal. Prin acest proces se obţin electrozi, care au o suprafaţă mare si o
rezistenţă electrică scăzută, şi prin urmare, o capacitate mare combinată
cu o putere mare. Electrozi din carbon au o densitate a ariei suprafeţei
în intervalul 1000-2000 m2 / g .
 SUPERCONDENSATOARE IN DUBLU-STRAT

Din analiza variaţiei capacităţii în funcţie de aria suprafeţei rezultă că,

în principiu, este posibil să se obţină supercondensatoare dublu strat cu
capacitate specifice de ordinul a 100 F/g.
 SUPERCONDENSATOARE IN DUBLU-STRAT

O configuraţie tipică a unui supercondensator dublu strat implică două

colectoare metalice în care sunt fixaţi electrozi din pulbere de carbon, care,
la rândul lor sunt separaţi printr-un electrolit, în cele mai multe cazuri
realizat din soluţii de lichid. Un strat poros din material non-conductor are
rol de separator.
 SUPERCONDENSATOARE IN DUBLU-STRAT

Cea mai mare valoare a tensiunii utile a unui supercondensator este

stabilită de tensiunea de descompunere a electrolitului. Electrolitul poate
sa fie lichid (de exemplu, solutii puternic acide sau alcaline) sau organic
(de exemplu, soluţii de sare în solvenţi de tip aprotic (care nu pot dona
protoni de hidrogen ) ).

In primul caz se obţin condensatoare cu o capacitate mare si o

densitate de putere mare, datorită rezistentei mai reduse a electrolitului,
iar in al doilea caz se obţine o tensiune mai mare (3,5V fata de 1,2V) si o
densitate de energie mai mare.
SUPERCONDENSATOARE IN DUBLU-STRAT

Caracteristici ale supercondesatorilor condensatorilor dublu strat

SUPERCONDENSATOARE ELECTROCHIMICE REDOX

În al doilea tip de supercondensatore, numite uneori

pseudocondesatoare, condensatoare redox sau condensatoare
electrochimice, procesul de încărcare este însoţit de transferul de
sarcină. Acest proces de transfer este caracterizat de o cinetica
extrem de rapidă a sarcinilor care permite funcţionarea
condensatorului cu pulsuri de curent de descărcare de înaltă
densitate.
SUPERCONDENSATOARE ELECTROCHIMICE REDOX

In funcţie de natura a electrozilor condensatoare electrochimice redox

se impart in doua clase.

• O prima clasa foloseşte o pereche de electrozi din oxid metalic, în

general, pe baza RuOx, IrOx, TaOx, MnOx sau amestecuri ale acestora.
Cel mai comun este de oxid de ruteniu, RuOx, unde x poate varia de la
1,9 la peste 2.0. Dacă este fabricat cu atenţie, RuOx poate avea o
suprafaţă efectivă de ordinul a 100 m2 / g. Încărcarea Faraday a
condensatorului electrochimic pe baza de RuOx implică oxido-
reducerea parţială a electrozilor determinând diferite stări de oxidare a
ruteniului.

• Acestea procese sunt rapide şi acest lucru combinat cu suprafaţă

mare a electrozilor conferă o viteza de incarcare ridicată şi o capacitate
mare a condensatoarelor electrochimice cu RuOx. Preţul ridicat al
materialului electrozilor reprezintă un dezavantaj major.
SUPERCONDENSATOARE ELECTROCHIMICE REDOX

Condensatoarelor electrochimice din a doua categorie utilizează conducţia

electronica a polimerilor, cum ar fi poli(pyrrole), poli(tiofen) sau poli(anilină),
ca şi componente de tip electrod-pereche.

Aceşti polimeri pot fi uşor de realizat, fie chimic sau electrochimic, în forme
cu morfologii având o suprafaţă exterioara mare. Componenta Faraday a
procesului de încărcare este de tip reacţie de dopaj.

Datorită mobilităţii ridicate a sarcinilor electrice în stările dopate ale

polimerilor, aceste condensatoare pot avea o capacitate ridicata şi costuri
reduse.

Există trei tipuri de condensatoare electrochimice pe bază de polimeri:

SUPERCONDENSATOARE ELECTROCHIMICE REDOX

Primul foloseşte o combinaţie simetrică de polimer cu acelasi tip de dopaj

(de tip p) pe fiecare parte. Procesul de încărcare determină o dopare
puternică a electrodului pozitiv una scăzută la cel negativ, cu o diferenţă de
tensiune de 1 V. În timpul descărcării, starea de dopaj a electrozilor variaza
în mod complementar pentru a se ajunge în cele din urmă la o valoare
intermediară. Capacitatea specifica obţinuta cu acest tip de condensator
este de aproximativ 80 F/g.

Al doilea tip foloseşte un sistem asimetric bazat pe doi polimeri cu diferite

grade de dopare (de acelasi tip p). Având în vedere că cei doi polimeri sunt
aleşi pe baza potenţialelor de dopaj diferite, sistemul permite o creştere a
valorii tensiunii care se obţine in stare încărcată la aproximativ 1,5 V şi
permite de asemenea creşterea capacităţii de descarcare. Capacitate
specifică a acestor condensatori polimer este de ordinul a 90 de F / g.
SUPERCONDENSATOARE ELECTROCHIMICE REDOX

Al treilea tip are un sistem simetric pe baza de polimeri unul fiind dopat cu
protoni (oxidat) avand un dopaj de tip p iar celelalt cu electroni (redus) avand
un dopaj de tip n. În timpul încărcării, un electrod de tip polimer devine complet
dopat cu protoni iar celelalt cu electroni.

Astfel, tensiunea in starea de încărcare maximă creste la aproximativ 3 V, iar

încărcarea este crescută până la nivelul maxim disponibil dopajului.

Curbele de descarcare ale celor

trei tipuri de condensatoare
electrochimice:
 Un dezavantaj al supercondensatoarelor este că în prezent acestea
pot inmagazina o cantitate mai mică de energie decât un acumulator.

Supercondensatoarele sunt foarte eficiente in cazul autovehiculelor

electrice la preluarea de energie electrică din frânarea recuperativă, şi
furnizarea rapidă a acesteia pentru accelerare.

Deoarece nu au piesele mobile, au de asemenea o durata de viata

foarte lunga - 500.000 de cicluri de incărcare/descărcare.

Ultracapacitoarele sunt utilizate în prezent pentru energia eoliană,

energia solară.
Utilizarea supercondensatoarelor ca dispozitive de stocare a energiei