Universitatea Hyperion

Facultatea de Științe Economice

-Proiect-
-Control financiar-

Onaka Flaviu Ioan

An III
Curs Învățământ cu frecvență
Contabilitate si informatică de gestiune
 I. Controlul financiar: Concept. Obiective. Funcții. Tipologie. Principii.

Activitatea de control este pe cât de veche pe atât de necesară în evoluția social. Noțiunea de
control provine din expresia latină ,,contra rolus”, care înseamnă verificarea actului original după
duplicatul care se încredințează în acest scop unei alte persoane. Controlul este acțiunea de
stabilire a exactității operațiunilor materiale care se efectuează anticipat executării acestora,
concomitent sau la scurt timp de la desfășurarea acțiunilor.
Gradul de dezvoltare economico-socială, diversitatea activităților și conexiunile care se
stabilesc între acestea, definesc conținutul controlului financiar, care cuprinde în obiectul său de
activitate:
-modul de aplicare și de îndeplinire a directivelor stabilite;
-prevenirea și înlăturarea aspectelor negative și mediatizarea celor positive astfel încât să se
asigure creșterea profitabilității activității entităților economice.
Importanța și necesitatea controlului financiar în condițiile economiei de piață sunt unanim
recunoscute. Rolul controlului financiar poate fi pus în evidență în toate fazele proceselor
economico-sociale, începând de la acrivitățile de proiectare, contractare,, până la finalizarea
acestora și înregistrarea rezultatelor obținute.
Controlul financiar, ca atribut al conducerii, îndeplinește două categorii de funcții:
Funcții cu caracter general:
-funcția de evaluare
-funcția preventivă
-funcția de documentare
-funcția de recuperare
-funcția educativă
-funcția corectivă
-funcția sancționatorie
Funcții cu caracter particular:
-funcția de măsurare ulterioară a ecarturilor
-funcția de diagnosticare a erorilor financiare
-funcția de revizuire a obiectivelor sau a previziunilor viitoare
-funcția de a interveni în cadrul competențelor date, care au ca obiectiv soluționarea problemelor
entității economice
-funcția de pregătire a entităților economice, care se realizează pe baza rezultatelor controlului
financiar
-funcția de învățare se materializează prin acțiunea coercitivă a controlului
Principiile controlului financiar:
*principiul integrării controlului financiar-contabil în structura organizării și de conducere a
economiei naționale presupune că nu orice activitate constituie subiectului unui control, ci numai
în măsura în care activitatea respectivă a fost stabilită anticipat desfăşurării ei cantitative şi
calitative şi se încadrează în mod organic în complexul de activităţi economico-sociale până la
nivelul economiei
*principiul controlului extern prezintă felul cum trebuie să acţioneze colectivele de conducere cu
privire la gospodărirea mijloacelor materiale, financiare şi umane, ce metode să folosească în
activitatea sistematică şi permanentă de control, în folosirea cu chibzuinţă a fondurilor şi totodată
să fie controlate, urmărindu-se îndeplinirea sarcinilor ce le revin, întărirea sistemului de
răspundere în munca acestora, determinarea unei atitudini de exigenţă faţă de administrarea
patrimoniului.
*principiul adaptabilităţii controlului financiar-contabil la structurile organizatorice şi
funcţionale ale economiei presupune ca formele şi metodele de control să fie suficient de elastice
pentru a se putea adapta noilor condiţii şi specificului activităţii controlate, în caz contrar
controlul s-ar transforma într-o activitate rigidă, fără eficienţa scontată.
*principiul autocontrolului presupune un control organizat încât să permită ca activitatea de
control să se desfăşoare în paralel cu complexul de activităţii a unităţilor controlate şi să se
asigure totodată în scara competentă în realizarea sarcinilor de control şi a subordonării acestuia.
*principiul specializării (profilării) controlului financiar-contabil presupune o anumită
specializare a cadrelor folosite în munca de control pe anumite activităţii, unităţii şi probleme.

II. Metodologia de efectuare a controlului financiar

Momentul esenţial al procesului de control îl reprezintă comparaţia. Orice activitate

economico-financiară se cercetează nu numai în sine ci şi în raport cu un criteriu sau o bază de
comparaţie. Criteriile de comparaţie utilizate determină natura controlului, astfel:
- comparaţii în funcţie de un criteriu prestabilit: previziuni, prognoze, sarcini, norme, standarde;
- comparaţii cu caracter special, presupun alegerea unei variante de eficienţă pentru optimizarea
activităţii;
- comparaţii în spaţiu: între anumite secţii de producţie;
- comparaţii în timp: între activitatea planificată şi activitatea desfăşurată efectiv.
 Metoda controlului financiar reprezintă modul de cercetare şi de acţiune cu ajutorul unui
sistem de procedee, tehnici şi instrumente de control specifice, în vederea prevenirii, constatării
şi eliminării eventualelor lipsuri, abateri sau deficienţe, constatate în derularea activităţilor
economico-financiare şi contabile.
Calitatea activităţii de control şi rezultatele ei depind în mare măsură de procedeele, tehnicile
şi instrumentele utilizate. Controlul financiar-contabil este o activitate cu un pronunţat caracter
aplicativ iar alegerea corespunzătoare a criteriilor, tehnicilor şi a procedeelor de control
influenţează decisiv modul de îndeplinire a obiectivelor stabilite.
Procedee şi tehnici de control financiar:
Procedeele specifice controlului financiar sunt:
1) Studiul general prealabil asupra activităţii ce urmează a fi controlată- face posibilă
cunoaşterea elementelor esenţiale şi specifice ale activităţii ce urmează a fi controlată şi pe baza
lor se orientează acţiunea de organizare şi de exercitare a activităţii de control asupra obiectivelor
care necesită o atenţie sporită.
2) Controlul documentar-contabil- este procedeul specific controlului financiar cel mai frecvent
folosit în practica economică şi financiară. Controlul documentar-contabil poate fi preventiv sau
ulterior şi este procedeul care stabileşte realitatea, legalitatea şi eficienţa operaţiunilor şi
activităţilor economice şi financiare prin examinarea documentelor primare şi centralizatoare, a
înregistrărilor din evidenţa tehnico-operativă şi contabilă, a situaţiilor financiare.
3) Controlul faptic- are ca obiectiv determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor existente, a
stării în care se găsesc, a stadiului şi modului de prelucrare, a respectării legalităţii în procesul
utilizării lor.
4) Controlul total şi controlul prin sondaj- cercetează cele mai reprezentative documente şi
operaţiuni şi permite formularea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului urmărit.
De cele mai multe ori, se efectuează controlul prin sondaj şi, dacă se constată nereguli majore, se
extinde şi se realizează controlul total.
5) Analiza economico-financiară- este un procedeu de cercetare care se bazează pe
descompunerea unui obiect sau a unui fenomen în părţile sale componente. Analiza completează
controlul cu anumite aspecte care nu pot fi reprezentate cu ajutorul celorlalte procedee specifice
controlului. Analiza asigură orientarea controlului spre aspectele esenţiale sau deficitare.
Etapele controlului financiar sunt:
*Programarea activității de control financiar care presupune două faze:
-stabilirea propriu-zisă a obiectivelor, subiecțiolor și a termenelor de realizare
-transmiterea programului de control către unitățile sau subunitățile cu atribuții de control
financiar
*Pregătirea acțiunii de control financiar presupune:
-stabilirea temelor de control
-analiza general a temelor de control:
a) însușirea elementelor teoretice și a prevederilor legale care fac obiectul acțiunii de control
b) cunoașterea general a principalelor elemente de organizare a tipului de unitate care urmează
să fie controlată
-stabilirea principalelor obiective ale controlului
*Efectuarea controlului financiar constă în:
a) Adaptarea obiectivelor tematice la condițiile specifice activității entității economice controlate
b) Stabilirea surselor de informare necesare pentru efectuarea controlului
c) Selectarea și aplicarea procedeelor și a tehnicilor necesare efectuării controlului
d) Determinarea abaterilor și a deficiențelor
e) Stabilirea răspunderii în sarcina persoanelor vinovate de nerespectarea prevederilor legale
*Întocmirea actelor de control:- se înscriu, numai abaterile, dificultățile sau lipsurile, fără a face
trimitere la aspectele pozitive din entitatea economică controlată, la considerațiile personale sau
opiniile celor controlați.
*Finalizarea și valorificarea constatărilor controlului financiar:-intră atât în atribuțiile
persoanelor care exercită controlul financiar, cât și în preocupările și responsabilitățile
persoanelor care îndeplinesc funcții de coordonare și conducere a organelor de control financiar;
acestea au obligații privind definitivarea, finalizarea și valorificarea constatărilor controlului.

III. Organizarea și exercitarea activității de control financiar

Organizarea controlului financiar al statului a fost stabilită prin prevederi legale distincite atât
prin activitatea desfășurată în cadrul guvernamental cât și pentru cea desfășurată în sfera de
acctivitate legislativă:
*organizarea controlului financiar-contabil în sfera de acțiune a executivului:
-controlul financiar de stat reglementat în ţara noastră prin norme juridice cuprinse în Legea
privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare nr.30/1991.
Controlul financiar de stat este organizat și exercitat de către Ministerul Finanțelor Publice.
Conform Legii numărul 30/1991, controlul financiar al statului se organizează şi exercită de
Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală şi presupune următoarele atribuţii:
-controlează utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiţii de interes
general, subvenţionarea unor activităţi şi produse şi pentru alte destinaţii legale;
- verifică folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea reglementărilor financiar;
-contabile în activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital străin;
- îndeplineşte şi alte atribuţii de control stabilite în sarcina Ministerului Finanţelor Publice.
*organizarea controlului financiar-contabil în sfera de acţiune a legislativului cuprinde:
-exercitarea controlului financiar-contabil de către Curtea de Conturi. Curtea de Conturi era
„organul suprem de control financiar-contabil şi de jurisdicţie în domeniul financiar.”Curtea de
Conturi este un organ al Parlamentului, pentru exercitarea controlului general asupra gestiunii
bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, deci a bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor locale.
Organizarea, la agenţii economici, a controlului financiar-contabil, este o sarcină prevăzută
prin lege care stabileşte obligativitatea ca ministerele, organele centrale şi locale de stat să
asigure organizarea şi funcţionarea controlului financiar de gestiune privind patrimoniul şi a
controlului financiar preventiv asupra veniturilor şi cheltuielilor pentru care sunt ordonatori de
credite.
*organizarea controlului financiar preventiv se organizează la ministere, departamente, organe
centrale şi locale de stat precum şi la regiile autonome, societăţi comerciale, asociaţii şi persoane
juridice care desfăşoară activităţi economico-financiare. La unităţile economice, altele decât cele
coordonate de ordonatorii principali de credite, controlul financiar preventiv se organizează de
către conducătorul compartimentului financiar contabil care are şi sarcina exercitării acestei
activităţi. Documentele supuse verificării sunt însoţite, în mod obligatoriu, de actele justificative
ale operaţiunilor înscrise în acestea.
*organizarea controlului financiar de gestiune este activitatea de stabilire a unor adevăruri în
legătură cu modul de gestionare, de către o unitate economică, a mijloacelor materiale şi băneşti,
prin verificarea respectării normelor legale cu privire la existenţă,integritatea şi păstrarea
bunurilor de orice fel. Organizarea de către ministere, departamente, alte organe centrale şi locale
de stat a controlului financiar de gestiune, este o obligaţie stabilită prin prevederi legale. Agenţii
economici cum sunt regiile autonome, societăţile comerciale, asociaţiile de tot felul şi alte
persoane juridice care desfăşoară activităţi economico-sociale, îşi organizează controlul financiar
de gestiune pe baza prevederilor legale în vigoare precum şi a celor din statutele proprii de
funcţionare. Controlul financiar de gestiune se realizează de către personalul specializat, cu studii
superioare sau medii, având funcţia de inspectori financiari şi având sarcini exclusive de control.