Calculul Şi Proiectarea Îmbinărilor

7/14/2019 Calcul Imbinari Sr en 1993-1-8 Redact II
FACULTATEA DE CONSTRUCŢII
DEPARTAMENTUL DE CONSTRUCŢII METALICE ŞI
UNIVERSITATEA
MECANICA CONSTRUCŢIILOR
“POLITEHNICA”
Centrul de Excelenta pentru Mecanica Materialelor
TIMIŞOARA
şi Siguranţa Structurilor CEMSIG
Ioan Curea 1, 300224 Timi şoara, ROMÂNIA
Telefon Fax
Departament: ++40.256.403932
CEMSIG: ++40.256.403911 ++40.256.403917
++40.256.403932
e-mail: dan.dubina@ct.upt.ro http://cemsig.ct.upt.ro
Contract nr. 426/08.12.2009

CALCULUL ŞI PROIECTAREA ÎMBINĂRILOR
STRUCTURALE DIN OŢEL ÎN CONFORMITATE
Recomandări, CU SR-EN 1993-1-8

comentarii şi exemple de aplicare
Redact area a II-a
Timişoara, decembrie 2010
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii 1/383
COLECTIV DE ELABORARE
Şef Proiect
Prof. Dr. Ing. Dan DUBINĂ _____________________
Membri:
Prof. Dr. Ing.Daniel GRECEA _____________________
Conf. Dr. Ing. Adrian CIUTINA _____________________
Drd. Ing. Gelu DANKU _____________________
Drd. Ing. Cristian VULCU _____________________
Cuprins
CUPRINS I.3
CAPITOLUL I PREFAŢĂ I.6
CAPITOLUL II SCOP ŞI DOMENIU DE APLICARE II.1
CAPITOLUL III MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZ Ă ŞI CERINŢE

DE PROIECTARE III.1
3.1. GENERALIT ĂŢI ŞI DEFINIŢII III.2
3.2. CLASIFICAREA ÎMBIN ĂRILOR ÎN CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8 III.4
3.2.1 INTRODUCERE III.4
3.2.2 CLASIFICAREA NODURILOR DUP Ă RIGIDITATE III.6
3.2.3 CLASIFICAREA NODURILOR DUP Ă REZISTENŢĂ III.7
3.2.4 CLASIFICAREA NODURILOR DUP Ă REZISTENŢĂ ŞI RIGIDITATE III.8
3.3. MODELAREA ÎMBIN ĂRILOR ÎN CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8 III.9
3.3.1 INTRODUCERE III.9
3.3.2 METODE DE ANALIZ Ă PENTRU NODURI III.11
3.3.3 MODELARE ŞI SURSE ALE DEFORMABILIT ĂŢII ÎN NODURI – MODELAREA SIMPLIFICAT Ă
ÎN CONCORDAN CU EN 1993-1-8, 5.3 III.13
ŢĂ
3.3.4 CONCENTRAREA DEFORMABILIT ĂŢILOR ÎN NODURI III.13
CAPITOLUL IV ÎMBIN ĂRI SIMPLE IV.1

4.1. INTRODUCERE IV.2
4.2. SCOP, DOMENIU DE APLICARE ŞI SOLUŢII CONSTRUCTIVE IV.3
4.2.1 TIPURI DE STRUCTURI IV.3
4.2.2 TIPURI DE ELEMENTE ÎMBINATE IV.3
4.2.3 TIPURI DE ÎMBINARE IV.3
4.2.4 M ĂRCI DE OŢEL IV.3
4.2.5 CONFIGURAŢII DE NOD POSIBILE (ECCS 126, 2009) IV.4
4.2.6 TIPURI DE DISPOZITIVE DE ÎMBINARE (ECCS 126, 2009) IV.6
4.2.7 TIPURI DE ÎMBIN ĂRI IV.6
4.2.8
4.2.9 GEOMETRIA ŞI ALC
CALCULUL ÎMBIN ĂTUIREA
ĂRILOR ÎMBIN
CU Ş ĂRILOR
URUBURI SIMPLE
IV.16 IV.11
4.2.10 CALCULUL ÎMBIN ĂRILOR SUDATE IV.21
4.2.11 MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZA GLOBAL Ă IV.26
4.3. ALGORITMI DE CALCUL IV.26
4.3.1 ALGORITMI DE CALCUL PENTRU ÎMBIN ĂRI CU PLAC Ă DE CAP ĂT REDUS Ă IV.27
4.3.2 ALGORITMI DE CALCUL PENTRU ÎMBIN ĂRI CU ECLIS Ă IV.33
4.3.3 ALGORITMI DE CALCUL PENTRU ÎMBIN ĂRI CU CORNIERE IV.42
4.4. EXEMPLE DE CALCUL IV.43
4.4.1 ÎMBIN ĂRI SIMPLE CU ŞURUBURI IV.43
4.4.2 ÎMBIN ĂRI SUDATE SIMPLE IV.52
4.4.3 ÎMBINARE CU PLAC Ă DE CAP ĂT REDUS Ă (ECCS 126, 2009) IV.63
4.4.4 ÎMBINARE PE INIM Ă CU ECLISE (ECCS 126, 2009) IV.71
4.4.5 ÎMBINARE
4.4.6 ÎMBIN ĂRI CU INIMŢ ĂURI
PEBOL CU CORNIERE
IV.93 IV80
4.4.7 ÎMBINARE ARTICULAT Ă ÎNTRE STÂLP ŞI FUNDAŢIE (CESTRUCO, 2003) IV.97
CAPITOLUL V ÎMBIN ĂRI LA ELEMENTE CU SECŢIUNE TUBULAR Ă V.1

5.1. INTRODUCERE V.2
5.2. CALCULUL ÎMBIN ĂRILOR CU SECŢIUNI TUBULARE (EN1993-1-8, 7.2) V.3
5.2.1 GENERALIT ĂŢI V.3
5.2.2 MODURI DE CEDARE ALE ÎMBIN ĂRILOR CU SECŢIUNI TUBULARE V.3
5.3. ÎMBIN ĂRI SUDATE (CIDECT L13, 2009) V.8
5.3.1 ÎMBIN ĂRI PENTRU ELEMENTE CU SECŢIUNE TUBULAR Ă CIRCULAR Ă (CHS) V.8
5.3.2 ÎMBIN ĂRI PENTRU ELEMENTE CU SECŢIUNE TUBULAR Ă RECTANGULAR Ă (RHS) V.12
5.3.3 ÎMBIN ĂRI PENTRU ELEMENTE CU SECŢIUNE TUBULAR Ă (CHS SAU RHS) ŞI DESCHISE
V.19
5.4. ÎMBIN ĂRI CU ŞURUBURI (CIDECT L14, 2009)
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii V.20 3/383
5.4.1 INTRODUCERE ÎN CALCULUL ÎMBINĂRILOR CU ŞURUBURI V.20
5.5. EXEMPLE DE CALCUL V.26

5.5.1 ÎMBINARE SUDAT Ă ÎNTRE DOU Ă PROFILE TUBULARE CIRCULARE V.26
5.5.2 ÎMBINARE SUDAT Ă ÎNTRE DOU Ă PROFILE TUBULARE RECTANGULARE V.29
5.5.3 ÎMBINARE SUDAT Ă ÎNTRE UN PROFIL TUBULAR CIRCULAR ŞI UN PROFIL DESCHIS V.33
5.5.4 ÎMBINARE CU ŞURUBURI ÎNTRE UN PROFIL TUBULAR ŞI UN PROFIL DESCHIS (CIDECT,
2005) V.36
CAPITOLUL VI ŢÎMBIN
6.1. SOLU ĂRI CARE PREIAU
II CONSTRUCTIVE VI.2 MOMENT ÎNCOVOIETOR VI.1
6.1.1 ÎMBIN ĂRI CU PLAC Ă DE CAP ĂT ŞI ŞURUBURI VI.2
6.1.2 ÎMBIN ĂRI SUDATE VI.4
6.1.3 ÎMBIN ĂRI CU CORNIERE VI.5
6.1.4 MODALIT ĂŢI DE ÎNT ĂRIRE A PANOULUI DE INIM Ă AL STÂLPULUI VI.6
6.1.5 NODURILE LA BAZA STÂLPILOR VI.7
6.2. METODA COMPONENTELOR VI.8
6.2.1 PREZENTAREA METODEI VI.8
6.2.2 CARACTERISTICILE COMPONENTELOR VI.10
6.2.3 GRUPAREA COMPONENTELOR VI.11
6.2.4 APLICAREA METODEI COMPONENTELOR ÎN SR-EN 1993-1-8 VI.16
6.2.5 CURBA DE CALCUL MOMENT-ROTIRE A UNEI ÎMBIN ĂRI VI.19
6.3.
6.3.1ALGORITMI DE CALCUL
IDENTIFICAREA VI.20
COMPONENTELOR ACTIVE VI.20
6.3.2 PROCEDURI DE CALCUL A COMPONENTELOR VI.21
6.3.3 CALCULUL ELEMENTELOR T ECHIVALENTE VI.26
6.4. EXEMPLE DE CALCUL VI.33
6.4.1 ÎMBINARE GRIND Ă-STÂLP CU PLAC Ă DE CAP ĂT EXTINS Ă ŞI ŞURUBURI VI.33
6.4.2 INFLUENŢ A VARIAŢIEI DIFERITELOR COMPONENTE ALE UNUI NOD GRIND Ă-STÂLP CU
ŞURUBURI ŞI PLAC Ă DE CAP ĂT EXTINS Ă VI.62
6.4.3 ÎMBINARE CU ŞURUBURI ŞI PLAC Ă DE CAP ĂT ŞI RIGIDIZARE ÎN PARTEA EXTINS Ă
VI.66
6.4.4 ÎMBINARE CU PLAC Ă DE CAP ĂT ŞI ŞURUBURI, CU DOU Ă RÂNDURI DE ŞURUBURI ÎN
PARTEA EXTINS Ă VI.95
6.4.5 ÎMBINARE SUDAT Ă GRIND Ă-STÂLP VI.126
6.4.6
MOMENTÎMBINARE DE CONTINUITATE
ÎNCOVOIETOR A UNEI GRINZI,
ŞI FORFECARE CU ECLISE ŞI ŞURUBURI SUPUS Ă LA
VI.136
6.4.7 ÎMBINARE DE CONTINUITATE A UNUI STÂLP CU ECLISE ŞI ŞURUBURI, CU MODIFICAREA
SECŢIUNII STÂLPULUI VI.142
6.4.8 PRINDEREA STÂLPULUI LA BAZ Ă VI.153
CAPITOLUL VII RECOMAND ĂRI DE CALCUL ŞI PROIECTARE PENTRU ÎMBIN ĂRI

STRUCTURALE ÎN CAZUL SOLICIT ĂRILOR SEISMICE VII.1
7.1. CERIN E DE REZISTEN I DUCTILITATE CONFORM P100-1/2006 ŞI EN1998-1 VII.2
Ţ ŢĂ Ş
7.2. CAPACITATEA DE ROTIRE A ÎMBIN ĂRILOR GRIND Ă-STÂLP VII.3
7.2.1 CLASIFICAREA DUP Ă DUCTILITATE VII.3
7.2.2 EVALUAREA CAPACIT ĂŢII DE ROTIRE VII.4
7.2.3 COMPORTAREA CICLIC Ă A ÎMBIN ĂRILOR VII.6
7.3. SOLUŢII CONSTRUCTIVE VII.9
7.3.1 ÎMBINARE CU ŞURUBURI CU PLAC Ă DE CAP ĂT EXTINS Ă RIGIDIZAT Ă VII.10
7.3.2 ÎMBINARE SUDAT Ă CU RIGIDIZ ĂRI ALE T ĂLPILOR GRINZII VII.10
7.3.3 ÎMBINARE CU T ĂLPILE GRINZII SUDATE DE PL ĂCI DE CONTINUITATE SUDATE DE TALPA
STÂLPULUI ŞI CU ECLIS Ă SUDAT Ă PRINS Ă CU ŞURUBURI DE INIMA GRINZII VII.11
7.3.4 ÎMBINARE SUDAT Ă CU GRIND Ă CU SECŢIUNE REDUS Ă (DOG BONE) VII.11
7.3.5 ÎMBINARE CU ŞURUBURI CU PLAC Ă DE CAP ĂT ŞI VUT Ă VII.12
7.4. CRITERII DE PRECALIFICARE (AISC 2002 ŞI FEMA 350) VII.13
7.4.1 ÎMBIN ĂRILE PREDEFINITE INTRODUSE IN NORMA DE CALCUL AISC 2002 VII.13
7.4.2 DETERMINAREA POZIŢIEI ARTICULAŢIILOR PLASTICE VII.14
7.4.3 DETERMINAREA MOMENTULUI PLASTIC IN ARTICULAŢIILE PLASTICE VII.14
7.4.4 DETERMINAREA REZISTENTEI NECESARE IN SECŢIUNILE CRITICE VII.15
7.4.5 CONDIŢII GENERALE VII.15
7.4.6 CALCULUL ÎMBIN ĂRILOR PREDEFINITE VII.17
7.5. PROIECTARE DUP Ă CRITERII DE PERFORMANŢĂ VII.23
CAPITOLUL VIII MODELAREA STRUCTURILOR ŢINÂND SEAMA DE COMPORTAREA

ÎMBIN ĂRILOR VIII.1
8.1. INTRODUCERE VIII.2
8.2. MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZA STRUCTURAL Ă VIII.4
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I
PREFAŢĂ
Norma de proiectare europeană referitoare la îmbinări EN 1993-1-8 este una din

cele mai consistente păr ţi ale EN 1993. Pe plan european, practic în fiecare ţar ă a Uniunii
Europene, care este obligată să introducă acestă normă începând cu martie 2010, se
manifestă un interes deosebit pentru elaborarea de astfel de recomand ări, deoarece
calculul şi proiectarea îmbinărilor în conformitate cu EN 1993-1-8 este destul de
complicată, greu de aplicat şi în practica curentă de proiectare pot să apar ă erori de
proiectare sau de interpretare a normei.
Exista manuale sau ghiduri de aplicare pentru aceast ă parte a Eurocode-ului 3
publicate încă pe baza versiunilor ENV în majoritatea ţărilor cu activitate semnificativă în
domeniul construcţiilor metalice (Germania, UK, Olanda, Italia, etc.); la nivelul Conven ţiei
Europene de construcţii metalice - ECCS s-a elaborat de curând un manual pentru calculul
îmbinărilor simple în conformitate cu EN 1993-1-8.
Tratarea
prea ampl de oa face
ă pentru ă comprehensiv
manier
parte ă a general
dintr-un volum calculului şi proiect
dedicat ăriiării
proiect îmbin ărilor este
structurilor în
conformitate cu EN 1993.
Pe plan naţional nu există nimic în domeniu, cu excep ţia normativului GP082-03
„Ghid privind proiectarea îmbinărilor ductile la structuri metalice în zone seismice”, şi care
are mai mult un caracter calitativ.
Recomandările de proiectare şi calcul, comentariile şi aplicaţiile vin tocmai în
sprijinul clarificării şi explicitării metodelor de calcul ale îmbinărilor structurale, pentru
norma SREN 1993-1-8 „Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-8: Proiectarea
îmbinărilor”, adoptată de România după EN 1993-1-8 „Eurocode 3: Design of steel
structures - Part 1-8: Design of joints”.
Recomandările prezente în acest document au o baz ă documentar ă care a fost
validată la nivelul Uniunii Europene, şi anume:
• SR EN 1993-1-8:2006, Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-8: Proiectarea
îmbinărilor
• EN 1998-1: 2003, Eurocode 8 : Design of structures for earthquake resistance, Part 1:
General rules, seismic actions and rules for buildings
• P100-1:2006, Cod de proiectare seismică. Partea I – Prevederi de proiectare pentru clădiri,
2006
• ECCS No. 126, TC10: Structural Connections, European Recommendations for the Design
of Simple Joints in Steel Structures, Eurocode 3, Part 1-8, 2009
• Leonardo Project: CESTRUCO, Questions and Answers to design of Structural Connections
according to Eurocode 3, 2003
• CIDECT Report: 5BP-4/05, Development of a full consistent design approach for bolted and
welded joints in building frames and trusses between steel members made of hollow and/or
open sections, Application of the component method, Volume 1: Practical guidelines, 2005
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 12: Generalities on joint design, 2009
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 13: Welded connections, 2009
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 14: Bolted connections, 2009
• COST C1 Project: Composite steel-concrete joints in frames for buildings: Design
provisions, European Commission, 1999
• ANSI/AISC 341-05, Seismic Provisions for Structural Steel Buildings, 2005

• FEMA-350:2000, Recommended Seismic Design Criteria for New Steel Moment-Frame
Buildings, 2000
Nu în ultimul rând, autorii au contribuit prin experin ţa lor, utilizând documentaţie
proprie la care sunt autori sau co-autori:
•
Stratan
2007 A., 2007, Dinamica structurilor şi inginerie seismică, Editura Orizonturi Universitare,
• Grecea D. M., 2001, Calculul static şi dinamic al structurilor în cadre multietajate
necontravântuite, Editura Orizonturi Universitare, 2001
• Ciutina A., 2007, Comportarea structurilor în cadre compuse din oţel-beton şi a îmbinărilor
acestora, Imprimeria Orizonturi Universitare, 2007
CAPITOLUL II
SCOP ŞI DOMENIU DE APLICARE
Norma de proiectare europeană referitoare la îmbinări EN 1993-1-8 este una din

cele mai consistente păr ţi ale EN 1993. Pe plan european, practic în fiecare ţar ă a Uniunii
Europene, care este obligată să introducă acestă normă începând cu martie 2010, se
manifestă un interes deosebit pentru elaborarea de astfel de recomand ări, deoarece
calculul şi proiectarea îmbinărilor în conformitate cu EN 1993-1-8 este destul de
complicată, greu de aplicat şi în practica curentă de proiectare pot să apar ă erori de
proiectare sau de interpretare a normei.
Exista manuale sau ghiduri de aplicare pentru aceast ă parte a Eurocode-ului 3
publicate încă pe baza versiunilor ENV în majoritatea ţărilor cu activitate semnificativă în
domeniul construcţiilor metalice (Germania, UK, Olanda, Italia, etc.); la nivelul Conven ţiei
Europene de construcţii metalice - ECCS s-a elaborat de curând un manual pentru calculul
îmbinărilor simple în conformitate cu EN 1993-1-8.
Tratarea de o manier comprehensiv a calculului i proiect rii îmbin rilor este
ă dintr-un volum
prea amplă pentru a face parte ă general dedicat
ş ă ării structurilor
proiect ă în
conformitate cu EN 1993.
Pe plan naţional nu există nimic în domeniu, cu excep ţia normativului GP082-03
„Ghid privind proiectarea îmbinărilor ductile la structuri metalice în zone seismice”, şi care
are mai mult un caracter calitativ.
Recomandările de proiectare şi calcul, comentariile şi aplicaţiile vin tocmai în
sprijinul clarificării şi explicitării metodelor de calcul ale îmbinărilor structurale, pentru
norma SREN 1993-1-8 „Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-8: Proiectarea
îmbinărilor”, adoptată de România după EN 1993-1-8 „Eurocode 3: Design of steel
structures - Part 1-8: Design of joints”.
Conceptul de semi-rigiditate şi metoda componentelor sunt concepte complet noi
pentru inginerii români, f ăcând ca proiectarea şi calculul îmbinărilor în conformitate cu
cerinţele actuale să fie una din problemele cele mai dificile cu care se confrunt ă inginerul
proiectant.
În proiectare se folosesc programe de calcul care implementează metoda
componentelor (CoP, SteelCon) f ăr ă a fi cunoscute bazele teoretice pe baza cărora s-au
realizat aceste programe, cu riscuri foarte mari pentru proiectarea şi utilizarea corectă a
acestor programe de calcul.
Aplicarea P100-1/2006 impune caracterizarea şi verificarea îmbinărilor în termeni
de rigiditate, rezistenţă şi ductilitate, ceea ce nu este posibil decât prin aplicarea metodei
componentelor
Elaborarea lucr ării se face pornind de la prevederile EN 1993-1-8, EN 1990, EN
1991 si EN 1998-1 cu eratele/amendamentele si anexele naţionale la acestea.
Se face o prezentare a stadiului actual al reglementarilor tehnice si standardelor
romane si internationale privind calculul, verificarea si proiectarea imbinarilor pentru
structuri
asemenea, metalice
se vorsolicitate la actiuni privind
face comentarii statice si dinamice,
metodele inclusivdela calcul
curente
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii actiunea seismica.10/383
al imbinarilor De
in
si reglementari tehnice (C 133-82, GP 016-97, GP 082-2003, NP 042-2000, C 150-99 -

dupa caz si P 100-1/2006).
In lucrare, se descrie domeniul de utilizare a lucrarii, tendintele actuale privind
proiectarea imbinarilor (conceptul de semi-rigiditate, conceptul de componente ce
alcatuiesc nodurile structurale etc.), principiile si cerintele de proiectare care stau la baza
selectarii modului de alcatuire a imbinarilor structurale din otel pentru diferite solicitari.
Pe baza sistemului de evaluare si clasificare consacrat la nivel european
(capacitate de rezistenta, rigiditate si rotire), se vor prezenta variante de modelare a
nodurilor pentru analiza structurala a diferite tipuri de imbinari (simple; care preiau moment
incovoietor; care preiau solicitari complexe din actiunea cutremurului).
De asemenea, se prezintă capitole distincte privind tipuri de imbinari curente,
principii, cerinte de proiectare si reguli de calcul insotite de exemple de aplicare, dupa cum
urmeaza:
- imbinari simple (noduri articulate de tip rigla-stalp pe axa de minima inertie sau rigla
secundara-rigla principala) realizate cu suruburi si cu placa de capat redusa/cu
suruburi sau sudura cu eclisa sau cu corniera pe inima: solutii constructive,
mecanisme de cedare, modele de calcul pentru analiza structurala, cerinte de
proiectare (rezistenta, rigiditate), mijloace de realizare a cerintelor de ductilitate si
capacitate de rotire, relatii de calcul si tabele de proiectare pentru diferite geometrii;
- imbinari care preiau moment incovoietor (noduri de cadru) realizate cu placa de
capat extinsa: solutii constructive, modele de calcul pentru analiza structurala,
componente ale nodurilor, evaluarea capacitatilor de rezistenta, rigiditate si rotire,
criterii de identificare a componentelor slabe, relatii intre proprietatile componentelor
de baza si proprietatile structurale ale nodului, relatii de calcul si tabele de
proiectare pentru diferite geometrii;
- se fac comentarii si recomandari de calcul si proiectare pentru imbinari structurale
supuse solicitarilor seismice: cerinte de rezistenta si ductilitate, capacitati de rotire
pentru imbinari de tip grinda-stalp, solutii constructive pentru realizarea de noduri cu
comportare elastica si rezistenta totala sau noduri cu deformatii/capacitati de rotire
controlate, criterii de precalificare pentru imbinari, proiectare pe baza nivelurilor de
performanta;
- se prezintă aspecte privind modelarea si comportarea structurilor in functie de
modul de alcatuire a nodurilor si de comportare a imbinarilor (structuri
disipative/slab disipative);
- se prezintă scheme logice privind proiectarea imbinarilor structurale din otel pentru
constructii metalice uzuale/deosebite supuse la diferite solicitari statice/dinamice, cu
evidentierea modului de relationare a reglementarilor tehnice/standardelor de
proiectare in domeniu pentru fiecare dintre acestea
- se utilizează notiunile de baza, terminologia, definitiile si simbolurile din EN 1993-1-
8, cu celelalte parti ale EN 1993 si EN 1998-1
- se introduce un subcapitol privind referintele normative
- se introduc comentarii si recomandari de proiectare, care facilitează intelegerea
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii si
11/383
utilizarea prevederilor EN 1993-1-8 si EN 1998-1 pentru calculul imbinarilor supuse
evaluare, solutii constructive, situatii de proiectare, reguli de modelare structurala

pentru componente/ansamblu de nod, relatii/tabele de calcul/proiectare, programe
de calcul specifice)
- exemplele de aplicare pun la dispozitia proiectantilor scheme de aplicare si
procedee de analiza a imbinarilor pentru cazuri curente/deosebite de proiectare
pentru structuri metalice solicitate la actiuni statice/actiunea seismica
- pentru toate tipurile de imbinari structurale din otel analizate se fac analize
comparative privind modul in care influenteaza acestea comportarea structurala, se
vor prezenta rezultatele obtinute si se vor face consideratii privind
avantajele/dezavantajele utilizarii acestor tipuri de imbinari pentru diferite
configuratii structurale/amplasamente ale constructiilor
- se fac propuneri de completare/revizuire/abrogare a reglementarilor tehnice sau
standardelor nationale, inclusiv anexele nationale la Eurocodurile specifice.
CAPITOLUL III
MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZĂ ŞI CERINŢE DE
PROIECTARE
3.1. GENERALITĂŢI ŞI DEFINIŢII

Pentru cazul general al cadrelor metalice, elementele structurale liniare (grinzi şi stâlpi)
sunt solidarizate în noduri prin îmbinări. Poziţionările posibile ale îmbinărilor sunt prezentate în
Figura 3. 1.
1 Configuraţie
unilaterală de nod grindă-
stâlp
2 Configuraţie bilaterală
de nod grindă-stâlp
3 Configuraţie de nod de
continuitate la grindă
4 Configuraţie de nod de
continuitate la stâlp
5 Nod la baza stâlpului
Figura 3. 1: Tipuri de noduri pentru o structur ă metalică în cadre (SR-EN 1993-1-8, 2006).
Tipul 1 de nod (în T) se întâlneşte în cazul îmbinării unei grinzi cu un stâlp, continuu sau nu
pe nivelul respectiv. Atunci când există o intersecţie între două grinzi şi un singur stâlp (tipul 2), se
formează un nod cruciform sau de interior, cu dou ă îmbinări, câte una de fiecare parte a stâlpului.
În cazul structurilor cu deschideri mari (mai mari de 12-15 m), se pot întâlni şi îmbinări de tip
grindă-grindă sau de continuitate (tip 3). Tipul 4 de îmbinare reprezint ă o îmbinare similar ă dar
pentru continuitatea stâlpilor. Tipul 5 de îmbinare este caracteristică bazei stâlpilor şi are
particularitatea că reazemă pe cuzinetul din beton al fundaţiei.
Din punct de vedere formal se poate face distincţia între nod şi îmbinare, după cum
urmează:
- Îmbinarea este reprezentată de componentele fizice care leagă grinda şi stâlpul şi este
concentrat
componenteă în loca
care ţia în ă
formeaz care se efectueaz
îmbinarea prinderea propriu-zis
şi suntăcaracteristice ă. Este(spre
acestei tipologii compus ă din în
exemplu diverse
cazul
unei îmbinări cu placă de capăt prinsă cu şuruburi, componentele sunt placa de capăt, şuruburile
etc.);
- Nodul este reprezentat de îmbinare, la care se adaug ă zona de interacţiune
corespondent ă, situată între elementele îmbinate, cum ar fi panoul de inimă al stâlpului. Într-o
îmbinare acesta lucrează preponderent la forfecare, dar pot exista şi efecte locale de întindere sau
compresiune.
Figura 3. 2 ilustrează global această distincţie.
NOT : De multe ori în practic , cei doi termeni sunt folosi i f r s se fac o
diferenţiereĂîntre ei. Situaţia este întâlnităă chiar şi în unele texte normative.
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii
ţ ăă ă ă
14/383
Figura 3. 2: Definiţia nodului şi a îmbinării.
Există două funcţiuni principale pe care îmbinările dintre grinzile şi stâlpii structurali trebuie

să le îndeplinească: în primul rând, ele trebuie s ă fie capabile să transfere încărcările gravitaţionale
de la grinda structurală la stâlp, asigurând o bun ă funcţionalitate structurală. În al doilea rând, ele
trebuie să confere rigiditate şi un transfer bun al eforturilor c ătre stâlpi în cazul înc ărcărilor laterale
provenite din seisme. O îmbinare trebuie s ă poată realiza ambele funcţiuni, pentru nivele credibile
de încărcare şi de combinare a încărcărilor, cum ar fi combinarea efectelor gravita ţionale cu cele
provenite din acţiunea seismică.
Sunt recunoscute trei caracteristici principale ca fiind esenţiale pentru a atinge

performanţele cerute în cazul nodurilor rezistente la moment, şi anume rigiditatea (notată cu S j,ini în
Eurocode 3), rezistenţa la momente încovoietoare (M j,Rd ), şi capacitatea de deformare plastică
(F u), sau ductilitatea. Toate aceste caracteristici definesc principial performanţele unui nod, şi pot fi
uşor determinate de pe curba caracteristică de r ăspuns Moment (M ) – Rotire (F ) (vezi Figura 3. 3).
În cazul acţiunilor seismice, unde momentele din nod î şi pot schimba semnul, aceste caracteristici
pot fi diferite pentru momentele pozitive, respectiv negative.
Mmax
M j,Rd
S j,ini
el
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii u 15/383
Rigiditatea unui nod reprezintă caracteristica acestuia de a se deforma elastic. Ea poate

juca un rol aparte în comportarea structurii şi poate influenţa deformabilitatea acesteia, perioada
proprie de vibraţie şi mecanismul structural de cedare. Rezistenţa nodului reprezintă momentul
capabil de calcul (M j,Rd ) pe care acesta îl poate dezvolta, ţinând cont de toate componentele
îmbinării. Capacitatea de rotire este cel de-al treilea parametru care poate influen ţa semnificativ
comportamentul structural şi reprezintă rotirea ultimă înregistrată în cazul unui nod. Există mai
multe definisc
cazul unei
ţii ale rotirii ultime, cea mai utilizat ă fiind cea reprezentată de rotirea înregistrată în
ăderi maxime a momentului cu 20%, înregistrat ă pe panta descendentă a curbei
caracteristice M-F .
3.2. CLASIFICAREA NODURILOR ÎN

CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8
3.2.1 Introducere
În modul tradiţional de proiectare, nodurile grindă-stâlp au fost considerate ca fiind rigide
sau articulate. Termenul de „articulat” se referea în principal la acele noduri care nu pot prelua
momente încovoietoare. Aşa cum a fost demonstrat de testele experimentale efectuate în anii `90,
multe din nodurile proiectate ca total rezistente şi rigide s-au dovedit a avea un comportament
par ţial rezistent şi/sau semirigid. Pe de altă parte, nodurile clasificate ca articulate din punct de
vedere al rezistenţei, au dovedit o anumită capacitate de transfer a momentului încovoietor între
elementele îmbinate.
În general comportamentul real la rotire al nodurilor are caracteristici intermediare între cele
două cazuri limită: rigid / articulat. Considerând r ăspunsul M-F al unui nod, putem distinge mai
multe cazuri:
- atunci când toate componentele unui nod sunt suficient de rigide (ideal rigide),
comportarea este rigid ă şi nu există diferenţe între rotirile de la capetele elementelor
îmbinate (vezi Figura 3. 4a). În acest caz nodul se roteşte ca un corp rigid;
- dacă nodul nu are rigiditate la rotire, atunci elementul îmbinat este considerat articulat în
acel capăt (vezi Figura 3. 4b);
- pentru cazurile intermediare, în care rigiditatea nodurilor nu este infinită dar nici nulă,
rezultă o diferenţă F între rotirile absolute ale elementelor îmbinate (Figura 3. 4c). În acest
caz nodul este semi-rigid.
16/383
a) Nod rigid b) nod articulat c) Nod semi-rigid
Pentru modelele de analiză structurală, în cazurile în care nodurile nu sunt rigide sau
articulate, cea mai bună reprezentare este prin intermediul unui resort pozi ţionat între capetele
elementelor îmbinate (spre exemplu între capătul grinzii şi stâlp) în care rigiditatea la rotire S este
parametrul care asociază momentului M j al nodului unei rotiri F (rotirea absolută dintre elementele
îmbinate). Dacă rigiditatea S este zero, nodul devine articulat. Dacă rigiditatea este infinită, nodul
este perfect rigid. Pentru cazurile intermediare devine semi-rigid. Reprezentarea acestor cazuri
este f ăcută în Figura 3. 5, pentru cazul analizei liniar-elastice.
M j M j M j
Ø Ø Ø

a) Nod rigid b) Nod articulat c) Nod semi-rigid
(F = 0) (M j = 0) (F ≠ 0; M j ≠ 0)
Figura 3. 5: Modelarea nodurilor pentru analiza elastic ă
NOTĂ: Prin această procedur ă este eliminat conceptul de „noduri articulate / noduri

rigide” iar proiectantul este încurajat să considere beneficiile pe care le poate avea un nod
semi-rigid.
Deşi în sine reprezintă cazuri ideale, Eurocode 3 accept ă ca nodurile cu caracteristici

apropiate de cele articulate sau rigide s ă fie catalogate de drept articulate respectiv rigide.
Clasificarea acestora se face practic prin comparaţia rigidităţii obţinute pentru nod, cu rigiditatea la
încovoiere a grinzii (vezi paragraful următor).
Dacă structura este analizată printr-o analiză elastic-plastică sau rigid-plastică, atunci
trebuie să existe informaţii şi despre rezistenţa la încovoiere a nodului. În principal contează dac ă
aceasta este mai mare sau nu decât cea a elementelor îmbinate. Prin aceasta se poate preciza
care va fi ordinea de apariţie a articulaţiilor plastice la încărcări extreme şi formarea mecanismului
de cedare. În funcţie de aceste elemente se va face dimensionarea nodurilor în mod disipativ sau
nedisipativ (spre exemplu prin cerinţele speciale impuse de Eurocode 8). Din acest punct de
vedere putem avea noduri total rezistente sau par ţial rezistente.
Termenul de total rezistent se refer ă la rezistenţa îmbinării, în comparaţie cu cea a

elementului îmbinat. Dacă rezistenţa la încovoiere a nodului este mai mare decât cea a grinzii
îmbinate, atunci îmbinarea este încadrată în categoria nodurilor total rezistente.
În mod normal modul de comportare al nodurilor trebuie luat în considerare în analiza
structurală prin influenţele pe care le pot avea asupra eforturilor interne, ale deforma 17/383
ţiilor
pot fi neglijate (nodurile „cvasi-articulate” sau „cvasi-rigide”). Pentru identificarea diferitelor tipuri de
noduri, Eurocode 3-1.8 conţine criterii de clasificare, în funcţie de rigiditate şi rezistenţă.
NOTĂ: Eurocode 3-1.8 permite calcularea caracteristicilor de rigiditate şi rezistenţă a

nodurilor în funcţie de tipologia şi componentele acestora. Clasificarea după rigiditate şi
rezistenţă poate fi f ăcută doar după calcularea acestor valori.
3.2.2 Clasificarea nodurilor după rigiditate
În funcţie de rigiditatea la rotire a nodului, acesta poate fi clasificat ca rigid, nominal articulat
sau semi-rigid, prin comparaţia rigidităţii iniţiale la rotire S j,ini cu anumite valori limită care depind de
rigiditatea grinzii care este îmbinată şi de tipul cadrului din care face parte. Modalităţile de
determinare a rigidităţii nodului sunt oferite în Eurocode 3-1.8, 6.3 şi explicate în capitolul 6 al
prezentului document. Clasificarea nodurilor dup ă rigiditate şi valorile limită ale clasificărilor sunt
reprezentate în Figura 3. 6.
M j
• k b = 8 pentru cadre unde sistemul

de contravântuiri reduce
deplasările orizontale cu cel pu ţin
80% (în general cadre
contravântuite),
1
• k b = 25 pentru alte cadre cu
condiţia ca la fiecare etaj (în

2 general cadre necontravântuite)
K b /K c ≥ 0,1 )

3
) Pentru cadre la care K b /K c < 0,1
zona 1 - Rigid, daca S j,ini > k bEI b /L b îmbinările se clasifică ca semirigide.
zona 2 - Semi-Rigid, daca 0.5 EI b /L b < S j,ini < k bEI b /L b
zona 3 - Articulat, daca S j,ini < 0.5 EI b /L b
K b este valoarea medie a I b /Lb pentru toate grinzile de la partea superioar ă a acestui etaj
K c este valoarea medie a I c /L
c pentru toţi stâlpii din acest etaj
I b este momentul de iner ţie al ariei unei grinzi
I c este momentul de iner ţie al ariei unui stâlp
Lb este deschiderea grinzii (din ax în axul stâlpului)
Lc este înălţimea de etaj a stâlpului.
Clasificarea nodurilor după rigiditate

Figura 3. 6:
Nodurile articulate trebuie să fie capabile să transmită eforturile interne f ăr ă o dezvoltare
semnificativă a momentelor încovoietoare care să afecteze elementele structurale îmbinate sau
întreaga structur ă. Un nod articulat trebuie s ă preia rotirile rezultate din aplicarea eforturilor
calculate.
Nodurile rigide trebuie să posede suficientă rigiditate la rotire pentru a putea justifica
analiza bazată pe noduri continue.
Nodurile semi-rigide sunt nodurile care nu îndeplinesc criteriile pentru noduri rigide sau
cele articulate. Nodurile semi-rigide ofer ă un anumit grad de interacţiune al elementelor îmbinate,
în funcţie de caracteristicile componentelor. Nodurile semi-rigide trebuie să fie capabile18/383
să
transmită eforturile interne şi momentele rezultate din analizele statice.
NOTĂ: În cazul îmbinărilor de la baza stâlpilor rigiditatea nodului este comparat ă cu
rigiditatea stâlpului, iar valorile raportului de rigiditate – S j,ini /(EIc /Lc) – propuse pentru
realizarea îmbinărilor este de 30 pentru cadrele necontravântuite, respectiv 12 pentru
cadrele contravântuite (Wald, Jaspart, 1999).
3.2.3 Clasificarea nodurilor după rezistenţă
În funcţie de rezistenţa pe care un nod o poate dezvolta la momente încovoietoare, acesta
poate fi clasificat ca articulat , total rezistent sau par ţ ial rezistent .
Practic, rezistenţa unui nod metalic reprezintă momentul capabil de calcul (M j,Rd ) pe acesta
care îl poate dezvolta, ţinând cont de toate componentele acesteia. Componentele caracteristice
joacă un rol esenţial în proiectarea structurală, iar o dimensionare deficientă a nodurilor poate duce
la cedări structurale premature.
Încadrarea intr-una din categorii rezultă prin compararea simplă a momentului capabil cu
cel al elementelor îmbinate. Conform Eurocode 3 partea 1-8 5.2.3.3, un nod este clasificat ca fiind
cu rezistenţă total ă dacă îndeplineşte criteriile din Figura 3. 7.
Pentru nodul superior M j,Rd Fie M j,Rd ≥ M b,pl,Rd

al stâlpului sau M j,Rd ≥ M c,pl,Rd

Pentru nodul Fie M j,Rd ≥ M b,pl,Rd

intermediar al stâlpului M j,Rd sau M j,Rd ≥ 2M c,pl,Rd
Cu:
M b,pl,Rd - momentul capabil de calcul rezistent plastic al grinzii;
M c,pl,Rd - momentul capabil de calcul rezistent plastic al stâlpului.
Figura 3. 7: Clasificarea nodurilor după rezistenţă
Practic aceste condiţii conduc la plastificarea celui mai slab element îmbinat înaintea
nodului. Momentul capabil al stâlpului este dublat în cazul nodului intermediar datorită prezenţei a
două elemente de stâlp în nod (ramura superioar ă respectiv cea inferioar ă) care doar
plastificându-se împreună pot conduce la un mecanism de nod.
Conform Eurocode 3 partea 1-8 5.2.3.2, un nod reprezint ă o articulaţ ie formal ă dacă
momentul său de calcul rezistent M j,Rd nu este mai mare decât 0,25 ori momentul de calcul
rezistent pentru o îmbinare de totală rezistenţă. În plus, el trebuie s ă posede o capacitate de rotire
suficientă pentru a prelua rotirile rezultate din efectul acţiunilor.
Un nod care nu îndeplineşte criteriile pentru un nod de rezisten ţă totală dar nici pe cele de
articulaţie formală reprezintă un nod cu rezistenţă par ţ ial ă (clauza 5.2.3.4 din Eurocode 3 partea
1-8).
Aceste sistem de clasificare este prezentat în Figura 3. 8 pe diagrama caracteristică M – F .
M j
total rezistente
M j,Rd
partial rezistente
formal articulate
limitele conditiilor de clasificare

dupa rezistenta
momentul capabil calculat al
nodului (exemplu)
Figura 3. 8: Condiţiile de clasificare în func ţie de rezistenţă
3.2.4 Clasificarea nodurilor după rezistenţă şi rigiditate
În mod normal o caracterizare a nodurilor doar după rezistenţă sau doar după rigiditate
este incompletă. O caracterizare completă trebuie să conţină informaţii despre ambii parametri.
Figurile de mai jos prezintă ca exemplu curbele caracteristice moment-rotire pentru diferite noduri
(aceleaşi în ambele figuri) dar caracterizate în funcţie de cei doi parametri.
total-
M rezistente M Rigid
1 1
4 4
M cr
3
2 Mcr
3
2
Momentul
de calcul
partial- Semi-rigid
rezistente
5 5
0,25 Mcr
6 6 articulate

a) Clasificare după rezistenţă b) Clasificare după rigiditate
Figura 3. 9: Exemple de curbe caracteristice pentru noduri
• În mod evident, nodurile 1,2 şi 4 sunt clasificate ca total rezistente, datorită faptului că
momentul
nodul 4 se capabil
apropieeste
de omai mare semi-rigid
îmbinare decât cel ăal. grinzii. Toate trei sunt rigide, cu men ţiunea că
• Momentul capabil al nodurilor 3 şi 5 este mai mic decât cel al grinzii îmbinate, iar acestea
pot fi clasificate ca noduri par ţial rezistente. Totuşi, dintre acestea nodul 3 este rigid, iar
nodul 5 semi-rigid.
• Nodul 6 reprezint ă în mod net unul articulat atât din punctul de vedere al rezisten ţei cât şi
din al rigidităţii.
Figura 3. 10 prezintă tipologii aproximative ale nodurilor care conduc la comportamentele

M-Φ din Figura 3. 9:
- îmbinarea sudată 1 conduce de obicei un comportament foarte rigid (rigiditatea panoului
deă inimgrinzilor
t lpile
ă a stâlpului este cel care dictează în acest caz rigiditatea nodului) şi dacă există plăcuţe pe
o rezisten superioar grinzii;
ţă ă
- îmbinările de tip 2, cu profile T pe tălpile grinzii reprezintă o alternativă bună celor sudate,
- nodurile cu îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi de tip 3 pot avea diferite caracteristici, în
funcţie de jocul parametrilor interni: grosimea pl ăcii de capăt, diametrul şuruburilor, prezenţa
diferitelor tipuri de rigidizări, rezistenţa componentelor etc.;
- pentru nodurile de tip 4, cu corniere pe t ălpile grinzii, este caracteristică o rigiditate relativ
mică, datorită alunecării şuruburilor în corniere, deşi în final ele pot avea un moment capabil mai
mare decât cel al grinzii (noduri total-rezistente);
- nodurile cu îmbinări cu placă de capăt exactă (de tip 5), sunt aproape întotdeauna de tip
semi-rigid şi par ţial rezistent. Datorită faptului că primul şurub întins se găseşte sub talpa întinsă a
grinzii, momentul dezvoltat de acest tip de îmbinare nu este mai mare decât cel al grinzii;
- îmbinările pe inima grinzii cu corniere sau pl ăcuţe sudate reprezintă soluţii clasice pentru
nodurile articulate (atât pentru momente cât şi pentru rigiditate)
1 2 3 4 5 6

Figura 3. 10: Exemple de tipologii de îmbinări grindă-stâlp
* Not ă: Nodurile din figur ă sunt cu titlu informativ. Comportamentul real al unui nod depinde de
caracteristicile determinate conform prevederilor din SR-EN 1993-1.8.
NOTĂ: Deşi teoretic pot exista noduri total rezistente şi articulate (după rigiditate)
sau articulate (după rezistenţă) şi rigide, în practică acest lucru este foarte greu de realizat.
Tipologiile curente ale nodurilor pot conduce în mod uzual la urm ătoarele tipuri de
caracterizări (prima clasificare este a rezistenţei, a doua a rigidităţii):
- noduri total rezistente şi rigide;
- noduri total rezistente şi semi-rigide;
- noduri par ţial rezistente şi rigide;
- noduri par ţial rezistente şi semi-rigide;
- noduri articulate şi semi-rigide;
- noduri articulate.
3.3. MODELAREA NODURILOR ÎN

CONFORMITATE CU SR EN 1993-1-8
3.3.1 Introducere
Pentru
modelarea a putea
structural caracteriza
ă, Eurocode nodurile prin
3 introduce prisma ambelor
trei concepte sistemenoduri
noi, şi anume de clasificare pentru
de tip continue,
semi-continue respectiv simple (vezi Tabelul 3. 1):
• Tipul continuu acoper ă doar cazul nodurilor total rezistente şi rigide. În cazul nodurilor
continue, rotirea relativă dintre elementele îmbinate este relativ mic ă, dacă momentul
încovoietor aplicat este mai mic decât momentul rezistent al nodului;
• Tipul de noduri semi-continuu se refer ă la cazurile nodurilor rigide / par ţial rezistente,
semi-rigide / total rezistente şi semi-rigide / par ţial rezistente. În acest caz rigiditatea
nodurilor poate influenţa r ăspunsul structural (distribuţia eforturilor interne şi a deformaţiilor)
şi există posibilitatea ca nodul să cedeze înaintea elementelor îmbinate. În acest caz este
de preferat ca ductilitatea nodului să fie suficientă pentru a permite redistribuirea eforturilor
în structur ă;
• Nodurile simple acoper ă cazul nodurilor articulate atât în privin ţa rigidităţii cât şi a
momentului transmis. Acest tip de noduri nu pot prelua momente încovoietoare şi pot
asigura doar transferul for ţelor tăietoare între elementele îmbinate.
Tabelul 3. 1 Tipuri de modelare a nodurilor.

Rezistenţă
Rigiditate
Total rezistente Par ţial rezistente Articulate
Rigid Continue Semi-continue *
Semi-rigid Semi-continue Semi-continue *
Articulat * *
*: Făr ă semnificaţie
* Not ă: Continuitatea se refer ă la transferul complet al eforturilor de leg ătur ă dar în contextul relaţ iei moment-
rotire, care caracterizeaz ă nodurile structurale care pot prelua şi transmite moment încovoietor, între 2
elemente interconectate în nod spre exemplu. Aceast ă continuitate se refer ă la momentul încovoietor şi la
rotirea corespunz ătoare. Un nod semi-continuu transfer ă doar par ţ ial momentul încovoietor, fiind cazul
îmbinărilor semi-rigide şi/sau par ţ ial rezistente.
Interpretarea care trebuie dată acestor trei concepte depinde primordial de tipul de analiz ă
care este efectuată:
• în cazul unei analize elastice globale doar proprietatea de rigiditate este semnificativă
pentru modelarea nodurilor structurale;
• în cazul unei analize de tip rigid-plastic, principala caracteristică a nodului este rezistenţa;
• în toate celelalte cazuri, maniera în care nodurile sunt modelate depinde atât de rezistenţă
cât şi de rigiditate.
Posibilităţile de modelare ale nodurilor sunt ilustrate în Tabelul 3. 2.
Tabelul 3. 2 Modelarea nodurilor şi tipurile de analiză.

Tip de analiză
Modelare Analiză elastică Analiză rigid- Elastic-perfect plastic sau
plastică elasto-plastică
Continuă Rigide Total rezistente Rigide/Total rezistente
Rigide/Par ţial rezistente
Semi-continu ă Semi-rigide Par ţial rezistente Semi-rigide/Total rezistente
Semi-rigide/Par ţial rezistente
Simplă Articulate Articulate Articulate
Prin urmare, calculul articulat se bazează pe ipoteza că grinzile sunt simplu rezemate şi
implică o prindere suficient de flexibil ă pentru a nu dezvolta momente în noduri. Dacă este folosit
acest concept, nodurile sunt clasificate ca nominal articulate, indiferent de metoda de analiz ă
globală.
Dacă este adoptat conceptul continuu , tipurile de noduri folosite depind de metoda de
analiză globală. Dacă este folosită analiza elastică, nodul trebuie clasificat în funcţie de rigiditate şi
se vor utiliza îmbinări rigide. Dacă este folosită o metodă plastică, nodurile vor fi clasificate în
funcţie de rezistenţă şi vor fi folosite îmbinări total rezistente. Dacă metoda globală de analiză
folosită este de tip elastic-plastic, atunci nodurile trebuie clasificate atât după rigiditate cât şi după
rezistenţă. Se vor folosi noduri rigide şi total rezistente. Acestea trebuie să fie capabile să preia
momentul încovoietor de calcul, for ţa de forfecare şi for ţa axială, cu menţinerea rigidităţii globale a
nodului.
Metoda semi-continu ă acceptă faptul că cele mai multe din nodurile reale dezvolt22/383 ă o
valoare intermediar a rigidit ii, iar momentul capabil al nodului este limitat. În cazul în care este
ă ăţ
folosită analiza elastică, vor fi folosite nodurile semi-rigide. Dacă este folosită analiza globală de tip
rigid-plastic, nodurile sunt clasificate numai în funcţie de rezistenţă.
3.3.2 Metode de analiz ă pentru noduri
Analiza elastic ă
Pentru o analiză globală elastică nodurile trebuie clasificate numai în funcţie de rigiditatea

acestora (vezi Eurocode 3 – 1993-1-8, 5.2.2). Se consider ă că într-o analiză de tip elastic nu se
ajunge la plastificarea componentelor îmbinării sau a panoului de inimă, prin urmare nodul trebuie
să aibă suficientă rezistenţă pentru a transmite eforturile care acţionează în nod.
Pentru nodurile semi-rigide, în analiza global ă este folosită rigiditatea la rotire S j ,
corespunzătoare momentelor M j,Ed încovoietoare rezultate din analiza elastic ă. Dacă valoarea
momentului încovoietor M j,Ed nu este mai mare de 2/3 M j,Rd , atunci în analiză se poate folosi
valoarea întreagă a rigidităţii nodului, notată cu S j,ini (vezi Figura 3. 11 a). O valoare a momentului
M j,Ed mai mare de 2/3 M j,Rd implică o degradare a rigidităţii nodului (vezi curba caracteristică
moment-rotire a unui nod - Figura 3. 3) şi de aceea, în secţiunea 5.1.2. a Eurocode 3 1-8 este
propusă folosirea unei valori a rigidităţii iniţiale amendată cu coeficientul η (vezi Figura 3. 11 b).
Valoarea coeficientului de modificare a rigidităţii η a fost determinat pe bază experimentală şi este
dat în Tabelul 3. 3 în funcţie de tipul îmbinărilor.
Figura 3. 11: Rigiditatea la rotire folosită în analiza globală elastică (SR-EN 1993-1-8, 2006)
Tabelul 3. 3 Coeficientul η de modificare a rigidităţii.

Alte tipuri de noduri
Tip de îmbinare Noduri grindă-stâlp
(grindă-grindă, grindă-eclise, bazele stâlpilor)
Sudată 2 3
Placă de capăt cu şuruburi 2 3
Corniere pe tălpi şi şuruburi 2 3,5
Placă de bază - 3
Analiza rigid-plastic ă
În acest caz, clauza 5.2.3. a Eurocode 3-1-8 prevede ca nodurile s ă fie clasificate numai
după rezistenţă. Prin urmare rigiditatea nodurilor este considerată infinită iar singura caracteristică
importantă este rezistenţa la momente încovoietoare M j,Rd :
- Pentru noduri care îmbină profile de tip I sau H, valoarea rezistenţei îmbinării se calculează
conform secţiunii 6.2.
- Pentru noduri care îmbină elemente tubulare, rezistenţa nodurilor se calculează confirm
secţiunii 7 din partea 1-8 a Eurocode 3.
În plus faţă de aceste prevederi, trebuie verificată ductilitatea la rotire a nodului, rotirea
acestuia trebuind să fie suficientă pentru a putea prelua rotirile rezultate din analiza structural ă.
Pentru aceasta, nodurile care îmbină profile de tip I sau H trebuie verificare la cerinţele 6.4 din
Eurocode 3-1-8.
Analiza elastic-plastic ă
Analiza elastic-plastică implică clasificarea comportării nodului atât după rigiditate (pentru

definirea caracteristicilor elastice) cât şi a rezistenţei (pentru definirea ordinei de apariţie a
articulaţiilor plastice). Pentru calculul elementelor caracteristice sunt folosite urm ătoarele secţiuni
din Eurocode 3 Partea 1-8:
- Pentru nodurile care îmbină profile de tip I sau H, valoarea rezisten ţei îmbinării M j,Rd se
calculează conform secţiunii 6.2, rigiditatea este calculată conform 6.3, iar indicii despre valoarea
ultimă a rotirii nodului este dată în secţiunea 6.4.
- Pentru noduri care îmbină elemente tubulare, elementele caracteristice sunt calculate
conform metodei oferite de secţiunea 7 din partea 1-8 a Eurocode 3.
În cazul analizei globale de tip elastic-plastic, pentru determinarea eforturilor interne ale
elementelor trebuie folosită curba completă de r ăspuns caracteristică a nodului. Ca simplificare, se
poate adopta o curbă de r ăspuns moment-rotire biliniar ă, de genul celei prezentate în Figura 3. 12.
Coeficientul de modificare a rigidităţii η r ămâne identic cu cel folosit pentru analiza elastică.
Figura 3. 12: Curba caracteristică biliniar ă de modelare a caracteristicilor nodurilor
Analiza global ă a grinzilor cu z ăbrele
Prevederile secţiunii 5.1.5 ale Eurocode 3 1-8 referitoare la analiza globală a grinzilor cu
zăbrele sunt valide numai dac ă nodurile structurale verifică prevederile secţiunii 7.
În cazul grinzilor cu zăbrele, se consider ă faptul că nodurile de prindere ale elementelor
sunt articulate iar distribuţia for ţelor axiale din grinzile cu zăbrele este f ăcută în această ipoteză.
Problema principală care se pune în cazul grinzilor cu z ăbrele este axialitatea for ţelor normale. În
cazul în care există excentricităţi, acestea introduc momente secundare în noduri şi elemente.
Preocuparea major ă în acest caz este de a identifica dac ă momentele secundare au efect major
asupra eforturilor rezultate din analiza structural ă sau pot fi ignorate în analiză.
În cazul în care există excentricităţi care introduc momente secundare în noduri, acestea
pot fi neglijate atât pentru calculul nodurilor cât şi pentru cel al elementelor dacă sunt satisf ăcute
urm-ătoarele două condi
geometria ţii: este în limitele de aplicabilitate (specificate în tabelele 7.1, 7.8, 7.9 sau
nodurilor
7.20 ale Eurocode 3 1-8;
-raportul dintre lungimea teoretică şi grosimea elementului în planul z ăbrelelor nu este mai
mic decât valoarea minimă corespunzătoare (pentru structurile clădirilor, valoarea minimă
corespunzătoare poate fi acceptată 6 iar valori mai mari se pot aplica pentru alte păr ţi ale EN
1993).
În schimb, momentele rezultate din încărcările transversale (din plan sau din afara planului)
care
pe sunt
care eleaplicate între punctele
sunt aplicate. Cu conditeoretice ale panourilor,
ţia satisfacerii condiţiilorse iauăzute
prev în considerare
în 5.1.5(3): la calculul barelor
- zăbrelele pot fi considerate ca articulate în t ălpi şi deci momentele rezultate din încărcările
transversale aplicate pe barele tălpii nu este necesar să fie distribuite în z ăbrele şi invers;
- tălpile pot fi considerate ca grinzi continue simplu rezemate în noduri.
3.3.3 Modelare şi surse ale deformabilit ăţ ii în noduri – modelarea simplificat ă în

concordanţă cu EN 1993-1-8, 5.3
Atunci când se proiectează un nod grindă-stâlp, diferenţierea dintre deformaţia îmbinării şi

cea a panoului de inimă al stâlpului conduce la evaluarea teoretic ă a ambelor deformaţii. În
practică acest lucru este posibil numai prin utilizarea unor programe de analiz ă sofisticate care să
fie capabile să modeleze în mod diferit ambele surse de deformabilitate.
Pentru cele mai multe programe de analiză, modelarea nodurilor trebuie să fie simplificată
prin concentrarea surselor de deformabilitate printr-un resort rota ţional dispus la intersecţia axelor
elementelor îmbinate.
Ca alternativă simplificată, un nod marginal poate fi modelat ca o îmbinare unică, în timp ce

un nod intern poate fi modelat ca două noduri separate dar care interacţionează, câte una de
fiecare parte a axului de stâlp. Ca o consecinţă, un nod grindă-stâlp intern are două curbe
caracteristice moment-rotire, câte una în fiecare parte a stâlpului (vezi Figura 3. 13).
1 2 3

1 – nod simplu
2 – nod stânga pentru nodul interior
3 – nod dreapta pentru nodul interior
Nod de faţadă Nod intern

Figura 3. 13: Simplificarea modelării nodurilor (SR-EN 1993-1-8, 2006)
3.3.4 Concentrarea deformabilit ăţ ilor în noduri
Pentru a modela un nod astfel încât el să reproducă corect comportarea sa reală, panoul
de inimă solicitat la forfecare şi fiecare din prinderi, trebuie modelate separat, ţinând seama de
momentele şi for ţele axiale din fiecare element, care ac ţionează la marginea panoului de inim ă.
Figura 3. 14 prezintă valorile eforturilor interne care ac ţionează la marginea panoului şi for ţele
tăietoare echivalente rezultate din acestea, care se calculează cu formula următoare:
M b1, Ed − M b 2, Ed Vc1, Ed − V c 2, Ed

V wp , Ed = − (1)
z 2
unde z este bra ul de pârghie al panoului de inim .

ţ ă
a) Valorile eforturilor la marginea panoului de inimă b) For ţele tăietoare echivalente pe panou

Figura 3. 14: Eforturi interne care acţionează pe panoul de inimă şi for ţele tăietoare echivalente (SR-EN
1993-1-8, 2006).
NOTĂ: Braţul de pârghie z al îmbinărilor reprezintă distanţa dintre centrul zonei
comprimate şi centrul zonei întinse. Valorile braţului de pârghie z sunt date în Figura 6.15
din Eurocode 3 1-8. Valoarea exact a lui z pentru nodurile cu plac de cap t i uruburi se
ă
calculează conform secţiunii 6.3 a Eurocode 3 1-8. ă ă ş ş
În practica uzuală de modelare a nodurilor nu se poate face o distinc ţie între
comportamentul la încovoiere al îmbinărilor şi forfecarea panoului de inimă al stâlpului. Din contr ă,
pentru o modelare simplificată ambele deformaţii trebuie concentrate într-un singur resort,
poziţionat la intersecţia axelor elementelor îmbinate.
Pentru nodurile marginale, modelarea se face printr-un singur resort. Primul pas este
transformarea curbei de deformabilitate prin forfecare a panoului de inim ă a stâlpului într-o curbă
de tip M b-g , prin intermediul parametrului de transformare b (vezi Figura 3. 15 – b). Acest
parametru (definit
intermediul for ţelor în
de Figura 3. 15 ş- i a)
compresiune de consider forfecarea
întindereălocalizate în panoului de inimă îmbinate.
tălpile elementelor al stâlpului prin
Curba generală caracteristică M j -F a resortului (care reprezintă comportamentul nodului)

este prezentată în Figura 3. 15 – c. Aceasta este obţinută prin însumarea simplă a rotirilor din
îmbinare (F c ) şi din panoul stâlpului ( g ).
Mb Mb Mb, M j
Mb,j Mb,j Mb,j

(a) Îmbinare (b) Forfecarea panoului de inimă (c) Resort
Figura 3. 15: Caracteristicile modelului tip resort la încovoiere (CIDECT, 2009).
Mb Mb2 Mb1
Vwp Fb Fb2 Vwp Fb1
Vwp Fb Fb2 Vwp Fb1

Vwp = β1 Fb1 = β 2 F b 2
Vwp = β F
b
unde Fb1 = M b1 / z
unde Fb = Mb / z
Fb 2 = M b2 / z
a) configuraţie unilaterală de nod b) configuraţie bilaterală de nod
Figura 3. 16: Definirea parametrului de transformare b (CIDECT, 2009).
Nodurile interne implică existenţa a două grinzi şi în consecinţă a două îmbinări, denumite

generic stânga respectiv dreapta. Derivarea curbelor de deformabilitate corespondente este
efectuată într-o manier ă similar ă cu derivarea curbei caracteristice pentru îmbinarea marginală, dar
în cazul de faţă sunt folosiţi doi parametri de transformare b 1 respectiv b 2, câte unul pentru fiecare
îmbinare (Figura 3. 16 – b).
NOTĂ: Soluţiile structurale americane se bazeaz ă pe grinzi cu înălţime mare şi stâlpi
compacţi, cu tălpi groase şi secţiune mică. Grinzile înalte au un efect benefic asupra
forfecării panoului de inimă al stâlpului datorită faptului că for ţele induse de tălpile grinzilor
sunt mai mici în cazul grinzilor mai înalte. Prin urmare, pentru nodurile rigide şi total
rezistente este de preferat să se aleagă soluţia cu grinzi înalte sau vute în zona de îmbinare.
Datorită faptului că valorile parametrilor b pot fi determinate doar după ce sunt cunoscute
eforturile interne, determinarea corectă a acestora nu poate fi f ăcută decât printr-un proces iterativ
cu eforturile interne rezultate din analiza global ă. În aplicaţiile practice, în care un asemenea
proces iterativ nu este acceptabil, sunt stabilite valori conservative ale parametrului b . Aceste
valori trebuie folosite pentru modelarea nodurilor şi pe baza acestei modelări, poate fi efectuată
analiza globală în domeniul de siguranţă în mod neiterativ.
Valorile recomandate (aproximative) ale parametrului b (pentru nodurile interne b 1 este
considerat egal cu b 2 ) sunt date în Eurocode 3-1-8 tabelul 5.4. (Tabelul 3. 4 aici).
Tabelul 3. 4 Valori aproximative ale parametrului de transformare β (Tabelul 5.4 cf. SR-EN 1993-1-8).
Valoarea lui
Tipul configuraţiei de nod Acţiune
β
Mb1,Ed
Mb1,Ed
M b1,Ed β ≈ 1

Mb2,Ed Mb1,Ed M b1,Ed = M b2,Ed β = 0 *)
Mb2,Ed Mb1,Ed
M b1,Ed / M b2,Ed > 0 β ≈ 1
M b1,Ed / M b2,Ed < 0 β ≈ 2
M b1,Ed + M b2,Ed = 0 β = 2 27/383
*)
În acest caz valoarea lui β este valoarea exactă şi nu reprezintă o aproximaţie
Valorile parametrilor b variază de la 0 pentru momente egale pe grinzi care rotesc nodul în sensuri
diferite (care anulează practic efectul de forfecare al panoului – vezi Figura 3. 17- a) la b = 2 , în
cazul momentelor egale care rotesc nodul în acelaşi sens (Figura 3. 17- b).
Mb Mb Mb Mb
b = 0 b = 2

a) Momente încovoietoare echilibrate b) Momente încovoietoare egale şi de sens contrar
Figura 3. 17: Cazuri extreme ale parametrului de transformare b .
Eurocode 3-1-8 ofer ă de asemenea posibilitatea găsirii unor valori mai exacte pentru parametri de
transformare b 1 şi b 2, pe baza valorilor momentelor grinzilor M j,b1,Ed şi M j,b2,Ed de la intersecţia
liniilor centrelor de greutate ale elementelor îmbinate (în cazul în care acestea sunt cunoscute):
M j ,b 2, Ed
β 1 = 1 − ≤ 2 (2)
M j ,b1,Ed
M j ,b1,Ed
β 2 = 1 − ≤ 2 (3)
M j ,b 2, Ed
Cu: M j,b1,Ed – momentul încovoietor de la extremitatea grinzii din dreapta

M j,b2,Ed – momentul încovoietor de la extremitatea grinzii din stânga
CAPITOLUL IV
ÎMBINĂRI SIMPLE
4.1. INTRODUCERE
Soluţiile constructive alese pentru îmbinări şi proiectarea acestora depinde, în bun ă
măsur ă, de opţiunea inginerului proiectant de metodologia pe care acesta inten ţionează să o
aplice la proiectarea structurii. În Eurocode 3 (EN 1993-1–8:2006) se acceptă trei modele pentru
considerarea comportării, cât mai aproape de realitate, în analiza global ă a structurilor. Potrivit
acestor modele îmbinările pot fi simple, semi-continue sau continue. Clasificarea îmbin ărilor într-
unul din aceste modele se poate face prin calcul şi/sau prin încercări experimentale. Metodele de
analiză structurală permise de normă, în domeniul elastic sau plastic, de ordinal I sau II pot opera,
în funcţie de situaţia specifică, cu oricare din cele trei modele.
În cadrul acestui capitol se vor trata îmbinările modelate ca fiind “simple”. O îmbinare simpl ă
poate transfera numai for ţe, având o capacitate neglijabil ă pentru transferul momentelor
încovoietoare; altfel
această definiţie, spus,
într-o o asemenea
structur îmbinare nustructurale
ă în care elementele are rigiditate
sunt la rotire.
legate În ele
între conformitate
prin îmbin ăcu
ri
simple, grinzile vor fi simplu rezemate, iar stâlpii se consider ă solicitaţi numai la forte axiale,
eventual şi la mici momente încovoietoare datorită excentricităţii îmbinărilor cu grinzile. În realitate,
însă, şi îmbinările considerare “simple” posedă o oarecare rigiditate la rotire, cea ce în practică
face posibilă montarea structurilor f ăr ă a se lua, în general, măsuri de contravântuire temporar ă.
Totodată trebuie subliniat faptul că excentricităţile pe care le prezintă aceste îmbinări generează
momente încovoietoare, chiar dac ă sunt cu valori reduse, la nivelul conectorilor ( şuruburi, suduri),
care pot aduce solicitări suplimentare ce nu mai pot fi neglijate (vezi exemplele 4.4.4 şi 4.4.5).
Îmbinările simple trebuie să permită rotirea capetelor grinzilor atunci când acestea sunt
considerate simplu rezemate. Libertatea de rotire nu trebuie însă să afecteze capacitatea de
preluare şi transmitere a for ţelor tăietoare şi, respectiv, for ţelor axiale. Teoretic, o grindă cu
înălţimea secţiunii de 475 mm, având o deschidere de 6 m, se rote şte la capete cu 0,022 radiani
(1,260) sub acţiunea for ţei uniform distribuite capabile. În realitate însă, unghiul de rotire este mai
mic deoarece soluţia constructivă pentru rezemări, chiar simplă, limitează libertatea de rotire. În
cazul îmbinării grindă-stâlp, se recomandă evitarea contactului for ţat al tălpii grinzii pe talpa
stâlpului, ceea ce este posibil atunci când rezemarea permite rotirea capătului grinzii, întrucât
aceasta ar putea introduce solicitări excesive în îmbinare. Pentru a evita o asemenea situaţie se va
lăsa un spaţiu de minimum 10 mm intre capătul grinzii şi faţa stâlpului.
În unele ţări din Comunitatea Europeană, există deja reglementări de calcul pentru noduri
structurale simple. Din păcate, aceste recomandări nu acoper ă toate tipurile de cedare şi dau
uneori reguli de proiectare semnificativ diferite pentru un mod de cedare caracteristic.
În acest capitol, se face referinţă la diferite acte normative sau recomad ări de proiectare
cum ar fi:
- EN1993-1-8:2006, Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oţel. Partea 1-8:

Proiectarea îmbinărilor;
- ECCS No. 126, TC10: Structural Connections, European Recommendations for the
Design of Simple Joints in Steel Structures, Eurocode 3, Part 1-8, 2009
- BS5950, Partea 1 şi recomandările BCSA-SCI.

Fiecare din aceste documente posedă propriul domeniu de aplicare care favorizeaz ă
În scopul stabilirii unei metode de calcul în acord cu principiile generale de calcul stabilite în
EN1993-1-8, au fost stabilite unele tabele de calcul pentru îmbin ări cu placă de capăt redusă şi
eclisă, la Universitatea din Liege şi discutate la mai multe reuniuni ale Comitetului Tehnic 10
”Îmbinări structurale„ al ECCS. Acest capitol conţine toate aceste reguli de proiectare.
4.2. SCOP, DOMENIU DE APLICARE ŞI SOLUŢII

CONSTRUCTIVE
4.2.1 Tipuri de structuri
Nodurile structurale simple sunt întâlnite de obicei la cl ădiri în cadre din oţel, dar pot fi
folosite şi la alte tipuri de structuri pentru a îmbina elemente din oţel (de exemplu: structuri de
poduri).
4.2.2 Tipuri de elemente îmbinate
Elementele structurale considerate în acest capitol pot fi de următoarele tipuri:
- grinzi cu secţiune I sau H;
- stâlpi cu secţiune I sau H (cu posibilă extindere la secţiuni tubulare RHS şi CHS).
4.2.3 Tipuri de îmbinare
Metodele de calcul sunt stabilite pentru noduri solicitate la înc ărcări predominant statice
sau quasi-statice. Influenţa efectelor din oboseală este neglijată.
Rezistenţa îmbinării este verificată la solicitări de forfecare şi axiale. For ţele de forfecare

corespund condiţiilor uzuale de încărcare în timpul vieţii structurii; for ţele axiale se pot dezvolta
atunci când cadrul este supus la o explozie sau când cedează un stâlp de rezemare (Figura 4.1).
Figura 4.1: For ţe axiale (ECCS 126, 2009)
4.2.4 M ărci de oţ el
Acest capitol se aplică mărcilor de oţel S 235, S 275, S 355, S 420 şi S 460.
4.2.5 Configuraţ ii de nod posibile (ECCS 126, 2009)
Toate configuraţiile de nod posibile, sunt după cum urmează (vezi EN 1993-1-8, paragraf

1.3, Fig. 1.2):
• Configuraţie de nod grindă-stâlp (Figura 4.2):
a) Configuraţie unilaterală de nod
După axa principală După axa secundar ă
b) Configuraţie bilaterală de nod
După axa principală După axa secundar ă

Figura 4.2: Configuraţie de nod grindă-stâlp
• Configuraţie de nod grindă-grindă (Figura 4.3):

a) Configuraţie unilaterală de nod
Grindăă f pe
rezemat ăr ă crest tur ă
inimaăgrinzii Grindă cu
rezemată peoinima
crestăgrinzii
tur ă Grindă cu
rezemat douinima
ă pe ă crestături
grinzii
b) Configuraţie bilaterală de nod
Grindă f ăr ă crestătur ă Grindă cu o crestătur ă Grindă cu două crestături

rezemată pe inima grinzii Figura 4.3:
rezemat ă peţieinima
Configura grinzii
de nod grindă-grindă rezemată pe inima grinzii32/383
• Configuraţie de nod de continuitate la grindă (Figura 4.4):

Locaţiile posibile pentru astfel de configura ţii de noduri sunt în zonele de moment
încovoietor nul sau apropiat.
Figura 4.4: Configuraţie de nod de continuitate la grind ă
• Configuraţie de îmbinare de continuitate la stâlp (Figura 4.5):
Figura 4.5: Configuraţie de îmbinare de continuitate la stâlp
• Configuraţie de nod cu zăbrea (contravântuire) (Figura 4.6):
Figura 4.6: Configuraţie de nod cu zăbrea (contravântuire)
• Configuraţie de nod la baza stâlpului (Figura 4.7):
Column-concrete
Îmbinare
"connection"
stâlp-beton
Îmbinare
Concrete-ground
beton-teren
"connection"

Figura 4.7: Configuraţie de nod la baza stâlpului
4.2.6 Tipuri de dispozitive de îmbinare (ECCS 126, 2009)
4.2.6.1 Şuruburi
Există două categorii de şuruburi: şuruburi normale şi de înaltă rezistenţă. Cea de-a doua

categorie poate fi utilizată pentru şuruburi pretensionate care sunt caracterizate de o rezisten ţă de
tip lunecare la forfecare.
Caracteristicile de calcul, geometrice şi mecanice ale şuruburilor sunt date în Tabelul 4.1 şi
respectiv Tabelul 4.2 (conform EN1993-1-8, Paragraf 3.1.1, Tabel 3.1).
Tabelul 4.1 Arii de şuruburi

d (mm) 12 (14) 16 18 20 22 24 27 30 36
A (mm2) 113 154 201 254 314 380 452 573 707 1018
As (mm2) 84 115 157 192 245 303 353 459 561 817
Unde d este diametrul nominal al şurubului,

A este aria nominală (brută) a şurubului,
As este aria secţiunii de rezistenţă a filetului şurubului.
Tabelul 4.2 Valori nominale pentru limita de curgere f yb şi rezistenţa la rupere f ub a şuruburilor
Clasa şurubului 4.6 5.6 6.8 8.8 10.9
2
f yb (N/mm ) 240 300 480 640 900
f ub (N/mm )
2 400 500 600 800 1000
4.2.6.2 Suduri (EN1993-1-8, Cap.4)
EN1993-1-8, Cap. 4 prezintă numeroase tipuri de suduri cum ar fi suduri de colţ, suduri de

colţ în crestături, suduri în adâncime, suduri în găuri umplute şi suduri între feţe rotunjite. La aceste
tipuri de îmbinări sunt folosite în special sudurile de colţ.
4.2.7 Tipuri de îmbinări

În prezent, pentru categoria îmbinărilor simple, sunt utilizate trei tipuri de îmbinări grind ă-
4.2.7.1 Îmbinări cu plac ă de capăt redusă (flexibil ă )
Soluţia de principiu pentru o îmbinare cu plac ă de capăt flexibilă, cu prindere pe talpă şi,
respectiv, inima stâlpului se arată în Figura 4.8: Îmbinare cu placă de capăt redusă (flexibilă).
Placa se prinde în fabrică sau atelier, prin sudare cu cordoane de sudur ă de colţ de capătul grinzii;
îmbinarea de montaj, pe şantier, se realizează cu una sau dou ă rânduri verticale duble de
şuruburi.
fabrica ţie,Îndar
ălţimea
ridicăsa nu dep
dificult laemontaj
ăţi ăş şte înăldatorit
ţimea ăgrinzii.
toleranEste
ţeloromici
soludintre
ţie ieftină, simplu
gabaritul de executat
grinzii şi distanţlaa
dintre stâlpi. Dacă aceste toleranţe sunt mari este obligatorie introducerea unor plăci de adaus
pentru compensare. Deşi se practică utilizarea unor plăci de capăt extinse pe întreaga înălţime a
grinzii, nu este insă necesar ca placa s ă fie sudată de tălpile grinzii.
Există însă situaţii în care soluţia cu placă extinsă pe întreaga înălţime a grinzii şi sudată de

tălpile acesteia se practică pentru a stabiliza cadrele în timpul montajului, f ăr ă a se mai utiliza
contravântuiri temporare. Pentru a se asigura flexibilitatea îmbin ării în acest caz, se contează pe
flexibilitatea plăcii de capăt, care trebuie să fie cât mai sub ţire, precum şi pe mărirea la maximum a
distanţei dintre şuruburi. Spre exemplu, o plac ă de 8 mm şi şuruburi situate la o distanţă interax de
90 mmdeasigur
grinda capacitatea
533 ămm defirotire
înălţime, va necesar
necesar ă pentru
ă o plac o ăgrind
ă de cap cu
t de ă10 mmînăşliţimea de distan
şuruburi 450 mm;
ţate pentru
la 140
mm. Verificarea nodului include verificarea inimii grinzii la forfecare şi, respectiv, a sudurii plăcii de
capăt de grindă, care fiind neductilă, trebuie să dispună de suprarezistenţa necesar ă.
Criteriile de proiectare pentru aceste tipuri de îmbinări sunt următoarele:
1. Capacitatea portantă la forfecare a grupului de şuruburi
Capacitatea portantă a grupului de şuruburi, solicitat la forfecare (presiune pe gaur ă şi

forfecare în tijă) trebuie să fie mai mare decât reac ţiunea de la capătul grinzii. Se verifică
capacitatea la forfecare atât a por ţiunii filetate, cât şi a celei nefiletate a tijei şuruburilor.
2. Rezistenţa la forfecare şi compresiune a plăcii de capăt
Rezistenţa la forfecare de o parte a pl ăcii de capăt, trebuie să fie mai mare decât jumătate
din valoarea reacţiunii transmise de grindă; la fel şi în cazul rezistenţei la compresiune locală.
3. Rezistenţa la forfecare a inimii grinzii
Capacitatea portantă la forfecare a inimii grinzii trebuie să fie mai mare decât reac ţiunea de
la capătul grinzii.
4. Rezistenţa cordoanelor de sudur ă care prind placa de inima grinzii

Capacitatea portantă a acestor cordoane de sudur ă trebuie să fie mai mare decât
reacţiunea de la capătul grinzii.
5. Rezistenţa la forfecare şi compresiune locală a inimii stâlpului
Rezistenţa la forfecare locală a inimii stâlpului, în cazul prinderii pe inima stâlpului, trebuie
să fie mai mare decât jumătate din suma reacţiunilor grinzilor, dintr-o parte şi alta a stâlpului.
Rezistenţa la compresiune locală în inima stâlpului trebuie s ă fie mai mare decât jumătate din
suma reacţiunilor grinzilor, dintr-o parte şi alta a stâlpului, împ ăr ţită la numărul rândurilor de
şuruburi cu care se realizează prinderea.
6. Condiţii pentru asigurarea integrităţii structurale
Capacitatea portantă la întindere a plăcii de capăt, a inimii grinzii şi a grupului de şuruburi

trebuie să fie mai mare decât for ţa de pretensionare din tiranţi (daca se prevăd).
Placă
de
Element de
Supporting
element capăt
Plate Rând vertical
Single-vertical
rezemare
simplu degroup
row bolt şuruburi
Grindă rezemat
Supported beamă
Fillet
Sudur ă
deweld
colţ Rând vertical
Double-vertical
dublu
rowde şuruburi
bolt group

Figura 4.8: Îmbinare cu placă de capăt redusă (flexibilă)
4.2.7.2 Îmbinări cu plac ă (eclisă ) de inimă
Această soluţie constructivă, aplicată în Australia şi SUA s-a introdus mai recent în practica
european ă. Funcţia principală a acestui sistem de prindere, prin care inima grinzii se prinde cu
unul sau două rânduri duble de şuruburi de o eclisă dreptunghiular ă, prevăzută cu găuri pentru
şuruburi, sudată pe talpa sau inima stâlpului (Figura 4.9: Îmbinare cu placă (eclisă) de inimă), este
de a transfera stâlpului reacţiunea de la capătul grinzii. Este o soluţie simplă, economică şi eficace.
Se poate aplica şi la prinderea grinzilor secundare de grinda principală. Toleranţa largă existentă
între capetele grinzii care se prinde, faţă de stâlpii sau grinzile de care se prinde, permite un
montaj foarte uşor. Debitarea şi găurirea eclisei cu burghiul sau prin ştanţare, respectiv sudarea de
elementul suport sunt operaţiuni care se execută în atelier sau în fabrică.
O problemă a cărei rezolvare a necesitat investigaţii aprofundate a fost aceea de a

determina corect linia de ac ţiune a for ţei t ăietoare la joncţiunea dintre grindă şi stâlp. Există două
modele posibile şi anume, for ţa tăietoare acţionează la faţa stâlpului sau după axa verticală a
grupului de şuruburi care prind eclisa de inima grinzii. Din acest motiv, momentul încovoietor, care
apare datorită excentricităţii dintre cele doua axe, după care poate fi considerată acţiunea for ţei
tăietoare, trebuie considerat împreună cu for ţa tăietoare, la verificarea acestei prinderi. Această
metodologie de calcul a fost validată prin încercări experimentale. Totodată, încercările
experimentale au pus în evidenţă faptul că dacă se folosesc eclise lungi acestea au tendinţa de
instabilitate prin r ăsucire şi încovoiere în afara planului. Sursele flexibilităţii la rotire a îmbinării sunt
deformarea din forfecare a şuruburilor şi găurilor, respectiv încovoierea laterală a eclisei.
Criteriile de proiectare pentru aceste tipuri de îmbinări sunt următoarele:
1. Capacitatea portantă a şuruburilor
For ţa capabilă la presiune pe gaur ă a şurubului trebuie să fie mai mare decât for ţa
rezultantă maximă care acţionează, ca efect cumulat al for ţei t ăietoare şi momentului încovoietor,
asupra şurubului situat la distanţa maximă de axa grinzii.
2. Rezistenţa guseului la rupere în secţiunea netă

Capacitatea portantă la forfecare a guseului trebuie s ă fie mai mare decât reac ţiunea de la
capătul grinzii. Momentul capabil al guseului în sec ţiunea netă trebuie să fie mai mare decât
momentul încovoietor produs de reac ţiune.
3. Rezistenţa grinzii în secţiunea netă
Se verifică capacitatea portantă la forfecare a grinzii în secţiunea netă, care trebuie să fie

mai mică decât reacţiunea de la capătul grinzii. Pentru gusee lungi se verific ă şi capacitatea de
preluare a momentului încovoietor produs datorită excentricităţii.
4. Rezistenţa cordoanelor de sudur ă
Cordoanele de sudur ă cu care se prinde guseul de stâlp se prelungesc, în afara guseului,

cu cel puţin 0.8t ; unde t este grosimea guseului.
5. Verificarea inimii stâlpului la forfecare locală
Rezistenţa la forfecare locală a inimii stâlpului trebuie să fie mai mare decât jumătate din
valoarea sumei dintre reacţiunile grinzilor, dintr-o parte şi cealaltă a inimii stâlpului.
6. Rezistenţa la flambaj a guseului
Momentul critic al guseului, care î şi poate pierde stabilitatea prin încovoiere laterală cu
r ăsucire, trebuie să fie mai mare decât momentul încovoietor produs de reacţiune datorită
excentricităţii prinderii.
7. Robusteţea şi integritatea structurii
Rezistenţele la întindere, ale guseului şi a inimii grinzii, vor fi mai mari decât for ţa de
pretensionare din tiranţii orizontali (atunci când aceştia se dispun pentru asigurarea structurii la
colaps progresiv ca urmare a unor degradări locale produse de acţiuni accidentale). Rezistenţa la
compresiune locală (presiune pe gaur ă), a inimii grinzii sau guseului va fi mai mare decât for ţa de
pretensionare din tiranţi; inima stâlpului se verifică la întinderea introdusă de tirant (atunci când e
cazul).
Rând vertical
Single-vertical Rând vertical
Double-vertical
simplu
row boltde şuruburi
group dublu
row degroup
bolt şuruburi
Supporting
Element de
element
rezemare
Eclisă
Fin plate
Grind ă rezemat
Supported ă
beam
Sudur
Fillet ă de colţ
weld

Figura 4.9: Îmbinare cu placă (eclisă) de inimă
4.2.7.3 Îmbinări cu corniere de inimă
În Figura 4.10 se arată, în principiu, soluţia de prindere cu şuruburi a grinzii de stâlpul unui
cadru prin intermediul a doua corniere, dispuse de o parte şi de alta a inimii grinzii, asemenea unor
eclise şi trei rânduri verticale simple sau duble de şuruburi (două pe elementul de rezemare şi unul
pe elementul rezemat). Aceasta soluţie constructivă are avantajul că, atunci când există toleranţe
de 2 mm
regul ă, seîntre diametrul
folosesc uruburilor
câte şdou şi al dar,
ă corniere, găurilor, montajul
pentru îmbinăstructurii poate
rile mai slab fi realizat
solicitate cu ufişurin
poate ţă.ăDe
folosit şi
una singur ă. Un calcul simplu bazat pe asigurarea condiţiei de echilibru static, poate furniza for ţele
de calcul ale unei asemenea îmbinări. Linia de acţiune, în raport cu care se realizează transferul
for ţei t ăietoare in îmbinare, se consider ă con ţinută în planul feţei stâlpului. Prin urmare, şuruburile
care se folosesc la prinderea cornierelor de inima grinzii se vor calcula nu numai la ac ţiunea for ţei
tăietoare, ci şi la aceea a momentului încovoietor produs de aceasta ca urmare a excentricit ăţii.
Şuruburile care fixează cornierele de talpa stâlpului, în schimb, se verific ă numai la for ţa tăietoare.
În practică, dimensiunile cornierelor se aleg în a şa fel încât acestea s ă nu constituie componenta
critică a îmbinării; de aceea, criteriul de dimensionare este dat de capacitatea portantă la presiune
pe gaur ă a inimii grinzii – se presupune c ă şuruburile se aleg astfel încât forfecarea tijei s ă fie
evitată întotdeauna, acest tip de cedare fiind neductil. În consecinţă, capacitatea de rotire a acestei
îmbinări este guvernată, în cea mai mare parte, de deformabilitatea cornierelor şi, într-o mai mică
măsur ă, de alunecările dintre piesele interconectate. Pentru a mări flexibiltatea îmbinării, cornierele
vor avea grosimea minim admisă, iar distanţele dintre şuruburi vor fi cât mai mari posibil.
In cazul prinderii cornierelor de inima stâlpului (îmbinare pe direc ţia de iner ţie minimă)
poate fi necesar să se decupeze tălpile grinzii pentru a permite montajul; această operaţie însă nu
afectează semnificativ, rezistenţa grinzii la forfecare. La montajul grinzilor, cornierele pot fi deja
asamblate cu acestea.
Rând vertical simplu
Single-vertical
de şuruburi
row bolt group
Element de
Supporting
rezemare
element
Grindă rezemat
Supported ă
beam
Cornier ă de inimă
Web cleat Cornier Web
ă de
inim ă
cleat
sau împreun sau

OR WITHă cu OR
Rând vertical
simplu de Rând vertical
Single-vertical dublu de şuruburi
Double-vertical
şuruburi row bolt group
row bolt group
Rând vertical dublu

Double-vertical
de şuruburi
row bolt group

Figura 4.10: Îmbinare cu corniere de inimă (ECCS 126, 2009)
4.2.8 Geometria şi alc ătuirea îmbinărilor simple
4.2.8.1 Simboluri (EN1993-1-8, Paragraf 1.4)
a. Notaţii generale
• Pentru şuruburi:
n Număr total de şuruburi
A Aria nominală brută a şurubului
As Aria netă a şurubului
d Diametrul nominal al şurubului
d0 Diametrul găurii pentru un şurub
f u,b Rezistenţa ultimă a şurubului
f y,b Rezistenţa de curgere a şurubului
• Pentru suduri:
a Grosimea cordonului de sudur ă
βw Coeficient de corelare pentru evaluarea rezistenţei sudurii (cf. EN1993-1-8,
4.5.3.2(6), Tab. 4.1)
• Pentru elementele de rezemare şi cele rezemate:
t Grosimea plăcii de rezemare (tcf şi tcw pentru talpa respectiv inima stâlpului, tbw
pentru inima grinzii)
tw Grosimea inimii grinzii rezemate
Ab,v Aria brută forfecată a grinzi rezemate
Ab,v,net Aria netă forfecată a grinzii rezemate
f u Rezistenţa la rupere a unui element din o ţel (index bw pentru inima grinzii, cf şi cw
pentru talpa respectiv inima stâlpului)
f y Limita de curgere a unui element din oţel (index bw pentru inima grinzii, cf şi cw
pentru talpa respectiv inima stâlpului)
• Coeficienţi de siguranţă:
γM0 Coeficient par ţial de siguranţă pentru secţiuni din oţel; este egal cu 1,0
γM2 Coeficient par ţial de siguranţă pentru secţiune netă la nivelul găurilor de şuruburi,
şuruburilor, sudurilor şi plăcilor supuse la presiune pe gaur ă; este egal cu 1,25
• Încărcare:
VEd For ţă tăietoare aplicată pe nod
• Rezistenţă:
VRd Rezistenţa la forfecare a nodului
Fv.Rd Rezistenţa de calcul la forfecare
b. Notaţii particulare pentru îmbinări cu placă de capăt redusă
t p
p2' e2S p2' p2 e2S
e1 e1
p1 p1
p1 p1
e1 e1
m p e2 m p e2

Figura 4.11: Notaţii pentru placa de capăt redusă
hp Înălţimea plăcii de capăt

tp Grosimea plăcii de capăt
Av Aria brută forfecată a plăcii de capăt
Avnet Aria netă forfecată a plăcii de capăt
f yp Limita de curgere a plăcii de capăt
n1 Număr de rânduri orizontale
n2 Număr de rânduri verticale
e1 Distanţa de la centrul g ăurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia longitudinală
e 2 Distanţa de la centrul g ăurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia transversală
p1 Distanţa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direc ţia
longitudinal ă
transversală
mp Distanţa dintre coloanele de şuruburi şi baza sudurii care leagă placa de capăt de
inima grinzii (după EN 1993-1-8)
c. Notaţii particulare pentru îmbinări cu eclisă
t t
e1b e1b
e1 e1
p1 p1
a a
gravity
centrul centre
de greutate
p1 p1
of bolt
al grupului de group
şuruburi
p1 p1
e1 e1
e2 e2b e2 p2 e2b

z z

Figura 4.12: Nota ii pentru eclis
ţ ă
hp Înălţimea eclisei

tp Grosimea eclisei
Av Aria brută forfecată a eclisei
Avnet Aria netă forfecată a eclisei
f yp Limita de curgere a eclisei
n1 Număr de rânduri orizontale
n2 Număr de rânduri verticale
e1 Distanţa de la centrul g ăurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia longitudinală
(eclisă)
e2 Distanţa de la centrul g ăurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia transversală
(eclisă)
e1b Distanţa de la centrul g ăurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia longitudinală
(inima grinzii)
e2b Distanţa de la centrul g ăurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia transversală
(inima grinzii)
longitudinal ă
transversală
I Momentul de iner ţie al grupului de şuruburi
d. Notaţii particulare pentru îmbinări cu corniere
tC
e2bb e2b e2S e22S e1bb

e1S
p1S
p1S
e1S
e1bb
z e2SS

tC
e2bb p2b e2b e2S p2S e1bb

e1S
p1S
p1S
e1S
e22S e1bb
z e2SS

Figura 4.13: Notaţii pentru corniere
Pentru grinda rezemat ă:
dsb Diametrul nominal al şurubului

d0sb Diametrul găurii unui şurub
nb Număr total de şuruburi
n1b Număr de rânduri orizontale
n2b Număr de rânduri verticale
e1b Distanţa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia longitudinală
(cornier ă)
e2b Distanţa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia transversală
(cornier ă)
p1b Distanţa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direc ţia
longitudinal ă
p2b Distanţa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direc ţia
transversală
e2bb Distanţa de la centrul g ăurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia transversală
(inima grinzii)
e1bb Distanţa de la centrul găurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia longitudinală
(talpa grinzii)
z Braţul de pârghie
Pentru elementele de rezemare:
ds Diametrul nominal al şurubului

d0s
n s Diametrul
Num găde
ăr total uriişunui şurub
uruburi
n1s Număr de rânduri orizontale
e1s Distanţa de la centrul g ăurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia longitudinală
(cornier ă)
e2s Distanţa de la centrul g ăurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia transversală
(cornier ă)
p1s Distanţa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direc ţia
longitudinal ă
p2s Distanţa dintre centrele dispozitivelor de fixare de pe un rând, pe direc ţia
transversală
e2ss Distanţa de la centrul g ăurii la marginea piesei de prindere pe direc ţia transversală
(element de rezemare)
e22s Distanţa longitudinală dintre coloana interioar ă de şuruburi şi inima grinzii
4.2.8.2 Cerinţ e geometrice

Procedeele de calcul pot fi aplicate doar dac ă poziţionarea găurilor şuruburilor respectă regulile de
spaţiere dintre găuri sau dintre găuri şi marginile elementelor, conform EN1993-1-8, 3.5, Tab. 3.3 şi Fig. 3.1 (
Tabelul 4.3, Figura 4.14).
Tabelul 4.3 Distanţele minime şi maxime între găuri şi distanţele de la centrul găurii până la marginea piesei
pe direcţia efortului şi perpendicular pe direcţia 1)efortului
2) 3)
Maxime
Structuri executate
Structuri executate din oţeluri conforme EN 10025,
din oţeluri conforme
Distanţe conform cu excepţia oţeluri conforme EN 10025-5
Minime EN 10025-5
Figurii 3.1 Oţeluri care sunt Oţeluri care nu sunt
supuse condiţiilor supuse condiţiilor
Oţel neprotejat
atmosferice sau altor atmosferice sau altor
influenţe corosive influenţe corosive
Distanţa la centrul
găurii până la Valoarea maximă
1,2d 0 4t + 40 mm
marginea piesei pe dintre 8t şi 125 mm
direcţia efortului e1
Distanţa la centrul
găurii până la Valoarea maximă
marginea piesei 1,2d 0 4t + 40 mm
dintre 8t şi 125 mm
perpendicular pe
direcţia efortului e2
Valoarea minimă
Distanţa între găuri Valoarea minimă Valoarea minimă dintre
2,2d 0 dintre 14t min şi
p1 dintre 14t şi 200 mm 14t şi 200 mm
175 mm
Valoarea minimă
Distanţa între găuri Valoarea minimă Valoarea minimă dintre
5) 2,4d
0 dintre 14t min şi
p2 dintre 14t şi 200 mm 14t şi 200 mm
175 mm
1)
Valorile maxime ale distanţelor între dispozitivele de fixare, precum şi ale distanţelor de la dispozitivele de fixare
la marginea pieselor pe direc ţia sau perpendicular pe direc ţia de transmitere a eforturilor nu se limiteaz ă, cu
excepţia următoarelor cazuri:
- la elemente comprimate, pentru a evita voalarea şi a preveni coroziunea elementelor expuse şi;
2) - la elementele întinse pentru a preveni coroziunea
Rezistenţa la voalare a plăcilor comprimate între dispozitivele de prindere se va calcula conform EN 1993-1-1
folosind o lungime de flambaj de 0,6 pi. Nu este necesar ă verificarea voalării între dispozitivele de fixare dac ă p1/t
este mai mică decât 9ε . Distanţa până la capătul piesei nu va depăşi cerinţele de prevenire a voal ării impuse
elementelor comprimate în consolă, vezi EN 1993-1-1. Distanţa până la marginea piesei nu este afectat ă de
această cerinţă.
3)
t este grosimea cea mai mică a elementelor exterioare îmbinate.
Figura 4.14: Simboluri pentru distanţe

http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii între dispozitive de fixare 43/383
4.2.8.3 Moduri de cedare considerate în Eurocode 3
În modelele de calcul (formulele) cu care se operează în EUROCODE 3 (SR EN 1993),

pentru verificarea elementelor structurale şi a îmbinărilor, valorile de referinţă ale rezistenţelor
materialului şi coeficienţii de siguranţă suntt adecvaţi modurilor de cedare, după cum urmează:
- pentru cedări cu caracter ductil (Modul 0 din Figura 4.15 b), în general aplicabile calculului
de rezistenacestuia
(valoarea ţă, sunt este
folosite
1,0 limita de curgere
conform ţelului af y Eurocode
a oţionale
Anexei Na şi coeficientul par ţialtipdedesiguran
3). Acest γ M0
calculţăeste
caracterizat mai degrabă de intrarea în domeniul plastic a materialului, neasociindu-se cu ruperea
acestuia;
- pentru cedări prin instabilitate (Modul 1 din Figura 4.15 b), sunt folosite limita de curgere a
oţelului f y şi coeficientul par ţial de siguranţă γ M1 (valoarea acestuia este 1,1 conform Anexei
Naţionale a Eurocode 3). Acest tip de calcul este caracterizat de cedarea unei bare prin flambaj
potrivit modelului de divergenţă a echilibrului, care stă la baza curbelor de flambaj europene,
producându-se de asemenea prin plasticizarea materialului (formarea articulaţiei plastice);
- pentru cedări prin ruperea fragilă a materialului (Modul 2 din Figura 4.15 b), rezisten ţa de
referinţă în modelul de calcul este rezisten ţa la rupere a materialului f u, iar coeficientul par ţial de
siguranţă este γ M2 = 1,25.
La verificarea capacităţii portante a elementelor structurale se operează de regulă pentru
verificarea de rezistenţă, cu modul 0, pentru verificări de stabilitate cu modul 1, iar pentru cazul
verificării îmbinării acestora, când se face verificarea mijloacelor de asamblare, şuruburi sau
suduri, care se consider ă întotdeauna componente fragile, se operează cu modul 2. În cazul
verificării în secţiunea netă, pentru o bar ă cu slăbire, solicitată la tracţiune, cedarea în secţiunea
slăbită se face prin ruperea materialului, caz în care se opereaz ă de asemenea cu modul 2. Dac ă
verificarea aceleiaşi bare se face în secţiunea brută (f ăr ă slăbire) avem de a face cu o verificare de
rezistenţă, conform modului 0.
îmbină În
rilorcalculul
se face tradiţional (n.b.
considerând conform
exclusiv STAS 10108)
comportarea lor înverificarea
domeniul elementelor
elastic. Prin structurale şi a
urmare criteriul
de cedare care este luat în considerare la verificare este cel din Figura 4.15 a), de şi materialul şi
elementele îmbinate prezintă de obicei rezerve importante de rezistenţă.
Moduri de cedare
Cedare fragila Cedare ductila
Rd
Rd cedare
curgere
cedare
deformatie deformatie
a) b)
Modul 0 Modul 1 Modul 2
Deformaţii excesive Cedarea elementului prin Cedarea elementului prin
În general cedarea
datorate curgerii instabilitate rupere după curgere
fragilă este exclusă în
materialului Ex: voalarea elementelor Ex: şurub în aria netă
construcţiile metalice prin
Ex: elemente întinse îmbinate
alegerea materialelor
corespunz ătoare R d = Rk ( f y ) Rd = Rk ( f y , λ ) Rd = Rk ( f u )
γ γ M 2 44/383
M 0 γ M 1
Deşi reprezintă abordări diferite, pentru siguranţă, calculul elementelor îmbinate trebuie să
conţină ambele aspecte, iar utilizarea rezisten ţei ultime nu trebuie interpretată ca o proiectare la
cedare datorită următoarelor aspecte:
- formula este afectată de coeficientul par ţial de siguranţă γ M2 care are o valoare relativ
mare de 1,25;
- rezistenţa ultimă utilizată în calcul este cea minimă, materialul deţinând de obicei rezerve
de rezistenţă peste cea nominală.
NOTĂ: Referitor la ultima remarcă se menţionează că în situaţii particulare se pot observa
”anomalii tehnice”, prin care rezistenţa unui element în secţiunea netă poate fi mai mare decât
rezistenţa aceluiaşi element în secţiunea brută. Se exemplifică cu cazul unei platbenzi găurite
realizate dintr-un oţel moale S235 cu f y = 235 N/mm2, f u = 360 N/mm2, diametrul găurii este de 25mm.
Platbanda este solicitată la întindere conform Figura 4.16 (Ioan, 2010).
2 2-2
NEd 0
NEd=1410kN 0
0 Ø 0
3 3
4000 20
2
Figura 4.16: Platbandă găurită supusă la întindere
Aplicând formulele 6.6 şi 6.7 din SR EN 1993-1-1, paragraf 6.23 se ob ţine:

6000 × 235 0,9 × 5500 × 360
N pl , Rd = = 1410,0kN ; N u , Rd = = 1425,6kN
1,0 1,25
Capacitatea portantă în secţiunea netă este mai mare cu 1,1% decât cea din secţiunea brută.
Faţă de aceste rezultate se pot face urm ătoarele comentarii:

- î condiţiile în care f u /f y în cazul oţelului considerat este egal cu 1,53, în nici un caz nu se poate
pune problema că rezistenţa barei în secţiunea netă este supraevaluată faţă de realitateprin
faptul că a fost calculată cu f u;
- modelele de calcul din SR EN1993 sunt aplicabile în condi ţiile în care f u /f y > 1,10. Spre
exemplu, dacă în locul oţelului S235 s-ar folosiun oţel S355 rezultatele precedente se
modifică după cum urmează N pl , Rd = 2130,0kN şi Nu , Rd = 2019,6kN . În fapt, limita de curgere
minimală care se ia din specificaţiile tehnice pentru profilele şi tablele din oţel reprezintă
valoarea minim garantată la oţelurile de construcţii moi, aceasta fiind în general dep ăşită
semnificativ, caz în care anomalia semnalat ă nu apare în realitate.
- unele norme, pentru a evita apari ţia fie ea şi formală a unei asemenea anomalii care poate
crea unele neînţelegeri, reglementează ca în cazul în care slăbirea în aria netă este sub o
anumit ă limităgerman
Astfel norma , ea săă DIN
nu se ia în considerare,
18800con ţine anumitecalculul
corecţiif ălacându-se pentru
EN 1993-1-1. Sl ăsec ţiunea
birile brută.
secţiunilor
pot fi neglijate dacă Abrut / A net ≤ 1 ,2 pentru S235, respectiv 1,1 pentru S355 (DIN 18800; Cretu,
2010);
- exemplul este pentru un oţel ductil (S235), cu f u /f y = 1,53. Dacă se alege un alt oţel, spre
exemplu S355, rezistenţele elementului vor fi: N pl , Rd = 2130,0kN respectiv Nu , Rd = 2019,6kN .
4.2.9 Calculul îmbinărilor cu şuruburi
4.2.9.1 Introducere
Îmbinările structurale au rolul de a asigura transferul, total sau par ţial, al for ţelor de legă45/383
tur ă
între elementele pe care le conectează. În acest scop se pot folosi atât îmbinări sudate cât şi cele
se folosesc ca îmbinări de montaj, pe şantier, permit mici adaptări dimensionale, în limita

toleranţelor admise. La realizarea unei îmbinări cu şuruburi se pot utiliza pentru prinderea pieselor
de îmbinat, pe lângă şuruburi, elemente adiţionale cum ar fi eclise, flanşe sau plăci de capăt,
corniere de talpă, etc. În toate cazurile şuruburile au rolul de a fixa mecanic piesele interconectate.
Comportarea unei îmbinări cu şuruburi este complexă, starea de tensiune în piesele care
şsei, respectiv
îmbină, precum şi ăţ
de rigidit eforturile ce acţioneaz
ile elementelor ă în şcare
adiţionale uruburi, fiindădependente
particip la transferulde
for rigiditatea
ţelor de legşăuruburilor
tur ă. Din
acest motiv, comportarea acestor îmbinări nu poate fi reprezentată în mod exact prin modele
teoretice. Modelele de calcul utilizate pentru calculul îmbin ărilor cu şuruburi au în general un
caracter semi-empiric, la baza lor stând deopotrivă, încercări experimentale, experienţa acumulată
în decursul timpului şi cunoştinţele teoretice. Un exemplu pentru o asemenea regulă semi-empirică
este dat în clauza 3.6.1(4) din SR-EN1993-1-8: 2006, care precizează c ă rezistenţa la forfecare a
şuruburilor M12 şi M14 trebuie calculată multiplicând for ţa capabilă la forfecare cu coeficientul
0,85.
4.2.9.2 Caracteristicile şuruburilor
Caracteristicile mecanice ale şuruburilor folosite în mod curent în construc ţii metalice se
prezintă în Tabelul 4.4. Toate grupele de şuruburi pot fi utilizate pentru realizarea îmbin ărilor
solicitate preponderent la acţiuni statice. Pentru îmbinările care lucrează în regim de oboseală se
recomand ă şuruburi din grupele 8.8 şi 10.9, întrucât prezintă rezistenţă ridicată la oboseală şi se
caracterizează printr-o deformabilitate redusă.
Tabelul 4.4. Caracteristicile mecanice ale şuruburilor

Grupă şurub 4.6 5.6 6.8 8.8 10.9
f yb, MPa 240 300 480 640 900
f ub, MPa 400 500 600 800 1000
o eluri carbon, o eluri carbon slab aliate,
materialul de bază ţ recoapte ţ călite şi revenite
Cea mai slabă sec ţiune a unui şurub este por ţiunea filetată. Rezistenţa unui şurub este de
obicei calculată folosind secţiunea care lucrează la întindere (se mai numeşte secţiune activă),
definită ca medie între diametrul mediu măsurat la fundul filetului, d n şi diametrul mediu d m, aşa
cum se arată în Figura 4.17.
d + d m
d res = n
(4.1)
2
Mărimea şuruburilor se defineşte în funcţie de diametrul lor nominal d , lungimea total ă a
tijei şi lungimea filetului.
Filet
Thread
d n d res d m d

Figura 4.17: Secţiunea transversală a şurubului şi secţiunea activă [Ballio, Mazzolani, 1983]
4.2.9.3 Comportarea şuruburilor în îmbinare
Capacitatea portantă a îmbinărilor cu şuruburi se determină considerând o distribuţie

simplificată a tensiunilor în zona îmbin ării, stabilită pe baza observaţiilor experimentale. În funcţie
de modul în care se transfer ă for ţele de legătur ă între piesele îmbinate, se disting următoarele
tipuri de îmbinări cu şuruburi (Figura 4.18):
1)
este împiedecat îmbin ri care
ă deătija lucrează la forfecare, la care deplasarea relativă a pieselor îmbinate
şurubului;
2) îmbinări cu şuruburi de înaltă rezistenţă pretensionate, care lucrează prin frecare;
piesele care se îmbină sunt strânse între ele ca urmare a for ţei de întindere introdusă în şurub
printr-o strângere controlată. Transferul for ţelor de legătur ă se realizează prin efectul de frecare ce
ia naştere între feţele pieselor în contact;
3) îmbinări la care şuruburile lucrează la întindere în tijă.
1) 2) 3)
Perforare
Punching Perforare
Punching
PresiuneBearing
pe gaur ă Frecare
Friction
Shear
Forfecare
Presiune
Bearing pe gaur ă
PresiuneBearing
pe gaur ă Forfecare Frecare
Friction
Shear Intindere
Tension

Figura 4.18: Modul de lucru al îmbin ărilor cu şuruburi [Trahair et al, 2001]
În practică există situaţii în care şuruburile sunt solicitate la ac ţiunea combinată a for ţelor

de forfecare şi întindere în tijă.
4.2.9.4 Şuruburi solicitate la forfecare
Şuruburile solicitate predominant în regim static sunt cu strângere normală (la cheie).
Strângerea pieselor în îmbinare este suficientă pentru a produce o for ţă mică de frecare între feţele
în contact,reduse,
intensitate astfel încât să se
f ăr ă lunec asigure
ări în capacitatea
îmbinare. Creştereanecesar pentru
intensităăţ transferul
ii for ţelor unor
care solicit for ţe de
ă îmbinarea
conduce la depăşirea for ţelor de frecare şi va antrena lunecarea pieselor până la limita toleranţei
dintre tija şurubului şi gaur ă. Odată consumată lunecarea pieselor, dacă for ţa continuă să crească,
îmbinarea va lucra în domeniul elastic, până în momentul în care se iniţiază deformaţii plastice, fie
în tija şurubului, fie în peretele g ăurii, în zona de contact dintre acestea. Este posibil ca deformaţiile
plastice să se iniţieze simultan în tijă şi în peretele găurii. Sunt posibile următoarele moduri de
cedare ale îmbinării:
• Forfecarea tijei şurubului
• Cedare prin presiune pe gaur ă (plasticizare locală asociată cu ovalizarea găurii)
• Ruperea piesei în secţiunea netă
ĂNOT : - Modul de calcul al for ei capabile la
ţ presiune pe gaur ă a şurubului este influenţat
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii în
47/383
primul rând de cerinţa de limitare a deformaţiei găurii piesei îmbinate (ovalizare) şi mai puţin de
- în cazul rezistenţei la presiune pe gaur ă în g ăuri ovalizate, dispuse perpendicular pe

direcţia solicitării, se aplică o reducere de 40% fa ţă de cazul găurilor rotunde cu o toleranţă normală
faţă de diametrul şurubului.
Pentru şuruburi pretensionate for ţa de pretensionare de calcul, F p,Cd , folosită în calcule, se

determină conform:
F p ,Cd = 0 ,7
f ub A s / γ M 7 (4.2)
Pentru îmbinările cu un singur plan de forfecare şi un singur rând de şuruburi, şuruburile
sunt prevăzute cu şaibe atât sub piuliţă, cât şi sub capul şurubului. For ţa capabilă la presiune pe
gaur ă pentru fiecare şurub este limitată la:
F b , Rd ≤ 1 ,5 f u d t / γ M 2 (4.3)
Alte valori de calcul ale rezistenţei la forfecare în tij ă şi presiune pe gaur ă sunt date în SR-
EN1993-1-8: 2006, Tabelul 3.4, respectiv în Clauza 3.10.2 pentru ruperea piesei în secţiunea netă
şi reluate în algoritmii de calcul ale prezentului document. Pentru determinarea capacităţii portante
la rupere în secţiunea netă a piesei se pot lua în considerare dou ă mecanisme de cedare
combinând efectul de presiune pe gaur ă cu efectul de întindere în piesă, diferenţierea f ăcându-se
în funcţie de efectul dominant. Modul de cedare depinde de dimensiunile îmbin ării şi de raportul
rezistenţelor dintre materialul şuruburilor şi cel al pieselor conectate.
NOTĂ: În general pentru o îmbinare sunt folosite mai multe şuruburi (grupuri de şuruburi)
care preiau eforturile de forfecare. For ţa capabilă a grupurilor de şuruburi poate fi determinată şi ca
suma for ţelor capabile la presiune pe gaur ă F b,Rd a şuruburilor de fixare individuale, dacă for ţa
capabilă la forfecare F v,Rd a unui şurub individual este mai mare sau egal ă cu for ţa capabilă la
presiune pe gaur ă F v,Rd . În caz contrar, for ţa capabilă a unui grup de şuruburi trebuie luată egală cu
numărul de şuruburi înmulţită cu cea mai mic ă for ţă capabilă a şuruburilor din grup.
În cazul îmbinărilor lungi la care distanţa L j dintre centrele şuruburilor de capăt, m ăsurată
pe direcţia de transmitere a for ţei (vezi Figura 4.19), este mai mare de 15d , for ţa capabilă la
forfecare F v,Rd a tuturor dispozitivelor de fixare se reduce prin multiplicare cu un factor de reducere
βLf , determinat prin:
L j − 15d
β Lf = 1 − ( βLf ≤ 1,0 şi βLf ≥ 0,75) (4.4)
200 d
Figura 4.19: Îmbinări lungi [SR-EN 1993-1-8]
4.2.9.5 Îmbinări cu şuruburi de înalt ă rezistenţă pretensionate
În cazul unor încărcări alternante, şuruburile de înaltă rezistenţă trebuie strânse la cel pu

ţin
48/383
70% din rezistenţa lor la rupere. Conform acestei metode, for ţa de legătur ă între piesele îmbinate
2006, prevede trei categorii de îmbinări cu şuruburi pretensionate, şi anume B, C şi E. For ţa

capabilă a unui şurub depinde de coeficientul de frecare dintre suprafeţele în contact µ , şi de for ţa
de strângere indusă în şurub F p.C . În Clauza 3.9 (Tabel 3.7) din normă se dau valori ale factorului
µ , pentru diferite categorii de suprafeţe în contact, variind între 0,2 şi 0,5. Pentru alte tipuri de
suprafeţe decât cele specificate în normă, coeficientul de frecare poate fi obţinut prin încercări
experimentale. Se folosesc şaibe speciale pentru a împiedeca detensionarea şuruburilor: o singur ă
şşaibă în
aibe cazulşuruburile
pentru şuruburilor
dindin grupa
grupa 8.8,dispuse
10.9, dispusăsub
fiecap
subşcapul şurubului
i sub piuli ţă. fie sub piuliţă, respectiv 2
F ,C
µ F ,C
µ F ,C
F ,C
µ F ,C
F ,C
µ F ,C
F ,C
Figura 4.20: Şurub de înaltă rezistenţă pretensionat într-o îmbinare care lucreaz ă prin frecare, [Kuzmanovic,
Willems, 1983]
For ţa de întindere introdusă în şurub în timpul montajului poate fi controlat ă folosind una
din următoarele metode:
1) Controlul momentului de strângere aplicat şurubului prin intermediul unei chei
dinamometrice
2) Controlul strângerii prin intermediul unghiului de rotire aplicat piuliţei după
strângerea normală a acesteia; unghiul de rotire depinde de grosimea pachetului de strâns
3) Măsurarea directă a efortului de întindere din şurub
4) Metoda combinată (se combină primele două metode)
Rezistenţa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat din grupa 8.8 sau 10.9 se
determină prin formula:
k nµ
F s , Rd = z F p ,C (4.5)
γ M 3
k s este un coeficient dat în funcţie de tipul găurilor în care sunt introduse şuruburile (vezi tabelul
3.6 din SR-EN 1993-1-8).
n este numărul suprafeţelor de frecare
µ este coeficientul de frecare obţinut fie prin încercări specifice pentru suprafaţa de frecare sau
conform tabelului 3.7 din SR-EN 1993-1-8. µ depinde de clasa suprafeţei de frecare (A, B, C
sau D).
NOTĂ: Protecţia prin vopsire nu trebuie aplicată pe feţele în contact ale unei îmbinări care
lucrează
ăţ prin frecare, întrucât
capacit ii portante a îmbin rii.
ă reduce coeficientul de frecare, ceea ce are ca efect diminuarea
În conformitate cu prevederea 3.9.2 din SR-EN1993-1-8, for ţa de pretensionare din şurub
F p.Cd nu se reduce atunci când asupra şurubului, ca efect al solicitării îmbinării se aplică o for ţă de
întindere F t concomitent cu for ţa de forfecare.
Explicaţia acestui fenomen este următoarea (Leonardo - Cestruco, 2003): Datorită for ţei de

pretensionare introdusă în şurub la montaj, piesele în contact şi şurubul se deformează (Figura
4.21
for ţa prezint ă în mod simplificat
de pretensionare din şurub schema
F p şi de de lucruţia
contrac a piesei
îmbin ăδ
rii). Alungirea şurubului δ b depinde de
p. Dacă se aplică o for ţă de întindere
asupra şurubului F t, aceasta se transmite îmbinării după cum urmează: for ţa ∆F b se adaugă for ţei
F p , iar for ţa ∆F j reduce for ţa de strângere a plăcilor. Corespunzător relaxării for ţei, se reduce
deformaţia δ p cu δ p,ext (vezi Figura 4.45). Presupunând că raportul de rigiditate dintre sec ţiunea
şurubului şi secţiunea comprimată a pieselor comprimate este 1/8 , rezultă că efortul maxim pe
care îl poate suporta un şurub, înainte de depărtarea pieselor în contact este:
⎛ l ⎞
F b = F p ⎜⎜ 1 + p ⎟⎟ (4.6)
⎝ 8l b ⎠
în care l p este lungimea pachetului de strâns, iar l b este lungimea şurubului.
F b
∆
F t
Pretensionarea
bolt external
urubului
ş preload For ţa exterioar ă
F
∆ de
tensileîntindere
force
F b F
totală din
For ţa total boltşurub
force
F
δ ,ext
δ b δ
elongation
Alungirea of the bolt
şurubului Scurtarea plăcii
plate shortening
δ b,ext
Figura 4.21: Modul de comportare al unui şurub pretensionat supus la eforturi de întindere [Leonardo,
Cestruco, 2003]
În general se constată că creşterea pretensionării într-un şurub supus la un efort
suplimentar de întindere nu depăşeşte cu mai mult de 10% for ţa iniţială de pretensionare.
NOT
aplicarea Ă: Exist
unui ă mai
moment al multe metode
cheii de de realizare
strângere, sau prina aplicarea
pretension ării unghi
unui şuruburilor: în general
de rotire. O sintezprin
ă a
procedeelor de realizare a pretensionării este realizată în Dalban et al., 1997.
4.2.9.6 Îmbinări cu bol ţ uri
Bolţurile sunt şuruburi speciale care preiau forfecarea dintre dou ă sau mai multe plăci, iar
lungimea elementului de conectare (bolţul) este relativ mare (conform SR-EN 1993-1-8 dac ă
lungimea bolţului este mai mică decât de 3 ori diametrul său, îmbinarea se poate calcula ca pentru
şuruburi obişnuite).
Îmbin
momente ările cu bolţuri,
încovoietoare. induc îndintr-un
Momentele elementul
bolţde
seîmbinare
calculeazpe lângbaza
ă pe
ă eforturi de forfecare,
principiului şi
că pă50/383
r ţile
îmbinate formează reazeme simple. În general, trebuie considerat că reacţiunile sunt distribuite
egal între bolţ şi elementele îmbinate de-a lungul lungimii în contact pe fiecare parte, a şa cum este
indicat în Figura 4.22.
Figura 4.22: Diagrama de moment încovoietor într-un bol ţ (SR-EN 1993-1-8).
Modul de calcul al bolţurilor este sintetizat în tabelul 3.13 al SR-EN 1993-1-8.
4.2.10 Calculul îmbinărilor sudate
Majoritatea îmbinărilor sudate sunt produse în ateliere. Prin proiectare trebuie asigurat ă
ductilitatea sudurilor. Această cerinţă se poate rezolva prin respectarea unui set de reguli de
proiectare. Pentru îmbinări structurale se foloseşte sudarea cu arc şi adaos de metal, cu mici
excepţii când se foloseşte sudarea prin contact. Când se foloseşte sudarea cu adaos, metalul de
adaos trebuie să fie compatibil cu metalul de baz ă din punct de vedere al propriet ăţilor mecanice.
Grosimea cordonului de sudur ă va fi de cel puţin 4 mm (reguli speciale trebuie respectate la
sudarea elementelor din oţel cu pereţi subţiri). Sudurile pot fi suduri de col ţ, suduri în crestături şi
găuri ovale, suduri cap la cap, suduri prin puncte şi suduri în crestături şi găuri evazate. EN 1993-
1-8 prevede cerinţe pentru lungimea efectivă a unui cordon de sudur ă de colţ de grosime a, vezi
Figura 4.23.
a a

Figura 4.23: Definirea grosimii sudurii a.
4.2.10.1 Suduri de col ţ
Sudurile de colţ se folosesc la asamblarea pieselor a c ăror feţe supuse îmbinării formează
între ele unghiuri cuprinse între 60° şi 120°. Sunt admise şi unghiuri mai mici de 60° dar în astfel
de cazuri, sudura se consider ă sudur ă cap la cap cu pătrundere par ţială. Conform SR-EN 1993-1-
8 sunt acceptate şi sudurile de colţ întrerupte dar ele nu se folosesc în medii corozive.
În calcul, tensiunile interne din sudura de col ţ sunt descompuse in componente paralele şi
normale la planul critic al sec ţiunii cordonului de sudur ă, vezi Figura 4.24. Se presupune o
distribuţie uniformă a tensiunilor pe secţiunea critică a cordonului de sudur ă, conducând la
următoarele
σ ⊥ tensiuni normale
tensiune normalşăi tangen ţiale: ă pe secţiunea critică a cordonului de sudur ă,
perpendicular
σ // tensiune normală paralelă cu axa cordonului de sudur ă, poate fi neglijată pentru
rezistenţa de calcul a sudurii de col ţ,
τ ⊥ tensiune tangenţială (în planul critic al cordonului) perpendicular pe axa sudurii,
τ // tensiune tangenţială (în planul critic al cordonului) paralel cu axa sudurii.
σ //
τ ⊥
σ ⊥
τ //
Figura 4.24: Tensiuni în planul critic al sudurii de col ţ.
Rezistenţa sudurii de colţ va fi suficientă dacă următoarele două condiţii sunt satisf ăcute

(SR EN 1993-1-8:2006 clauza 4.3.5.2.(6)):
f u
(1) σ ⊥2 + 3(τ ⊥2 + τ ||2 ) ≤ şi
β w ⋅ γ M2
0.9f u
(2)
σ ⊥ ≤ γ M2
Factorul de corelare βw este prezentat în Tabelul 4.1 din SR-EN 1993-1-8.
SR-EN 1993-1-8 include un procedeu simplificat pentru evaluarea rezistenţei de calcul la

forfecare a sudurii de colţ pe unitatea de lungime indiferent de direc ţia de încărcare, vezi Figura
4.25.
f u
(3) f vw,d =
3 ⋅ β w ⋅ γ M2
iar rezistenţa sudurii pe unitate de lungime este

(4) F = vw ,d
w , Rd
a f 52/383
N ⊥ Sd
F w,Sd
F w,Rd F w,Rd
La V ⊥ ,Sd
V
//,Sd

Figura 4.25: Calculul sudurii de colţ independent de direcţia de încărcare.
NOTĂ: Pentru calculul sudurilor de colţ SR-EN 1993-1-8 ofer ă două metode, una exactă şi alta
simplificată:
- diferenţa dintre cele două metode este nulă în cazul cordoanelor de sudur ă paralele cu
f u
for ţa, pentru care formula de calcul este f w. Rd = ;
3 β w γ Mw
- pentru o îmbinare sudată cu cordoane de colţ dispuse perpendicular faţă de direcţia de
acţiune a for ţei, diferenţele dintre metoda exactă şi cea simplificată sunt semnificative. Tensiunile
σ w
din cordonul de sudur ă se calculează cu relaţiile σ ⊥ = τ ⊥ = şi τ // = 0 . Pentru modelul plan se
2
2 2
⎛ σ w ⎞ ⎛ σ ⎞ f u f u
obţine ⎜ ⎟ +3⎜ w ⎟ ≤ şi σ w ≤ = f w .end . Rd . Diferenţa între cele două modele
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠ β w γ Mw β w γ Mw 2
este f w.end . Rd / f w. Rd = 3 / 2 = 1 ,22 .
Atunci când suduri foarte lungi sunt solicitate pe direcţia sudurii, tensiunile din sudur ă
trebuie să fie mai mici decât cele de la capete, vezi Figura 4.26a. Aceasta rezultă din deformarea
plăcilor îmbinate. Dacă plăcile sunt bine concepute, tensiunile din suduri sunt constante, vezi
Figura 4.26b. Supraîncărcarea poate conduce la cedarea capetelor îmbin ării sudate (efect de
fermoar). Rezistenţa sudurilor mai lungi de 150a va fi redusă cu factorul βLw , vezi Figura 4.26 c:
⎛ L ⎞
β Lw = 1 ,2 − 0 ,2 ⎜⎜ ⎟⎟ (4.7)
⎝ 150 a ⎠
τ // τ //
τ //
τ //
L w

a) distribu ţ ie neuniformă a tensiunilor interne b) distribu ţ ie uniformă a tensiunilor interne
β Lw
1
0,8
0,6
0,4
0,2
L / a
0
0 50 100 150 200 250 300 350 400
c) factorul de reducere β Lw
Figura 4.26: Suduri lungi. 53/383
4.2.10.2 Suduri în crest ătur ă
Sudurile în crestătur ă cuprind sudurile de colţ executate în găuri circulare sau alungite care

se folosesc pentru a transmite for ţe tăietoare sau pentru a preveni flambarea sau depărtarea
pieselor suprapuse. Diametrul găurii circulare sau lăţimea găurii alungite, la sudurile în crest ătur ă,
nu trebuie să fie mai mici decât de patru ori grosimea piesei în care este efectuată crestătura.
Capetele găurilor alungite sunt semicirculare, cu excepţia celor care se extind până la
marginea pieselor îmbinate.
Rezistenţa de calcul a sudurilor în crestătur ă se determină identic cu cea a sudurilor de

colţ.
4.2.10.3 Suduri cap la cap
O sudur ă cap la cap cu p ătrundere totală este definită ca o sudur ă care asigur ă
pătrunderea şi topirea completă a materialelor de bază şi de adaus, pe toată grosimea îmbinării. O
sudur ă cap
îmbinare mailamic
cap, cu păgrosimea
ă decât trundere par
ţial
total ă, materialului
ă a este definităde
cabaz
o sudur
ă. ă care asigur ă o pătrundere în
Rezistenţa unei suduri cap la cap cu penetrare par ţială va fi determinată intr-un mod similar
cu cel al sudurii de colţ cu penetrare totală. Adâncimea de penetrare va fi determinată prin
încercări. Detalii de noduri care genereaz ă tensiuni în cordoanele de sudur ă datorită sudurii, din
condiţiile de rezemare vor fi evitate pe cât posibil, pentru a reduce posibilitatea de destr ămare
lamelar ă. Acolo unde astfel de detalii nu pot fi evitate, trebuie luate m ăsuri de protecţie. Distribuţia
eforturilor într-o îmbinare sudată poate fi calculată folosind o metodă elastică sau plastică.
Rezistenţa de calcul a unei a unei îmbin ări cap la cap în T, constând dintr-o pereche de
suduri cap la cap bilaterale, cu p ătrundere par ţială, completate cu suduri în col ţ suprapuse, poate fi
determinată ca la o sudur ă cap la cap cu pătrundere completă, dacă grosimea nominală totală a
ariei de sudur ă, exclusiv por ţiunea nesudată, nu este mai mică decât grosimea t a inimii
ansamblului îmbinării în T, cu condiţia ca por ţiunea nesudată să nu fie mai mare decât t/5 sau
3mm.
Rezistenţa de calcul a îmbinărilor cap la cap în T care nu îndeplinesc condiţiile de mai sus
trebuie determinată folosind metoda pentru sudurile în col ţ sau pentru sudurile în colţ cu
pătrundere adâncă, în funcţie de adâncimea pătrunderii. Grosimea sudurii se determină conform
prevederilor pentru sudurile de colţ şi pentru sudurile cap la cap cu pătrundere par ţială (vezi
paragraful 4.7.2 din SR-EN 1993-1-8).
t

anom
a nom.1
anom anom c nom

a nom.2

a) suduri de adâncime cu penetrare par ţ ial ă b) îmbinare T
Figura 4.27: Pătrundere completă efectivă a sudurilor cap la cap în T.
Sudurile de adâncime cu penetrare par ţială pot fi calculate ca suduri de colţ cu o grosime

efectivă a egală cu a = anom – 2 mm. , vezi Figura 4.27.
Pentru îmbinările în T (vezi Figura 4.27a) realizate cu suduri de adâncime, rezistenţa totală
este asigurată dacă:
t
a nom.1 + a nom.2 ≥ t ; c nom ≤ şi c nom ≤ 3 mm (4.8)
5
În cazul
ca pentru penetr ării
o îmbinare cupar ţiale, vezide
cordoane Figura
colţ 4.27b,
folosindcapacitatea
grosimea portant
efectivă a
aîmbin ării se dup
acestora, determin
ă cumă
urmează:
a nom.1 + a nom.2 < t ; a1 = a nom.1 − 2 mm şi a2 = a nom

.2 − 2 mm (4.9)
4.2.10.4 Suduri în gaur ă
Sudurile în gaur ă pot fi folosite pentru:

- transmiterea for ţelor tăietoare;
- prevenirea flambajului sau depărtarea pieselor suprapuse şi
-dar
pentru a asigura
nu pot asamblarea
fi folosite păr ţilorla componente
pentru a rezista for ţe de tracţale
iuneunor bare cu sec ţiuni compuse,
exterioare.
Diametrele găurilor circulare sau lăţimile găurilor alungite, la sudurile în gaur ă, sunt cu cel
puţin 8 mm mai mari decât grosimile pieselor în care sunt efectuate. Capetele g ăurilor alungite
sunt semicirculare sau au col ţuri rotunjite cu o rază cel puţin egală cu grosimea piesei în care sunt
efectuate, exceptând acele capete care se extind pân ă la marginea piesei respective.
For ţa capabilă F w,Rd a sudurilor în gaur ă, se calculează cu:
Fw. Rd = f vw,d Aw (4.10)
f vw,d
A este rezistenţa de calcul la forfecare a sudurilor;
w este aria de calcul a sudurii şi (egală cu aria găurii).
4.2.10.5 Suduri între feţ e rotunjite
Pentru barele cu secţiune circular ă plină, grosimea de calcul a sudurilor din lungul
marginilor rotunjite şi suprafeţe plane cu care acestea sunt în contact, este definit ă în Figura 4.28.
Grosimea cordonului de sudur ă în acest caz se calculeaz ă identic cu grosimea cordonului de
sudur ă a sudurilor cu margini r ăsfrânte în cazul profilelor tubulare dreptunghiulare.
Figura 4.28 Grosimea de calcul a sudurilor realizate în concavitatea dintre fe ţele rotunjite pentru secţiuni
circulare pline.
4.2.10.6 Lăţ imea efectiv ă a t ălpii stâlpului în cazul unei îmbin ări sudate grind ă stâlp
În cazul unei îmbinări sudate grindă-stâlp în care grinda este solicitată la încovoiere, este
necesar să se verifice sudurile dintre t ălpile grinzii şi talpa stâlpului. Datorită faptului că distribuţia
for ţei capabile la întindere a cordonului de sudur ă dintre talpa grinzii şi talpa stâlpului se foloseşte
lăţimea efectivă a tălpii grinzii.
În conformitate cu Clauza 6.2.6.4.3 din SR-EN1993-1-8 care se refer ă la talpa nerigidizată
(f ăr ă plăci de continuitate) a stâlpului solicitată la încovoiere în cadrul nodului riglă-stâlp,
capacitatea portantă la întindere se calculează cu formula:
t fb f yb ⎛ f yc t fc ⎞

F t . fc . Rd = (t wc + 2 s + 7 k t fc ) unde k = min ⎜ ⎟
γ M 0 ⎜ f yb t fb ; 1⎟ , (4.11)
⎝ ⎠
t wc este grosimea inimii stâlpului, t fc grosimea tălpii stâlpului, t fb grosimea tălpii grinzii iar s este raza
de racordare dintre talpă şi inimă, r c pentru secţiunea stâlpului;
t fb
r c
beff
t wc σ
t fc

Figura 4.29 Lăţimea efectivă a tălpii grinzii pentru o îmbinare grind ă-stâlp sudată şi diagrama de tensiuni
normale în talpa grinzii.
În conformitate cu SR-EN 1993-1-8 Capitolul 4.10 lăţimea efectivă beff a cordonului de
sudur ă cu care se realizează prinderea tălpii grinzii de stâlp este:
⎛ t fc 2 ⎞ ⎛ f yc ⎞
beff = t wc + 2 s + 7 t fc dar limitată la beff = t wc + 2 s + 7 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟. (4.12)
⎜ t fb ⎟ ⎜⎝ f yb ⎠⎟
⎝ ⎠
t fb f yb
Substituind relaţia lui k în formula ( F t . fc . Rd = (t wc + 2 s + 7 k t fc ) unde
γ M 0
⎛ f yc t fc ⎞
k = min ⎜ ; 1⎟ (4.11) a capacităţii portante a tălpii întinse a grinzii se observ ă că lăţimea
⎜ ⎟
yb fb
⎝ f t ⎠ ,
efectivă este identică cu lăţimea efectivă a cordonului de sudur ă.
4.2.11 Modelarea nodurilor pentru analiza global ă
Metodologia de calcul şi proiectare a îmbinărilor simple, prezentată pe scurt în

continuare, are la bază prevederile din Eurocode 3, Secţiunea 1.8 (EN-1993-1-8). Deşi, în practică,
în ţări diferite din Europa se aplică, pentru acelaşi tip de îmbinare, soluţii constructive diferite,
tradiţionale, principiile din normă şi metodele de calcul sunt general aplicabile.
4.3. ALGORITMI DE CALCUL PENTRU VERIFICAREA

ÎMBINĂRILOR SIMPLE (ECCS 126, 2009)
Algoritmii de calcul pentru verificarea îmbinărilor simple sunt prezentaţi în continuare sub
forma unor tabele de calcul, astfel încât s ă poată fi utilizate pentru calcul în pagini EXCEL sau
MATHCAD.
Eforturile din noduri la starea limită ultimă (SLU) vor fi determinate conform principiilor din
EN 1993-1-1. Pentru calculul nodurilor se foloseşte analiza liniar-elastică.
Rezistenţa nodului este determinată pe baza rezistenţelor elementelor de strângere

individuale, sudurilor şi altor componente ale nodului.
4.3.1 Algoritmi de calcul pentru îmbinări cu plac ă de capăt redusă
4.3.1.1 Cerinţ e pentru a asigura aplicarea procedurii
Următoarele condiţii trebuie îndeplinite pentru a putea aplica regulile de calcul din
paragraful următor 4.3.1.2.
(1) hp ≤ db
t p
(2) > φ necesar
he
(3) Dacă elementul de rezemare este o inimă de grindă sau stâlp:
d f yp d f yw
≥ 2,8 sau ≥ 2,8
t p f ub tw f ub
Dacă elementul de rezemare este o talpă de stâlp:
d f yp d f ycf
≥ 2,8 sau ≥ 2,8
t p f ub t cf f ub
f ybw γ M2
(4) a > 0,4 tbw βw 3
f ubw γ M0
(βw este dat în Tabelul 4.1, EN1993-1-8, 4.5.3.2(6))
4.3.1.2 Rezistenţ a la for ţ e t ăietoare
MOD DE CEDARE VERIFICARE

forfecare
αv f ub A
Fv , Rd =
γ M2
• unde planul de forfecare trece prin por ţiunea filetată a

şurubului:
A = As (aria netă la întindere a şurubului)
- pentru clase de şuruburi 4.6, 5.6 şi 8.8:
αv = 0,6
- pentru clase de şuruburi 4.8, 5.8, 6.8 şi 10.9:
αv = 0,5
• unde planul de forfecare trece prin por ţiunea nefiletată

a şurubului:
A (aria brută a şurubului)
αv = 0,6
(conform Tabel 3.4 din EN1993-1-8)
Placă de capăt solicitată VRd 2 = n F b,Rd

la presiune pe gaur ă
k 1 α b f up d t p
F b, Rd =
γ M2
e1 p1 1 f ub
Unde α b = min ( ; − ; sau 1,0 )
3 d 0 3 d 0 4 f up
e2 p 2
k 1 = min ( 2,8 − 1,7 ; 1,4 − 1,7 ; 2,5 )
d0 d0
(conform Tabel 3.4 din EN1993-1-8)
Element de rezemare VRd 3 = n F b,Rd

solicitat la presiune pe
gaur ă k 1 α b f u dt
F b ,Rd =
γ M2
• unde elementul de rezemare este talpa unui stâlp:
t = tcf
f u = f ucf
p1 1 f ub
α b = min ( − ; sau 1,0 )
3 d0 4 f u
p 2 e 2s
k 1 = min ( 1,4 − 1,7 ; 2,8 − 1,7 ; 2,5 )
d0 d0
• unde elementul de rezemare este inima unui stâlp:
t = tcw
f u = f ucw
α b = min ( p1 − 1 ; f ub sau 1,0 )

3 d0 4 f u
p 2
k 1 = min ( 1,4 − 1,7 ; 2,5 )
d0
• unde elementul de rezemare este inima unei grinzi:
t = t bw
f u = f ubw
p1 1 f ub
α b = min ( − ; sau 1,0 )
3 d0 4 f u
p 2
k 1 = min ( 1,4 − 1,7 ; 2,5 )
d0
Formulele de mai sus se aplic ă la nodurile grindă-stâlp îmbinate

după axa principală (îmbinare pe talpa stâlpului), la nodurile
unilaterale
nod grindăîmbinate
-grindă. În ă axa minim
dupcelelalte ă şi la
cazuri, configura
solicit ţii unilaterale
ările de presiune depe
gaur ă rezultă din ambele elemente îmbinate, din stânga şi din
dreapta, cu menţiunea că numărul de şuruburi din îmbinările din
dreapta şi stânga poate fi diferit. Procedura de calcul acoper ă astfel
de cazuri f ăr ă nici o dificultate specială.
Placă de capăt solicitată 2 h p t p f yp

la forfecare: VRd 4 = (2 secţiuni)
Secţiune brută
1,27 3 γM 0
Placă de capăt solicitată f up

la forfecare: VRd 5 = 2A v.net (2 secţiuni)
Secţiune netă
3 γ M2
cu Av,net = t p ( h p – n1 d0)
Placă de capăt solicitată VRd 6 = 2 Feff,Rd (2 secţiuni)

la forfecare:
Bloc forfecat • dacă h p < 1,36 p22 şi n1 > 1 :
f up A nt 1 A nv
Feff,Rd = Feff , 2,Rd = 0,5 + f yp
γ M2 3 γ M0
• altfel:
f up A nt 1 A nv
Feff,Rd = Feff ,1,Rd = + f yp
γ M2 3 γ M0
cu p22 = p2' pentru n2 = 2
= p2' + p2 pentru n2 = 4
Ant = aria netă supusă la întindere
- pentru un rând vertical de şuruburi (n2 = 2):
d0
Ant = t p ( e2 – )
2
- pentru două rânduri verticale de şuruburi (n2 = 4):
d0
Ant = t p ( p2 + e2 – 3 )
2
Anv = aria netă supusă la forfecare
= t p ( h p – e1 – (n1 – 0,5) d0 )

(vezi paragraf 3.10.2 din EN1993-1-8)
Placă de capăt solicitată • dacă h p ≥ 1,36 p22:

la încovoiere
VRd 7 = ∞
2 Wel f yp
VRd 7 =
( p 22 − t w ) γ M
0
cu p22 = p2' pentru n2 = 2
= p2' + p2 pentru n2 = 4
t p h p2
Wel =
6
Inima stâlpului solicitată f ybw

la forfecare VRd 8 = t bw h p
γM 0
3
(paragraf 5.4.6 din EN1993-1-8)
Rezistenţa la 8
forfecare a nodului VRd = min VRdi

i =1
NOT Ă:
Rezistenţa la forfecare a nodului poate fi considerată doar dacă cerinţele de calcul din
paragraful precedent (4.3.1.1) sunt îndeplinite.
4.3.1.3 Rezistenţ a la for ţ e de întindere
Şuruburi solicitate la Nu 1 = n Bt,u

întindere
cu: Bt,u = f ub A s / γ Mu
Placă de capăt Nu 2 = min ( Fhp,u,1 ; Fhp,u,2 )

solicitată la încovoiere
(8 n p − 2 e w ) l eff . p.t ,1 m u. p
Fhp,u,1 =
2 m p n p − e w (m p + n p )
Fhp,u,2 = 2 l eff . p.t , 2 m u. p + n B t .u n p

m p + n p
unde np = min ( e2 ; 1,25 mp)

t p2 f up
mu.p =
4
leff.p1 = leff.p2 = hp
(valoare în siguranţă; vezi EN1993-1-8, 6.2.6.5, Tabel 6.6 –

Lungimi efective pentru o placă de capăt, cazul “Rând de
şuruburi lungimile
precise; in afara tăeffective
lpii întinse a grinzii”
date în Tabel– pentru
trebuievalori
oricummai
multiplicate cu 2, înainte de a fi introduse în cele dou ă expresii
date mai sus)
Element de reazem Nu 3 = Vezi EN 1993-1-8, 6.2.6.4, pentru t ălpile stâlpului (cu
solicitat la încovoiere înlocuirea Bt,Rd cu Bt,u şi γM0 cu γMu).
Inima grinzii solicitată Nu 4 = tw hp f ubw / γ Mu

la întindere
Suduri Suprarezistenţa sudurilor este asigurată de recomandările

pentru calculul sudurilor date în Tabelul de proiectare pentru
rezistenţa la forfecare.
Rezistenţa la 4
N u = min N u i
întindere a nodului i =1
4.3.2 Algoritmi de calcul pentru îmbinări cu eclisă
4.3.2.1 Cerinţ e pentru a asigura capacitate de rotire suficient ă
Următoarele două relaţii trebuie îndeplinite.
(1) hp ≤ db
(2) φ disponibil > φ necesar

unde:
2
⎛ h p ⎞
• dacă z > (z − g h ) + ⎜⎜ + h e ⎟⎟ :
2
⎝ 2 ⎠
φ disponibil = " ∞ "
• altfel:
⎛ ⎞
⎜ ⎟ ⎛ ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
φ disponibil = arcsin⎜
z ⎟ − arctg⎜ z − g h ⎟
⎜ ⎜ h p ⎟
⎞ ⎟⎟
2
⎜ (z − g )2 ⎛ h ⎜ + h e ⎟
+ ⎜⎜ p + h e ⎟⎟ ⎝ 2 ⎠
⎜ h
⎝ 2 ⎠ ⎠ ⎟
⎝
4.3.2.2 Cerinţ e pentru a evita cedarea prematur ă a sudurii
Următoarea condiţie trebuie satisf ăcută:
β w f yp γ M 2
a≥ t p
2 f up γ M 0
(βw este dat în Tabelul 4.1, EN1993-1-8, 4.5.3.2(6))
4.3.2.3 Rezistenţ a la for ţ e t ăietoare
MODUL DE CEDARE VERIFIC ĂRI
Şuruburi solicitate Pentru n2 = 1:

la forfecare n Fv,Rd
VRd 1 =
2
⎛ 6 z ⎞
1 + ⎜⎜ ) p ⎟⎟
⎝ ( n + 1 1 ⎠
Pentru n2 = 2 :
Fv,Rd
VRd 1 =
2 2
⎛ z p 2 1 ⎞ ⎛ z p ⎞
⎜ + ⎟ + ⎜ 1 ( n1 −1)⎟
⎜ 2 I n ⎠⎟
⎝ ⎜ 2I
⎝ ⎠⎟
unde:
n1
I = p 22 + 1 n1 ( n 12 – 1) p12
2 6
α v f ub A
Fv ,Rd =
γ M2
• unde planul de forfecare trece prin por ţiunea filetată a

şurubului:
- pentru clase de şuruburi 4.6, 5.6 şi 8.8: αv = 0,6
- pentru clase de şuruburi 4.8, 5.8, 6.8 şi 10.9: α v = 0,5
• unde planul de forfecare trece prin por ţiunea nefiletată a

şurubului:
A (aria brută a şurubului) αv = 0,6
Conform Tabel 3.4 din EN1993-1-8.
Eclisă solicitată la VRd 2 = 1

presiune pe gaur ă ⎛ 1 + α ⎞
2
⎜ ⎟ ⎛ β ⎞ 2
⎜ n ⎟ +⎜ ⎟
⎜ F b,ver ,Rd ⎟ ⎜⎝ F b,hor ,Rd ⎠⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
pentru n2 = 1:
- α = 0;
6z
- β = .
p1 n (n + 1)
pentru n2 = 2:
z p 2
- α = ;
Iz 2 n −1
- β = 1
p1 .
I 2
n1 1
cu I = p 22 + n1 ( n 12 – 1) p12
2 6
k 1 α b f up d t p k 1 α b f up d t p

F b, ver ,Rd = F b, hor ,Rd =
γ M2 γ M2
unde: unde:
e1 p1 1 f ub e2 p 2 1 f ub

αb = min ( ; −
4
; sau 1,0 ) αb = min ( 3d ;
3d 0
−
4
;
f up
sau 1,0 )
3 d0 3d 0 f up 0
k1 = min ( 2 ,8 e 2
− 1, 7 ; 1, 4
p 2
− 1, 7 ; 2 ,5 ) k1 = min ( 2,8 e − 1,7 ; 1,4 p − 1,7 ; 2,5 )
1 1
d0 d0 d 0d 0
(vezi Tabel 3.4 în EN1993-1-8)
Eclisă solicitată la h p t p f yp

forfecare: VRd 3 =
Secţiune brută 1,27 3 γ M0
Eclisă solicitată la f up
forfecare: VRd 4 = A v ,net
Secţiune netă 3 γ M2
cu Av,net = tp ( hp – n1 d0)
Eclisă solicitată la VRd 5 = Feff,2,Rd

forfecare:
Bloc forfecat 0,5 f up A nt 1 A nv
Feff , 2, Rd = + f yp
γ M2 3 γ M0
cu Ant = aria netă solicitată la întindere

- pentru un şir vertical de şuruburi (n2 = 1):
d0
Ant = tp ( e2 – )
2
- pentru două şiruri verticale de şuruburi (n2 = 2):

d0
Ant = tp ( p2 + e2 – 3 )
2
Avt == taria netă solicitată la forfecare

p ( hp – e1 – (n1 – 0,5) d0)
(vezi paragraf 3.10.2 în EN1993-1-8)
Eclisă solicitată la • dacă hp ≥ 2,73 z:

încovoiere
VRd 6 = ∞
• altfel:
Wel f yp
VRd 6 =
z γ M0
t p h p2
cu Wel =
6
Voalarea eclisei Wel f pLT Wel f yp

VRd 7 = ≤ dacă z p > t p / 0.15
(formulă derivată z 0.6γ M1 z p γ M0
din BCSA-SCI, = VRd 6 dacă z p ≤ t p / 0.15
Publicaţia P212,
2002) t p h p2
unde Wel =
6
f pLT = rezistenţa eclisei la voalare laterală cu torsiune
în funcţie de λLT, zvelteţea adimensională
(redusă) a eclisei, obţinută cu relaţia:
1/ 2
⎛ z h ⎞
λ LT = 2.8⎜⎜ p p2 ⎟⎟
⎝ 1.5t p ⎠
f pLT se obţine din BS5950-1 Tabel 17, reprodus în
Tabelul 4.5., funcţie de λLT, marca de oţel şi
rezistenţa de calcul.
Inima grinzii 1
VRd 8 =
solicitată la ⎛ 1 + α ⎞
2
presiune pe gaur ă ⎜ ⎟ ⎛ β ⎞ 2
⎜ n ⎟ +⎜ ⎟
⎜ F b,ver ,Rd ⎟ ⎜⎝ F b,hor ,Rd ⎠⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
pentru n2 = 1:
- α = 0 ;
6z
- β = .
p1 n (n + 1)
pentru n2 = 2:
z p 2
- α = I 2 ;
z n 1 − 1
- β = p1 .
I 2
n1 1
cu I = p 22 + n1 ( n 12 – 1) p12
2 6
k 1 α b f ubw d t bw k 1 α b f ubw d t bw

F b, ver , Rd = γM2 F b, hor , Rd = γM2
unde: unde:
αb = min (
p1
−
1
;
f ub
ou 1,0 ) αb = min ( 3ed 2 b
;
p 2
3d 0
−
1
4
;
f ub
f ubw
ou 1,0 )
3d 0 4 f ubw 0
p 1
k1 = min ( 2 ,8 e 2 b
− 1,7 ; 1, 4
p 2
− 1,7 ; 2 ,5 ) k1 = min ( 1, 4 d
− 1, 7 ; 2 ,5 )
d0 d0 0
Inima grinzii f ybw

solicitată la
forfecare: VRd 9 = A b , v 3 γ M0 (paragraf 5.4.6 în EN1993-1-8)
Secţiune brută
Inima grinzii
solicitată la f ubw
VRd 10 = A b , v ,net
forfecare: 3 γ M2
Secţiune netă
cu Ab,v,net = Ab,v – n1 d0 tbw
Inima grinzii VRd 11 = Feff,2,Rd

solicitată la
forfecare: 0,5 f ubw A nt 1 A nv
Bloc forfecat Feff , 2,Rd = + f ybw
γ M2 3 γ M0
Cu Ant = aria netă solicitată la întindere

- pentru un şir vertical de şuruburi (n2 = 1):
d0
Ant = tbw ( e2b – )
2
- pentru două şiruri verticale de şuruburi (n2 = 2):

d0
Ant = tbw ( p2 + e2b – 3 )
2
Anv = aria
tbw ( netă solicitat
e1b + (n1 – 1 ă) la forfecare
p1 – (n1 – 0,5) d0 )
(vezi paragraf 3.10.2 în EN 1993-1-8)
Rezistenţa la 11
forfecare a VRd = min VRdi
nodului i =1
NOTĂ:
Rezistenţa de calcul la forfecare a nodului poate fi luat ă în considerare doar dacă toate
cerinţele de calcul din secţiunile 4.3.2.1, 4.3.2.2 şi 4.3.2.4 sunt îndeplinite.
Tabelul 4.5: Valori pentru f pl,T (BS5950 Tabel 17)
Marca de oţel şi rezistenţa de calcul (N/mm2)
4.3.2.4 Cerinţ e pentru a permite o redistribuţ ie plastic ă a eforturilor
Condiţiile de mai jos au fost stabilite pentru o cedare iniţială în afara elementelor fragile (în
general dispozitivele de îmbinare – şuruburi şi suduri), respectiv apariţia deformaţiilor plastice în
componentele ductile ale îmbinării.
Toate relaţiile de mai jos trebuie îndeplinite.
(1) VRd < min( VRd 1 ; VRd 7 )
(2) Pentru n2 = 1 :
Fb,hor,Rd ≤ min ( Fv,Rd ; VRd 7 β) pentru inima grinzii
SAU
Fb,hor,Rd ≤ min ( Fv,Rd ; VRd 7 β) pentru eclisă
Pentru n2 = 2 :

2 2
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
max ( 1
(α 2
+ β ) ;
2
1
) ≤ ⎜ α ⎟ + ⎜ β ⎟ pentru inima grinzii
2
VRd 7
2 ⎜ F b, ver ,Rd ⎟ ⎜ F b ,hor ,Rd ⎟
Fv , Rd ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
SAU
2 2
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
max ( 1
(α 2
+ β 2 ) ;
1
) ≤ ⎜ α ⎟ + ⎜ β ⎟ pentru eclisă
2
VRd 7
2 ⎜ F b, ver ,Rd ⎟ ⎜ F b ,hor ,Rd ⎟
Fv , Rd ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
SAU
2 2
VRd 6 ≤ min( Fv,Rd ; VRd 7 )
3 α2 + β2 3
(3) În plus, dacă VRd = VRd 3 , VRd 4, VRd 5, VRd 6, VRd 9, VRd 10 sau VRd 11, trebuie verificată
relaţia de mai jos:
VRd 1 > min ( VRd 2 ; VRd 8 )
4.3.2.5 Rezistenţ a la for ţ e de întindere
Şuruburi solicitate la Nu 1 = n Fv,u

forfecare
cu:
Fv ,u = α v f ub A / γ Mu
• unde planul de forfecare trece prin por ţiunea filetată
a şurubului:
- pentru clase de şuruburi 4.6, 5.6 şi 8.8:
-
αv = 0,6clase de şuruburi 4.8, 5.8, 6.8 şi 10.9:
pentru
αv = 0,5
• unde planul de forfecare trece prin por ţiunea

nefiletată a şurubului:
A (aria brută a şurubului) αv = 0,6
Eclisă solicitată la Nu 2 = n Fb,u, hor

presiune pe gaur ă
cu:
F b ,u ,hor = k 1 α b f up d t p
unde:
e2 p 2 1 f ub
αb = min ( ; − ; sau 1,0 )
3d 0 3d 0 4 f up
e1 p 1
k1 = min ( 2,8 − 1,7 ; 1, 4 − 1,7 ; 2,5 )
d0 d0
Eclisă solicitată la Nu 3 = 0,9 Anet,p f up /γMu

întindere:
Secţiune netă cu: Anet,p = tp hp – d0 n1 tp
Inima grinzii solicitată Nu 4 = n Fb,u, hor

la presiune pe gaur ă
cu: F b ,u ,hor = k 1 α b f ubw d t bw

unde:
e 2 b p 2 1 f ub
αb = min ( ; − ; sau 1,0 )
3d 0 3d 0 4 f ubw
k1 = min ( 1, 4 p 1 − 1,7 ; 2,5 )

d0
Inima grinzii solicitată Nu 5 = 0,9 Anet,bw f ubw / γMu

la întindere:
Secţiune netă cu: Anet,bw = tbw hbw – d0 n1 tbw
Element de reazem Nu 6 =

solicitat la încovoiere
Vezi EN 1993-1-8, 6.2.6.4, pentru t ălpile stâlpului (cu
înlocuirea Bt,Rd cu Bt,u, f y cu f u şi γM0 cu γMu).
Suduri Caracterul supra-rezistent al sudurilor este asigurat de

recomand rile pentru
proiectareăpentru calculul
rezisten ţa la sudurilor
forfecare.date în Tabelul de
8
Rezistenţa la N u = min N u i
întindere a nodului i =1
4.3.3 Algoritmi de calcul pentru îmbinări cu corniere
Pentru proiectarea îmbinărilor cu corniere se folosesc tabelele de proiectare prezentate

explicit mai sus pentru îmbinările cu placă de capăt şi pentru cele cu eclisă.
4.4. EXEMPLE DE CALCUL

4.4.1 Îmbinări simple cu şuruburi
4.4.1.1 Îmbinare scurt ă cu şuruburi nepretensionate
Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. Notaţii generale
Tip de îmbinare solicitat preponderent la efort axial.

e1 p1 e1
2
e
FEd FEd
2
p
2
e
0,5 FEd t

1
FEd
t
2
t 1
0,5 FEd
Figura 4.30 Îmbinare scurtă cu şuruburi nepretensionate
Acest tip de îmbinare, conform §3.4.1 SR EN 1993-1-8, se încadrează în categoria A – şi

anume îmbinări care lucrează la forfecare.
• Şuruburi:
n Numărul total de şuruburi
A Aria nominală a unui şurub
As Aria rezistentă a unui şurub
d0 Diametrul unei găuri pentru şurub
f u,b Rezistenţa ultimă a oţelului din care este realizat şurubul
f y,b Limita de curgere a oţelului din care este realizat şurubul
• Elementele îmbinate:
ti Grosimea platbandei
f u Rezistenţa ultimă a oţelului
f y Limita de curgere a oţelului
γM0 Coeficient par ţial de siguranţă pentru secţiuni din oţel; egal cu 1,0
γM2 Coeficient par ţial de siguranţă pentru secţiunea netă, şuruburi, suduri şi plăci
solicitate la presiune pe gaur ă; egal cu 1,25
• Încărcarea:
FEd For ţa axială transmisă de îmbinare
• Rezistenţa:
Notaţii specifice îmbinării cu şuruburi
n1 Numărul rândurilor orizontale de şuruburi

n2 Numărul rândurilor verticale de şuruburi
e1 Distanţa longitudinală până la margine
e2 Distanţa transversală până la margine
p1 Distanţa între şuruburi pe direcţie longitudinală
p2 Distanţa între şuruburi pe direcţie transversală
Principalele componente ale nodului
Configuraţia Îmbinare cu şuruburi
Platbandă 1 Pl 120 x 12 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare scurtă cu şuruburi nepretensionate
Şuruburi M20 Gr 8.8
Caracteristici detaliate
Grosimea t = 12 mm
Lăţimea b11 = 120 mm
Limita de curgere f yp = 235 N/mm2
Rezistenţa ultimă f up = 360 N/mm2

Grosimea t2 = 20 mm
Direc ţ ia înc ărc ării (1)

Num ărul
Distan rândurilor
ţa de de şla
la margine uruburi
primul rând de şuruburi n 1
e11 =
=230 mm
Distanţa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p1 = 60 mm
Distanţa de la ultimul rând de şuruburi la margine e1n = 30 mm
Perpendicular pe direc ţ ia înc ărc ării (2)

Numarul rândurilor de şuruburi n2 =2
Distanţa de la margine la primul rând de şuruburi e21 = 30 mm
Limita de curgere f yp = 235 N/mm²
Rezistenţa ultimă f up = 360 N/mm²

Aria rezistentă a unui şurub As = 245 mm
Diametrul tijei şurubului d = 20 mm
Diametrul găurii d0 = 22 mm
Limita de curgere f yb = 640 N/mm²
Rezistenţa ultimă f ub = 800 N/mm²
Coeficienţi de siguranţă
γM2 = 1,25
For ţa transmisă de îmbinare

FEd = 350 kN
următoarele componente:
- Forfecare în tija şuruburilor
- Presiune pe gaur ă
- Întindere în secţiunea netă şi brută a platbandelor
Poziţionarea găurilor pentru şuruburi
1,2 ⋅ d
0 ≤ e1
1,2 ⋅ 22 = 26,4mm ≤ e1 = 30mm
1,2 ⋅ d
0 ≤ e2
1,2 ⋅ 22 = 26,4mm ≤ e 2 = 30mm Tab 3.3
SR EN
2,2 ⋅ d 0 ≤ p1 1993-1-8
2,2 ⋅ 22 = 48,4mm ≤ p1 = 60mm
2,4 ⋅ d 0 ≤ p 2
2,4 ⋅ 22 = 52,8mm ≤ p 2 = 60mm
Rezistenţa la forfecare a unui şurub M20 cu doua planuri de forfecare este:
α v ⋅ A ⋅ f ub 0,6 ⋅ 245

⋅ 800 F Ed 350 Tab 3.4
F v , Rd = 2 ⋅ = 2⋅ = 188,16kN > F 1, Ed = = = 87,5kN SR EN
γ M 2 1,25 n 4
1993-1-8
Rezistenţa la presiune pe gaur ă a unui şurub M20 pe placa de 20 mm grosime este:
k 1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t 2 ⋅ f up 2,12 ⋅ 0,45 ⋅ 20 ⋅ 20 ⋅ 360 Tab 3.4
F b , Rd = = = 109,9kN > F 1, Ed = 87,5kN SR EN
γ M 2 1,25
1993-1-8
α b = min⎛ ⎜⎜ 3ed 1 ; 3 pd 1 − 14 ; f
f ub ;1,0 ⎞⎟ = min (0,45; 0,659; 2,22; 1,0) = 0,45
⎟
⎝ 0 0 up ⎠
⎛ e ⎞
k 1 = min⎜⎜ 2,8 ⋅ 2 − 1,7; 2 ,5 ⎟⎟ = min (2,118; 2,5) = 2,12
⎝ d 0 ⎠
For ţa capabilă a platbandelor se determină astfel:
Abrut = t 2 ⋅ b2= 20 ⋅ 120 = 2400mm 2

Anet = Abrut − 2 ⋅ d 0 ⋅ t 2 =
2400 − 2 ⋅ 22 ⋅ 20 = 1520mm2
Ariile s-au calculat doar pentru placa de grosime t 2 =20 mm deoarece grosimea t 2 <2t 1
⎛ 0,9 ⋅ Anet ⋅ f u Abrut ⋅ f y ⎞ §6.2.3 SR
N u , Rd = min⎜⎜ ; ⎟
⎝ γ M 2 γ M 0 ⎠⎟ EN 1993-
1-1
⎛ 0,9 ⋅ Anet ⋅ f u Abrut ⋅ f y ⎞ 0,9 ⋅ 1520 ⋅ 360 2400 ⋅ 235 ⎞
N u , Rd = min⎜⎜ ; ⎟⎟ = min⎛
⎜ ; ⎟
⎝ γ
M 2 γ
M 0 ⎠ ⎝ 1, 25 1 , 00 ⎠
N u , Rd = min (394;564 ) = 394kN < F Ed = 350kN Relaţie Satisf ăcută
Rezistenţa minimă a îmbinării este:

Rd
F = min (4 ⋅ F v , Rd ; 4 ⋅ F b, Rd ; N u , Rd ) = min ; 439,6; 394) = 394kN > F Ed = 350kN
(752,64
4.4.1.2 Îmbinare scurt ă cu şuruburi pretensionate

e1 p1 e1
2
e
FEd FEd
2
p
2
e
0,5 FEd t

1
t
2 FEd
t 1
0,5 FEd
Figura 4.31 Îmbinare scurtă cu şuruburi pretensionate
Acest tip de îmbinare, conform §3.4.1 SR EN 1993-1-8, se încadrează în categoria C – şi

anume îmbinări rezistente la lunecare la starea limit ă ultimă.
• Şuruburi
M2 Coeficient par

par ţţial
ialde
desiguran pentru secsec
γM0 ţăţă
siguran pentru ţiuni din oţnet
ţiunea el; ăegal cu 1,0 suduri şi plăci
, şuruburi,
• Încărcarea:
• Rezistenţa:
FRd Rezistenţa capabilă a îmbinării
n
n
1 Num
Numă ărul
rul rândurilor
rândurilor orizontale
verticale dedeşuruburi
şuruburi
2


Tipul de îmbinare Îmbinare scurtă cu şuruburi pretensionate
Grosimea t1 = 12 mm
Platband 2 Pl 120 x 20 S235

Grosimeaă t2 = 20 mm

Numărul rândurilor de şuruburi n1 =2
Perpendicular pe direc
Numarul rândurilor de şţ iuruburi
a înc ărc ării (2) n2 =2

γM2 = 1,25
γM3 = 1,25

FEd = 350 kN
Conform Tabelului 3.2 din SR EN 1993-1-8, calculul îmbinărilor cu şuruburi pretensionate

se face considerând următoarele componente:
- Fs,Rd Rezistenţa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat
- Fb,Rd Rezistenţa la presiune pe gaur ă
1,2 ⋅ d
0 ≤ e1
1,2 ⋅ 22 = 26,4mm ≤ e1 = 30mm
1,2 ⋅ d
0 ≤ e2
Tab 3.3
2
2,2 ⋅ d 0 ≤ p⋅ 1 =
1,2 22 26,4mm ≤ e = 30mm SR EN
1993-1-8
2,2 ⋅ 22 = 48,4mm ≤ p1 = 60mm
2,4 ⋅ d 0 ≤ p 2
2,4 ⋅ 22 = 52,8mm ≤ p 2 = 60mm
Rezistenţa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat din grupa 10.9 se

determină astfel:
Se calculează for ţa de pretensionare: §3.9.1 SR

EN 1993-
F p ,C = 0,7 ⋅ f ub ⋅ A s = 0,7 ⋅ 1000 ⋅ 245 = 171,5kN 1-8
k s ⋅ n ⋅ µ 1,0 ⋅ 2 ⋅ 0, 5 F 350
s , Rd =
F ⋅ F p ,C = ⋅ 171
,5 = 137,2kN > F 1, Ed = Ed = = 87,5kN
γ M 3 1,25 n 4 §3.9.1 SR
k s = 1,0 EN 1993-
1-8
n = 2 (numărul suprafeţelor de frecare)
= 0,5 (corespunzător unei suprafeţe de frecare de clasă A)
F b , Rd = k 1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t 2 ⋅ f up = 2,12 ⋅ 0,45

⋅ 20 ⋅ 20 ⋅ 360 = 109,9kN > F 1, Ed = 87,5kN Tab 3.4
SR EN
γ M 2 1,25
1993-1-8
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 1 ; 1 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min (0,45; 0,659; 2,22; 1,0 ) = 0,45
⎝ 3d 0 3d 0 4 f up ⎠
⎛ e ⎞
k 1 = min⎜⎜ 2,8 ⋅ 2 − 1,7; 2 ,5 ⎟⎟ = min (2,118; 2,5) = 2,12
⎝ d 0 ⎠
Rezistenţa la întindere în secţiunea netă a platbandelor:
Abrut = t 2 ⋅ b2= 20 ⋅ 120 = 2400mm 2

Anet = Abrut − 2 ⋅ d 0 ⋅ t 2 =
2400 − 2 ⋅ 22 ⋅ 20 = 1520mm2
N u , Rd = min⎜⎜ ; ⎟⎟ EN 1993-
⎝ γ
M 2 γ M 0 ⎠ 1-1
⎛ 0,9 ⋅ Anet ⋅ f u Abrut ⋅ f y ⎞ 0,9 ⋅ 1520 ⋅ 360 2400 ⋅ 235 ⎞
N u , Rd = min⎜⎜ ; ⎟⎟ = min⎛
⎜ ; ⎟
⎝ γ M 2 γ M 0 ⎠ ⎝ 1,25 1,00 ⎠
N u , Rd = min (394;564 ) = 394kN < F Ed = 350kN Relaţie Satisf ăcută

F = min (4 ⋅ F ; 4⋅ F ;N ) = min(548,8; 439,6; 394) = 394kN > F = 350kN
4.4.1.3 Îmbinare lung ă cu şuruburi pretensionate

e1 p1 p1 p1 p1 p1 p1 p1 p1 e1
2
e
FEd FEd
2
p
2
e
0,5 FEd t

1
FEd
t
2
t
1
0,5 FEd
Figura 4.32 Îmbinare lungă cu şuruburi pretensionate
Acest tip de îmbinare, conform §3.4.1 SR EN 1993-1-8, se încadrează în categoria C – şi
anume îmbinări rezistente la lunecare la starea limit ă ultimă.
• Şuruburi:
•FÎnc ărcarea:
Ed For ţa axială transmisă de îmbinare
• Rezistenţa:


Tipul de îmbinare Îmbinare lungă cu şuruburi pretensionate
Grosimea t1 = 16 mm

Grosimea t2 = 30 mm
Rezisten a ultim f = 360 N/mm2
ţ ă up


Distan a de
Limita ţde la ultimul rând de şuruburi la margine
curgere e
f yp
2n = 70 mm
= 235 N/mm²

γM2 = 1,25
γM3 = 1,25

FEd = 1200 kN
Conform Tabelului 3.2 din SR EN 1993-1-8, calculul îmbinărilor cu şuruburi pretensionate

se face considerând următoarele componente:
- Fs,Rd Rezistenţa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat
- Fb,Rd Rezistenţa la presiune pe gaur ă
- Nnet,Rd Rezistenţa la întindere în secţiunea netă a platbandelor

1,2 ⋅ 22 = 26,4mm ≤ e1 = 70mm

1,2 ⋅ d
0 ≤ e2
Tab 3.3
SR EN
1,2 ⋅ 22 = 26,4mm ≤ e 2 = 70mm 1993-1-8
2,2 ⋅ d 0 ≤ p1
2,2 ⋅ 22 = 48,4mm ≤ p1 = 60mm
2,4 ⋅ d 0 ≤ p 2
2,4 ⋅ 22 = 52,8mm ≤ p 2 = 60mm
Rezistenţa de calcul la lunecare a unui şurub pretensionat din grupa 10.9 se

calculează astfel:
Se determina factorul de reducere a for ţei capabile în cazul îmbinărilor lungi.

La îmbinările la care distanţa L j dintre centrele dispozitivelor de fixare de capăt, măsurată
pe direcţia de transmitere a for ţei este mai mare de 15d, for ţa capabilă la forfecare Fv,Rd a §3.8 SR
tuturor dispozitivelor de fixare se reduce prin multiplicare cu un factor de reducere βLf , EN 1993-
determinat de: 1-8
L j − 15 ⋅ d 480 − 15 ⋅ 20
β Lf = 1− = 1 − = 0,955
200 ⋅ d 200 ⋅ 20
L j = 8 ⋅ p1 = 480mm > 15 ⋅ d = 300mm
For ţa de pretensionare de calcul este:
F p ,C = 0,7 ⋅ f ub ⋅ A s = 0,7 ⋅ 1000 ⋅ 245 = 171,5kN §3.9.1 SR
EN 1993-
Rezistenţa de calcul la lunecare este: 1-8
k s ⋅ n ⋅ 1,0 ⋅ 2 ⋅ 0,5

F s , Rd = ⋅ F p ,C ⋅ β Lf = ⋅ 171,5 ⋅ 0,955 = 131kN > F 1, Ed = 66,66kN §3.9.1 SR
γ M 3 1,25 EN 1993-
k s = 1,0 1-8
n = 2 (numărul suprafeţelor de frecare)
= 0,5 (corespunzător unei suprafeţe de frecare de clasă A)
For ţa ce revine unui şurub este:
F Ed 1200
F =

= = 66,66kN
1, Ed
n 18
n – numărul total de şuruburi
k 1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t 2 ⋅ f up Tab 3.4

F b , Rd = ⋅ β Lf SR EN
γ M 2 1993-1-8
2,12 ⋅ 0,45 ⋅ 20 ⋅ 20 ⋅ 360
= ⋅ 0,955 = 104,95kN > F 1, Ed = 66,66kN
1,25
⎛ e1 p1 1 f ub ⎞
α = min⎜ 3d ; 3d − 4 ; f ;1,0 ⎟ = min (0,45; 0,659; 2,22; 1,0 ) = 0,45
b
⎝ 0 0 up ⎠
⎛ e ⎞
k 1 = min⎜⎜ 2,8 ⋅ 2 − 1,7; 2 ,5 ⎟⎟ = min (2,118; 2,5) = 2,12
⎝ d 0 ⎠
Rezistenţa la întindere în secţiunea netă a platbandelor:
A = t ⋅ b = 30 ⋅ 200 = 6000mm 2
brut 2 2
Anet = Abrut − 2 ⋅ d 0 ⋅ t 2 =
6000 − 2 ⋅ 22 ⋅ 30 = 4680mm2
N u , Rd = min⎜⎜ ; ⎟⎟ EN 1993-
⎝ γ
M 2 γ M 0 ⎠ 1-1
⎛ 0,9 ⋅ Anet ⋅ f u Abrut ⋅ f y ⎞ 0,9 ⋅ 4680 ⋅ 360 6000 ⋅ 235 ⎞
N u , Rd = min⎜⎜ ; ⎟⎟ = min⎛
⎜ ; ⎟
⎝ γ M 2 γ M 0 ⎠ ⎝ 1,25 1,00 ⎠
N u , Rd = min (1213;1416 ) = 1213kN > F Ed = 1200kN Relaţie Satisf ăcută

F Rd = min(18 ⋅ F s , Rd ; 18 ⋅ F b , Rd ; N u , Rd ) = min
(2358 ; 1889,1; 1213) = 1213kN > F Ed = 1200kN
o
4.4.1.4 Îmbinare scurt ă între un cornier şi guseu folosind şuruburi nepretensionate

1 1 1
FEd
2
e
2
e
FEd
t

Figura 4.33 Îmbinare scurtă între un cornier şi guseu cu şuruburi nepretensionate
• Şuruburi:
d0 Diametrul nominal al găurii pentru şurub
f u Rezistenţa ultimă oţelului
• Încărcarea:
• Rezistenţa:

Cornier ă L 100x100x10 S235
Guseu Pl 170 x 15 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare scurtă cu şuruburi nepretensionate
Grosimea aripilor t = 10 mm
Lăţimea aripilor b = 100 mm
Poziţia centrului de greutate b1 = 71,8 mm

Grosimea tg = 15 mm
Lăţimea bg = 170 mm


Distanţa de la ultimul rând de şuruburi la margine e22 = 50 mm
γM2 = 1,25

FEd = 120 kN
Rezistenţa capabilă a îmbinării la for ţă axială se calculează ca minimul dintre

- Forfecare în tija şuruburilor
- Presiune pe gaur ă
- Întindere în secţiunea netă şi brută a platbandelor
1,2 ⋅ d
0 ≤ e1
Tab 3.3
1,2 ⋅ 22 = 26,4mm ≤ e1 = 30mm
SR EN
1,2 ⋅ d
0 ≤ e2 1993-1-8
1,2 ⋅ 22 = 26,4mm ≤ e2 = 50mm
2,2 ⋅ d 0 ≤ p1
2,2 ⋅ 22 = 48,4mm ≤ p1 = 60mm
Notă:
Grosimea guseului
grosimea aripii s-a ales
cornierei. astfel
Pentru încât
situa ţia înscare
ă rezulte o grosime
de guseu mai
se prind doumare decât
ă corniere,
atunci grosimea guseului va fi mai mare decât suma grosimilor celor dou ă aripi ale
cornierelor.
Determinarea eforturilor la care sunt supuse şuruburile:
Datorită excentricităţii dată de poziţia şuruburilor faţă de centrul de greutate al secţiunii

cornierei în care acţionează for ţa de întindere, şuruburile sunt solicitate şi de un cuplu de
for ţe perpendiculare pe cornier ă.
FEd
Efortul axial acţionează
e în centrul de greutate al
secţiunii cornierei.
Datorită excentricităţii
dată de poziţia
şuruburilor faţă de
FEd centrul
secţiuniide greutate al
cornierei,
MEd şuruburile sunt solicitate
şi la un moment
încovoietor.
Astfel, din for ţa de

d
E
,
2
întindere şi momentul
F1,Ed F1,Ed F FEd încovoietor, şuruburile
d
MEd
sunt solicitate de eforturi
E
,
orientate pe cele două

2
F
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii direcţii. 85/383
For ţa paralelă cu corniera ce revine unui surub este:

F Ed 120
F 1, Ed = = = 60kN
n 2
For ţa perpendicular ă pe cornier ă ce revine unui surub este:

F Ed ⋅ e 60 ⋅ 21,8
F 2, Ed = p1 = 60 = 21,8kN
For ţa rezultantă ce revine unui surub este:
F 0, Ed = F 12, Ed + F 22, Ed
= 60 2 + 21,8 2 = 63,8kN
Rezistenţa la forfecare a unui şurub M20 cu un plan de forfecare este:
α v ⋅ A ⋅ f ub 0,6 ⋅ 245 ⋅ 800 Tab 3.4

F v , Rd = = = 94,08kN > F 0, Ed = 63,8kN SR EN
γ M 2 1,25 1993-1-8
Rezistenţa la presiune pe gaur ă a unui şurub M20 pe aripa de 10 mm grosime este:
k 1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t 2 ⋅ f up 2,5 ⋅ 0,45 ⋅ 20 ⋅ 10 ⋅ 360 Tab 3.4
F b , Rd = = = 64,8kN > F 0, Ed = 63.8kN SR EN
γ M 2 1,25
1993-1-8
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 1 ; 1 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min (0,45; 0,9125; 2,22; 1,0) = 0,45
⎝ 3d 0 3d 0 4 f up ⎠
⎛ e ⎞
k 1 = min⎜⎜ 2,8 ⋅ 2 − 1,7; 2,5 ⎟⎟ = min(4,66; 2,5) = 2,5
⎝ d 0 ⎠
For ţa capabilă a cornierei se determină astfel:
Abrut = 1920mm 2
§6.2.3 SR
Anet = Abrut − d 0 ⋅ t = 1920 − 22 ⋅10 = 1700mm 2 EN 1993-
1-1
⎛ 0,9 ⋅ Anet ⋅ f u Abrut ⋅ f y ⎞
N u , Rd = min⎜⎜ ; ⎟⎟
⎝ γ M 2 ⎠ γ M 0
⎛ 0,9 ⋅ Anet ⋅ f u Abrut ⋅ f y ⎞ 0,9 ⋅ 1700 ⋅ 360 1920 ⋅ 235 ⎞
N u , Rd = min⎜⎜ ; ⎟⎟ = min⎛
⎜ ; ⎟
⎝ γ M 2 γ M 0 ⎠ ⎝ 1,25 1,00 ⎠
N u , Rd = min (440,6;451, 2) = 440,6kN > F Ed = 120kN Relaţie Satisf ăcută

F Rd = min (2 ⋅ F v , Rd ; 2 ⋅ F b, Rd ; N u , Rd ) = min
(188,16 ; 129,6; 440,6) = 129,6kN > F Ed = 120kN
Verificare Satisf ăcută
4.4.2 Îmbinări sudate simple
4.4.2.1 Îmbinare sudată între cornier şi guseu cu sudur ă simetrică (cordoane cu grosime

egală) paralelă cu for ţa de tracţiune
Îmbinare supusă la efort axial. Tendinţa generală în practică este de a utiliza cordoane

de sudur ă cu lungimi egale.
ss
2 FEd
b
1
b
a
lsi
FEd
t

Figura 4.34 Îmbinare cu sudur ă de colţ paralelă cu direcţia for ţei
• Sudura:
lss Lungimea cordonului de sudur ă superior
lsi Lungimea cordonului de sudur ă inferior
βw Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenţei sudurii
t Grosimea guseului
b1 Distanţa de la centrul de greutate al cornierei la talpă
b2 Distanţa de la centrul de greutate al cornierei la faţa exterioar ă a tălpii
• Încărcarea:

Configuraţia Îmbinare sudată
Corniera L100x100x10 S235
Grosimea t = 10 mm
Lăţimea b = 100 mm
Limita de curgere f yc = 235 N/mm2
Rezistenţa ultimă f uc = 360 N/mm2
Grosimea t = 15 mm
γM2 = 1,25
Sudura Sudur de col

Grosimea cordonului de sudur ă a ă= 7 mmţ
Lungimea cordonului de sudur ă superior lss = 120 mm
Lungimea cordonului de sudur ă inferior lsi = 120 mm

FEd = 240 kN
For ţele ce sunt preluate de cordoanele de sudur ă se determina prin scrierea

ecuaţiilor de echilibrului, faţă de punctul O i şi respectiv O s, între momentul produs
de for ţa axială ce acţionează in centrul de greutate al cornierei şi momentul dat de
for ţa preluată de cordonul de sudur ă.
Fs,Ed
2 FEd
b
1
b
Oi
Os
2
b FEd
1
b
Fi,Ed

F S , Ed ⋅ (b1 + b2 ) = b1 ⋅ F Ed

F i , Ed ⋅ (b1 + b2 ) = b2 ⋅ F Ed
For ţa ce revine cordonului superior este:

b1 71,8
F = ⋅ F = ⋅ 240 = 172,32kN
For ţa ce revine cordonului inferior este:
b2 28,2
F i , Ed = ⋅ F Ed = ⋅ 240 = 67,68kN
b1 + b2 71,8 + 28,2
Tensiunile de pe aria sec ţiunii sudurii de colţ superioare date de for ţa FEd sunt:
F S , Ed 172320 N

σ  , F = = = 205
S , Ed
a ⋅ l ss 7 ⋅120 mm 2
Tensiunile de pe aria sec ţiunii sudurii de colţ superioare date de for ţa FEd sunt:
F I , Ed 67680 N

σ  , F = = = 80,57
I , Ed
a ⋅ l si 7 ⋅ 120 mm 2
Verificarea cordoanelor de sudur ă:
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenţei sudurii, conform Tabelului 4.1 SR EN

1993-1-8 pentru oţel S235, este: Tab 4.1
SR EN
1993-1-8
β w = 0,8
Cordonul superior:
N f u 360 N §4.5.3 SR
σ  , F = 205 2
≤ = = 208 2

EN 1993-
S , Ed
mm 3 ⋅ β w ⋅ γ M 2 3 ⋅ 0,8 ⋅1,25 mm
1-8
Cordonul inferior:
N f 360 N
σ  , F I , Ed = 80,57 ≤ u
= 3 ⋅ 0,8 ⋅1,25 =
mm 2 208 mm 2
3 ⋅ β w ⋅ γ M 2
Relaţie Verificată
4.4.2.2 Îmbinare sudată între cornier şi guseu cu suduri ne-simetrice (lungimi diferite ale

cordoanelor de sudur ă) paralele cu for ţa de tracţiune.
Exemplul este gândit ca alternativă a celui precedent, în care se încearcă

optimizarea lungimilor inferioare i superioare ale cordoanelor de sudur pentru
preluarea for ţei axiale F Ed transmise
ş mai departe guseului. ă
lss
a
2 FEd
b
1
b
a
lsi
FEd
t

• Sudura:
lss Lungimea cordonului de sudur ă superior
lsi Lungimea cordonului de sudur ă inferior
t Grosimea guseului
b1 Distanţa de la centrul de greutate al cornierei la talpă
b2 Distanţa de la centrul de greutate al cornierei la faţa exterioar ă a tălpii
• Încărcarea:
MEd Momentul încovoietor ce acţionează asupra îmbinării


Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudur ă de colţ simetrică
Grosimea t = 10 mm
Lăţimea b = 100 mm

Grosimea t = 15 mm
Coeficien i de siguran
γM2 ţ
= 1,25 ţă
Sudura Sudur ă de colţ
Grosimea cordonului de sudur ă a = 7 mm
Lungimea cordonului de sudur ă lss = valoare de determinat
Lungimea cordonului de sudur ă lsi = valoare de determinat

FEd = 240 kN
For ţele ce sunt preluate de cordoanele de sudur ă se determina prin scrierea

ecua ţiilor
de for de echilibrului,
ţa axială ce acţioneazfaţă decentrul
ă in punctuldeO greutate
i şi respectiv O s, între momentul produs
al cornierei şi momentul dat de
for ţa preluată de cordonul de sudur ă.
Fs,Ed
2 FEd
b
1
b
Oi
Os
2 FEd
b
1
b
Fi,Ed

F S , Ed ⋅ (b1 + b2 ) = b1 ⋅ F Ed
F i , Ed ⋅ (b1 + b2 ) = b2 ⋅ F Ed
Determinarea eforturilor ce revin cordoanelor de sudur ă
For ţa ce revine cordonului superior este:

b1 71,8
F S , Ed = ⋅ F Ed = ⋅ 240 = 172,32kN
b1 + b2 71,8 + 28,2
For ţa ce revine cordonului inferior este:

b2 28,2
F i , Ed = ⋅ F Ed = ⋅ 240 = 67,68kN
b1 + b2 71,8 + 28,2
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenţei sudurii, conform Tabelului 4.1 SR EN

1993-1-8 pentru oţel S235, este:
Tab 4.1
SR EN
β w = 0,8 1993-1-8
Determinarea lungimii minime a cordonului de sudur ă superior
F S , Ed f u §4.5.3 SR

σ  , F = ≤ EN 1993-
S , Ed
a ⋅ l ss 3 ⋅ β w ⋅ γ M 2
1-8
F S , Ed ⋅ 3 ⋅ β w ⋅ γ M 2 172320 ⋅ 3 ⋅ 0,8 ⋅1,25
l ss = = = 118,4mm
a ⋅ f u 7 ⋅ 360
Determinarea lungimii minime a cordonului de sudur ă inferior
F I , Ed f u §4.5.3 SR

σ  , F = ≤ EN 1993-
I , Ed
a ⋅ l si 3 ⋅ β w ⋅ γ M 2
F I , Ed ⋅ 3 ⋅ β w ⋅ γ M 2 67680 ⋅ 3 ⋅ 0,8 ⋅1,25 1-8
l si = = = 46,5mm
a ⋅ f u 7 ⋅ 360
Valorile alese ale lungimilor sudurii de şantier, considerând partea de început şi de sfâr şit
a cordonului de sudur ă, sunt:
- lss = 135 mm
- lsi = 60 mm
4.4.2.3 Îmbinare sudată paralel cu for ţa de tracţiune

Îmbinare sudată tipică solicitată la efort axial şi moment încovoietor.

ls1
a
FEd
MEd
2
t FEd
1
t
MEd
Notă: Cazul este identic cu aplicarea unei for ţe excentrice în nod, cu M Ed =F Ed ·e
• Sudura:
las Grosimea cordonului de sudur ă

Lungimea
t Grosimea platbandelor
• Încărcarea:

Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudur ă de colţ paralelă cu direcţia for ţei

Grosimea t2 = 15 mm
Rezistenţa ultimă f uc = 360 N/mm
γM2 = 1,25

Lungimea cordonului de sudur ă ls1 = 120 mm
For ţa şi momentul transmis de îmbinare

F = 100 kN
MEd
Ed = 10 kNm
Rezistenţa capabilă a îmbinării
Rrezistenta de calcul a unei suduri de colţ trebuie să satisfacă următoarele două condiţii:
f u §4.5.3 SR
σ ⊥2 + 3 ⋅ (τ ⊥2 + τ 2 ) ≤ EN 1993-
β w ⋅ γ M 2
1-8
f u
σ ⊥ ≤ 0,9 ⋅
γ M 2
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenţei sudurii este: Tab 4.1

SR EN
β w = 0,8 1993-1-8
Tensiunile de pe aria sec ţiunii sudurii de colţ date de for ţa F Ed sunt:
σ ⊥ = 0
τ ⊥ = 0
F Ed 100000 N
τ = = = 59,5
 , F
Ed
2 ⋅ a ⋅ l s1 2 ⋅ 7 ⋅ 120 mm 2
Tensiunile de pe aria secţiunii sudurii de colţ date de momentul încovoietor M Ed

sunt:
σ ⊥ = 0 τ ⊥ = 0
M Ed
b1 M Ed 10 ⋅10 6 N
τ  , M = = = = 99,2
Ed
a ⋅ l s1 a ⋅ l s1 ⋅ b1 7 ⋅120 ⋅120 mm 2
Tensiunea dată de for ţă şi moment este:

N
τ = τ + τ = 59,5 + 99,2 = 158,7
Verificare
f u 360 N

σ ⊥ = 0 ≤ 0,9 ⋅ = 0,9 ⋅ = 259 §4.5.3 SR
γ M 2 1,25 mm 2
EN 1993-
f u 1-8
σ ⊥2 + 3 ⋅ (τ ⊥2 + τ 2 ) ≤
β w ⋅ γ M 2
N 360 N
(
0 2 + 3 ⋅ 0 2 + 158,7 2 = 274 ) ≤ = 360
mm 2 0,8 ⋅ 1,25 mm 2
Relaţiile Verifică
4.4.2.4 Îmbinare sudat ă perpendicular ă pe for ţ a de trac ţ iune
Dispoziţie identică cu cea precedentă, cordonul de sudur ă este situat doar la capătul
elementului. a
2
FEd
s
l
MEd
2
t FEd
1
t
Ed
Figura 4.37 Îmbinare cu sudur ă de colţ perpendicular ă for ţei
• Sudura:
ls Lungimea cordonului de sudur ă
•FÎnc ărcarea:
Ed For ţa axială transmisă de îmbinare

Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudur ă de colţ perpendicular ă for ţei
Grosimea t1 = 18 mm
Lăţimea b1 = 170 mm 2
Limita de curgere f yp = 235 N/mm
2

Grosimea t2 = 15 mm
γM2 = 1,25

FEd = 100 kN
MEd = 1 kNm
Rezistenţa capabilă a îmbinării
Rezistenta de calcul a unei suduri de colţ trebuie să satisfacă următoarele două condiţii:
f u
σ ⊥2 + 3 ⋅ (τ ⊥2 + τ 2 ) ≤ §4.5.3 SR
β w ⋅ γ M 2
EN 1993-
f u 1-8
σ ⊥ ≤ 0,9 ⋅
γ M 2
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenţei sudurii este:

Tab 4.1
β = 0,8
w
SR EN
1993-1-8
Tensiunile de pe aria secţiunii sudurii de colţ date de for ţa FEd se determină prin
scrierea ecuaţiilor de echilibru pe direcţia orizontală şi verticală
σ ⊥ ⋅ cos 45
=
τ ⊥ ⋅ sin 45 → σ ⊥ = τ ⊥ (din suma de proiecţii pe verticală)
(σ ⊥ ⋅ sin + τ ⊥ ⋅ cos 45) ⋅ a ⋅ l s

45 2 = F Ed (din suma de proiecţii pe orizontală)
2 2 F Ed
(σ ⊥ ⋅ + τ ⊥ ⋅ )= iar σ ⊥ = τ ⊥
2 2 a ⋅ l s 2
σ ⊥ 2 2 F
⋅ = ⋅ Ed σ ⊥ τ
→ ⊥ = = F Ed
2 a l s 2 a ⋅ l s 2 ⋅ 2 97/383
F Ed 100000 N

σ ⊥, F Ed = = = 84
a ⋅ l s 2 ⋅ 2 7 ⋅120 ⋅ 2 mm 2
F Ed 100000 N
τ ⊥ , F Ed = = = 84
a ⋅ l s 2 ⋅ 2 7 ⋅120 ⋅ 2 mm 2
τ  = 0
Tensiunile de pe aria secţiunii sudurii de colţ date de momentul încovoietor M Ed

sunt:
M Ed 1 ⋅ 10 6 120 N

σ ⊥, M Ed = ⋅ z = ⋅ = 59,5
I 1008000 2 mm 2
M Ed 2 ⋅ 10 6 120 N
τ ⊥ , M Ed = ⋅ z = ⋅ = 59,5
I 1008000 2 mm 2
τ  , M =0
Ed
3 3
I = a ⋅ l s 2 120 = 1008000mm 4

= 7 ⋅12
12
Tensiunea dată de for ţă şi moment este:
N
σ ⊥ = σ ⊥ , F + σ
⊥ , M = 84 + 59,5 = 143,5
Ed Ed
mm 2
N
τ ⊥ = τ ⊥ , F + τ ⊥, M = 84 + 59,5 = 143,5
Ed Ed
mm 2
τ  = 0
Verificare
f u
σ ⊥2 + 3 ⋅ (τ ⊥2 + τ 2 ) ≤
β w ⋅ γ M 2
N 360 N
143,5 2 + 3 ⋅ (143,5 2 + 0 2 ) = 287 < = 360
mm 2
0,8 ⋅ 1,25 mm 2 §4.5.3 SR
EN 1993-
f u 1-8
σ ⊥ ≤ 0,9 ⋅
γ M 2
σ ⊥ = 143,5 N < 0,9 ⋅ 360 = 259,2 N

mm 2 1,25 mm 2
Relaţiile Verifică
4.4.2.5 Îmbinare sudat ă pe contur
Dispoziţie identică cu cea precedentă, cordonul de sudur ă este situat însă pe contur.

a ls1 a
2
FEd
s
l
MEd
2
t FEd
1
t

Figura 4.38 Îmbinare cu sudur ă de colţ pe contur
• Sudura:
• Încărcarea:
F Ed
MEd For
ţa axialăîncovoietor
Momentul transmisă de îmbinare
ce ac ţionează asupra îmbinării

Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudur ă de colţ pe contur
Grosimea t1 = 18 mm
L ăţimea
Limita de curgere b
f
1 = 170 N/mm
= 235
mm 2 99/383
yp
Grosimea t2 = 15 mm
γM2 = 1,25


FEd = 100 kN
MEd = 10 kNm
Determinarea rezistenţei capabile a îmbinării
Rezistenţa de calcul a unei suduri de col ţ trebuie să satisfacă următoarele două condiţii:
σ ⊥2 + 3 ⋅ (τ ⊥2 + τ 2 ) ≤

f u

§4.5.3 SR
β w ⋅ γ M 2 EN 1993-
f u 1-8
σ ⊥ ≤ 0,9 ⋅
γ M 2
Factorul de corelare pentru evaluarea rezistenţei sudurii este:

Tab 4.1
β w = 0,8 SR EN
1993-1-8
Calculul sudurii paralele cu direcţia for ţei
Tensiunile de pe aria sec ţiunii sudurii de colţ date de for ţa FEd sunt:
σ ⊥ = 0
τ ⊥ = 0
F Ed 100000 N
τ  , F Ed = 2 ⋅ a ⋅ l s1 = 2 ⋅ 7 ⋅ 120 = 59,5 mm 2
Tensiunile de pe aria sec ţiunii sudurii de colţ date de momentul încovoietor MEd sunt:
dmin dmax
G MEd
=43
dmax=106,5 mm
dmin=80,3 mm
M d max 10 ⋅ 10 6 106,5 N

σ ⊥ , M = τ ⊥ , M = Ed ⋅ ⋅ cos θ = ⋅ ⋅ cos 43 = 37,78
Ed Ed
I x + I y 2 14577555 2 mm 2
M Ed d max 10 ⋅ 10 6 106,5 N
τ  , M = ⋅ ⋅ sin θ = ⋅ ⋅ sin 43 = 35,2
Ed
I x + I y 2 14577555 2 mm 2
Suma tensiunilor date de for ţă şi moment sunt:

N
σ ⊥ , M = τ ⊥ , M = 37,78 2

Ed Ed
mm
N
τ  = τ  , F + τ
 , M
= 37,78 + 35,2 = 73
Ed Ed
mm 2
Verificarea tensiunilor:
f u §4.5.3 SR
σ ⊥2 + 3 ⋅ (τ ⊥2 + τ 2 ) ≤ EN 1993-
β w ⋅ γ M 2
1-8
37,78 2 + 3 ⋅ (37,78 2 + 73 2 ) = 195,5 N ≤ 360 = 360 N
mm 2 0,8 ⋅ 1,25 mm 2
f u
σ ⊥ ≤ 0,9 ⋅
γ M 2
N f u 360 N
σ ⊥ = 37,78 2
< 0,9 ⋅ = 0,9 ⋅ = 259,2
mm γ M 2 1,25 mm 2
Verificare satisf ăcută
Calculul sudurii perpendiculare pe direcţia for ţei
Tensiunile de pe aria secţiunii sudurii de colţ date de for ţa FEd se determină prin

scrierea ecuaţiilor de echilibru pe direcţia orizontală şi verticală
σ ⊥ ⋅ cos 45
=
τ ⊥ ⋅ sin 45 → σ ⊥ = τ ⊥ (din suma de proiecţii pe verticală)
(σ ⊥ ⋅ sin + τ ⊥ ⋅ cos 45) ⋅ a ⋅ l s

45 2 = F Ed (din suma de proiecţii pe orizontală)
2 2 F Ed
(σ ⊥ ⋅ + τ ⊥ ⋅ )= iar σ ⊥ = τ ⊥
2 2 a ⋅ l s 2
2 2 F Ed F Ed
σ ⊥ ⋅ = → σ ⊥ = τ ⊥ =
2 a ⋅ l s 2
a ⋅ l s 2
⋅ 2
F Ed 100000 N

σ ⊥ , F Ed = = = 84
a ⋅ l s 2 ⋅ 2 7 ⋅ 120 ⋅ 2 mm 2
F Ed 100000 N
τ ⊥ , F Ed = = = 84
a ⋅ l s 2 ⋅ 2 7 ⋅ 120 ⋅ 2 mm 2
τ  = 0
Tensiunile din sudura de colţ date de momentul încovoietor MEd sunt:
dmin dmax
=43
G MEd
=57
dmax=106,5 mm
dmin=80,3 mm

M Ed d min 10 ⋅ 10 6 80,3 N
σ ⊥ , M Ed = ⋅ ⋅ sin γ = ⋅ ⋅ sin 57 = 32,66
I x + I y 2 14577555 2 mm 2
M Ed d min 10 ⋅ 10 6 80,3 N
τ ⊥ , M Ed = ⋅ ⋅ sin γ = ⋅ ⋅ sin 57 = 32,66
I x + I y 2 14577555 2 mm 2
M Ed 10 ⋅ 10 6 N
τ  , M = ⋅ d min ⋅ cos γ = ⋅ 80,3 ⋅ cos 57 = 21,21
Ed
I x + I y 14577555 mm 2
Suma tensiunilor date de for ţă şi moment sunt:
N
σ ⊥ = σ ⊥ , F + σ
⊥ , M = 84 + 32,66 = 116,66
Ed Ed
mm 2
N
τ ⊥ = τ ⊥ , F + τ ⊥,M = 84 + 32,66 = 116,66
Ed Ed
mm 2
N
τ  =
τ
 , M Ed = 21,21
mm 2
Verificarea tensiunilor:
f u
σ ⊥2 + 3 ⋅ (τ ⊥2 + τ 2 ) ≤ §4.5.3 SR
β w ⋅ γ M 2 EN 1993-
N 360 N 1-8
116,66 2 + 3 ⋅ (116,66 2 + 21,212 ) = 265,77 ≤ = 360
mm 2 0,8 ⋅ 1,25 mm 2
f u
σ ⊥ ≤ 0,9 ⋅
γ M 2
N f u 360 N
σ ⊥ = 116,66 2
< 0,9 ⋅ = 0,9 ⋅ = 259,2 2

mm γ
M 2 1,25 mm
Verificare satisf ăcută
4.4.2.6 Îmbinare sudat ă cap la cap înclinat ă faţ a de direc ţ ia for ţ ei
FEd b s

l
FEd
t
=
FEd a FEd
t

Figura 4.39 Îmbinare cu sudur ă cap la cap inclinată faţa de direcţia for ţei
Notă: S-a ales o sudur ă cap la cap cu prelucrarea în V a secţiunilor şi penetrare
completă
• Sudura:
• Încărcarea:
Principalele
Configuraţia componente ale îmbinÎmbinare
ării sudată
Tipul de îmbinare Îmbinare cu sudur ă cap la cap inclinată
Grosimea t1 = 20 mm

Grosimea t = 20 mm
γM0 = 1,00
γM2 = 1,25
Sudura Sudur ă cap la cap înclinată

Lungimea cordonului de sudur ă ls = 140 mm
Unghiul θ = 60o

FEd = 500 kN
Rezistenţa capabilă a îmbinării sudate
Conform 4.7.1 SR EN 1993-1-8, rezistenţa de calcul a sudurilor cap la cap cu p ătrundere §4.7.1 SR
completă se ia egală cu rezistenţa de calcul a celei mai slabe piese îmbinate. EN 1993-
1-8
FEd w
FEd

Figura 4.40 Tensiunile normale şi tangenţiale ce se formează în sudura înclinată
Tensiunea normală:
F Ed ⋅ sin θ 500000 ⋅ sin 60 N

σ ⊥ = = = 154,6
a ⋅ l s 20 ⋅ 140 mm 2
Tensiunea tangenţială:
F Ed ⋅ cos θ 500000 ⋅ cos 60 N

τ II = = = 89,3
a ⋅ l s 20 ⋅ 140 mm 2
Verificarea tensiunii rezultante:

§4.5.3 SR
f u EN 1993-
σ w = 2
σ ⊥ + 3 ⋅ τ  ≤
2

β w ⋅ γ M 2 1-8
N f u 360 N
σ w = 154,6 2 + 3 ⋅ 89,3 2 = 218,7 ≤ = = 360
mm 2
β w ⋅ γ M 2 0,8 ⋅ 1,25 mm 2
Relaţie Verificată
Verificare platbenzii în secţiunea brută

§6.2.3 SR
A ⋅ f
y 20 ⋅ 120 ⋅ 235 EN 1993-
Rd = = = > =
F 564kN F 500kN Relaţie Verificată 104/383
Ed 1-1
γ 1,0
4.4.3 Îmbinare cu plac ă de capăt redusă (ECCS 126, 2009)
Principalele elemente componente ale unei îmbinări cu placă de capăt redusă,

prezentate în Figura 4.41, sunt: placa de cap ăt, sudura de colţ realizată pe ambele laturi
ale inimii grinzii şi două rânduri verticale simple (Figura 4.41-b) sau duble de şuruburi
(Figura 4.41-c). Placa este sudată pe elementul rezemat (grinda) şi înşurubată pe
elementul de reazem (grindă sau stâlp).
Tipologia se întâlneşte la îmbinările grinzilor secundare, sau principale considerate cu
rezemare articulată pe stâlp. Încărcările preponderente provin din efortul de forfecare şi
eventual din cel axial.
Elementul de
reazem Rand vertical
Placa
simplu de
de capat
suruburi
VEd
Elementul Rand vertical
rezemat Sudura dublu de suruburi
de colt
a) b)
Figura 4.41: Îmbinare cu placă de capăt redusă
4.4.3.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. Nota ţ ii generale
• Şuruburi:
f u,b
y,b Rezisten
Limita deţacurgere
ultimă aa unui şurub
• Sudura:
• Elementul rezemat şi de reazem:

t Grosimea plăcii suport (tcf şi tcw pentru talpa şi inima stâlpului, respectiv tbw pentru
inima grinzii rezemate)
Ab,v Aria brută de forfecare a grinzii rezemate
Ab,v,net Aria de forfecare netă a grinzii rezemate
f f u Rezisten
Limita deţacurgere
ultimă aa ooţţelului
elului
y
• Încărcarea:
VEd For ţa tăietoare aplicată în nod
• Rezistenţa:
VRd Rezistenţa capabilă la tăiere a nodului
Fv,Rd Rezistenţa capabilă de calcul la tăiere
- Verificarea condiţiei de rotire şi ductilitate (1)

- Verificarea la for ţă tăietoare (2)
- Verificarea la întindere (3)
Notaţii specifice îmbinării cu placă de capăt redusă
t p 2
p e2,c
a 1
e a
1
p
p
h
VEd 1
p
1
e
m p e2
n2 = 2
Figura 4.42: Notaţii specifice îmbinării cu placă de capăt redusă
hp Înălţimea plăcii de capăt

tp Grosimea plăcii de capăt
Av Aria brută de forfecare a plăcii de capăt
Av,net Aria netă de forfecare a pl ăcii de capăt
f yp Limita de curgere a oţelului

n21
e Numărul
Distan rândurilor verticale
ţa longitudinal ă până lademargine
şuruburi
mp Distanţa între şuruburi şi mrginea cordonului de sudur ă dintre placa de capăt şi
inima grinzii (conform SR EN 1993 – Partea 1.8)

Configuraţia Îmbinare între capătul grinzii şi talpa stâlpului
Stâlpul HEA 240 S235
Grinda IPE 330 S235
Tipul
Placade
deîmbinare
capăt Îmbinare cu plac
Pl 210 x 190 x 15ă de capăt
S235
Înălţimea secţiunii h = 230 mm
Grosimea inimii tcw = 7,5 mm
Lăţimea tălpii bc = 240 mm
Grosimea tălpii tcf = 12 mm
Raza de curbur ă r = 21 mm
Aria secţiunii A = 7680 mm2
Momentul de iner ţie I = 77630000 mm4
Rezistenţa ultimă f uc = 360 N/mm

Grosimea inimii tbw = 7,5 mm
Lăţimea tălpii bb = 160 mm
Grosimea tălpii tbf = 11,5 mm
Limita de curgere f yb = 235 N/mm22
Rezistenţa ultimă f ub = 360 N/mm
Placa de capăt Pl 210 x 190 x 15 S235

Înălţimea hp = 210 mm
Lăţimea bp = 190 mm
Grosimea tp = 15 mm
Decalajul vertical gv = 65 mm
Direc ia înc rc rii (1)

Număţ rul rândurilor
ă ă de şuruburi n1 =3
Distanţa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p1[1] = 60 mm

Distanţa deăla
(corespunz torultimul rând de şuruburi la margine
tălpii stâlpului) e2c = 70 mm

Sudura
Grosimea cordonului de sudur ă aw = 5 mm
Lungimea sudurii lw = 210 mm
γM0 = 1.00
γM2 = 1.25
For ţa tăietoare aplicată

VEd = 175 kN
(1) Cerinţe de ductilitate şi rotire
Verificarea cerinţei de rotire suficientă

Notă: Cerinţa nu este prezentă în EC3 dar reprezintă condiţia pentru realizarea unei
capacităţi de rotire a îmbinării articulate. Practic se evită contactul tălpii inferioare a grinzii
Recommendations for the Design of Simple Joints in Steel Structures, ECCS 2006).
hp ≤ db
hp = 210 mm
db = h – 2 tbf – 2 r = 330 - 2·11,5 - 2·18 = 271 mm
→ Relaţie verificată
φdisponibil > φnecesar presupunem că cerinţa este îndeplinită
Cerinţe de ductilitate
Notă: Cerinţa de ductilitate se refer ă la evitarea cedării şuruburilor datorită for ţelor de
tracţiune. Această cerinţă nu este prezentă în EC3, însă este tratată în European
Recommendations for the Design of Simple Joints in Steel Structures, ECCS 2006.
d f yp
≥ 2,8
t p f ub
d/tp = 1,333
f yp/f ub = 0,293
1,333 > 0,82 → Relaţie verificată
a ≥ 0,4 ⋅ t bw ⋅ β w ⋅ 3 ⋅ f ybw ⋅ γ M 2 = 3,39 mm

f ubw γ M 0
tbw = 7,5 mm
f ybw = 235 N/mm2
f ubw = 360 N/mm2
βw = 0,8
a = 5 mm → Relaţie verificată
(2) Rezistenţa îmbinării la forfecare
Verificarea forfecării în tija şuruburilor
VRd 1 = n·Fv,Rd = 564,5 kN
n = 6 (numărul total de şuruburi)

Rezistenţa de forfecare a unui şurub, Fv,Rd:
Tab 3.4
Fv,Rd= αv ·A· f ub / γM2 = 94,08 kN SR EN
1993-1-8
αv = 0,6
A = 245 mm2
f ub = 800 N/mm2
unde A poate fi luată ca şi aria rezistentă a unui şurub As
Rezistenţa la presiune pe gaur ă în placa de capăt
În mod conservativ §3.7 (1)

VRd 2 = n·Fb,Rd = 842,4 kN SR EN
1993-1-8
Dar în cazul cand Fv,Rd ≥ Fb,Rd, atunci:
VRd 2 = ∑ Fb,Rd
n=6
Rezistenţa la presiune pe gaur ă a unui şurub, Fb,Rd este dată de:
1 k ⋅ α ⋅ d ⋅ t
b p up ⋅ f
2,5 0,65
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii ⋅ ⋅ 20 ⋅ 15 ⋅ 360 Tab 3.4
108/383
F b,Rd = = = 140,4 kN SR EN
γ 1,25
d = 20 mm
tp = 15 mm
f up = 360 N/mm²
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 1 ; 1 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min(0,68; 0,65; 2,2; 1,0) = 0,65
⎝ 3d 0 3d 0 4 f up ⎠
k 1 = min⎛ e2 − 1,7;2,5 ⎞⎟ = min(4,6; 2,5) = 2,5
⎜ 2,8 d
⎝ 0 ⎠
Rezistenţa la presiune pe gaur ă în talpa stâlpului
VRd 3 = n·Fb,Rd = 684,3 kN
n=6
Rezistenţa la presiune pe gaur ă a unui şurub, Fb,Rd se calculează cu:
k 1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t cf ⋅ f ucf 2,5 ⋅ 0,66 ⋅ 20 ⋅ 12 ⋅ 360 Tab 3.4
F b,Rd = = = 114,05 kN SR EN
γ M2 1,25 1993-1-8
d = 20 mm
tp = 12 mm
f up = 360.00 N/mm²
⎛ p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 1 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min (0,66; 2,22; 1,0 ) = 0,66
⎝ 3d 0 4 f uc ⎠
⎛ e ⎞
k 1 = min ⎜⎜ 2,8 2c − 1,7;2,5 ⎟⎟ = min(7,2; 2,5) = 2,5
⎝ d 0 ⎠
Rezistenţa la forfecare a pl ăcii de capăt în secţiunea brută
2h pt p f yp 2 ⋅ 200 ⋅15 235 §6.2.6 SR

VRd 4 = = = 640,995 kN EN 1993-
1,27 3γ M 0 1,27 3 ⋅1,0 1-1
Notă: Coeficientul 1,27 ia în considerare reducerea rezisten ţei la forfecare, datorită
prezenţei momentului încovoietor ce acţionează transversal pe placa de capăt. Afectarea
rezistenţei la forfecare cu acest coeficient este tratată în Application Of The Component
Method - CIDECT 2005.
Rezistenţa la forfecare a pl ăcii de capăt în bloc (secţiunea prin găuri)
V Rd 6 = 2V eff , Rd = 2·327 = 654 kN
Din §3.10.2 EN1993-1-8: §3.10.2

SR EN
1,36·p2 = 136 mm → hp > 1,36 p2 1993-1-8
n1=3 → n1 > 1
f up Ant f yp Anv 360 ⋅ 345 235 ⋅1650
V eff , Rd = V eff ,1, Rd = + = + = 327kN
γ M 2 3γ M 0 1,25 3 ⋅1,0
Ant reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de

A
nt p 2 ⎜ e − d 0 ⎞⎟ = 15⎛
= t ⎛ ⎜ 45 − 22 ⎞⎟ = 345mm 2
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
Anv reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de

Anv = t p h p −
e1 − (n1 − 0,5 )d 0
= 15 ⋅ (210 − 45 − (3 − 0,5) ⋅ 22) = 1650mm 2
Rezistenţa la încovoiere transversală a plăcii de capăt
VRd 7 = ∞
hp = 210 mm
1,36·p2 = 136 mm → hp > 1,36·p2
Rezistenţa la forfecare a inimii grinzii

§6.2.6 SR
Din §6.2.6 (2) EN1993-1-1: EN 1993-
f yb1 1-1
V Rd 8 = Av
3γ M 0
Pentru aria de forfecare Av, paragraful §6.2.6 (3) nu tratează in mod particular cazul unei
plăci rectangulare. Însă, conform cazului (c) din §6.2.6 (3), este rezonabil s ă se aplice
factorul 0,9 ariei inimii grinzii conectate la placa de capăt. Prin urmare:
Av = 0 ,9h p t wb1 = 0,9 ⋅ 210 ⋅ 7, 5 = 1417,5mm 2
f yb1 235
V Rd 8 = 0,9h pt wb1 = 1417
,5 = 192kN
3γ M 0 3 ⋅1,0
Rezistenţa îmbinării la forfecare este minimul dintre urm ătoarele componente:

- Forfecare în tija şuruburilor (VRd 1 = 564,5 kN)
- Presiune pe gaur ă în placa de cap ăt (VRd 2 = 842,4 kN)
- Presiune pe gaur ă în talpa stâlpului (VRd 3 = 684,3 kN)
- Forfecare a plăcii de capăt în secţiunea brută (VRd 4 = 641 kN)
- Forfecare a plăcii de capăt în bloc (VRd 5 = 654 kN)
- Încovoierea transversală a plăcii de capăt (VRd 7 = ∞)
- Forfecarea inimii grinzii (VRd 8 = 192)
Rezistenţa nodului la forfecare VRd = 192 kN

Modul de cedare: Forfecare în inima grinzii
Verificarea
For ţa tăietoare de calcul: VSd = 175 kN

For ţa tăietoare capabilă: VRd = 192 kN Relaţie verificată
(3) Rezistenţa îmbinării la întindere

Rezistenţa şuruburilor la întindere
N Rd,u1 =
nF t , Rd ,u = 6·160 = 960 kN
Tab 3.4
k 2 f ub A s 0,9 ⋅ 800 ⋅ 245 SR EN
F t , Rd ,u = = = 160kN 1993-1-8
γ M ,u 1,1
k2 = 0,9
γM,u = 1,1
Rezistenţa la încovoiere a plăcii de capăt
NRd,u,2 = min(FRd,u,ep1; FRd,u,ep2) = 595 kN
Conform §6.2 din EN 1993-1-8

F Rd ,u ,ep1 = F T ,1, Rd =
(8n p − 2ew ) M pl ,1, Rd ,u
Pentru modul 1: = 461 kN Tab 6.3
p p
2m n − e (m + n )w p p
SR EN
2 M pl , 2, Rd ,u + n p ∑ F t , Rd ,u 1993-1-8
Pentru modul 2: F Rd ,u ,ep 2 = F T , 2, Rd = = 595 kN
m p + n p
np = min (e2; e2,c; 1,25mp) = min (45; 70; 50,74) = 45
m p =
(
p 2 − t w,b1 −
2 ⋅ 0,8a 2 ) = (100 − 7,5 − 2 ⋅ 0,8 ⋅ 5 ⋅ 2 ) = 40,6
2 2
d w
ew = = 9,25 mm
4
2 2
M pl ,1, Rd ,u = M pl , 2, Rd ,u =1h p p

t f u , p
= 1 ⋅ 210 ⋅ 15 ⋅ 360 = 3,866kNm
4 γ M ,u 4 1,1
∑Ft,Rd,u = NRd,u,1 = nFt,Rd,u= 960 kN
Pentru modul 3: Reprezintă rezistenţa şuruburilor la întindere
Rezistenţa la încovoiere a tălpii stâlpilui
NRd,u,3 = min(FRd,u,ep1; FRd,u,ep2) = 334 kN
Conform §6.2 din EN 1993-1-8

F Rd ,u ,ep1 = F T ,1, Rd = (8n − 2e ) M
p w pl ,1, Rd ,u
Pentru modul 1: = 334 kN
2m p n p − ew (m p + n p ) Tab 6.3
+ n p ∑ F t , Rd ,u
2 M pl , 2, Rd ,u SR EN
Pentru modul 2: F Rd ,u ,ep 2 = F T , 2, Rd = = 591 kN 1993-1-8
m p + n p
np = min (e2; e2,c; 1,25mp) = min (45; 70; 45,5) = 45
m p =
(
p 2 − t w,b1 −
2 ⋅ 0,8a 2 ) = (100 − 7,5 − 2 ⋅ 0,8 ⋅ 8,7 ⋅ 2 ) = 36,4
2 2
d w
ew = = 9,25 mm
4
2 2
1 h p t p f u , p 1 210 ⋅ 15 ⋅ 360
M pl ,1, Rd ,u = M pl , 2, Rd ,u = = ⋅ = 2,4742kNm
4 γ M ,u 4 1,1
∑Ft,Rd,u = NRd,u,1 = nFt,Rd,u= 960 kN
Rezistenţa la întindere a inimii grinzii
t w h p f u ,bw 7,5 ⋅ 210 ⋅ 360

N Rd ,u , 4 = = = 453,6kN §6.2.3 SR
γ M 2 1,25 EN 1993-
1-1
Rezistenţa îmbinării la întindere rezultă ca minimul dintre:
- Şuruburile supuse la întindere (NRd,u,2= 960 kN)
- Încovoierea plăcii de capăt (NRd,u,2 = 595 kN)
- Întinderea inimii grinzii (NRd,u,4 =453,6 kN)
Rezistenţa nodului la întindere Nu= 334 kN

Modul de cedare: Încovoierea tălpii stâlpuluii
4.4.4 Îmbinare pe inimă cu eclise (ECCS 126, 2009)
Principalele elemente componente ale unei îmbin ări pe inimă cu eclise, prezentate în
Figura 4.43, sunt: eclisa, sudura de colţ pe ambele păr ţi ale eclisei şi un rând vertical
simplu sau dublu de şuruburi. Eclisa este sudată pe un element de reazem care poate fi
o grindă de oţel sau un stâlp, şi înşurubată de inima grinzii rezemate.
Tipologia se întâlneşte la îmbinările grinzilor secundare, sau principale considerate cu
rezemare articulată pe stâlp. Încărcările preponderente provin din efortul de forfecare şi
eventual din cel axial.
Rand vertical Rand vertical
simplu de dublu de suruburi
Elementul de suruburi Elementul de
reazem reazem
Eclisa
VEd VEd
Elementul Elementul
rezemat rezemat
Sudura
de colt
a) b)

Figura 4.43: Îmbinare pe inimă cu eclise
4.4.4.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. Nota ţ ii generale.
• Şuruburi:
d
f u,b
0 Diametrulţaunei
Rezisten ultimgăă a
uriunui
pentru şurub
şurub
f y,b Limita de curgere a unui şurub
• Sudura:
• Elementul rezemat şi de reazem:

inima grinzii rezemate)
Ab,v,net Aria netă de forfecare a grinzii rezemate
• Încărcarea:
• Rezistenţa:
VRd Rezistenţa capabilă la tăiere a nodului
Pentru acest tip de îmbinare se fac următoarele verificări:

- Verificarea condiţiei de rotire şi ductilitate (1)
- Verificarea la for ţă tăietoare (2)
- Verificarea la întindere (3)
Notaţii specifice îmbinării pe inimă cu eclise

p p
gh gh
v v
g b
, g b
,
a 1 a 1
1 e 1 e
e e
1
p
VEd 1
p
VEd
p p
h 1
h 1
p p
1 1
e e
e e
h h
2,b 2,b p2
e e2 e e2
z n2 = 1 z n2 = 2
Figura 4.44: Notaţii specifice îmbinării pe inimă cu eclise
hp Înălţimea eclisei

tp Grosimea eclisei
Av Aria brută de forfecare a eclisei
Avnet Aria netă de forfecare a eclisei
f yp Limita de curgere a oţelului din care e f ăcută eclisa
n1 Numărul rândurilor orizontale
n21
e Numărul
Distan rândurilor verticale
ţa longitudinal ă până la margine
e1b Distanţa longitudinală până la margine ( corespunzătoare tălpii grinzii)
e2b Distanţa transversală până la margine (corespunzătoare inimii grinzii)

Configuraţia Îmbinare articulată între grindă şi talpa stâlpului
Grinda
Tipul de îmbinare IPE 330 S235
Îmbinare pe inimă cu eclise
Eclisa 210 x 190 x 15 S235
Momentul de iner ţie I = 77630000 2mm4
Limita de curgere f yc = 235 N/mm
2
Grinda IPE 330 S235

Momentul de iner ţie I = 83560000 2mm4
Limita de curgere f yb = 235 N/mm
Rezistenţa ultimă f ub = 360 N/mm2
Eclisa Pl 230 x 110 x 10 S 235

Grosime tp = 15 mm
Decalajul orizontal gh = 15 mm
Not : grosimea eclisei se alege astfel încât s fie mai mare edcât grosimea inimii
ă ă îmbinată.
de grind ă
Transferul înc ărc ării pe direc ţ ia vertical ă (1)
Transferul înc ărc ării pe direc ţ ia orizontal ă (2)

Distan
Distanţţa
a de
de la
la margine
rândul delaşprimul
uruburirând deătul
la cap şuruburi
grinzii e 21
e2b =
= 50
50 mm
mm
Braţul de pârghie z = 65 mm
Şuruburi M20, Gr 8.8

Sudura
Grosimea cordonului de sudur ă aw = 7 mm
Lungimea sudurii lw = 200 mm
γM0 = 1.00
γM2 = 1.25
γMu = 1.10

VEd = 100 kN

cu stâlpul, ce ar conduce la dezvoltarea unui moment în îmbinare (European
hp ≤ db
hp = 200 mm
db = h – 2 tbf – 2 r = 330 - 2·11,5 - 2·18 = 271 mm
Verificarea cerinţei pentru evitarea cedării premature a sudurii

f yp γ M 2 235 1,25
a ≥ 0,4 ⋅ t p ⋅ β w ⋅ 3 ⋅ ⋅ = 0,4 ⋅15 ⋅ 0,8 ⋅ 3 ⋅ ⋅ = 6,78 mm
f up γ M 0 360 1,0
tp = 15 mm
f yp = 235 N/mm2
f up = 360 N/mm2
βw = 0,8
Valoarea aleasă a = 7 mm > 6,78 mm
(2) Rezistenţa îmbinării la forfecare
n ⋅ F v ,Rd 3 ⋅ 94,08

V Rd 1 =
2
= 2
= 147,92kN
1 + ⎛
⎜ 6 ⋅ z ⎞⎟ 1 + ⎛
⎜⎝ (3 6+ ⋅165
⎝ (n + 1) ⋅ p1 ⎠ ) ⋅ 60 ⎞
⎠⎟
Notă: Numitorul fracţiei ia în considerare for ţele de forfecare adiţionale datorate rotirii

grinzii. Acestea afectează şuruburile extreme ale îmbinării printr-un cuplu de for ţe
orizontal.
n =3
Rezistenţa de forfecare a unui şurub, Fv,Rd este:
Tab 3.4
Fv,Rd= αv A f ub / γM2 = 94,08 kN
SR EN
1993-1-8
αv
A = 0,6
245 mm2
f ub = 800 N/mm2
unde A poate fi luată ca şi aria rezistentă a unui şurub As.
Verificarea la presiune pe gaur ă în eclisă
n 3
V Rd , 2 = 2 2
= = 282,3kN
2 2
⎛ 1 + α n ⎞ ⎛ β n ⎞ ⎛ 1 + 0 ⋅ 3 ⎞ ⎛ 0, 54 ⋅ 3 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ +⎜ ⎟
⎜ F b, Rd ,ver ⎟ + ⎜ F b, Rd ,hor ⎟ ⎝ 129,6 ⎠ ⎝ 221,7 ⎠
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
n =3
α =0
6 ⋅ z 6 ⋅ 65
β = = = 0.54
p1 ⋅ n ⋅ ( n + 1) 60 ⋅ 3 ⋅ (3 + 1)
Rezistenţa la presiune pe gaura a unui şurub, Fb,Rd este:
k 1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t Tab 3.4

F b , Rd
= γ M 2 SR EN
1993-1-8
Prin urmare, rezistenţa verticală la presiune pe gaura a unui şurub, Fb,Rd,ver este:
k 1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t 2,5 ⋅ 0,6 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅15

F b , Rd = = = 129,6kN
γ M 2 1,25
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 1 ; 1 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min (0,6; 0,659 ; 2,22; 1,0) = 0,6
⎝ 3d 0 3d 0 4 f up ⎠
⎛ e2 p 2 ⎞
k 1 = min⎜⎝ 2,8 d 0 − 1,7;1 ,4 d 0 − 1,7;2,5 ⎠⎟ = min(4,66; - ; 2,5) = 2,5
În mod similar, rezistenţa orizontală la presiune pe gaura a unui şurub, Fb,Rd,hor este:
k 1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t 2,12 ⋅ 0,757 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 15

F b , Rd = = = 138,6kN
γ M 2 1,25
⎛ e p 1 f ⎞
α b= min⎜⎜ 2 ; 2 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min(0,75; − ; 2,22; 1,0) = 0,757
⎝ 3d 0 3d 0 4 f up ⎠
⎛ e1 p1 ⎞
1
k = min⎜⎝ 2,8 d 0 − 1,7;1 ,4 d 0 − 1,7;2,5 ⎠⎟ = min(3,39; 2,12
; 2,5) = 2,12
Rezistenţa la forfecare a eclisei în sec ţiunea brută
Av ⋅ f yp 3000 ⋅ 235

V Rd 3 = = = 320kN
1,27 ⋅ 3 ⋅ γ M 0 1,27 ⋅ 3 ⋅1,0 §6.2.6 SR
Av = hptp = 200·15 = 3000 mm² EN 1993-
f yp = 235 N/mm² 1-1

prezenţei momentului încovoietor ce ac ţionează transversal pe eclisă. Afectarea
Rezistenţa la forfecare a eclisei în sec ţiunea netă
Av,net ⋅ f up 2010 ⋅ 360

V Rd 4 = = = 334,2kN §6.2.6 SR
3 ⋅ γ M 2 3 ⋅1,25 EN 1993-
Av,net = (hp – n1 d0 ) tp = (200 – 3·22 )·15 = 2010 mm² 1-1
hp = 200 mm
n1 =3
d0 = 22.00 mm
tp = 15 mm
2
Rezistenţa la forfecare a eclisei în bloc (secţiunea prin găuri)
VRd,5 = Veff,2,Rd
§3.10.2
0,5 ⋅ f up ⋅ Ant 1 Anv SR EN
V eff , 2, Rd = + ⋅ f y , p ⋅ 1993-1-8
γ M 2 3 γ M 0
0,5 ⋅ 360 ⋅ 585 1 1575
= + ⋅ 235 ⋅ = 297,9kN
1,25 3 1,0
unde:
Ant reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de:
⎛ − d 0 ⎞ =585 mm2 pentru un singur rând vertical de şuruburi (n = 1)
Ant = t p ⎜ e2 ⎟ 2
⎝ 2 ⎠
⎛ d ⎞
Ant = t p ⎜ p2 + e2 − 3 0 ⎟ pentru doua rânduri verticale de şuruburi (n2 = 2)
⎝ 2 ⎠
Anv reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de:
Anv = t p ⋅ h p − e 1 − (n1 − 0,5 ) ⋅ d 0 = 1575mm2
Rezistenţa la încovoiere a eclisei

Dacă hp ≥ 2,73z atunci: VEd
VRd,6 = ∞
hp = 200 mm
2,73z = 177,45 mm MEd

Rezistenţa la voalare a eclisei
W el σ 100000 1013,7

V Rd , 7 = ⋅ = = 1559,5kN
z γ M 0 65 1,0
2
t p h p 15 ⋅ 200 2
W el = = = 100000mm 3
6 6
2 2
⎛ t p ⎞ ⎛ 15 ⎞ N
σ = 81⋅ ⎜⎜ ⎟⎟ ⋅ 235 = 81⋅ ⎜ ⎟ ⋅ 235 = 1013,7 2

⎝ z ⎠ ⎝ 65 ⎠ mm
Rezistenţa la presiune pe gaur ă în inima grinzii
n 3
V Rd ,8 = 2 2
= 2 2
= 117,9kN
⎛ 1 + α n ⎞ ⎛ β n ⎞ ⎛ 1 + 0 ⋅ 3 ⎞ ⎛ 0, 54 ⋅ 3 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ +⎜ ⎟
⎜ F b, Rd ,ver ⎟ + ⎜ F b, Rd ,hor ⎟ ⎝ 99,6 ⎠ ⎝ 69,3 ⎠
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
n =3
α =0
6 ⋅ z 6 ⋅ 65
β = p ⋅ n ⋅ (n + 1) = 60 ⋅ 3 ⋅ (3 + 1) = 0,54
1 118/383
k 1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t Tab 3.4

F b , Rd = SR EN
γ M 2
1993-1-8
Prin urmare, rezistenta verticală la presiune pe gaur ă a unui singur şurub pe inima grinzii,
Fb,Rd,ver este:
k 1 ⋅ α b ⋅ f u ,b1 ⋅ d ⋅ t w,b1 2,5 ⋅ 0,659 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7,5

F b , Rd ,ver
= γ M 2 = 1,25 = 99,6kN
⎛ p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 1 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min(0,659; 2,22; 1,0) =0,659
⎝ 3d 0 4 f u ,b1 ⎠
⎛ e2,b 1,4 p2 ⎞
k 1 = min⎜⎜ 2,8 − 1,7; − 1,7;2,5 ⎟⎟ = min (4,66; - ; 2,5) = 2,5
⎝ d 0 d 0 ⎠
În mod similar, rezistenţa orizontală la presiune pe gaur ă a unui singur şurub pe inima
grinzii, Fb,Rd,hor este:
k 1 ⋅ α b ⋅ f u ,b1 ⋅ d ⋅ t w,b1 2,12 ⋅ 0,757 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7,5

F b , Rd , hor
= γ M 2 = 1,25 = 69,3kN
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 2,b ; 2 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min (0,76; - ; 2 ,22; 1,0) = 0,757
⎝ 3d 0 3d 0 4 f u ,b1 ⎠
⎛ p ⎞
k 1 = min⎜⎜1,4 1 − 1,7;2,5 ⎟⎟ = min (2,12 ; 2,5) = 2,12
⎝ d 0 ⎠
Rezistenţa la forfecare a inimii grinzii în secţiune brută
§6.2.6 SR
f
V Rd 9 = V pl , Rd = Av,b ⋅ y ,bw
= 2620 ⋅ 235 = 355kN EN1-1
1993-
3 ⋅ γ M 0 3 ⋅ 1,0
Rezistenţa la forfecare a inimii grinzii în secţiunea netă

§6.2.6 SR
f u ,b1 360
V Rd 10 = Av,b,net ⋅ = 2125
⋅ = 353kN EN 1993-
3 ⋅ γ M 2 3 ⋅ 1,25 1-1
Av ,b ,net = Av ,b − n1 ⋅ d 0 ⋅ t w,b1 = 2620 − 3 ⋅ 22 ⋅ 7 ,5 = 2125mm 2
Rezistenţa la forfecare a inimii grinzii în bloc (secţiunea prin găuri)
V Rd 11 =
V eff , 2, Rd
0,5 ⋅ f u ,b1 ⋅ Ant
§3.10.2
1 Anv SR EN
V eff , 2, Rd = + ⋅ f y ,b1 ⋅
γ M 2 3 γ M 0 1993-1-8
0,5 ⋅ 360 ⋅ 292 1 2088
= + ⋅ 235 = 325kN
1,25 3 1,0
Ant este aria netă supusă la întindere, si este dată de
⎛
Ant = t w,b1 ⋅ ⎜ e2,b − 0 ⎞⎟ =292 pentru un singur rând vertical de şuruburi (n2 = 1)
d
⎝ 2 ⎠
A = t
nt w,b 2 2 ⎜ p + e − 3 ⋅ d 0 ⎞⎟ pentru două rânduri verticale de şuruburi ( n2 = 2)
⋅ ⎛
2 ,b 119/383
⎝ 2 ⎠
Anv = t w,b1 ⋅ (e1,b + (n1 − 1)⋅ p1 − (n 1 − 0,5) ⋅ d 0 )

= 7,5 ⋅ (93,5 + (3 − 1) ⋅ 60 − (3 − 0,5) ⋅ 22) = 2088mm 2

- Presiune pe gaur ă în eclisă (VRd 2 = 282,3 kN)
- Forfecare a eclisei în secţiunea brută (VRd 3 = 320 kN)
- Forfecare a eclisei în secţiunea netă (VRd 4 = 334 kN)
- Forfecare a eclisei în bloc (VRd 5 = 297,9 kN)
- Încovoierea transversală a eclisei (VRd 6 = ∞)
- Voalarea eclisei (VRd 7 = 1559 kN)
- Presiune pe gaur ă în inima grinzii (VRd 8 =117,9 kN)
- Forfecarea inimii grinzii în secţiunea brută (VRd 9 = 355 kN)
- Forfecarea inimii grinzii în secţiunea netă (VRd 10 = 353 kN)
- Forfecarea inimii grinzii în bloc (VRd 11 = 325 kN)
Rezistenţa la forfecare a nodului VRd = 117,9 kN

Modul de cedare: Presiune pe gaura în inima grinzii.
Verificarea îmbinării la forfecare
For ţa tăietoare de calcul: VEd = 100 kN

For ţa tăietoare capabilă: VRd = 117,9 kN
V Rd >
V Ed Verificare satisf ăcută
(3) Rezistenţa îmbinării la întindere
Rezistenţa la forfecare în tija şuruburilor
N Rd ,u ,1 = n ⋅ F v, Rd ,u = 3 ⋅106,9 = 320,7 kN

α ⋅ f
⋅ A 0,6 ⋅ 800 ⋅ 245 Tab 3.4
F v , Rd ,u ,1 = v ub = = 94,08kN
γ M 2 1,25 SR EN
1993-1-8
γM,u = 1,1
αv = 0,6 pentru şuruburi grupa 8.8
= 0,5 pentru şuruburi grupa 10.9
Rezistenţa la presiune pe gaur ă în eclisă
NRd,u,2 = n·Fb,Rd,u,hor = 3·157,5 = 415,95 kN
Rezistenţa la presiune k pe gaur ă a unui singur şurub, Fb,Rd este calculată cu:

1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t
Tab 3.4
F b, Rd = SR EN
γ M 2 1993-1-8
Prin urmare, rezistenţa orizontală la presiune pe gaur ă a unui singur şurub asupra eclisei,
Fb,Rd,u,hor este:
k 1 ⋅ α b ⋅ f u , p ⋅ d ⋅ t p 2,12 ⋅ 0,757 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 15
F b, Rd = = = 138,65kN
γ M 2 1,25
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 2 ; 2 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min (0,757; - ; 2,22; 1,0 ) = 0,757
⎝ 3d 0 3d 0 4 f up ⎠
1 k ⎜⎜ 2,8 e1 − 1,7; 1,4

= min⎛
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii p1 − 1,7; 2,5 ⎞⎟⎟ = min (3,4; 2,12
; 2,5) = 2,1 120/383
⎝ d
0 d 0 ⎠
Rezistenţa la întindere a eclisei în secţiunea brută
t p ⋅ h p ⋅ f up 15 ⋅ 200 ⋅ 360 §6.2.3 SR

N u 3 = = = 864kN EN 1993-
γ M 2 1,25 1-1
Rezistenţa la întindere a eclisei în secţiunea netă
0,9 ⋅ Anet , p ⋅ f up 0,9 ⋅ 2010 ⋅ 360 §6.2.3 SR

N u 4 = = = 521kN EN 1993-
γ M 2 1,25
1-1
Anet , p = t p ⋅ h p − d 0 ⋅ n1 ⋅ t p = 15 ⋅ 200 − 22 ⋅ 3 ⋅15 = 2010mm 2
Nu5 = n·Fb,u,hor = 3·69,33 = 207,98 kN
k 1 ⋅ α b ⋅ f ubw

⋅ d ⋅ t bw 2,12 ⋅ 0,757 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7,5 Tab 3.4
F = = = 69,33kN SR EN
b ,u , hor
γ M 2 1,25 1993-1-8
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 2,b ; 2 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min(0,757;−; 2,22; 1,0) = 0,757
⎝ 3d 0 3d 0 4 f ub1 ⎠
⎛ p ⎞
k 1 = min⎜⎜1,4 1 − 1,7; 2,5 ⎟⎟ = min(2,12; 2,5) = 2,12
⎝ d 0 ⎠
Rezistenţa la întindere a inimii grinzii în secţiunea brută
t bw ⋅ hbw ⋅ f ubw 7,5 ⋅ 271 ⋅ 360 §6.2.3 SR

N = = = 585,36kN
u6
γ M 2 1,25 EN1-1
1993-
Rezistenţa la întindere a inimii grinzii în secţiunea netă
0,9 ⋅ Anet ,bw ⋅ f ubw 0,9 ⋅ 1537 ⋅ 360 §6.2.3 SR

N u 7 = = = 398,39kN
γ M 2 1,25 EN 1993-
1-1
Anet , p = t bw ⋅ h bw − d 0 ⋅ n1 ⋅ t bw = 7,5 ⋅ 271 − 22 ⋅ 3 ⋅ 7,5 = 1537mm 2
Rezistenţa îmbinării la întindere este minimul dintre următoarele componente:

- Forfecare în tija şuruburilor (NRd,u,1 = 320,7 kN)
- Presiune pe gaur ă în eclisă (NRd,u,2 = 415,95 kN)
- Întinderea eclisei în secţiunea brută (NRd,u,3 = 864 kN)
- Întindere a eclisei în secţiunea netă (NRd,u,4 = 521 kN)
- Presiune pe gaur ă în inima grinzii (NRd,u,5 = 207,98 kN)
- Întinderea inimii grinzii în secţiunea brută (NRd,u,6 = 585,36 kN)
- Întinderea inimii grinzii în secţiunea netă (NRd,u,7 = 398,39 kN)
Rezistenţa la întindere a nodului Nu= 207,98 kN

Modul de cedare: Presiune pe gaur ă în inima grinzii
4.4.5 Îmbinare articulat ă grind ă-stâlp cu prindere cu corniere pe inima grinzii
O îmbinare cu prindere pe inima grinzii cu corniere (vezi Figura 4.45) este alcătuită din
doua corniere şi trei rânduri verticale simple (Figura 4.45-a,c) sau duble (Figura 4.45-b,d)
de şuruburi (doua rânduri amplasate pe stâlp, şi unul pe grindă).
simplu de
Elementul de suruburi
reazem
Elementul
rezemat
Corniera Rand vertical
Corniera simplu de
a) suruburi
CU SAU
SAU
Rand vertical Rand vertical

dublu de suruburi dublu de suruburi
Elementul de
reazem
c) d)
Elementul
rezemat
b)

Figura 4.45: Îmbinare pe inimă cu corniere
Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. Notaţii generale.

• Şuruburi:
f u,b Rezistenţa ultimă a unui şurub
f y,b Limita de curgere a unui şurub
• Elementele îmbinate (grinda şi stâlpul):

inima grinzii)
Ab,v,net Aria de forfecare netă a grinzii rezemate
• Încărcarea:
• Rezistenţa:
Fv,Rd Rezistenţa capabilă de calcul la tăiere
Notaţii specifice îmbinării pe inima grinzii cu corniere
e2s e22s
e2bb e2b b
b
1
s
1 e
e
s
1
p
s
1
p
s
1
e b
b
1
e
z e2ss

Figura 4.46: Notaţii specifice îmbinării pe inima grinzii cu corniere cu un rând de şuruburi
tc
e2bb p2b e2b e2s p2s
b
b
1
s
1 e
e
s
1
p
s
1
p
s
1
e b
b
e22s 1
e
z e2ss

Figura 4.47: Notaţii specifice îmbinării pe inima grinzii cu corniere cu dou ă rânduri de şuruburi
hc Înălţimea cornierei

tc Grosimea cornierei
Av Aria brută de forfecare a cornierei
Avnet Aria netă de forfecare a cornierei
Zona de îmbinare cu elementul rezemat:

dsb Diametrul nominal al tijei şurubului
d0sb Diametrul găurii şurubului
n1b Numărul rândurilor orizontale de şuruburi

n2b Numărul rândurilor verticale de şuruburi
e1b Distanţa longitudinală între ultimul rând de şuruburi şi marginea cornierei
e2b Distanţa transversală între ultimul rând de şuruburi şi marginea cornierei
p1b Distanţa longitudinală între două rânduri de şuruburi
p2b Distanţa transversală între două rânduri de şuruburi
e2bb Distanţa transversală între ultimul rând de şuruburi şi marginea inimii grinzii
e1bb Distanţa longitudinală între ultimul rând de şuruburi şi talpa grinzii
z Braţul de pârghie
Zona de îmbinare cu elementul de reazem:

ds Diametrul nominal al tijei şurubului
d0s Diametrul găurii şurubului
ns Numărul total de şuruburi
n1s Numărul rândurilor orizontale de şuruburi
n2s Numărul rândurilor verticale de şuruburi
e1s Distanţa longitudinală între ultimul rând de şuruburi şi marginea cornierei
e Distan a transversal între ultimul rând de uruburi i marginea cornierei
p2s
1s Distanţa longitudinalăă între două rânduri deş şuruburiş
p2s Distanţa transversală între două rânduri de şuruburi
e2ss Distanţa transversală între ultimul rând de şuruburi şi marginea stâlpului
e22s Distanţa transversală între rândul interior de şuruburi şi inima grinzii

Configuraţia Îmbinare unilaterală grindă-stâlp
Grinda IPE 330 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare pe inimă cu corniere
Cornier ă L100x100x8 S235
Grinda IPE 330 S235

Notă: grosimea tălpii cornierelor se alege astfel încât s ă fie mai mare decât
grosimea inimii grinzii

Grosimea tp = 8 mm
Direc ţ ia înc ărc ării (1) - prinderea pe grind ă

Distanţa de la margine la primul rând de şuruburi e1s = 45 mm
Distanţa între rândul 1 şi 2 de şuruburi p1s = 60 mm
Distanţa de la ultimul rând de şuruburi la margine e1s = 45 mm
Perpendicular pe direc ţ ia înc ărc ării (2) - prinderea pe grind ă

Distanţa de la margine la primul rând de şuruburi e2bb = 45 mm
Distanţa de la ultimul rând de şuruburi la margine e2b = 45 mm
Braţul de pârghie z = 55 mm
Direc ţ ia înc ărc ării (1) - prinderea pe stâlp

Distanţa de la margine la primul rând de şuruburi e1s = 40 mm
Distanţa de la ultimul rând de şuruburi la margine e1s = 40 mm
Distanţa de la ultimul rând de şuruburi la talpa grinzii e1bb = 40 mm
Perpendicular pe direc ţ ia înc ărc ării (2) - prinderea pe stâlp

Distanţa de la marginea exterioar ă la rândul de şuruburi e2s = 45 mm
Distanţa deăla
(corespunz torrândul de şuruburi la margine
tălpii stâlpului) e2ss = 75 mm
Distanţa de la rândul de şuruburi la marginea interioar ă e2ss = 75 mm

Şuruburi M20, 8.8

γM0 = 1.00
γM2 = 1.25

VEd = 100 kN

hp ≤ db
hp = 200 mm
db = h – 2 tbf – 2 r = 330 - 2·11,5 - 2·18 = 271 mm
Verificarea cerinţei de ductilitate suficientă

Notă: Cerinţa de ductilitate se refer ă la evitarea cedării şuruburilor datorită for ţelor de
tracţiune. Această cerinţă nu este prezentă în EC3, însă este tratată în European
Recommendations for the Design of Simple Joints in Steel Structures, ECCS 2006.
d f yp
≥ 2,8
t p f ub
d/tp = 20/8 = 2,5
f yp/f ub = 0,293
2,5 > 1,51
f ybw γ M 2 → Relaţie verificată

a ≥ 0,4 ⋅ t bw ⋅ β w ⋅ 3 ⋅ ⋅ presupunem că cerinţa este îndeplinită
f ubw γ M 0
datorită modului de realizare a cornierei şi a racordului dintre aripile cornierei.
(2) Rezistenţa nodului la forfecare

Prinderea pe stâlp
VRd 1 = 0,8 n Fv,Rd = 451,58 kN Tab 3.4

SR EN
n =6 1993-1-8
Rezistenţa de forfecare a unui şurub, Fv,Rd este dată de:
Fv,Rd= αv A f ub / γM2 = 94,08 kN
αv = 0,6
A = 245 mm2
f ub = 800 N/mm2
unde A poate fi luată ca şi aria rezistentă a unui şurub As, iar factorul de reducere de 0,8
permite apariţia eforturilor de întindere în şuruburi. §3.7 (1)
SR EN
Verificarea la presiune pe gaur ă în aripa cornierei 1993-1-8
În mod conservativ:

VRd 2 = n·Fb,Rd = 6·69,8 = 418,8 kN
Dar în cazul cand Fv,Rd ≥ Fb,Rd, (cazul de faţă):

VRd 2 = ∑ Fb,Rd = 418,8 kN
n=6 Tab 3.4

Rezistenţa la presiune pe gaur ă a unui şurub, Fb,Rd este: SR EN
1993-1-8
F
b,Rd = k 1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t p ⋅ f up = 2,5 ⋅ 0,606 ⋅ 20 ⋅ 8 ⋅ 360 = 69,8kN
γ 1,25 126/383
M2
tp = 8 mm
f up = 360.00 N/mm²
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 1 s ; 1 s − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min(0,6; 0,66; 2,22; 1,0) = 0,6
⎝ 3d 0 3d 0 4 f up ⎠
⎛ e ⎞
k 1 = min ⎜ 2,8 2 s − 1,7;2,5 ⎟ = min(4,03; 2,5) = 2,5
⎜ d 0
⎝ ⎠⎟
Rezistenţa la presiune pe gaur ă în talpa stâlpului
VRd 3 = n Fb,Rd = 683,3 kN
n=6
Rezistenţa la presiune pe gaur ă a unui şurub, Fb,Rd este: Tab 3.4
SR EN
k 1 ⋅ α b ⋅ d ⋅ t cf ⋅ f ucf 2,5 ⋅ 0,659 ⋅ 20 ⋅ 12 ⋅ 360 1993-1-8
F b,Rd = = = 113,8kN
γ M2 1,25
⎛ p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 1 s − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min(0,659; 2,22; 1,0) = 0,659
⎝ 3d 0 4 f uc ⎠
⎛ e ⎞
k 1 = min ⎜⎜ 2,8 2 ss − 1,7;2,5 ⎟⎟ = min(7,845; 2,5) = 2,5
⎝ d 0 ⎠
Rezistenţa la forfecare a cornierei în secţiunea brută §6.2.6 SR
EN 1993-
2 ⋅ h p ⋅ t p f yp 2 ⋅ 200 ⋅ 8 235 1-1
VRd 4 = ⋅ = = 341,8 kN
1,27 3 ⋅ γ 1,27 3 ⋅ 1,0
M 0

prezenţei momentului încovoietor ce acţionează transversal pe placa de capăt. Afectarea
Rezistenţa la forfecare a cornierei în secţiunea netă

§6.2.6 SR
f up 360 EN 1993-
V Rd 5 = 2 ⋅ Av,net ⋅ = 2 ⋅ 1072 = 356,5 kN 1-1
3 ⋅ γ M 2 3 ⋅ 1,25
Avnet = t p ⋅ h p − n 1 ⋅ d 0 = 8 ⋅ (200 − 3 ⋅ 22) = 1072 mm2

Rezistenţa la forfecare a cornierei în bloc (secţiunea prin găuri)
V Rd 6 = 2 ⋅ V eff , Rd = 654 kN

Din §3.10.2 EN1993-1-8:
1,36 p2s = 156 mm → hp > 1,36 p2 §3.10.2
n1=3 → n1 > 1 SR EN
f up ⋅ Ant f yp ⋅ Anv 360 ⋅ 272 235 ⋅ 840 1993-1-8
V eff , Rd = V eff ,1, Rd = + = + = 195kN
γ M 2 3 ⋅ γ M 0 1,25 3 ⋅ 1,0
Ant reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de:

⎛
Ant = t p ⋅ ⎜ e2 s − 0 ⎞⎟ = 8 ⋅ ⎛
d 22 ⎞
⎜ 45 − ⎟ = 272mm 2
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
Anv reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de:

Anv = t p ⋅ h p − e 1 s − (n1 − 0,5 ) ⋅ d 0 = 8 ⋅ (200 − 40 − (3 − 0,5) ⋅ 22) = 840mm 2
Rezistenţa la încovoiere a cornierei
În general hp ≥1,36 p3 (i.e. p3 ≤ hp/1,36) prin urmare:

VRd,7 = ∞
Prinderea pe grind ă
n ⋅ F v, Rd 6 ⋅ 94,08
V Rd 1 = ⎛ 6 ⋅ z ⎞ = ⎛ 6 ⋅ 55 ⎞ = 443,86kN
2 2
1 + ⎜⎜ ⎟⎟ 1 + ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ (n + 1) ⋅ p1 s ⎠ ⎝ (6 + 1) ⋅ 60 ⎠
Notă: Numitorul fracţiei ia în considerare for ţele de forfecare adiţionale datorate rotirii

grinzii. Acestea afectează şuruburile extreme ale îmbinării printr-un cuplu de for ţe
orizontal.
n =6 (3 şuruburi şi 6 secţiuni de forfecare)

Rezistenţa de forfecare a unui şurub, Fv,Rd este: Tab 3.4
Fv,Rd= αv A f ub / γM2 = 94,08 kN SR EN
αv
A =
= 0,6
245 mm2 1993-1-8
f ub = 800 N/mm2
Verificarea la presiune pe gaur ă în aripa cornierei
n 3
V Rd , 2 = 2⋅ 2 2
= 2⋅ 2 2
= 212kN
⎛ 1 + α n ⎞ ⎛ β n ⎞ ⎛ 1 + 0 ⋅ 3 ⎞ ⎛ 0, 54 ⋅ 3 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ +⎜ ⎟
⎜ F b, Rd ,ver ⎟ + ⎜ F b, Rd ,hor ⎟ ⎝ 69,12 ⎠ ⎝ 66,6 ⎠
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
n =3
α =0
6 ⋅ z 6 ⋅ 55
β = = = 0,458
p1 s ⋅ n ⋅ (n + 1) 60 ⋅ 3 ⋅ (3 + 1)
Rezistenţa la presiune pe gaura a unui şurub, Fb,Rd este dată în Tabelul 3.4 din EN1993-
1-8 ca: Tab 3.4
k 1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t SR EN
F b , Rd =
γ M 2 1993-1-8
Prin urmare, rezistenţa verticală la presiune pe gaur ă a unui şurub asupra aripii cornierei,
Fb,Rd,ver este:
F b , Rd ,ver = k 1 ⋅ α b ⋅ f u , p ⋅ d ⋅ t p = 2,5 ⋅ 0,6 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 8 = 69,12kN

γ M 2 1,25
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 1 s ; 1 s − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min (0,6; 0,659 ; 2,22; 1,0) = 0,6
⎝ 3d 0 3d 0 4 f up ⎠
⎛ e p ⎞
k 1 = min ⎜⎜ 2,8 2b − 1,7;1,4 2 − 1,7;2,5 ⎟⎟ = min (4,03; - ; 2,5) = 2,5
⎝ d 0 d 0 ⎠
În mod similar, rezistenţa orizontală la presiune pe gaur ă a unui şurub asupra aripii
cornierei, Fb,Rd,hor este:
k 1 ⋅ α b ⋅ f u , p ⋅ d ⋅ t p 2,12 ⋅ 0,682 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 8

F b , Rd , hor = = = 66,6kN
γ M 2 1,25
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 2b ; 2 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min(0,68; − ; 2,22; 1,0 ) = 0,68
⎝ 3d 0 3d 0 4 f up ⎠
⎛ e p ⎞
k 1 = min⎜⎜ 2,8 1 s − 1,7;1,4 1s − 1,7;2,5 ⎟⎟ = min (5,93; 2,12
; 2,5) = 2.12
⎝ d 0 d 0 ⎠
Rezistenţa la forfecare a aripii cornierelor în sec ţiunea brută
Av ⋅ f yp 1600 ⋅ 235

V Rd 3 = 2⋅ = 2 ⋅ = 341,8kN §6.2.6 SR
1,27 ⋅ 3 ⋅ γ M 0 1,27 ⋅ 3 ⋅1,0 EN 1993-
Av = hptp = 200·8 = 1600 mm² 1-1
f yp = 235 N/mm²

prezenţei momentului încovoietor ce ac ţionează transversal pe eclisă. Afectarea
Rezistenţa la forfecare a aripii cornierelor în sec ţiunea netă
§6.2.6 SR
Av ,net ⋅ f up 1072 ⋅ 360 EN 1993-
V Rd 4 = 2⋅ = 2 ⋅ = 356,5kN 1-1
3 ⋅ γ M 2 3 ⋅ 1,25
Av,net = (hp – n1 d0) tp = (200 –
3·22 )·8 =1072 mm²
hp = 200 mm
n1 =3
d0 = 22.00 mm
tp = 8 mm
f up = 360 N/mm2
Rezistenţa la forfecare a aripii cornierelor în bloc
VRd,5 = 2·Veff,2,Rd = 306 kN
0,5 ⋅ f up ⋅ Ant 1 Anv §3.10.2

V eff , 2, Rd = + ⋅ f y , p ⋅ SR EN
γ M 2 3 γ M 0 1993-1-8
0,5 ⋅ 360 ⋅ 272 1 840
= + ⋅ 235 ⋅ = 153kN
1,25 3 1,0
unde:
Ant reprezintă aria netă supusă la întindere şi este dată de
⎛ − d 0 ⎞ =272 mm2 pentru un singur rând vertical de şuruburi (n = 1)

Ant = t p ⎜ e2b ⎟ 2
⎝ 2 ⎠
⎛ d ⎞
Ant = t p ⎜ p2 + e2 − 3 0 ⎟ pentru doua rânduri verticale de şuruburi (n2 = 2)
⎝ 2 ⎠
Anv reprezintă aria netă supusă la forfecare şi este dată de
2
Anv = t p h p − e1 s − (n1 − 0,5 )d 0 = 8 ⋅ (200 − 40 − (3 − 0,5)22) = 840mm
Rezistenţa la încovoiere a aripii cornierei
Dacă hp ≥ 2,73z atunci:

VRd,6 = ∞
hp = 200 mm
2,73z = 150 mm
→ Relaţie constructivă verificată
Rezistenţa la voalare a aripii cornierei
W el σ 53333 402,7

V Rd , 7 = 2⋅ ⋅ = 2⋅ = 781kN
z γ M 0 55 1,0
2
t p ⋅ h p 8 ⋅ 200 2
W el = = = 53333mm 3
6 6
2 2
⎛ t p ⎞ ⎛ 8 ⎞ N
⎜ ⎟
σ = 81⋅ ⎜ ⎟ ⋅ 235 = 81 ⋅ ⎜ ⎟ ⋅ 235 = 402,7
⎝ z ⎠ ⎝ 55 ⎠ mm 2
n 3
V Rd ,8 = 2 2
= 2 2
= 124kN
⎛ 1 + α ⋅ n ⎞ ⎛ β ⎞ ⎛ 1 + 0 ⋅ 3 ⎞ ⎛ 0,458
⋅ 3 ⎞
⎜ ⎟ +⎜ ⋅n ⎟ ⎜ ⎟ +⎜ ⎟
⎜ F b, Rd ,ver ⎟ ⎜ F b, Rd ,hor ⎟ ⎝ 99,6 ⎠ ⎝ 62,46 ⎠
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
n =3
α =0
6 ⋅ z 6 ⋅ 55
β = = = 0,458
p1 s ⋅ n ⋅ (n + 1) 60 ⋅ 3 ⋅ (3 + 1)
Rezistenţa la presiune pe gaur ă a unui şurub, Fb,Rd este: Tab 3.4

k 1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t SR EN
F b , Rd = 1993-1-8
γ M 2
Prin urmare, rezistenta verticală la presiune pe gaur ă a unui singur şurub pe inima grinzii,
Fb,Rd,ver este:
k 1 ⋅ α b ⋅ f u ,b1 ⋅ d ⋅ t w,b1 2,5 ⋅ 0,659 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7,5

F b , Rd ,ver = = = 99,6kN
γ M 2 1,25
⎛ p 1 f ⎞
= min⎜⎜ 1 s − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min(0,659; 2,22; 1,0) =0,659
α b
⎝ 3d 0 4 f u ,b1 ⎠
k 1 = min ⎛
⎜⎜ 2,8 e2bb − 1,7; 1,4 p2 − 1,7;2,5 ⎞⎟⎟ = min (4,03; - ; 2,5) = 2,5
⎝ d 0 d 0 ⎠
În mod similar, rezistenţa orizontală la presiune pe gaur ă a unui singur şurub pe inima
grinzii, Fb,Rd,hor este:
k 1 ⋅ α b ⋅ f u ,b1 ⋅ d ⋅ t w,b1 2,12 ⋅ 0,682 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7,5
F b , Rd , hor = = = 62,46kN
γ M 2 1,25
⎛ e f ⎞
α b = min⎜ 2bb
; p2 1 ; ub
;1
− 4 f u ,b1 ⎟, 0 = min(0,68; - ; 2 ,22; 1,0 ) = 0,68
⎝ 0 3d 0
3d ⎠
⎛ p ⎞
k 1 = min ⎜⎜1,4 1s − 1,7;2,5 ⎟⎟ = min (2,12 ; 2,5) = 2,12
⎝ d 0 ⎠
Rezistenţa la forfecare a inimii grinzii în secţiune brută
f y ,bw 235 §6.2.6 SR

V Rd 9 = V pl , Rd = Av,b ⋅ = 2620 ⋅ = 355kN EN 1993-
3 ⋅ γ M 0 3 ⋅ 1,0 1-1
Rezistenţa la forfecare a inimii grinzii în secţiunea netă

§6.2.6 SR
f u ,b1 360 EN 1993-
V Rd 10 = Av,b,net ⋅ = 2125
⋅ = 353kN 1-1
3 ⋅ γ M 2 3 ⋅ 1,25
Av ,b ,net = Av ,b − n1 ⋅ d 0 ⋅ t w,b1 = 2620 − 3 ⋅ 22 ⋅ 7 ,5 = 2125mm 2
Rezistenţa la forfecare a inimii grinzii în bloc (secţiunea prin găuri)
V Rd 11 =
V eff , 2, Rd
§3.10.2
V eff , 2, Rd = 0,5 ⋅ f u ,b1 ⋅ Ant + 1 ⋅ f y ,b1 ⋅ Anv = 0,5 ⋅ 360 ⋅ 255 + 1 ⋅ 235 2175 = 331,8kN SR EN
1993-1-8
γ M 2 3 γ M 0 1,25 3 1,0
unde:
Ant este aria netă supusă la întindere, si este dată de
⎛ − d 0 ⎞ =255 pentru un singur rând vertical de şuruburi (n = 1)
Ant = t w,b1 ⎜ e2bb ⎟ 2
⎝ 2 ⎠
⎛ d ⎞
Ant = t w,b 2 ⎜ p 2 + e 2,b − 3 0 ⎟ pentru două rânduri verticale de şuruburi ( n2 = 2)
⎝ 2 ⎠
Anv este aria supusă la forfecare
Anv = t w,b1 (e1bb + (n 1 − 1) p1 s − (n 1 − 0,5)d 0 )
= 7,5 ⋅ (105 + (3 − 1) ⋅ 60 − (3 − 0,5) ⋅ 22) = 2175mm 2
- Presiune pe gaur ă în aripa cornierei (VRd 2 = 418,8 kN)
- Presiune pe gaur ă în talpa stâlpului (VRd 3 = 683,3 kN)
- Rezistenţa la forfecare a cornierei în secţiunea brută (VRd 4 = 341,8 kN)
- Rezistenţa la forfecare a cornierei în bloc (VRd 5 = 654 kN)
- Rezistenţa la forfecare a cornierei secţiunea netă (VRd 6 = 356,5 kN)
- Rezistenţa la încovoiere transversală a cornierei (VRd 7 = ∞)
- Forfecarea inimii grinzii (VRd 8 = 192)
- Presiune pe gaur ă în aripa cornierei (VRd 2 = 212 kN)
- Forfecare în aripa cornierei în secţiunea netă (VRd 4 = 356,5 kN)

- Forfecare în aripa cornierei în bloc (VRd 5 = 306 kN)
- Încovoierea transversală a aripii cornierei (VRd 6 = ∞)
- Voalarea aripii cornierei (VRd 7 = 781 kN)
- Presiune pe gaur ă în inima grinzii (VRd 8 =124 kN)
- Forfecarea inimii grinzii în secţiunea brută (VRd 9 = 355 kN)
- Forfecarea inimii grinzii în secţiunea netă (VRd 10 = 353 kN)
- Forfecarea inimii grinzii în bloc (VRd 11 = 331,8 kN)
Rezistenţa îmbinării la forfecare VRd = 124 kN
Modul de cedare: Presiune pe gaur ă în inima grinzii
Verificarea îmbinării la forfecare:
For ţa tăietoare de calcul: VEd = 100 kN

For ţa tăietoare capabilă: VRd = 124 kN
V Rd >
V Ed Verificare satisf ăcută
(2) Rezistenţa nodului la întindere

Prinderea pe stâlp
Rezistenţa la întindere a şuruburilor
N Rd,u1 = n ⋅ F t , Rd ,u = 6·160 = 960 kN

k 2 ⋅ f ub ⋅ A s 0,9 ⋅ 800 ⋅ 245 Tab 3.4
F t , Rd ,u = = = 141kN SR EN
γ M 2 1,25 1993-1-8
k2= 0,9
Rezistenţa la încovoiere a aripii cornierelor
Rezistenţa la încovoiere a aripii cornierelor este:

NRd,u,2 = min(FRd,u,ep1; FRd,u,ep2) = 130,47 kN
8 ⋅ n p− 2 ⋅ ew ⋅ M pl ,1, Rd ,u
Pentru modul 1: F Rd ,u ,ep1 = F T ,1, Rd = = 130,47 kN Tab 6.3
2 ⋅ m p ⋅ n p − ew ⋅ (m p + n p )
SR EN
2 ⋅ M pl , 2, Rd ,u + n p ⋅ ∑ F t , Rd ,u 1993-1-8
Pentru modul 2: F Rd ,u ,ep 2 = F T , 2, Rd = = 538 kN
m +n
p p
Pentru modul 3: Vezi rezistenţa la întindere a şuruburilor
unde:
np = min (e2s; e2ss; 1,25mp) = min (45; 75; 48,8) = 45
m p =
p 2 − 2 ⋅ t p − t w,b1 − 2 ⋅ 0,8 ⋅ a ⋅ 2 ) = (110 − 2 ⋅ 8 − 7,5 − 2 ⋅ 0,8 ⋅ 3 ⋅ 2 ) = 39,1
2 2
d w
ew = = 9,25 mm
4
1 h p ⋅ t p ⋅ f u , p 1 200 ⋅ 8 ⋅ 360
2 2
M pl ,1, Rd ,u = M pl , 2, Rd ,u = ⋅ = ⋅ = 1,047272kNm

4 γ M ,u 4 1,1
∑Ft,Rd,u = NRd,u,1 = n·Ft,Rd,u= 960 kN
Rezistenţa la întindere în inima grinzii
t w ⋅ h p ⋅ f u ,bw 7,5 ⋅ 200 ⋅ 360 §6.2.3 SR

N Rd ,u ,3 = = = 432kN EN 1993-
γ M 2 1,25 1-1
Prinderea pe grind ă
Rezistenţa la forfecare în tija şuruburilor
N Rd ,u ,1 = n ⋅ F v, Rd , u = 6 ⋅ 94,08 = 564,5kN

Tab 3.4
α ⋅ f
⋅ A 0,6 ⋅ 800 ⋅ 245 SR EN
F v , Rd ,u ,1 = v ub = = 94,08kN
γ M 2 1,25 1993-1-8
αv == 0,6
0,5 pentru
pentru şşuruburi
uruburi grupa
grupa 8.8
10.9
Rezistenţa la presiune pe gaur ă în aripa cornierei
NRd,u,2 = n Fb,Rd,u,hor = 6·66,6 = 399,6 kN
Rezistenţa la presiune pe gaur ă a unui singur şurub, Fb,Rd este: Tab 3.4

k 1 ⋅ α b ⋅ f u ⋅ d ⋅ t SR EN
F b , Rd = 1993-1-8
γ Mu
Prin urmare, rezistenţa orizontală la presiune pe gaur ă a unui singur şurub asupra aripii
cornierei, Fb,Rd,u,hor este:k ⋅ α ⋅ f ⋅ d ⋅ t
1 b u , p p 2,12 ⋅ 0,682 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 8
F b, Rd = = = 66,6kN
γ M 2 1,25
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 2b ; 2 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min(0,68; - ; 2,22
; 1,0 ) = 0,68
⎝ 3 d
0 3 d
0 4 f
up ⎠
⎛ e p ⎞
k 1 = min ⎜⎜ 2,8 1s − 1,7; 1,4 1s − 1,7; 2,5 ⎟⎟
⎝ d 0 d0 ⎠
= min (3,39; 2,12
; 2,5) = 2,12
Rezistenţa la întindere in secţiunea brută a aripii cornierei
t p ⋅ h p ⋅ f up

§6.2.3 SR
8 ⋅ 200 ⋅ 360 EN 1993-
N u 3 = = = 460,8kN
γ M 2 1,25 1-1
Rezistenţa la întindere in secţiunea netă a aripii cornierei
0,9 ⋅ Anet , p ⋅ f up 0,9 ⋅ 2144 ⋅ 360

§6.2.3 SR
N u 4 = = = 555,7kN EN 1993-
γ M 2 1,25 1-1
2
A net , p p p 0 1 p
= 2 ⋅ (t ⋅ h − d ⋅ n ⋅ t ) = 2 ⋅ (8 ⋅ 200 − 22 ⋅ 3 ⋅ 8) = 2144mm
Rezistenţa la presiune pe gaură în inima grinzii
Tab 3.4
Nu5 = n·Fb,u,hor = 3·62,46 = 187,3 kN SR EN
k 1 ⋅ α b ⋅ f ubw
⋅ d ⋅ t bw 2,12 ⋅ 0,682 ⋅ 360 ⋅ 20 ⋅ 7,5 1993-1-8
F b ,u , hor = = = 62,46kN
γ M 2 1,25
⎛ e p 1 f ⎞
α b = min⎜⎜ 2bb ; 2 − ; ub ;1,0 ⎟⎟ = min (0,68;−; 2 ,22; 1,0) = 0,68
⎝ 3d 0 3d 0 4 f ub1 ⎠
⎛ p ⎞
k 1 = min⎜⎜1,4 1s − 1,7; 2,5 ⎟⎟ = min (2,12; 2,5) = 2,12
⎝ d 0 ⎠
Rezistenţa la întindere în secţiunea brută a inimii grinzii
t bw ⋅ hbw ⋅ f ubw 7,5 ⋅ 271 ⋅ 360

N u 6 = = = 585,36kN §6.2.3 SR
γ M 2 1,25
EN 1993-
1-1
Rezistenţa la întindere în secţiunea netă a inimii grinzii
0,9 ⋅ Anet ,bw ⋅ f ubw 0,9 ⋅ 1537 ⋅ 360

N u 7 = = = 398,4kN
γ M 2 1,25 §6.2.3 SR
EN 1993-
Anet , p = t bw ⋅ h bw − d 0 ⋅ n1 ⋅ t bw = 7,5 ⋅ 271 − 22 ⋅ 3 ⋅ 7,5 = 1537mm 2 1-1
Rezistenţa îmbinării la întindere este minimul dintre următoarele componente:

- Şuruburile supuse la întindere (NRd,u,1= 960 kN)
- Încovoierea aripii cornierelor (NRd,u,2 = 130,47 kN)
- Întinderea inimii grinzii (NRd,u,3 = 432 kN)
- Forfecare în tija şuruburilor (NRd,u,1 = 564,5 kN)
- Presiune pe gaur ă în aripaîncornierei
secţiunea(Nbrută (N
Rd,u,2 = 399,6 kN)
- Întinderea aripii cornierei Rd,u,3 = 460,8 kN)
- Întinderea aripii cornierei în secţiunea netă (NRd,u,4 = 555,7 kN)
- Presiune pe gaur ă în inima grinzii (NRd,u,5 = 187,3 kN)
- Întinderea inimii grinzii în secţiunea brută (NRd,u,6 = 585,36 kN)
- Întinderea inimii grinzii în secţiunea netă (NRd,u,7 = 398,4 kN)
Rezistenţa nodului la întindere Nu= 130,47 kN

Modul de cedare: Încovoierea aripii cornierelor
4.4.6 Îmbinări cu bol ţ uri
4.4.6.1 Condi ţ ii geometrice pentru elemente îmbinate cu bol ţ uri
Figura 4.48: Exemplu de îmbinare cu bolţ
FEd FEd
0.5 FEd
FEd
0.5 FEd
c
0
a d Tab. 3.9
SR EN
1993-1-8
t

Figura 4.49: Geometria îmbinării cu bolţ
Conform Tabelului 3.9 (SR EN 1993-1-8), condiţiile geometrice ale unei îmbin ări cu bolţ
se aplică considerând una din următoarele două situaţii:
Situaţia când se cunoaşte grosimea t
⋅ γ M 0
F Ed 2 ⋅ d 0
a≥ + Tab. 3.9
2 ⋅ t ⋅ f y 3
SR EN
⋅ γ M 0 d 0
F Ed 1993-1-8
c≥ +
2 ⋅ t ⋅ f 3
y
Situaţia când se cunoaşte geometria elementelor
Ed ⋅ γ M 0
F Tab. 3.9
t ≥ 0,7 ⋅
f y SR EN
1993-1-8
d 0 ≤ 2,5 ⋅ t
Cunoscând valoarea pentru următoarele elemente, se calculează dimensiunile a si c:

do = 30 mm
t Ed
F = 100
15 mm
kN
FEd,ser = 60 kN
f y = 235 N/mm2
⋅ γ M 0
F Ed 2 ⋅ d 0 100000 ⋅1,0 2 ⋅ 30
a≥ + '= + = 34,18 mm Tab. 3.9
2 ⋅ t ⋅ f y 3 2 ⋅15 ⋅ 235 3
SR EN
⋅ γ M 0 d 0
F Ed 100000 ⋅ 1,0 30 1993-1-8
c≥ + '= + = 24,18 mm
2 ⋅ t ⋅ f y 3 2 ⋅ 15 ⋅ 235 3
Valorile alese sunt:

a = 35 mm
c = 35 mm
d diametrul bolţului;
d0 diametrul găurii bolţului;
f y cea mai mică rezistenţă de calcul dintre cea a bolţului şi a elementului îmbinat;
f up rezistenţa de rupere la tracţiune a materialului bolţului;
f yp limita de curgere bolţului;
t grosimea elementului îmbinat;
A aria secţiunii transversale a bolţului.
a grosimea eclisei subţiri
cb grosimea
distan eclisei
ţa dintre groase
cele două eclise
FEd,ser valoarea de calcul a for ţei transferate în reazem, sub acţiunea combinaţiei de
încărcări la starea limită de exploatare normală.
4.4.6.2 Rezistenţ a îmbinării cu bol ţ
Rezistenţa la forfecare a tijei bolţului
0,6 ⋅ A ⋅ f ub 0,6 ⋅ 1413 ⋅ 800 Tab 3.10

F v, Rd = = = 542,592kN ≥ F v, Ed = 100kN SR EN
γ M 2 1,25
1993-1-8
Relaţie verificată
π ⋅ d
2
2
π ⋅ 30
A = 2 ⋅ = 2 ⋅ = 1413mm 2
f ub = 800 N / mm 2
Presiune pe gaur ă în placă

Notă: Se calculează pentru pachetul ce trage într-o singur ă parte şi care are grosimea
Tab 3.10
cea mai mică.
SR EN
1,5 ⋅ t ⋅ d ⋅ f yp 1,5 ⋅ 15 ⋅ 30 ⋅ 235 1993-1-8
F b , Rd
= γ M 0 = 1,0 = 158,625kN ≥ F b, Ed = 100kN
t = 15 mm
d = 30 mm
f yp = 235 N/mm²
Dacă se intenţionează ca bolţul să fie interschimbabil, trebuie să fie satisf ăcută şi
următoarea relaţie:
0,6 ⋅ t ⋅ d ⋅ f yp
Tab 3.10
0,6 ⋅15 ⋅ 30 ⋅ 235 SR EN
F b , Rd = = = 63,4kN ≥ F b, Ed , ser = 60kN
γ M 6, ser 1,0 1993-1-8
Rezistenţa la încovoiere în tija bolţului
Momentul încovoietor în tija bolţului este:
F Ed 100000
M Ed =

⋅ (b + 4 ⋅ c + 2 ⋅ a ) = ⋅ (15 + 4 ⋅ 2,5 + 2 ⋅ 10) = 562500 Nmm §3.13.2
8 8 SR EN
F 60000 1993-1-8
M Ed , ser = ⋅ (b + 4 ⋅ c + 2 ⋅ a ) = ⋅ (15 + 4 ⋅ 2,5 + 2 ⋅10) = 337500 Nmm
Ed , ser
8 8
FEd = 100 kN §3.13.2
FEd,ser = 60 kN Fig. 3.11
a = 10 mm SR EN
1993-1-8
b = 15 mm
c = 2,5 mm
1,5 ⋅ W el ⋅ f yb 1,5 ⋅ 2650 ⋅ 640

M Rd = = = 2544000 Nmm ≥ M Ed = 562500 Nmm Tab 3.10
γ M 0 1,0 SR EN
Relaţie verificată 1993-1-8
π ⋅ r 3
W el = = 2650mm 3
4
Dac se intenţionează ca bolţul să fie interschimbabil, trebuie să satisfacă şi următoarea

relaţăie:
0,8 ⋅ W el ⋅ f yb 0,8 ⋅ 2650 ⋅ 640 Tab 3.10

M Rd , ser = = = 1356800 Nmm ≥ M Ed , ser = 337500 Nmm
γ M 6, ser 1,0 SR EN
1993-1-8
Rezistenţa combinată la forfecare şi încovoiere a bolţului

2
Tab 3.10
2
⎡ M Ed ⎤ ⎡ F v, Ed ⎤ SR EN
⎢ ⎥ +⎢ ⎥ ≤ 1 1993-1-8
Rd
⎣ M ⎦ ⎣⎢ F ⎦⎥ v , Rd
2 2
⎡ 562500 ⎤ + ⎡100000 ⎤ = 0,082 ≤ 1
⎢⎣ 2544000 ⎥⎦ ⎢⎣ 542592 ⎥⎦
4.4.6.3 Verificare tensiunii de contact pentru cazul bol ţ urilor interschimbabile
σ h , Ed ≤ f h , Rd

§3.13.2
E ⋅ F Ed , ser ⋅ (d 0 − d ) SR EN
σ h , Ed = 0,591 ⋅ 1993-1-8
d 2 ⋅ t
210000 ⋅ 60000 ⋅ (31 − 30)
σ h, Ed = 0,591⋅ = 570 N / mm 2
30 2 ⋅15
2,5 ⋅ f yp
f h, Ed =
γ M 6, ser
2,5 ⋅ 235 2
f h , Ed =
1,0 = 587,5 N / mm
σ h, Ed = 570 N / mm 2 < f h , Rd
= 587,5 N / mm 2
4.4.7 Îmbinare articulat ă între stâlp şi fundaţ ie (După modelul Cestruco, 2003)
Ed
p
t
VEd
a1
a ar
t
r
b
h 1
b b
Figura 4.50: Îmbinare simplă între stâlp şi fundaţie

Configuraţia Îmbinare articulată între stâlp şi fundaţie cu două
şuruburi de ancoraj
Placa de bază P30 x 400 x 400 S235
Blocul fundaţiei 800 x 700 x 700 C30/37
În ălţimea sec

Grosimea ţiunii
inimii htcwc 230mm
= 7,5 mm

Grosimea plăcii tp = 30 mm
L ăţimea plăplcii
Lungimea ăcii ba =
= 400
400 mm
mm
Grosimea stratului de poză t = 30 mm
Distanţa până la marginea blocului ar = 150 mm
Distanţa până la marginea blocului br = 150 mm

Lăţimea blocului a1 = 700 mm
Lungimea blocului b1 = 700 mm
Înălţimea blocului h = 800 mm
Rezistenţa caracteristică f ck = 30 N/mm2
γM0 = 1,15
γC = 1,25
4.4.7.2 Calculul bazei stâlpului
Secţiunea blocului fundaţiei care este utilă transmiterii eforturilor se găseşte prin:

⎛ a + 2 ⋅ a r = 400 + 2 ⋅150 = 700 mm ⎞
⎜ ⎟
⎜ 5 ⋅ a = 5 ⋅ 400 = 2000 mm ⎟
a 1 = min ⎜ ⎟ = 700 mm
a + h = 400 + 800 = 1200 mm
⎜⎜ ⎟⎟
5
⎝ 1⋅ b = 5 ⋅ 700 = 3500 mm ⎠
iar, din condiţii de simetrie b1 = a1. Prin urmare, factorul de concentrare a eforturilor este:
a1 ⋅ b1 700 ⋅ 700
k j = = = 1,75
a ⋅b 400 ⋅ 400
Rezistenţa la presiune a betonului de sub placa de baz ă se poate calcula astfel:
0,67 ⋅k j ⋅ f ck 0,67 ⋅1,75 ⋅ 30 N §6.2.5

f j = = = 23,45 SR EN
γ c 1,5 mm 2 1993-1-8
Calculul la compresiune al betonului se face considerând o plac ă rigidă cu o lăţime
constantă c, situată împrejurul secţiunii stâlpului care înlocuieşte placa de bază flexibilă:
f y 235 §6.2.5

c = t ⋅ 3 ⋅ f j ⋅ γ M 0 = 30 ⋅ 3 ⋅ 23,45 ⋅1,15 = 51,1mm SR EN
1993-1-8
Aria eficace de transmitere a eforturilor de compresiune (vezi Figura 4.51) este:
Aeff = (bc + 2 ⋅ c) ⋅ (hc + 2 ⋅ c) − (bc + 2 ⋅ c − t w − 2 ⋅ c) ⋅ (hc − 2 ⋅ t f − 2 ⋅ c)

Aeff = (230 + 2 ⋅ 51,1) ⋅ (240 + 2 ⋅ 51,1) − (230 + 2 ⋅ 51,1 − 7,5 − 2 ⋅ 51,1) ⋅ (240 − 2 ⋅12 − 2 ⋅ 51,1) = 77678mm 2

c bc c
c tw
c t
f
c
c
h
c

Figura 4.51: Aria efectivă
Rezistenţa de calcul a betonului de sub placa de baz ă este: §6.2.5

SR EN
140/383
N Rd = Aeff ⋅ f j = 77678 ⋅ 23,45 = 1821 ⋅10 N
3 1993-1-8
Buloanele de ancoraj sunt dimensionate din condiţii constructive. §6.2.6.12

SR EN
1993-1-8
HEA 240 400
80 240 80
5
8
0
0
2 5
1
P30 - 400x400 0
7 5 1
0
0
2O22 5
4
1
0 0 1
3 0
2
0 5
3 8
200 200 200 200
400
3P30 - 40x240 90 220 90
400
0
0
5
O20
M20 Concrete C30/37
110 110 Steel S235
220

Figura 4.52: Ancorarea stâlpului în fundaţie
Notă:
· Rezistenţa de calcul a stâlpului este mai mică decât cea a bazei stâlpului:

N pl , Rd = A ⋅ f
y / γ M 0 = 7680 ⋅ 235
/ 1,15 = 1569,4 ⋅ 10 3 N
unde A este aria secţiunii transversale a stâlpuui.
· Plăcuţe adiţionale sunt folosite în timpul execuţiei pentru a asigura nivelul pl ăcii
de bază (vezi Figura 4.52).
4.4.7.3 Îmbinare semirigid ă între stâlp şi fundaţ ie
Pentru situaţia când for ţa tăietoare din stâlp are o valoare semnificativă, aceasta va fi
transmisă fundaţiei prin intermediul buloanelor de ancoraj. În acest caz poate exist ă
necesitatea utilizării a unui număr de patru buloane de ancoraj localizate în partea internă
a tălpilor stâlpului.
Figura 4.53: Îmbinare stâlp-fundaţie semirigidă
Rotirea stâlpului, care pentru situaţia unei îmbinări cu două buloane amplasate pe axa
neutr ă a secţiunii stâlpului ar fi liber ă, în acest caz este par ţial împiedicată şi conduce la
apariţia unui moment încovoietor rezistent generat de for ţa de întindere din buloane şi
echilibrat de presiunea dintre placa de bază şi beton.
compresiune al ariei triunghiulare din beton.
Notă: datorită faptului că rigiditatea acestui tip de prindere poate fi semnificativ ă, ea
trebuie calculată şi eventual inclusă în calculul structural (vezi Capitolul 3).
MRd
f c
Ft
b

Figura 4.54: Momentul încovoietor rezultat într-o prindere la baza stâlpului
Calculul momentului capabil se face astfel:
M Rd = min ( F t ; F c ) ⋅ b
A 77678
F c = 2eff ⋅ f i = 2 ⋅ 23,45 = 910,8kN
π ⋅ 202
0,9 ⋅ 360 ⋅ 2 ⋅ Tab 3.4
0,9 ⋅ f ub ⋅ A s 4
F t = = = 162,8kN SR EN
γ M , 2 1,25 1993-1-8
M Rd = min (162;910

) ⋅ 0,15 = 24,3 kNm
4.4.7.4 Calculul lungimii de ancoraj a buloanelor
În conformitate cu SR EN 1992-1-1, lungimea de ancoraj a buloanelor se poate calcula în

mod simplificat astfel:
§8.4.2.(2)
f bd = 2,25
⋅η 1 ⋅η 2 ⋅ f ctd SR EN
1992-1-1
N
f bd = 2,25 ⋅ η 1 ⋅ η 2 ⋅ f ctd = 2,25 ⋅ 1,0 ⋅ 1,0 ⋅ 2 = 4,5
mm 2
φ σ Sd §8.4.3.(2)
l b , req = ⋅
SR EN
4 f
bd
1992-1-1
142/383
φ σ Sd 20 360 §8.4.4.(2)

l b, req = ⋅ = ⋅ = 400mm SR EN
4 f bd 4 4,5
1992-1-1
l b , eq = α 1 ⋅ l b, req
l b, eq = α 1 ⋅ l b, req = 1,0 ⋅ 400 = 400mm
CAPITOLUL V
ÎMBINĂRI LA ELEMENTE CU SECŢIUNE TUBULARĂ
5.1. INTRODUCERE
Tehnologia de îmbinare joacău n rol important asupra performan ţelor structurilor cu secţiuni
tubulare. Trebuie f ăcută o distinc ţie între elementele cu sec ţiune tubular ă circular ă (CHS) şi
rectangular ă (RHS), deoarece comportarea nodurilor, de exemplu comportarea local ă a
elementelor, este diferită. Un caz particular este reprezentat de nodurile grindă-stâlp ale clădirilor
cu stâlpi din secţiuni tubulare umplute cu beton (CFHS). În acest caz se pot folosi atât îmbinări
sudate cât şi bulonate. Pentru noduri grindă-stâlp cu elemente cu sec ţiuni tubulare, cum ar fi grinzi
şi stâlpi din RHS sau stâlp din RHS şi grindă din profile I sau H, este posibil ă folosirea tehnologiei
cu şuruburi oarbe. Acest capitol prezint ă principalele aspecte ale comport ării şi calculului
îmbinărilor de elemente cu secţiuni tubulare, solicitate preponderent static. Aceste îmbin ări pot fi
utilizate şi la clădiri din zone seismice, atunci când acţiunile seismice nu sunt considerate
generatoare de fenomene de oboseală. Norma europeană [EN 1993-1-8: 2006] Capitolul 7
furnizează reguli detaliate de aplicare pentru a determina rezisten ţele statice ale nodurilor
uniplanare şi multiplanare, la grinzi cu zăbrele realizate din elemente cu sec ţiuni tubulare circulare,
pătrate sau rectangulare, şi ale nodurilor uniplanare, la grinzi cu z ăbrele compuse din combinaţii
de secţiuni tubulare şi secţiuni deschise.
Rezistenţele statice ale nodurilor sunt exprimate ca rezisten ţe de calcul maxime axiale
şi/sau momente pentru zăbrele. Regulile de aplicare sunt valabile atât pentru secţiuni laminate
tubulare din EN 10210, cât şi pentru secţiuni tubulare formate la rece din EN 10219, dac ă
dimensiunile secţiunilor tubulare respectă cerin ţele necesare. Grosimea nominală de perete a
secţiunii tubulare este limitată la minimum 2,5 mm şi nu va fi mai mare decât 25 mm, dacă nu se
iau măsuri speciale care s ă asigure c ăp ropriet ăţile grosimii materialului vor fi adecvate. Tipurile de
noduri acoperite de standardul EN 1993-1-8 sunt indicate în Figura 5.1. regulile de aplicare date în
paragraful 7.1.2 al EN 1993-1-8 pot fi utilizate numai în cazul în care toate condi ţiile date în
paragraf sunt respectate.
Referinţele bibliografice utilizate sunt:

• SR EN 1993-1-8:2006, Eurocod 3: Proiectarea structurilor de o ţel. Partea 1-8: Proiectarea
îmbinărilor
• Leonardo Project: CESTRUCO, Questions and Answers to design of Structural Connections
according to Eurocode 3, 2003
• CIDECT Report: 5BP-4/05, Development of a full consistent design approach for bolted and
welded joints in building frames and trusses between steel members made of hollow and/or
open sections, Application of the component method, Volume 1: Practical guidelines, 2005
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 12: Generalities on joint design, 2009
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 13: Welded connections, 2009
• CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 14: Bolted connections, 2009
5.2. CALCULUL ÎMBINĂRILOR CU SECŢIUNI

TUBULARE (EN1993-1-8, 7.2)
5.2.1 Generalit ăţ i
Eforturile de calcul axiale, atât zăbrele cât şi în tălpi la starea limită ultim ă, nu trebuie să
depăşească rezisten ţele de calcul ale elementelor componente determinate în conformitate cu
EN1993-1-1.
Eforturile de calcul axiale în zăbrele, la starea limită ultim ă trebuie de asemenea s ă nu

depăşeascăr ezisten ţa de calcul a nodului dat ă în 7.4, 7.5 sau 7.6.
Tensiunile normale σ 0,Ed sau σ p,Ed din t ălpa unui nod trebuie determinate din:
σ 0,Ed = N + M 0, Ed

0, Ed
(5.1)
A0 W e (, 0
N p , Ed M 0, Ed

σ p,Ed = + (5.2)
A0 W e (, 0
unde:
N p,Ed = N 0, Ed − ∑ N i , Ed cosθ i (5.3)

i >0
5.2.2 Moduri de cedare ale îmbinărilor cu sec ţ iuni tubulare

Rezistenţa de calcul a nodurilor realizate între elemente cu sec ţiune tubular ă şi a nodurilor
realizate între elemente cu secţiune tubular ă şi deschisă, trebuie să se bazeze pe unul din
următoarele moduri de cedare:
a) Cedare la faţa tălpii (cedare plastic ă a fe ţei tălpii) sau plastificarea tălpii (cedare
plastică a sec ţiunii tălpii);
b) Cedare a pereţilor laterali ai tălpii (sau cedarea inimii tălpii) prin curgere,
str ăpungere sau instabilitate (strivire sau voalare a pereţilor laterali ai tălpii) sub efectul
de compresiune al zabrelei;
c) Cedare prin forfecarea tălpii;
d) Cedare la forfecare prin str ăpungere a peretelui t ălpii (iniţierea fisurii conducând la
desprinderea zăbrelei de talpă);
e) Cedare a zăbrelei cu o l ăţime efectivăr edus ă (fisuri în suduri sau în z ăbrele);
f) Cedare prin voalare locală a unei zăbrele, sau a unei tălpi, realizate din elemente cu
secţiuni tubulare, în nod.
Expresiile tipărite îngroşat în lista de mai sus reprezintă diferitele moduri de cedare ale
nodurilor structurilor cu zăbrele pentru rezistenţele de calcul date în Tabele 7.4 până la 7.6146/383
EN1993-1-8.
din
Figurile Figura 5.2, Figura 5.3 şi Figura 5.4 ilustrează modurile de cedare (a)-(f) pentru
noduri între zăbrele şi elemente de talpă, cu secţiuni circulare tubulare CHS, rectangulare RHS,
respectiv între zăbrele CHS sau RHS şi secţiuni I sau H pentru t ălpi.
Nod în K Nod în KT Nod în N
Nod în T Nod în X Nod în Y
Nod în DK Nod în KK
Nod în X Nod în TT
Nod în DY Nod în XX
Figura 5.1: Configuraţii de noduri între elemente cu sec ţiuni tubulare ale grinzilor cu zăbrele
Mod de
For ţă axial ă Moment încovoietor
cedare
Figura 5.2: Moduri de cedare la nodurile elementelor cu secţiuni circulare tubulare (CHS)
Mod de
cedare
Figura 5.3: Moduri de cedare la nodurile elementelor

http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii cu sec ţiuni rectangulare tubulare (RHS) 149/383
Mod de
cedare
a - -
d - -
Figura 5.4: Moduri de cedare la nodurile elementelor realizate între sec ţiuni circulare sau rectangulare
tubulare (CHS sau RHS) ale z ăbrelelor şi secţiuni I sau H ale t ălpilor
5.3. ÎMBINĂRI SUDATE (CIDECT L13, 2009)

Chiar dacă îmbin ările cu şuruburi la secţiuni tubulare sunt utilizate pentru asamblarea
elementelor prefabricate sau a structurilor spaţiale, cea mai uitilizată metod ă pentru a asambla
elemente tubulare este sudarea, mai ales pentru grinzi cu z ăbrele (Figura 5.5: Diferite tipuri de
grinzi cu zăbrele).
Figura 5.5: Diferite tipuri de grinzi cu z ăbrele
5.3.1 Îmbinări pentru elemente cu sec ţ iune tubular ă circular ă (CHS)
Sec iunile circulare pot fi îmbinate în moduri diferite:

• Cu conectori speciali prefabrica ţi (de ex. Mero);
• Cu piesededeo cap
Sudate placăăt;care permit îmbinări cu şuruburi;
• Sudate direct de elementul continuu (talp ă).
Cea mai simplă solu ţie este să se taie corespunz ător capătul elementelor care trebuie
îmbinate cu talpa şi săs e sudeze elementele direct între ele.
5.3.1.1 Modele analitice pentru îmbinări cu sec ţ iuni CHS solicitate axial
Pentru determinarea parametrilor care influen ţează comportarea nodurilor, se folosesc trei
modele analitice pentru noduri cu secţiuni tubulare realizate din CHS:
•• Model
Model circular;
la forfecare prin str pungere;
ă
• Model de forfecare a t ălpii.
5.3.1.1.1 Model circular
Nodul este modelat de un tub de lungime efectiv ă Be, având o geometrie şi caracteristici
mecanice identice cu talpa CHS (Figura 5.6: Model circular pentru solicitări axiale).
i ⋅ sinΘi
cd1i ⋅ d
ti i
ti
⋅ sinΘ sinΘ
i ⋅ i
i i
2 2 ⋅ Be
A A m p
t0 ϕ
B B d0
m p
A A
sinΘi B e
i ⋅
2
cd1ii ⋅ d
tii i
d0 − t i
i ⋅ sinΘi

Figura 5.6: Model circular pentru solicitări axiale
Efortulă (N d
pe o distan
i din z ăbrea poate fi împăr ţit în două înc ărcări de 0,5 N i sin θ i perpendicular pe talp ă
i - t i ) = c 1 d i pe generatoare. Aceste înc ărcări vor fi transmise t ălpii pe o lungime
efectivă Be. Încărcarea 0,5·N i·sinθ i este acum considerat ă ca o încprcare uniform distribuit ă liniar ă
pe lungimea efectivă Be. La cedare, capacitatea plastică m p va fi atins ăî n punctele A şi B.
Neglijând influenţa eforturilor axiale şi de forfecare asupra momentului plastic m p pe unitate
de lungime, m p rezult ă:
m p = 0,25 t02 f y 0 (5.4)
Cu d 0 – t 0 ≈ d 0( neglijând t ).
2 m p Be = 0,5 N i sin θ i ( 0,5 d 0 − 0,5 c1 di )
2 Be
d 0 t02 f y 0
N i = ⋅ (5.5)
1 − c β
1
sin θ i
Lungimea efectivă Be a fost determinat ă experimental şi depinde de raportul β . O valoare
medie este: Be = 2,5 d 0 – 3,0 d 0.
cum ar Aficest
K model furnizeaz
lua i rînezultate bune pentru noduri T, Y şari X.Pentru
fi distanţnoduri
a dintremai complexe
ă
i N, trebuie
ş ţconsiderare al i parametri
ţ cum
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii diagonale şi
152/383
eforturile axiale
5.3.1.1.2 Model la forfecare prin str ăpungere
Pentru cedarea prin forfecare cu str ăpungere, zăbreaua trage în afar ă sec ţiunea tălpii.
Cedarea este produsă de componenta din z ăbrea perpendicular ă pe sec ţiunea tălpii N i sin θ i.
Rezistenţa la forfecare prin str ăpungere pentru îmbinări cu un unghi de z ăbrea de θ i = 90°
poate fi calculat ăpungere π d 1 t 0 (simplificat ă ca

perimetrul zăbreleifolosind aria
multiplicat efectiv ă de
cu grosimea forfecare
tălpii) prinţa str
şi rezisten la forfecare prin str ăpungere f y 3 .
Astfel:
Ni = 0,58 π di t0 f y 0 (5.6)
Pentru unghiuri de zăbrele diferite de θ i = 90°, perimetrul îmbinării poate fi idealizat cu o
elipsă.
Deoarece perimetrul unei elipse nu poate fi calculat analitic, raportul dintre perimetrul
elipsei (pentru θ i < 90°) şi cerc (pentru θ i = 90°) este dat simplificat de (1 + sin θ i) / (2 sin θ i) . Astfel,
criteriul de forfecare prin str ăpungere este:
1+
sin θ i
N i = 0,58 π di t0 f y 0 (5.7)
2 ⋅ sin 2 θ i
Figura 5.7: Model la forfecare prin str ăpungere
5.3.1.1.3 Model de forfecare al tălpii
La nodurile în T, cedarea este guvernat ă de o combina ţie de cedare locală a sec ţiunii
transversale datorită eforturilor din z ăbrea perpendiculare pe talpă şi cedarea tălpii datorită
forfecării, încovoierii şi dacă e prezent ă, încărcarea axială a t ălpii.
Nodurile
Modul de cedareîneste
K cu un raport mare
o plasticizare a secβ piunii
ot ceda rin forfecare
transversale
ţ în datorit
a tălpii
por ţiunea liber
ă forfec ării, dfor
ă intre z ăbrele.
ţei axiale şi
153/383
încovoierii dacăeste prezent ă.
Pentru tălpi compacte, cu o analiză plastic ă se poate ar ăta că capacitatea t ălpii la forfecare
este dată de:
f y 0 2
V pl = Av = A0 0,58 f y 0 (5.8)
3 π
Capaciatea axială a sec ţiunii tălpii este dată de:

N pl = A0 f y 0 = π ( d0 − t0 ) t0 f y 0 (5.9)
Dacă momentele încovoietoare sunt mici, trebuie considerat ă doar interac ţiunea dintre
for ţele axiale şi de forfecare:
2
⎛ N i ⋅ sinΘi ⎞
N 0,gap ≤ A 0 ⋅ f y0 − A 0 ⋅ f y0 1− ⎜
⎜ 0,58 ⋅ f y0 ⋅ A V ⎟⎟ (5.10)
⎝ ⎠
Figura 5.8: Model de forfecare a t ălpii
5.3.1.2 Evaluarea rezistenţ elor pentru îmbinări cu sec ţ iuni CHS
Cu condiţia ca geometria nodului să fie în conformitate cu cea dat ă în Tabel 5.1, rezisten ţa
de calcul a nodurilor realizate prin sudur ă între elemente cu sec ţiuni circulare tubulare poate fi
determinată folosind 7.4.2 (Noduri plane) şi 7.4.3 (Noduri spa iale) din EN1993-1-8.
În cazul nodurilor aflate în domeniul de validitate dat în Tabel 5.1, doar cedarea feţei t ălpii
şi forfecarea prin str ăpungere trebuie considerate. Rezistenţa de calcul a unei îmbinări va fi
valoarea minimăp entru aceste dou ăc riterii.
Tabel 5.1 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudur ă între elemente cu sec ţiuni circulare
tubulare (CHS)
0,2 ≤ d i / d 0 ≤ 1,0
Clasa 2 şi 10 ≤ d 0 / t 0 ≤ 50 în general
dar 10 ≤ d 0 / t 0 ≤ 40 pentru îmbin ări în X
Clasa
λov 2 i
ş
≥
10
25%
≤
d i / t i ≤ 50 154/383
5.3.2 Îmbinări pentru elemente cu sec ţ iune tubular ă rectangular ă (RHS)
Cea mai economică şi comunăc ale pentru a îmbina sec ţiuni tubulare rectangulare este prin
îmbinare directă f ăr ă nici o plac ă sau guseu; aceast ă solu ţie furnizează de asemenea cea mai
eficientăc ale pentru protec ţie şi mentenanţă.
Îmbinările dintre secţiuni tubulare rectangulare pot fi uşor realizate, deoarece elementele
îmbinate trebuie prevăzute doar cu tăieturi de capăt drepte.
Îmbinări sudate RHS:

• Noduri T;
• Noduri Y;
• Noduri X;
• Nod K (cu spa ţiu şi suprapunere);
• Nod N (cu spa ţiu şi suprapunere);
• Nod KT (cu spa ţiu şi suprapunere).
5.3.2.1 Modele analitice pentru îmbinări cu sec ţ iuni RHS solicitate axial

Pentru determinarea parametrilor care influenţeazăc omportarea nodurilor, se folosesc cinci
modele analitice pentru noduri cu sec iuni tubulare realizate din RHS:
• Modelul linilor de plasticizare;
• Modelul de forfecare prin str ăpungere;
• Modelul l ă imii efective a z ăbrelei;
• Modelul voal ării peretelui de talpă;
• Modelul de forfecare al t ălpii.
5.3.2.1.1 Modelul linilor de plasticizare
Principiul metodei liniilor de plasticizare este bazat pe egalitatea dintre energia extern ă a
efortului N 1 pe o deplasare d şi energia internăp rin sistemul de articula ţii plastice cu lungimi de linii
plastice l i şi unghiuri de rotire ϕ i .
N1 sin θi δ = Σli ϕ i m p (5.11)
m p = 0,25 t02 f y 0 (pe unitate de lungime)
Egalând suma cu lucrul mecanic extern se ob ţine:

2
= 2 f y 0 t 0 ⎛ tan α + 1 − β + η ⎞ (5.12)

N 1 sin θi ⎜ ⎟
1 − β ⎝ tan α sin θ i ⎠
Acesta e un minim pentru:
dN 1
=0
d α
tan α = 1 − β
Substituţia ofer ăc apacitatea (noduri T, Y şi X):

⎛ 2 ⋅η
f y 0 t 02 ⎞ 1
N 1 = ⎜ +4 1 − β ⎟ (5.13)
1 − β ⎝ sin θ1 ⎠ sin θ 1
La acest model, unele simplificări au fost încorporate, de ex. grosimea sec ţiunii a fost
neglijată ( b – 2 t b).
Acelaşi lucru se aplcă şi mărimii sudurilor, care nu au fost încorporate.

Pentru nodurile K transferul încărcării este mai complicat.
Figura 5.9: Model al liniilor de plasticizare pentru noduri T, Y şi X
5.3.2.1.2 Modelul de forfecare prin str ăpungere
Forfecarea prin str ăpungere este produsă de componenta perpendicular ă pe fa ţa tălpii a

efortului din zăbrea, astfel criteriul de forfecare prin str ăpungere este dat de:
f y 0 ⎛ 2 ⋅ h1 ⎞ 1
N1 = t0 ⎜ + 2bep ⎟ (5.14)
3 ⎝ sin θ1 ⎠ sin θ 1
Pentru noduri în K cu spaţiu între diagonale, mărimea spaţiului este extrem de importantă
pentru lungimea forfecării prin str ăpungere efectivă.
Dacă m ărimea spaţiului este aproape de zero şi valoarea lui β este mic ă c ătre mediu,
por ţiunea cu spaţiu este relativ prea rigidizatăî n compara ţie cu celelalte păr ţi perimetrale.
Lungimea efectivăr edus ăp entru forfecare cu str ăpungere.
f y 0 ⎛
h2 ⎞
N 2 sin θ 2 = 3 t0 ⎝⎜ b2 + 2 c sin θ 2 ⎠⎟ (5.15)
Pentru un spaţiu mare între diagonale, apare o situa ţie similar ă ca şi pentru nodurile T, Y
i X, astfel:
f y 0 ⎛ 2 h2 ⎞
N 2 sin θ 2 = t0 ⎜ + 2 bep ⎟ (5.16)
3 ⎝ sin θ 2 ⎠
Pentru un spaţiu unde rigiditatea este aproximativ egală cu cea de partea z ăbrelelor,
criteriul de forfecare prin str ăpungere devine:
f y 0 ⎛ 2 h2 ⎞
N 2 sin θ 2 = t0 ⎜ + b2 + bep ⎟ (5.17)
3 ⎝ sin θ 2 ⎠
Neglijând grosimea şi dimensiunile sudurilor, spaţiul trebuie să satisfac ă:
0.5 g ≈ 0.5 ( b0 − bi ) sau g b0 ≈

1 − β
Datorită capacit ăţii de deformare a materialului, care a fost dovedit experimental, limita
poate fi extinsă la:
0.5 (1 − β ) ≤ g b0 ≤ 1.5 (1 − β ) (5.18)
a) sectiune longitudinală b) sectiune transversală
⎛ h ⎞
L eff = 2⎜⎜ 1 + 2b ep ⎟⎟
⎝ sin θ1 ⎠
Figura 5.10: Model de forfecare prin str ăpungere a tălpii pentru noduri T, Y şi X
c) spatiu foarte mare

Figura 5.11: Model de forfecare prin str ăpungere a tălpii pentru nod K cu spaţiu între zăbrele
5.3.2.1.3 Modelul lăţimii efective a zăbrelei
Pentru noduri T, Y şi X, criteriul lăţimii efective poate fi dat de (Figura 5.12):
N1 = f y1 t1 ( 2 h 1 +2 be − 4 t 1 ) (5.19)
Pentru
5.13), de noduri în K având un perete transversal efectiv întreg a zăbrelei la un spaţiu (Figura
exemplu:
N 2 = f y 2 t2 ( 2 h2 + b2 + be − 4 t 2 ) (5.20)
Noduri T, Y şi X cu un raport mare β, cedeaz ă în general prin plasticizarea sau voalarea
peretelui tălpii.
Figura 5.12: Modelul lăţimii efective a zăbrelei pentru noduri T, Y şi X
Figura 5.13: Modelul lăţimii efective a zăbrelei pentru noduri cu z ăbrele suprapuse
5.3.2.1.4 Modelul voalării peretelui de talpă

Nodurile T, Y şi X cu un raport β ridicat, cedeaz ă în general prin plastificarea sau voalarea
pentru îmbinări grindă-stâlp între secţiuni I. Pentru noduri cu β = 1.0 capacitatea poate fi u şor
determinată cu:
⎛ h1 ⎞ 1
N1 =2 f y 0 t0 ⎜ + 5 t 0 ⎟ (5.21)
⎝ sin θ 1 ⎠ sin θ 1
Pentru pereţi zvelţi efortul de curgere f y 0 este înlocuit de un efort de voalare f k care depinde
de zvelteţea inimii tălpii h0 / t 0.
a) Elevatie b) sectiune transversală
Figura 5.14: Modelul voalării peretelui de talpă
5.3.2.1.5 Modelul de forfecare a tălpii
Acest model este bazat pe formulele de bazăp entru calculul plastic.
Efortul de forfecare plastic este dat de:
f y 0
V pl = Av (5.22)
3
cu Av = ( 2 h0 + α b0 ) t 0
Bazat pe criteriul Huber Hencky-Von Mises, următoarea formulă de interac ţiune poate fi
determinată:
2
N 0, gap ≤ ( A0 − Av ) f y0 + Av f y 0 1 − (VEd V pl , Rd ) (5.23)
Figura 5.15: Modelul de forfecare a tălpii

5.3.2.2 Evaluarea rezistenţ elor pentru îmbinări cu sec ţ iuni RHS
Respectând condiţia ca geometria nodului să fie în limitele prezentate în Tabel 5.2
Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudur ă între elemente cu sec ţiuni tubulare CHS,
efortul capabil al nodurilor sudate între diagonale cu sec ţiune tubular ă şi tălpi realizate din ţevi
pătrate sau rectangulare se determină conform paragrafelor 7.5.2 (Noduri plane) şi 7.5.3 (Noduri
spaţiale) din EN1993-1-8.
Pentru nodurile care se încadrează în limitele specificate în Tabel 5.1, trebuie considerate
doar criterile
considerat de proiectate
valoarea mimnimcuprinse
tuturorîncriterilor
ăa tabelul corespunz
aplicabile. ător. Efortul capabil al unei îmbinări este
Tabel 5.2 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudur ăî ntre elemente cu sec ţiuni tubulare CHS
sau RHS şi tălpi cu secţiuni RHS
Parametrii nodului [ i = 1 sau 2, j = diagonala pe care are loc suprapunerea ]
Tipul nodului bi /b0 bi /t i şi hi /t i sau d i /t i h0 /b0 b0 /t 0 Spaţiu liber sau
sau şi şi suprapunere
d i /b0 Compresiune Întindere hi /bi h0 /t 0 bi /b j
bi /t i
3 5
≤ 35 ≥ 0,5 ≤
bi /t i ≤ 35
T, Y sau X bi /b0 ≥0 ,25 şi dar şi –
şi ≤ 2,0
hi /t i Clasa 2
hi /t i ≤ 35 ≤ 35
Spaţiu liber în ≤ 35 g /b0 ≥0 ,5(1 − β)

şi
K bi /b0 ≥0 ,35 dar ≤ 1,5(1 − β) 1)
şi şi
Clasă 2
Spaţiu liber în ≥ 0,1 + 0,01 b0 /t 0 şi ca valoare minimă
N Clasa 2 g ≥ t 1 + t 2
Suprapunere
λov ≥ 25%
în K
dar λov ≤ 100% 2)
bi /b0 ≥ 0,25 Clas ă 1 Clasa 2
Suprapunere
şi bi /b j ≥ 0,75
în N
Diagonal ă cu d i /b0 ≥ 0,4 Precum în cazul precedent dar folosind d i în
secţiune Clasă 1 ≤d 5i /0t i loc de bi
circular ă dar ≤ 0,8 şi d j în loc de b j .
1)
Dac ă g /b0 > 1,5(1 − β) şi g /b0 > t 1 + t 2 , nodul va fi luat în considerare ca dou ă noduri separate în T
sau Y.
2)
Este posibil ă cre şterea suprapunerii pentru a permite sudarea diagonalei suprapuse de talpa.
5.3.3 Îmbinări pentru elemente cu sec ţ iune tubular ă (CHS sau RHS) şi deschise
5.3.3.1 Noduri sudate între diagonale cu sec ţ iune CHS sau RHS şi t ălpi cu sec ţ iune I sau H
Cu condiţia ca geometria nodului să fie în domeniul de validitate specificat în Tabel 5.3,

efortul capabil al nodului se va determina utilizând relaţiile corespunzătoare din Tabelul 7.21 sau
7.22 din EN1993-1-8, paragraf 7.6.
Tabel 5.3 Domeniu de validitate pentru noduri sudate între diagonale cu sec ţiune CHS sau RHS şi tălpi cu
secţiune I sau H
Parametru nodului [ i = 1 sau 2, j = diagonala pe care are loc suprepunerea ]
Tipul nodului bi /t i şi hi /t i or d i /t i

d w /t w hi /bi b0 /t f b i /b j
Compresiune Întindere
Clasa 1
≥ 0,5
X şi Clasa 1 dar –
hi ≤ 2,0
d w ≤ 400 mm şi ≤ 35
t i
hi
≤ 35 bi
T sau Y i
t t i ≤ 35 Clasa 2
Nod în K cu bi 1,0 –
spaţiu liber Clasa 2 ≤ 35 d i
t i ≤ 50
şi t i
Nod în N cu
spaţiu liber d i
d w ≤ 400 mm ≤ 50
Nod în K cu t i
suprapunere ≥ 0,5
dar ≥ 0,75
Nod în N cu ≤ 2,0
suprapunere
5.3.3.2 Noduri sudate între diagonale cu sec ţ iune CHS sau RHS şi t ălpi cu sec ţ iune U
Cu condiţia ca geometria nodului să fie în domeniul de validitate specificat în Tabel 5.4,

efortul capabil al nodurilor dintre diagonalele cu sec ţiune tubular ă şi tălpi cu secţiune U se va
determina conform Tabelului 7.24 din EN1993-1-8, paragraf 7.7.
Tabel 5.4 Domeniu de validitate pentru noduri sudate între diagonale cu sec ţiune CHS sau RHS şi tălpi cu
secţiune U
Parametrul nodului [ i = 1 sau 2, j = diagonala pe care are loc suprapunerea ]
Tipul nodului bi /t i şi hi /t i or d i /t i Spaţiu liber sau
bi /b0 hi /bi b0 /t 0 suprapunere
Compresiune Întindere bi /b j
≥ 0,4
Clasa 1
Nod în K cu 0,5(1- β*) ≤ g/b 0* ≤ 1,5(1- β*) 1)
spaţiu liber şi hi
şi ≤ 35 şi
Nod în N cu t i
spaţiu liber ≤
b0 mm hi ≤ 35 g ≥ t 1 + t 2
400 t i ≥ 0,5
bi
≤ 35 dar Clasa 2
≥0
,25 t i ≤ 2,0
bi
Nod în K cu ≤ 35
t i 25% ≤ λov < 100%
suprapunere şi d i
≤ 50
t i bi/b j ≥0 ,75
Nod în N cu b0 ≤ d i
suprapunere 400 mm ≤ 50
t i
β* = b1/b0*
b0* = b0 - 2 ( t w + r 0)
1) Aceastăc ondi ţie se aplică doar când β ≤0 ,85.
5.4. ÎMBINĂRI CU ŞURUBURI (CIDECT L14, 2009)

5.4.1 Introducere în calculul îmbinărilor cu şuruburi
Îmbinând două sec ţiuni tubulare sau o sec ţiune tubular ă şi un profil deschis sau o placă
direct pe fiecare parte cu şuruburi poate fi dificil, doar dacă îmbinarea nu e situat ă aproape de
capătul deschis al unui element cu secţiune tubular ă. Altfel este necesar s ă se ia m ăsuri, cum ar fi
tăierea unei găuri de acces a mâinii în elementul structural cu sec ţiune tubular ă, care să permit ă
strângerea şuruburilor din interior sau folosind şuruburi perforante sau oarbe. Motivul pentru
această situa ţie specială este evident, deoarece sec ţiunile tubulare ofer ă acces doar din exterior,
orice acces din interior fiind restric ţionat.
Îmbinările cu şuruburi r ămân cu toate acestea de dorit în multe cazuri, în ciuda unicei
condiţii de ne-accesibilitate în interiorul secţiunii tubulare. Totuşi, în aceste cazuri, secţiunile
tubulare pot fi îmbinate indirect utilizând talpa sau plăci sudate pe subansamble, metodele
descrise mai sus pot fi utilizate, ceea ce face posibil s ă se efectueze astfel de îmbin ări cu şuruburi
într-o manier ă simpl ă şi economică. Principalele metode de îmbinare cu şuruuri sunt descrise mai
jos.
Îmbinările cu şuruburi sunt în general demontabile. Ele sunt preferate pentru îmbin ările pe
şantier pentru a evita sudurile pe şantier, care pot produce erori de sudur ă datorit ă condi ţiilor
ambientale. Sudurile de şantier sunt de asemenea mai scumpe decât îmbin ările cu şuruburi.
Totuţi, îmbinările cu şuruburi nu sunt îmbinări speciale cu şuruburi între secţiuni tubulare, deoarece
secţiunile tubulare nu sunt îmbinate direct de şuruburi. De fapt, aceste îmbinări sunt realizate
folosind elemente intermediare din oţel pentru îmbinare, care sunt sudate de elementele tubulare,
îacest
mbinămotiv,
rile cucalculul
şuruburi fiind proiectate ca unele normale conform EN1993-1-8, Capitol 3. Pentru
îmbinărilor cu secţiuni tubulare nu implică cerin ţe specifice.
Următoarele figuri (Figura 5.16, Figura 5.17 şi Figura 5.18) arată diferite exemple de
îmbinări cu şuruburi.
Figura 5.16: Îmbinare de reazem bulonată pentru grind ă cu z ăbrele
Figura 5.17: Îmbinare bulonată de pan ă
Figura 5.18: Îmbinare bulonată de cap ăt
5.4.2 Tipuri de îmbinări cu şuruburi
Îmbinările caracteristice cu şuruburi sunt următoarele şi ele se regăsesc în EN1993-1-8 sau

în Manualele CIDECT:
5.4.2.1 Îmbinări cu flanşe
Figura 5.19: Îmbinări cu flanşe
5.4.2.2 Îmbinări cu guseu

sudur ăd e-a lungul
profilului RHS cu
lungimea mai mare
decât bi
tăietur ă
pentru
facilitaa
îmbinarea placă de adaos
dacăe necesar ă
a) îmbinare de forfecare simpl ă b) îmbinare de forfecare modificată
Figura 5.20: Îmbinări cu guseu
5.4.2.3 Îmbinări semi-rigide (îmbinări grind ă-stâlp)
Figura 5.21: Îmbinări de colț din elemente CHS sau RHS pentru cadre portal (CIDECT Design Guide 9,
2004)
talpă
placă de adaos, dac ă e

necesar ă
Figura 5.22: Îmbinări cu plăci cu șuruburi între elemente RHS (CIDECT Design Guide 9)
Sectiunea A - A
Rigidizări Rigidizări, dacă

intermediare RHS sunt necesare
Figura 5.23: Îmbinări continue grindă-stâlp cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9)
Figura 5.24: Îmbinări cu placă de trecere grind ă-stâlp cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9)
talpă
placăd e adaos, dac ă e

necesar ă
Figura 5.25: Îmbinări cu stâlp continuu grindă-stâlp cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9)
5.4.2.4 Îmbinări cu diafragmă transversal ă
(a) Sectiunea A - A
punct de inflexiune
(b) Vedere laterală şi distribuţia momentelor

Figura 5.26: Îmbinări cu diafragmăc ontinu ă cu șuruburi (CIDECT Design Guide 9)
5.4.2.5 Îmbinări cu şuruburi oarbe
Figura 5.27: Îmbinări cu Lindapter “HolloFast” (Wardenier 2002)
Figura 5.28: Îmbinări cu șuruburi autofilentante pentru corniere sau plăci de capăt flexibile și RHS (Wardenier
2002)
Etapa 1 Etapa 2
Figura 5.29: Procedeul de autofiletare (Wardenier 2002)
5.4.2.6 Îmbinări cu conectori deşi tip bol ţ uri.
Figura 5.30: Îmbinare cu conectori de şi tip bolţuri


5.5.1 Îmbinare sudat ă între dou ă profile tubulare circulare
t 1 t
2
1 N
N 2
d1 d2
g
1 2 d0
t0

Figura 5.31: Îmbinare sudată între dou ă profile tubulare circulare
Principalele
Configura ţia componente ale nodului
Nod grindă cu z ăbrele în K cu spaţiu liber
Talpa grinzii CHS 244,5x10 S235
Zăbrelele CHS 159x7,1 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare sudatăî ntre dou ăp rofile tubulare circulare
Notaţii
Ni for ţa axialăt ransmis ă de diagonala
d0 diametrul sec ţiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele
t0 grosimea sec ţiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele
di diametrul sec ţiunii tubulare a diagonalei grinzii cu z ăbrele
ti grosimea sec ţiunii tubulare a diagonalei grinzii cu z ăbrele
g decalajul orizontal dintre diagonalele grinzii cu z ăbrele
øi unghiul dintre diagonale şi talpă
Talpa grinzii CHS 244,5 x 10 S235
Diametrul d0 = 244,5 mm
Grosimea tubului t0 = 10 mm
Aria secţiunii A = 7357,69 mm²
Limita de curgere f yc = 235 N/mm²
Rezistenţa ultimă f uc = 360 N/mm²
Diagonala CHS 159 x 7,1 S235

Diametrul d0 = 159 mm
Grosimea tubului t0 = 7,1 mm

Unghiul øi = 45°
γM5 = 1,00
5.5.1.2 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudur ă între z ăbrele cu

sec ţ iune CHS şi t ălpi cu sec ţ iune CHS
Dacă geometria nodului este în intervalul de valabilitate dat în Tabelul 7.1 din SR EN
1993-1-8, rezistenţa de calcul a nodurilor realizate prin sudur ă între elemente cu sec ţiuni
circulare tubulare poate fi determinată conform paragrafelor 7.4.2 şi 7.4.3 din acelaşi
standard.
De asemenea, în cazul nodurilor aflate în domeniul de validitate din Tabelul 7.1 din SR
EN 1993-1-8, numai cedarea feţei tălpii şi forfecarea prin str ăpungere trebuie
considerate.
douăc riterii. Rezisten a de calcul a îmbin rii se ia ca valoarea cea mai mic d intre aceste
ţ ă ă
d i 159
0,2 ≤ = = 0,65 ≤ 1,0
d 0 244,5 Tab 7.1
d 0 244,5 §7.4.1 SR
Clasă 2 10 ≤ = = 24,45 ≤ 50 EN 1993-
t 0 10
1-8
d i 159
Clasă 2 10 ≤ = = 22,39 ≤ 50
t i 7,1
g = 23,7mm ≥ t 1 + t 2 = 7 ,1 + 7,1 = 14,2mm
→ verific ă
5.5.1.3 Rezistenţ a axial ă capabil ă a nodurilor sudate realizate între z ăbrele CHS şi t ălpi
CHS (elemente cu sec ţ iuni circulare tubulare)
Tab 7.2
Cedare la faţa tălpii §7.4.2 SR
EN 1993-
k ⋅ k ⋅ f ⋅ t 2 ⎛ d ⎞ 1
1-8
N 1, Rd = g p y 0 0
⋅ ⎜⎝ 1,8 + 10,2 ⋅ d 10 ⎠⎟ ⋅ γ M 5
sin θ 1
1,7 ⋅ 0,6 ⋅ 235 ⋅10 2 ⎛ 159 ⎞ 1
= ⋅ ⎜1,8 + 10,2 ⋅ ⎟ ⋅ = 285,8kN
sin 45 ⎝ 244,5 ⎠ 1,0
Factorii kg şi kp:

⎛ ⎞ ⎛ ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ Tab 7.2
0, 2 ⎜ 0,024 ⋅ γ ⎟ 0,024 ⋅12,225
1, 2 1, 2
0, 2 ⎜ ⎟ = 1,7
k g = γ ⋅ ⎜1 + ⎟ = 12,225 ⋅ 1 + §7.4.2 SR
⎛ g ⎞ ⎜ ⎛ 23, 7 ⎞ ⎟ EN 1993-
⎜ ⎟
⎜ 1 + exp⎜⎝ 0,5 ⋅ t 0 + 1,33 ⎠⎟ ⎠⎟
⎝ ⎜ 1 + exp⎜⎝ 0,5 ⋅ 10 + 1,33 ⎠⎟ ⎠⎟
⎝
1-8
170/383
n > 0 (compresiune) : k = 1 − 0 3 ⋅ n ⋅ (1 + n ) dar k ≤ 1 0
n p = 0,75 k p = 1 − 0,3 ⋅ 0,75 ⋅ (1 + 0,75) = 0,6

n p ≤ 0 (întindere) : k p = 1,0
d 0 244,5
γ = = = 12,225
2 ⋅ t 0 2 ⋅ 10
Tab 7.2
§7.4.2 SR
N 2, Rd = sin θ 1 ⋅ N = sin
45 ⋅ 285,8 = 285,8kN EN 1993-
sin θ 2
1, Rd
sin 45 1-8
Cedare la forfecare prin str ăpungere
dacă d i ≤ d 0 − 2 ⋅ t 0 :

d i = 159 ≤ d 0 − 2 ⋅ t 0 = 244 ,5 − 2 ⋅10 = 224,5 :
f y 0 1 + sin θ 1
Tab 7.2
N i , Rd = ⋅ t 0 ⋅ π ⋅ d i ⋅ 2 i ⋅ §7.4.2 SR
3 2 ⋅ sin θ i γ M 5 EN 1993-
1-8
= 235
3
⋅10 ⋅ π ⋅159 ⋅ 1 + sin2 45 ⋅ 1 = 1156,95kN
2 ⋅ sin 45 1,0
Rezistenţa nodului
Rezistenţa nodului Ni,Rd = 285,8 kN

Modul de cedare: Cedare la faţa tălpii
5.5.2 Îmbinare sudat ă între dou ă profile tubulare rectangulare
1
t
1 t
2
h 2
h
1
N
b 1 N 2
b 2
g
1 2
b0
t0
0
h

Figura 5.32: Îmbinare sudatăî ntre dou ă profile tubulare rectangulare

Configuraţia Nod grindă cu z ăbrele în K cu spaţiu liber
Talpa grinzii RHS 250x250x10 S235
Zăbrelele RHS 160x160x8 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare sudată a dou ăp rofile tubulare rectangulare

Notaţii
b0 l ăţimea secţiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele
h0 în ălţimea secţiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele
t0 grosimea sec ţiunii tubulare a tălpii grinzii cu zăbrele
bi l ăţimea secţiunii tubulare a diagonalei grinzii cu zăbrele
hi în ălţimea secţiunii tubulare a diagonalei grinzii cu z ăbrele
ti grosimea sec ţiunii tubulare a diagonalei grinzii cu z ăbrele
ø unghiul dintre diagonale i talp
i ş ă
Talpa grinzii RHS 250 x 250 x 10 S235
Înălţimea h0 = 250 mm
Grosimea tubului t0 = 10 mm
Aria secţiunii A = 9257 mm²
Diagonala RHS 160 x 160 x 8 S235

Înălţimea hc = 160 mm
Grosimea tubului tc = 8 mm

Unghiul øi = 45°
γM5 = 1,00
5.5.2.2 Domeniu de validitate pentru noduri realizate prin sudur ă între z ăbrele cu

sec ţ iune RHS şi t ălpi cu sec ţ iune RHS
Dacăg eometria nodului se încadreaz ăî n domeniul de validitate dat în Tabelul 7.8 din SR
EN 1993-1-8, rezistenţa de calcul a nodurilor sudate între diagonale cu secţiune tubular ă
şi tălpi realizate din ţevi pătrate sau dreptunghiulare se determinăc onform paragrafelor
7.5.2
Pentru inoduri
ş 7.5.3 din acelaşi standard.
care se încadrează în domeniul de validitate dat în Tabelul 7.8 din SR EN
1993-1-8, se vor considera doar criteriile de proiectare tratate in tabelul corespunzător
(Tabelul 7.12 în cazul acestui exemplu).
(conform tabelului 7.8 EN 1993 1-8)

bi 160
Tab 7.8
= = 0,64 ≥ 0,35 → verific ă §7.5.1 SR
b0 250 EN 1993-
bi 160 b0 250 1-8
= = 0,64 ≥ 0,1 + 0,01 ⋅ = 0,1 + 0,01 ⋅ = 0,35
b0 250 t 0 10
verific
→ ă
Diagonala comprimată
bi 160
= = 20 ≤ 35 → verific ă
t i 8
hi 160
= = 20 ≤ 35 → verific ă
t i 8
Clasă 1 → verific ă
Diagonala întinsă
bi 160
t i = 8 = 20 ≤ 35 → verific ă
hi 160
= = 20 ≤ 35 → verific ă
t i 8
h0 250
0,5 ≤ = = 1,0 ≤ 2,0 → verific ă
b0 250
hi 160
0,5 ≤ = = 1,0 ≤ 2,0 → verific ă
bi 160
b0
= 250 = 25 35 ≤ → verific
ă
t 0 10
h0 250
= = 25 ≤ 35 → verific ă
t 0 10
g
0,5 ⋅ (1 − β ) ≤ ≤ 1,5 ⋅ (1 − β )
b
0
g 23,7
0,5 ⋅ (1 − 0,64) = 0,18 ≤ = = 0,09 ≤ 1,5 ⋅ (1 − 0,64) = 0,54
b0 250
NOK dar se accept ă în aceast ă situa ţie
b1 + b2
+ h1 + h2 160 + 160 + 160 + 160
β = = = 0,64
4 ⋅ b0 4 ⋅ 250
g = 23,7mm ≥ t 1 + t 2 = 8 + 8 = 16mm
(conform tabelului 7.9 EN 1993 1-8) Tab 7.9

§7.5.2 SR
0,6 ≤ b1 + b2 = 160 + 160 = 1,0 ≤ 1,3 → verific ă EN 1993-
2 ⋅ b1 2 ⋅ 160
1-8
b0 250
= = 25 ≥ 15 → verific ă
t 0 10
5.5.2.3 For ţ a axial ă capabil ă a nodului sudat în K între z ăbrelele şi talpa RHS
Cedarea locală a tălpii

Tab 7.12
2
N i , Rd = 8,9 ⋅ f y 0 ⋅ t ⋅ 0 γ

⎜⎜ b1 + b2 + h1 + h2 ⎞⎟⎟ ⋅ 1
⋅ ⎛ §7.5.2 SR
EN 1993-
sin θ i ⎝ 4 ⋅ b0 ⎠ γ M 5 1-8
8,9 ⋅ 235

⋅10 2 ⋅ 12,5 ⎛ 160 + 160 + 160 + 160 ⎞ 1
= ⋅⎜ ⎟ ⋅ = 669,28kN
sin 45 ⎝ 4 ⋅ 250 ⎠ 1,0
b0 250
γ = = = 12,5
2 ⋅ t f 2 ⋅ 10
Forfecarea tălpii
Tab 7.12
N i , Rd = f y 0 ⋅ Av ⋅ 1 = 235 ⋅ 5850 ⋅ 1 = 1122,4kN §7.5.2 SR
3 ⋅ sin θ i γ M 5 3 ⋅ sin 45 1,0 EN 1993-
1-8
Av = (2 ⋅ h0 + α ⋅ b0 ) ⋅ t 0 = ( 2 ⋅ 250
+ 0,34 ⋅ 250) ⋅ 10 = 5850

mm 2
1 1
α = = = 0,34
4 ⋅ g 2
4 ⋅ 23,7 2
1+ 1+
3 ⋅ t 02 3 ⋅ 10 2
2
⎛ V ⎞
( A0 − Av ) ⋅ f y 0 + Av ⋅ f y 0 ⋅ 1 − ⎜ Ed ⎟
N 0, Rd =
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii ⎜ V pl , Rd ⎠⎟
⎝ 174/383
γ M 5
2
⎛ V ⎞
(9258 − 58,5) ⋅ 235 + 58,5 ⋅ 235 ⋅ 1 − ⎜⎜ Ed ⎟⎟
N 0, Rd =
⎝ V pl ,Rd ⎠
1,0
Cedarea diagonalei
Tab 7.12
f yi ⋅ t i ⋅ 2 ⋅ hi − 4 ⋅ t i + bi + beff §7.5.2 SR
N i , Rd = EN 1993-
γ M 5
1-8
235 ⋅ 8 ⋅ (2 ⋅ 160 − 4 ⋅ 8 + 160 + 80)
= = 992,64kN
1,0
10 f y 0 ⋅ t 0 10 235 ⋅ 10

beff = ⋅ ⋅b = ⋅ ⋅ 160 = 80mm
b0 f yi ⋅ t i i 250 235 ⋅ 8
t 0 10
Str ăpungerea tălpii
Tab 7.12
§7.5.2 SR
f y 0 ⋅ t 0 ⎛ 2 ⋅ hi
⎞ 1 EN 1993-
N i , Rd = ⋅ ⎜⎜
+ bi + be, p ⎟⎟ ⋅
3 ⋅ sin θ i ⎝ sin θ i ⎠ M 5γ 1-8
235 ⋅10 ⎛ 2 ⋅160
+ 160 + 0,64 ⎞⎟ ⋅ = 1176kN
1
= ⋅⎜
3 ⋅ sin 45 ⎝ sin 45 ⎠ 1,0
10 10
b e , p i
= b 0 ⋅ t 0 ⋅ b = 250 ⋅ 10 ⋅ 160 = 0,64
Rezistenţa nodului
Rezistenţa nodului Ni,Rd = 669 kN

Modul de cedare: Cedare la faţa tălpii
5.5.3 Îmbinare sudat ă între un profil tubular circular şi un profil deschis
5.5.3.1 Geometria tipului de îmbinare. Simboluri. Nota ţ ii generale.
t 1 t
2
1
N
N 2
d1 d2
g
b0
1 2
r
tw
0
h
f
t

Figura 5.33: Îmbinare sudat ăî ntre un profil tubular circular şi un profil deschis

Configuraţia Nod grindă cu z ăbrele în K cu spaţiu liber
Talpa grinzii IPE 330 S235
Zăbrelele CHS 159x7,1 S235
Tipul de îmbinare Îmbinare sudatăî ntre un profil circular şi un profil I
Notaţii
h0 în ălţimea secţiunii
tw grosimea inimii
b0 l ăţimea tălpii
tf grosimea t ălpii
r raza de curbur ă
tdi i diametrul sec ţţiunii tubulare a diagonalei grinzii cu z ă

grosimea ăbrele
øi unghiul dintre diagonale şi talpă
Talpa grinzii IPE 330 S235
Înălţimea secţiunii h0 = 330 mm
Grosimea inimii tw = 7,5 mm
Lăţimea tălpii b0 = 160 mm
Grosimea tălpii tf = 11,5 mm
2
Aria secţiunii
Momentul de iner ie ţ A
I = 6260
= mm mm4
83560000
Diagonala CHS 159 x 7,1 S235

Diametrul d0 = 159 mm
Grosimea tubului t0 = 7,1 mm
Aria secţiunii A = 3383,88 mm²
Unghiul øi = 45°
γM5 = 1.10
5.5.3.2 Domeniu de valabilitate pentru noduri sudate între z ăbrele CHS şi t ălpi cu
sec ţ iune I
Cu condiţia ca geometria nodului să fie în domeniul de validitate specificat în Tabelul

7.20 din SR
corespunz ENdin
ătoare 1993-1-8, for ţasau
tabelul 7.21 detabelul
calcul7.22.
a nodului se determin ă utilizând rela ţiile
Tab 7.20
d w 271
§7.6 SR
= = 36,133 → clasă 1 → verific ă EN 1993-
t w 7,5 1-8
d w = 271 ≤ 400 mm
mm → verific ă
Diagonal ă comprimat ă
d i 159
= = 22,39 ≤ 50 → verific ă
t i 7,1
Diagonal ăî ntins ă
d i 159
= = 22,39 ≤ 50 → verific ă
t i 7,1
5.5.3.3 For ţ a capabil ă a nodurilor sudate între z ăbrele CHS şi t ălpi cu sec ţ iune I
Stabilitatea inimii tălpii Tab 7.21

§7.6 SR
f ⋅ t ⋅ b 235 7,5 309,2 1
EN 1993-
N i , Rd = y 0 w w
1 =
⋅ γ M ⋅sin 45
⋅ ⋅ 1,0 = 770,7 kN 1-8
sin θ i 5
hi 159
bw = + 5 ⋅ (t f + r ) = + 5 ⋅ (11,5 + 18) = 372mm dar
sin θ i sin 45
bw ≤ 2 ⋅ t i + 10 ⋅ (t f + r ) = 2 ⋅ 7,1 + 10 ⋅ (11,5 + 18) = 309,2mm
Cedarea diagonalei Tab 7.21

Cedarea zăbrelei nu se verifică dac ă: §7.6 SR
g EN 1993-
≤ 20 − 28 ⋅ β 1-8
t f
β = 1,0 ≤ 1,0 − 0,03 ⋅ γ = 0,79 → nu verific ă
d 1 + d 2 159 + 159

β = = = 0,993
2 ⋅ b0 2 ⋅ 160
b0 160
γ = = = 6,95
2 ⋅ t f 2 ⋅ 11,5
d 1
0,75 ≤ = 1,0 ≤ 1,33 → verific ă
d 2
Prin urmare:
2 ⋅ f yi ⋅ t i ⋅ peff 2 ⋅ 235 ⋅ 7,1 ⋅ 124 Tab 7.21
N i , Rd = = = 413,7kN §7.6 SR
γ M 5 1,0 EN 1993-
f y 0 235 1-8
peff = t w + 2 ⋅ r + 7 ⋅ t f ⋅ = 7 ,5 + 2 ⋅ 18 + 7 ⋅11,5 ⋅ = 124mm
f yi 235
Forfecarea secţiunii tălpii
N i , Rd = f y 0 ⋅ Av ⋅ 1 = 235

⋅ 3080 ⋅ 1 = 591kN
3 ⋅ sin θ i γ M 5 3 ⋅ sin 45 1,0
2
⎛ V ⎞ Tab 7.21
( A0 − Av ) ⋅ f y 0 + Av ⋅ f y 0 ⋅ 1 − ⎜⎜ Ed ⎟⎟
⎝ V pl , Rd ⎠ §7.6 SR
N 0, Rd = EN 1993-
γ M 5 1-8
(6260 − 3080 ) ⋅ 235 + 3080

⋅ 235 ⋅ 1 − 0,9 2
= = 1062kN
1,0
Av = A0 − ( 2 − α ) ⋅ b 0 ⋅ t f + (t w + 2 ⋅ r ) ⋅ t f
= 6260 − (2 − 0) ⋅160 ⋅11,5 + (7 ,5 + 2 ⋅18) ⋅11,5 = 3080mm 2
α = 0
Rezistenţa nodului

Modul de cedare: Cedare diagonalei
5.5.4 Îmbinare cu şuruburi între un profil tubular şi un profil deschis (CIDECT, 2005)
bp tp
af =5
1
e
aw=5
p 1
h p
1
e
IPE 330
e2 p2 e2 Placăs udat ă
4M20, Gr. 8.8
RHS 250 x 250 x 10

5.34: Îmbinare cu şuruburi între un profil tubular şi un profil deschis

Configuraţia Îmbinare între un profil tubular şi un profil deschis
Stâlpul RHS 250x250x10 S235
Grinda IPE 330 S235
Tipul îmbinării Îmbinare cu placă de cap ăt şi 4 şuruburi
Placa de capăt 370 x 200 x 15 S235
Şuruburi M20, 8.8
Stâlpul RHS 250 x 250 x 10 S235
L
Înăţlţimea
ăimea hcc
b = 250 mm
Grosimea tubului tc = 10 mm
Grinda IPE 330 S235

Grosimea
L imea t inimii
ăţ lpii ă tbbw
b
=
= 7,5
160mm
mm 179/383

Placa de capăt 370 x 200 x 15 S235

Grosimea tp = 15 mm


Distan a de la margine la primul rând de uruburi e = 40 mm
Distanţa între rândul 1 şi 2 de şuruburi ş p212 = 120 mm
Şuruburi M20, Gr. 8.8

Aria rezistentă A s = 245 mm
Lăţimea maximă d1 = 32,95 mm
(capul şurubului)
L ăţimea
(capul minimă
şurubului) d2 = 30 mm
Înălţimea hnut = 13 mm
(capul şurubului)
Sudura
Grosimea cordonului de sudur ă a w = af = 5 mm
γM0 = 1,00
γM2 = 1,25
5.5.4.2 Rezistenţ a elementelor componente ale îmbinării
Talpa grinzii în compresiune
M b, Rd 119009697
F Rd ,1 = = = 373
,6kN
(hb − t fb ) (330 − 11,5)
83560000
W pl , y ,b ⋅ f yb ⋅ 235
M b , Rd = = 165 = 119kNm
γ M 0 1,0
Întindere în tija şuruburilor
F Rd , 2 = n ⋅ min F t , Rd ; B p, Rd = 4 ⋅ min[141,12; 320,37] = 564

,5 kN
Tab 3.4
k ⋅ f ⋅ A 0,9 ⋅ 800 ⋅ 245 SR EN
F t , Rd = 2 ub s = 141,12kN
γ M 2 1,25 1993-1-8
B p , Rd = 0,6 ⋅ π ⋅γ d m ⋅ t p ⋅ f up = 0, 6 ⋅ π ⋅ 311,,475 ⋅ 15 ⋅ 360 = 320,37kN
M 2 25
d 1 + d 2 32,95 + 30
d m = = = 31,475mm
2 2
Încovoierea plăcii de capăt
F Rd , 3 = min F T , Rd ,1; F T , Rd , 2 = min[368,5 ; 214,6 ]= 214

,6kN Tab 6.3
(8 ⋅ n − 2ew ) ⋅ M pl ,1, Rd SR EN
F T , Rd ,1 = 1993-1-8
2m ⋅ n − ew (m + n )
= ( ⋅
8 39,3 − 2 ⋅ 8,24) ⋅ 4003425
= 368
,5kN
2 ⋅ 50,6 ⋅ 39,3 − 8,24 ⋅ (50,6 + 39,3)
m p =
p 2 − t b,w − 2 ⋅ 0,8 ⋅ a w ⋅ 2 )
2
=
(120 − 7,5 − 2 ⋅ 0,8 ⋅ 5 ⋅ 2 ) = 50,6mm
2
np = min(e min; 1,25·dm) = min(40; 1,25·31,475=39,3) = 39,3 mm

ew = d 41 = 32
,95 = 8,24mm
4
l eff ,1t p2 f u , p
M pl ,1, Rd = 0,25 ∑ γ M , 0

197,7 ⋅152 ⋅ 360

= 0,25 ⋅ = 4003425 Nmm
1,0
2 M pl , 2, Rd + n ∑ F t , Rd Tab 6.3

F T , Rd , 2 = SR EN
m+n 1993-1-8
= 2 ⋅ 4003425 + 40 ⋅ 282240 = 214,6kN
50,6 + 39,3
l eff , 2t p2 f u , p

M pl , 2, Rd = 0,25 ∑ γ M , 0

197,7 ⋅ 152 ⋅ 360

= 0,25 ⋅ = 4003425 Nmm
1,0
∑ F t , Rd = 2 ⋅ F t , Rd = 2 ⋅ 141,12 = 282,24kN
Întindere în inima grinzii
beff ,t , wb ⋅ t wb ⋅ f yb 197,7 ⋅ 7,5 ⋅ 235 §6.2.3 SR

F Rd , 4 = = = 348,4kN EN 1993-
γ M 0 1,0 1-1
beff ,t ,wb = l eff ,1 = 197,7 mm
Întinderea tubului pe direcţie transversală: Cedare la faţa tălpii
F Rd , 5 = min F pl ,loc ; F pl , glob = min[135,8; 134,24] = 134 ,24 kN
Caracteristici geometrice:
c = 0,9 ⋅ d m =
18mm
d m = d = 20mm
b = p2 + 0,9 ⋅ d m = 120 + 18 = 138mm
h − hb + t fb 370 − 330 + 11,5
h=h − p − e = 370 − − 100 = 244,25mm
p
2 11
2
L = bc − 1,5 ⋅ r − 2 ⋅ t c = 250 − 1,5 ⋅ 15 − 2 ⋅ 10 = 207,5mm
Mecanism local
⎡ t 2 ⎛
c 2 ⎞ ⎤
2
bm = L ⎢1 − 0,82 c2 ⎜1 + 1 + 2,8 ⎟ ⎥
⎢ c ⎜ t c ⋅ L ⎟ ⎥
⎣ ⎝ ⎠ ⎦
⎡ 10 2 ⎛ 18 2 ⎞ ⎤
2
= 207,5 ⋅ ⎢1 − 0,82 ⋅ 2 ⎜1 + 1 + 2,8 ⋅ ⎟ ⎥ = −46,4mm

⎢ 18 ⎜⎝ 10 ⋅ 207,5 ⎠⎟ ⎥
b = 138 mm⎣> bm = -46,4 mm ⎦

⎡ π L ⋅ (a + x ) + 2 ⋅ c 1,5 ⋅ c ⋅ x + x 2 ⎤
F pl ,loc = β ⋅ 4 ⋅ m pl , Rd ⋅ ⎢ + ⎥
⎣⎢ a + x 3 ⋅ t c ⋅ (a + x ) ⎦⎥
⎡ π 207,5 ⋅ (69,5 + 16) + 2 ⋅18 1,5 ⋅18 ⋅16 + 16 2 ⎤
= 1⋅ 4 ⋅ 5875 ⋅ ⎢ + ⎥ = 135
,8kN
⎣⎢ 69,5 + 16 3 ⋅10 ⋅ (69,5 + 16)⎦⎥
b + c 138 + 18
= = 0,75 > 0,5 → β=1
L 207,5
t c2 ⋅ f yc 10 2 ⋅ 235
m pl , Rd
= 0,25 ⋅ γ M 0 = 0,25 ⋅ 1,0 = 5875 Nmm / mm
a = L − b = 207 ,5 − 138 = 69,5mm
3 ⋅ t
[
x = − a + a 2 − 1 ,5 ⋅ a ⋅ c + c ⋅ π ⋅ L ⋅ (a + x0 ) + 4 ⋅ c
2
]
3 ⋅10
= −69,5 +
69,5 2 − 1,5
⋅ 69,5 ⋅18 +
2
[π ] = 16
207,5 ⋅ (69,5 + 21) + 4 ⋅18 mm
⎡ 2 1
⎤ ⎛
⎛ t ⎞ c ⎛ t ⎞ b − bm ⎞
x0 = L ⋅ ⎢⎜ ⎟ + 0,23 ⋅ ⋅ ⎜ ⎟ ⎥ ⋅ ⎜⎜
3 3
w c
⎟
⎢ L L L ⎥ L − b ⎟
m
⎣⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎦ ⎝
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii ⎠ 182/383
⎡ 2 1
⎤
⎢⎛ 10 ⎞ 3 18 ⎛ 10 ⎞ 3 ⎥⎛ 138 + 46,4 ⎞
= 207,5 ⎜ ⎟ + 0,23 ⋅ ⋅⎜ ⎟ ⎜ ⎟ = 21mm
⎢⎝ 207,5 ⎠ 207,5 ⎝ 207,5 ⎠ ⎥⎝ 207,5 + 46,4 ⎠
⎣ ⎦
Mecanism global
Condiţii de aplicabilitate
h 244,25
0,7 < = = 3,51 < 10 : ok
L − b 207,5 − 138
h 244,25
ρ = = = 3,51
L − b 207,5 − 138
For ţa maximă
2⋅b
+ m pl , Rd ⋅ ⎛ + π + 2 ⋅ ρ ⎞⎟
F pl ,loc
F pl , glob = ⎜
2 h
135800 ⎝ ⎛ 2 ⋅138 ⎠ ⎞
= + 5875
⋅⎜ + π + 2 ⋅ 3,51⎟ = 134,24kN
2 ⎝ 244,25 ⎠
Compresiunea tubului pe direcţie transversală: Cedare la faţa tălpii
F Rd , 6 = min[347; 582] = 347

= min F pl ,loc ; F pl , glob kN
Caracteristici geometrice:
h p − hb 370 − 330
c = t fb + 2 ⋅ aw + t p + = 11,5 + 2 ⋅ 5 + 15 + = 53,5mm

2 2
b = b p =
200mm
h p − hb + t fb (370 − 330 + 11,5)
h = h p − − e11 = 370 − − 100 = 244,25mm
2 2
L = bc − 1,5 ⋅ r − 2 ⋅ t c = 250 − 1,5 ⋅15 − 2 ⋅10 = 207,5mm
Mecanism local
⎡ t c2 ⎛ ⎞ ⎤
2
c2
bm = L ⋅ 1 − 0,82 ⋅ 2 ⋅ ⎜1 +
⎢ 1 + 2,8 ⋅ ⎟ ⎥
⎣⎢ c ⎝ ⎜ t c ⋅ L ⎠⎟ ⎦⎥
⎡ 10 2 ⎛ 53,5 2 ⎞
2
⎤
⎢
= 207,5 ⋅ 1 − 0,82 ⋅ ⎜
⋅ 1 + 1 + 2,8 ⋅ ⎟ ⎥ = 146,4mm
⎢ 53,5 2 ⎜⎝ 10 ⋅ 207,5 ⎠⎟ ⎥
⎣ ⎦
b = 200 mm > bm = 146,4 mm
⎡ π L ⋅ (a + x ) + 2 ⋅ c 1,5 ⋅ c ⋅ x + x 2 ⎤
F pl ,loc = β ⋅ 4 ⋅ m pl , Rd ⋅ ⎢ + ⎥
⎣⎢ a + x 3 ⋅ t c ⋅ (a + x ) ⎦⎥
⎡ π 207,5 ⋅ (7,5 + 37,7 ) + 2 ⋅ 53,5 1,5 ⋅ 53,5 ⋅ 37,7 + 37,7 2 ⎤
= 1⋅ 4 ⋅ 5875 ⋅ ⎢⎣⎢ 7,5 + 37,7
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii + 3 ⋅10 ⋅ (7,5 + 37,7 ) ⎥⎦⎥ = 347kN 183/383
b+c 200 + 53,5

= = 1,22 > 0,5 → β=1
L 207,5
10 2 ⋅ 235
m pl , Rd = 0,25 ⋅ = 5875 Nmm / mm
1,0
a = L − b = 207 ,5 − 200 = 7,5mm
3 ⋅ t
x = − a + a 2 − 1 ,5 ⋅ a ⋅ c + c ⋅ π ⋅ L ⋅ (a + x0 ) + 4 ⋅ c
2
[ ]
3 ⋅10
= −7,5 + 7,52 − 1,5 ⋅ 7,5 ⋅ 53,5 + ⋅ [π ⋅ ] = 37
207,5 ⋅ (7,5 + 28) + 4 ⋅ 7,5 ,76
2
⎡ 2 1
⎤ ⎛
⎛ t ⎞ c ⎛ t ⎞ b − bm ⎞
x0 = L ⋅ ⎜ ⎟ + 0,23 ⋅ ⋅ ⎜ ⎟ ⎥ ⋅ ⎜⎜
⎢ 3 3
w c
⎟
⎢⎝ L ⎠ L ⎝ L ⎠ ⎥ ⎝ L − bm ⎠⎟
⎣ ⎦
⎡ 2 1
⎤
⎢ ⎛ 10 ⎞ 3 53,5 ⎛ 10 ⎞ 3 ⎥⎛ 200 − 146,4 ⎞
207,5 0,23 28mm
= ⎢⎣⎜⎝ 207,5 ⎠⎟ + ⋅ 207 ,5 ⋅ ⎜⎝ 207,5 ⎠⎟ ⎥⎦⎜⎝ 207,5 − 146, 4 ⎠⎟ =
Mecanism global
h 244,25
0,7 < = = 32,5 < 10 : NOK d ar se accept ăî n aceast ă situa ţie
L − b 207,5 − 200
h 244,25
ρ = = = 32,5
L − b 207,5 − 200
For ţa maximă
F pl , glob = F pl ,loc + m pl , Rd ⋅ ⎛
⎜ 2 ⋅ b + π + 2 ⋅ ρ ⎞⎟
2 ⎝ h ⎠
347000 ⎛ 2 ⋅ 200 ⎞
= + 5857 ⋅⎜ + π + 2 ⋅ 32,5 ⎟ = 582kN
2 ⎝ 244,25 ⎠
Întinderea tubului pe direcţie transversală: Cedare la forfecare prin str ăpungerea
peretelui tălpii
F Rd , 7 = min F punch, nc ; F punch ,cp = min[423; 170,4] = 170 ,4 kN

F punch, nc = 2 ⋅ (b + c ) ⋅ν pl , Rd = 2 ⋅ (138 + 18) ⋅1356 = 423kN
t c ⋅ f yc 10 ⋅ 235 N
ν pl , Rd = = = 1356
3 ⋅ γ M 0 3 ⋅1,0 mm
F punch, cp = n ⋅ π ⋅ d m ⋅ν = 2 ⋅ π ⋅ 20 ⋅1356 = 170,4kN
pl , Rd
Compresiunea tubului pe direcţie transversală: Cedare la forfecare prin

str ăpungerea peretelui tălpii
F Rd ,8 = F punch
, nc = 687,5kN
F punch, nc = 2 ⋅ (b + c ) ⋅ν pl , Rd = 2 ⋅ (200 + 53,5) ⋅1356 = 687,5kN
t c ⋅ f yc 10 ⋅ 235 N
ν pl , Rd =
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii 1356 = = 184/383
3γ 3 ⋅ γ mm
Rezistenţa nodului

Modul de cedare: Întinderea tubului pe direcţie transversală: Cedare la faţa
tălpii
5.5.4.3 Rigiditatea elementelor componente

Compresiunea tălpii grinzii
k 1 =∞
Întinderea şuruburilor
A s 245
k 2 = 1,6 ⋅ = 1,6 ⋅ = 14,8mm
Lb 26,5
Lb = 0,5 ⋅ t c + t p + 0,5 ⋅ hnut = 0,5 ⋅10 + 15 + 0,5 ⋅13 = 26,5mm
Încovoierea plăcii de capăt
0,9 ⋅ l eff ⋅ t p3 0,9 ⋅ 197,7 ⋅ 153

k 3 = 3
= = 19,7mm
d m 31,243
Întinderea inimii grinzii
k 4 = ∞
Întindere tubului pe direcţie transversală: Cedare la faţa tălpii

L stiff 259,25
10 ≤ = = 25,9 ≤ 50
t c 10
L stiff = d + r = 244 ,25 +
15 = 259,25mm
b 138
0,08 ≤ = = 0,53 ≤ 0,75
L stiff 259,25
c 18
0,05 ≤ = = 0,069 ≤ 0,2
L stiff 259,25
Rigiditatea
c ⎛ b ⎞⎟
+ ⎜⎜1 − ⋅ tan θ
L stiff ⎝ L stiff ⎠⎟
1, 25
t c3 ⎛ L stiff
2
⎞
k 5 = ⋅ ⎜ ⎟ ⋅
14,4 ⋅ β ⋅ L stiff
2 ⎜ b ⋅ t c ⎟ ⎛ ⎞
⎝ ⎠ 10,4 ⋅ ⎜ k 1 − k 2 ⋅
b ⎟
⎛ ⎞
3
⎜ L ⎟
⎜1 − b ⎟ + ⎝ ⎠
stiff
⎜ L stiff ⎟ ⎛ L stiff ⎞
2
⎝ ⎠ ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ t c ⎠
18 ⎛ 138 ⎞
1, 25 + ⎜1 − ⎟ ⋅ tan 29,67
10 3
⎛ 259,25 ⎞ 2
259,25 ⎝ 259,25 ⎠
= ⎜ ⎟ = 0,4
14,4 ⋅1 ⋅ 259,25 ⎝ 138 ⋅ 10 ⎠⎟
2 ⎜
⎛ 138 ⎞
3 10,4 ⋅ ⎜1,5 − 1,6 ⋅ ⎟
⎛ 138 ⎞ ⎝ 259,25 ⎠
⎜1 − ⎟ + 2
⎝ 259,2 ⎠ ⎛ 259,25 ⎞
⎜⎝ 10 ⎠⎟
b
= 0,53
≤ 0,75
L stiff
b
θ = 35 − 10 ⋅ = 29,67
L stiff
k 1 = 1,5
k 2 = 1,6
Compresiunea tubului pe direcţie transversală: Cedare la faţa tălpii
L stiff 259,25
10 ≤ = = 25,9 ≤ 50
t c 10
L stiff = 244,25 +
15 = 259,25mm
b 200
0,08 ≤ = = 0,77 ≤ 0,75 NOK dar se accept ăî n aceast ă situa ţie
L stiff 259,25
c 53,5
0,05 ≤ = = 0,206 ≤ 0,2 NOK dar se accept ăî n aceast ă situa ţie
L stiff 259,25
Rigiditatea
c ⎛ b ⎞⎟
+ ⎜⎜1 − tan θ
L stiff ⎝ L stiff ⎠⎟
1, 25
t c3 ⎛ L stiff
2
⎞
k 6 = ⎜ ⎟
14,4 ⋅ β ⋅ L stiff ⎜⎝ b ⋅ t c ⎠⎟
2
⎛ b ⎞
10,4⎜ k 1 − k 2 ⎟
⎛ ⎞
3
⎜ L ⎟
⎜1 − b ⎟ + ⎝ stiff ⎠
⎜ L stiff ⎟ ⎛ L stiff ⎞
2
⎝ ⎠ ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ t c ⎠
1, 25
53,5 ⎜1 − 200 ⎞⎟ tan 25,9
103 ⎛ 259,22 ⎞ 259,2 + ⎛
⎝ 259,2 ⎠
= ⎜ ⎟ = 1,65mm
14,4 ⋅1 ⋅ 259,22 ⎜⎝ 200 ⋅10 ⎠⎟ ⎛ 200 ⎞
3 10,4⎜1,5 − 1,6 ⎟
⎛ 200 ⎞ ⎝ 259,2 ⎠
⎜1 − ⎟ + 2
⎝ 259,2 ⎠ ⎛ 259,2 ⎞
⎜ ⎟
⎝ 10 ⎠
b
= 0,77
≥ 0,7
L stiff
b
θ = 49 − 30 ⋅ = 49 − 30 ⋅ 0,77 = 25,9
L stiff
k 1 = 1,5
k 2 = 1,6
Întindere tubului pe direcţie transversală: Cedare la forfecare prin str ăpungerea

peretelui tălpii
k 7 = ∞
Compresiunea tubului pe direcţie transversală: Cedare la forfecare prin

str ăpungerea peretelui tălpii
k 8 =∞
5.5.4.4 Rigiditatea ini ţ ial ă a nodului
Rigiditatea iniţială
Eh 2 210000 ⋅ 244,252

S jo int,init = 8
= = 3890kNm
1 1 1 1 1 1 1 1 1
∑ k
i =1 i
∞
+
14,8
+
19,7
+
∞
+
0,4
+
1,65
+ +
∞ ∞
CAPITOLUL VI
ÎMBINĂRI CARE PREIAU MOMENT ÎNCOVOIETOR
6.1. SOLUŢII CONSTRUCTIVE

În general nodurile grindă-stâlp care preiau momente încovoietoare sunt proiectate pe
principiul formării articulaţiei plastice în grindă sau îmbinare, evitându-se plastificarea stâlpului.
Pentru acest scop există mai multe abordări de concepere a unei îmbinări, prin varierea diverselor
componente ale acesteia. Deşi există numeroase soluţii tehnice de îmbinări rezistente la momente
încovoietoare, sunt folosite cu precădere următoarele tipologii care îmbină grinzile de stâlpi,
ambele elemente structurale având secţiuni din profile I sau H:
- îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi;
- îmbinări cu prindere sudată a grinzii de stâlp;
- îmbinări cu corniere.
NOTĂ: Procedurile de calcul ale nodurilor rezistente la momente încovoietoare, în

conformitate cu SR-EN 1993-1-8 sunt valabile pentru eforturi axiale mici de 10% din efortul
capabil axial al grinzii. Pentru valori importante ale for ţelor axiale, îmbinările pot fi calculate
prin metode alternative (CESTRUCO, 2003).
6.1.1 Îmbinări cu plac ă de capăt şi şuruburi
Caracteristicile îmbinării (momentul capabil şi rigiditatea) depind în acest caz de

componente şi de variaţia acestora. O listă cu principalele componente care pot schimba
comportamentul şi caracteristicile acestui tip de îmbinare este dată mai jos:
- tipul plăcii de capăt folosite: de tip exact, extinsă sau extinsă cu rigidizări. Aceste tipuri
de îmbinare sunt figurate în Figura 6. 1 respectiv Figura 6. 2;
- grosimea plăcii de capăt;
- diametrul şuruburilor;
- rigidizările de compresiune/întindere pe panoul de inimă al stâlpului;
- rigidizarea la forfecare a panoului de inimă al stâlpului.
Placa de capat
Suruburi
Rigidizare
la
forfecare
(daca e
necesar)
GRINDA
Rigidizare intindere /
compresiune (daca e necesar)
STALP

Figura 6. 1: Componentele principale ale unei îmbin ări cu placă de capăt şi şuruburi.
Figura 6. 1 prezintă principalele elemente care compun îmbinarea cu plac ă de capăt. Placa
de capăt extinsă este folosită de obicei atunci când se dore şte o rezistenţă sporită la momente
încovoietoare, iar rezistenţa nodului să fie apropiată de cea a grinzii metalice. Pentru a ajunge însă
la o rezistenţă a nodului comparabilă cu cea a grinzii, placa de cap ăt şi şuruburile trebuie să189/383
aib ă
grosimi respectiv diametre corespunzătoare.
Pentru sporirea rezistenţei se pot folosi rigidizări orizontale pe panoul de inimă al stâlpului,
în dreptul tălpilor grinzii. Acestea preiau eforturile din zonele întinse induse de rândurile de şuruburi
din partea superioar ă a îmbinării, respectiv eforturile de compresiune provenite din talpa inferioar ă
a grinzii.
Plăcile de dublare a inimii stâlpului se dispun atunci când nodul are rezistenţa limitată de
forfecarea
eficientă a panoului
rezistenţeideşi inim ă ăţ
rigidit alii stâlpului. De multe
nodului decât ori aceste
creşterea grosimiipl ăplciăcii
conduc
de caplaăt osau
creaştere mai
grosimii
şuruburilor.
O soluţie de asemenea eficace de creştere a rezistenţei este prin intervenţia în partea
extinsă a plăcii de capăt prin dispunerea unor rigidizări sudate pe placa de capăt şi talpa grinzii
(vezi Figura 6. 2 a). În mod normal rezisten ţa la tracţiune a rândului de şuruburi din partea extinsă
este limitată datorită faptului că şuruburile nu sunt rigidizate decât pe o singur ă direcţie (de către
talpa grinzii), în timp ce şuruburile din rândul imediat inferior sunt dublu rigidizate (de talpa şi inima
grinzii) prin urmare ultimele pot prelua for ţe de tracţiune superioare. Prin dispunerea rigidizărilor în
partea extinsă, rezistenţa primului rând de şuruburi va putea fi calculată ca pentru şuruburile dublu
rigidizate.
For ţele de forfecare care trebuie transmise de la grindă la stâlp se transmit prin intermediul
şuruburilor, iar calculul la forfecare se face prin considerarea uneia din situaţiile de mai jos
(Cestruco, 2003):
- prin distribuţia uniformă a eforturilor de forfecare în toate şuruburile, dar efectuând
calculul la acţiunea combinată la tracţiune cu forfecare sau
- prin considerarea distribuţiei eforturilor doar şuruburilor situate în zona comprimată a
îmbinării.
a) îmbinare cu placă de capăt şi rigidizări b) îmbinare cu placă de capăt exactă

Figura 6. 2: Tipuri de îmbinare cu plac ă de capăt şi şuruburi.
O soluţie foarte simplă de îmbinare este prin plac ă de capăt exactă (vezi Figura 6. 2 b).
Deşi din această tipologie pot rezulta foarte greu îmbin ări total rezistente şi rigide, în multe cazuri
acest tip de îmbinare conduce la rezistenţe suficiente pentru eforturile structurale rezultate. Modul
de îmbinare cu placă de capăt exactă este o alternativă bună în cazul nodurilor simple pentru
echilibrarea momentelor şi a deformaţiilor din mijlocul grinzilor.
Deşi în SR-EN 1993-1-8 nu există limitări pentru grosimile minime şi maxime ale plăcilor de
capăt, conform
grosimea calculului
plăcii de capăt sătradi ional, pentru
fie ţcalculat realizarea
ă în func unorcapabil
ţie de efortul îmbinăal
ri şrigide se recomand
uruburilor ă ca
şi conforma ţia
190/383
geometrică a plăcii de capăt (Mateescu, 1996).
6.1.2 Îmbinări sudate
Îmbinările sudate pe şantier (vezi Figura 6. 3) confer ă un grad ridicat de rezistenţă şi

rigiditate. Prin asigurarea unei suduri cu o rezistenţă cel puţin egală cu cea a materialului de baz ă,
acest tip de îmbinare poate fi considerată de rezistenţă egală cu cea a grinzii îmbinate (cedarea
grinzii devine componenta minimă). Rigiditatea însă este dictată de flexibilitatea panoului de inim ă
a stâlpului
prin şi implicit
dispunerea unor pldeăcu
grosimea acestuia.
ţe de rigidizare Şi în acest
a panoului caz se
stâlpului la poate obţine o rigiditate mai mare
forfecare.
Totuşi, pe lângă aceste avantaje, diverse cutremure (printre care cutremurul de la

Northridge, USA – 1994 şi cel de la Kobe, Japonia, 1995) şi mai apoi numeroasele studii
experimentale efectuate pe acest tip de îmbinări au demonstrat vulnerabilitatea îmbinărilor sudate,
care se manifestă prin cedarea fragilă şi lipsa ductilităţii. Prin urmare, au fost recomandate diverse
tipologii de îmbinare care să îndepărteze articulaţia plastică de sudur ă. Astfel, tipologiile schiţate în
Figura 6. 4 au ca principal scop formarea articulaţiei plastice în grinda îmbinată şi nu în îmbinare.
Figura 6. 4 a) reprezintă o îmbinare vutată simetric care conduce la avantajul unei îmbinări

simetrice. Probleme pot ap rea datorit prezen ei plan eului din beton armat la partea superioar .
Îmbinarea din Figura 6. 4 b)ă este o îmbinare
ă cu ţo singur
ş ă vută, în care evazarea grinzii se produceă
doar la partea inferioar ă. În cazul în care se dore şte o întărire a îmbinării f ăr ă creşterea secţiunii
grinzii se poate apela la soluţia din Figura 6. 4 c) în care îmbinarea este întărită de eclisele
orizontale prevăzute deasupra tălpilor grinzii şi sudate pe şantier de acestea.
Sudura
GRINDA
STALP

Figura 6. 3: Îmbinare sudată clasică.
. .
Rigidizare Rigidizare Rigidizare

la la la
forfecare forfecare forfecare
(daca e (daca e (daca e
necesar) necesar) necesar)
GRINDA GRINDA GRINDA
STALP
STALP
Rigidizari
STALP
Rigidizari
a) îmbinare cu vute simetrice b) îmbinare cu vut


ă asimetrică c) îmbinare cu eclise pe tălpile grinzii
191/383
Figura 6. 4: Tipologii de îmbinări sudate întărite la prindere.
O altă soluţie de îndepărtare a concentr ării deformaţiilor plastice în grindă se poate realiza

prin reducerea secţiunii grinzii ca în Figura 6. 5. Reducerea sec ţiunii grinzii se face prin
înlăturarea unei por ţiuni a tălpii grinzii. În acest mod se for ţează apariţia articulaţiei plastice într-o
locaţie specificată, care posedă ductilitate înaltă. Geometria grinzii şi a secţiunii reduse trebuie să
fie proiectată astfel încât capacitatea de rezisten ţă la moment încovoietor să fie depăşită mai întâi
în secţiunea redusă şi apoi în secţiunea de la faţa stâlpului.
Reducerea
sectiunii grinzii
GRINDA
STALP

Figura 6. 5: Îmbinare sudată cu reducerea secţiunii grinzii.
6.1.3 Îmbinări cu corniere
Îmbinările cu corniere pe tălpile grinzii şi cea a stâlpului preiau eforturile de întindere şi cele
de compresiune prin intermediul cornierelor prinse cu şuruburi pe talpa grinzii şi cea a stâlpului
(vezi Figura 6. 6). În plus, eforturile de forfecare din grindă pot fi si ele transmise tot prin
intermediul cornierelor prinse între inima grinzii şi talpa stâlpului. Principalele probleme înregistrate
în folosirea acestor tipuri de îmbinări sunt legate de alunecarea şuruburilor în găurile din tălpi şi
corniere şi solicitarea la încovoiere a profilului de cornier.
Figura 6. 6: Îmbinare cu corniere între tălpile grinzii şi talpa stâlpului.
6.1.4 Modalit ăţ i de înt ărire a panoului de inimă al stâlpului.
Indiferent de tipologia de îmbinare aleasă (cu şuruburi, sudate sau cu corniere), panoul de

inimă al stâlpului poate fi componenta de rezisten ţă minimă şi poate induce deformaţii premature
sau exagerate ale nodului. Deşi este o componentă cu ductilitate sporită, în calculul seismic
deformaţia panoului de inimă este limitată la 30% din deformabilitatea nodului (vezi SR-EN 1998,
cap. 6).
În proiectarea curentă există două posibilităţi de îmbunătăţire a capacităţii panoului la
forfecare:
- prin alegerea unei secţiuni de stâlp superioare cu grosime de inimă mai mare sau
- prin sudarea unor plăcuţe suplimentare pe inima stâlpului în regiunea nodului.
Referitor la ultima alternativă, SR-EN 1993-1.8 permite dispunerea unei pl ăcuţe sau a două
plăcuţe (simetric) pe inima stâlpului (Ref. Sec ţiunea 6.2.6.1 din SR-EN 1993-1.8 - vezi Figura 6. 7),
astfel încât placa suplimentar ă pe inimă să se extindă cel puţin până la baza razei de racordare iar
înălţimea acesteia astfel ca placa suplimentar ă pe inimă să se extindă pe întreaga lăţime efectivă a
inimii din zona întinsă şi comprimată. Aceste valori rezultă din calculul componentelor respective.
- Configuraţie
Figura 6. 7: Modalitatea de dispunere a pl ăcilor suplimentare pe inima stâlpilor (SR-EN 1993-1.8, 2006).
Cu toate că nu există o limitare în alegerea grosimii plăcuţelor suplimentare de inimă, în

calculul componentei, aria inimii stâlpului este Avc poate fi majorată doar cu aria unei singure
plăcuţe suplimentare cu grosimea egală cu cea a inimii stâlpului bs t wc .
Studii efectuate la Universitatea „Politehnica” din Timi şoara (Ciutina et al, 2008) au
demonstrat faptul că sporirea rezistenţei este direct propor ţională cu aria plăcuţelor suplimentare,
in timp ce ductilitatea nodului r ămâne ridicată (atât la încărcări monotone cât şi la încărcări
oligociclice). Figura 6. 8 prezintă sintetic rezultatele obţinute pe noduri pentru diverse modalităţi de
întărire a panoului de inimă a stâlpului. Figura 6. 9 arată ca exemplu modul ductil de deformaţie
ultimă pentru panoul stâlpului (înc ărcare monotonă) chiar în varianta în care acesta este înt ărit cu
plăcuţe suplimentare.
Test de referinţă CP-R
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii O singur ă plăcuţa CP-IP 193/383
] ]
450 m 450
m N
N
k
CP-R-C k
[
CP-IP-C
[ 300 300
w w
c c
M M
t 150 t 150
n n
e e
m m
o 0 o 0
M M
-0.1 -0.05 0 0.05 0.1 -0.1 -0.05 0 0.05 0.1
-150 -150
-300 -300
Distorsion [rad] Distorsion [rad]
-450 -450

Două plăcuţe largi CP-IIPL Două plăcuţe distanţate CP-IIPD
] 450 ] 450
m m
N
k
[
CP-IIPL-C N
k
CP-IIPD-C
300 [ 300
w
c w
c
M
t M
n 150 t 150
e n
e
m
o 0 m 0
M o
-0.1 -0.05 0 0.05 0.1 M
-0.1 -0.05 0 0.05 0.1
-150 -150
-300 -300
Distorsion [rad] Distorsion [rad]
-450 -450
Figura 6. 8: Teste şi rezultate (curbe M-γ) pentru panoul de inimă al stâlpului (Ciutina, 2008).
Figura 6. 9: Modul de deformare al panoului de inim ă al stâlpului (Ciutina, 2008).
6.1.5 Nodurile la baza stâlpilor
Nodurile de la baza stâlpilor sunt compuse dintr-un element vertical (stâlpul), o plac ă de
bază şi un ansamblu de ancorare. Bazele stâlpilor pot fi calculate ca pl ăci de bază nerigidizate sau
rigidizate, dacă se presupune că baza stâlpului trebuie să transmită momente încovoietoare
importante. Baza stâlpului este rezemată de obicei pe un bloc de beton.
SR-EN 1993-1-8 include reguli pentru calculul rezistenţei şi rigidităţii bazei stâlpului.
Metoda de calcul este aplicabilă atât pentru stâlpi cu secţiune deschisă, cât şi pentru stâlpi cu
secţiune închisă. Alte detalii de baze de stâlpi pot fi adoptate, incluzând pl ăci de bază înt ărite prin
adăugarea unor elemente metalice şi prin înglobarea păr ţii inferioare a stâlpului în fundaţia de
beton. Influenţa suportului de beton, care ar putea fi considerabilă în anumite condiţii de teren, nu
este acoperită de SR-EN 1993, însă face referire la regulile specifice în SR-EN 1992.
Buloane de ancoraj
Anchor supuseand
bolts in tension la
întindere şi încovoierea
bending plăcii de bază
of the base plate
Talpa şiflange
Column inimaand
stâlpului
web insolicitate la compresiune
compression
Beton solicitat
Concrete la compresiune
in compression şi încovoierea
and bending
plăthe
of cii de
basebaz ă
plate
Buloane de ancoraj
Anchor bolts solicitate la forfecare
in shear
Rigidiz ări opstiffener

Optional ţionale
peboth
on sidespăr ţi
ambele

Figura 6. 10: Îmbinare la baza stâlpului care preia moment încovoietor (CESTRUCO, 2003).
În multe situaţii soluţia prezentată în Figura 6. 10 f ăr ă rigidizări poate asigura transferul
momentelor încovoietoare de calcul fundaţiei, deşi tipologia conduce în aproape toate cazurile la
noduri semi-rigide şi par ţial rezistente. Pentru a asigura îns ă o îmbinare rigidă este nevoie de
rigidizarea plăcii de bază ca în Figura 6. 11 b). Rigidizarea pl ăcii va conduce la preluarea unui efort
mai mare la tracţiune a buloanelor de ancoraj (calculul pl ăcii de bază la încovoiere se va face ca
pentru un rând de şuruburi situate lângă rigidizări), iar la compresiune placa va avea
deformabilitate mai mică. Totuşi, soluţia b) nu poate fi aplicată pentru preluarea momentelor în
direcţia perpendicular ă pe plan. Pentru realizarea unor îmbin ări la baza stâlpului care să preia
momentele încovoietoare în ambele planuri se va considera soluţia c) din Figura 6. 11 care este
rigidă pe ambele direcţii principale ale stâlpului.
a) Soluţie f ăr ă rigidizări b) Îmbinări rigide în plan c) Îmbinări rigide în ambele planuri

principale
Figura 6. 11: Modalităţi de rigidizare a bazei stâlpului
6.2. METODA COMPONENTELOR

6.2.1 Prezentarea metodei
Calculul caracteristicilor nodurilor grindă-stâlp prezentat în Eurocode 3 se face pe baza

metodei
solicitatecomponentelor. Conform
diferit (vezi Figura 6. 12): acestui model, fiecare nod este împ ăr ţit în trei zone care195/383
sunt
- zona solicitat ă la întindere;
- zona solicitat ă la compresiune;

- zona solicitat ă la forfecare.
Zona intinsa
Forfecare
V M
Zona comprimata

Figura 6. 12: Delimitarea zonelor de solicitare într-un nod.
În fiecare zon de solicitare pot fi identificate câteva surse de deformabilitate care
ă
reprezintă elemente simple (sau „componente”) care contribuie la r ăspunsul global al nodului. Din
punct de vedere teoretic, această metodologie poate fi aplicată oricărei configuraţii de nod şi tip de
încărcare, cu condiţia ca să existe o caracterizare exactă a fiecărei componente de bază.
În principiu, pentru a putea aplica metoda componentelor la noduri trebuie urmăriţi următorii
trei paşi pentru o anumită tipologie de îmbinare:
- identificarea componentelor active;
- caracterizarea r ăspunsului fiecărei componente printr-un model de tip resort F- ∆
(rezistenţă-deformaţie);
- asamblarea elementelor active într-un model mecanic realizat din resorturi liniare şi
elemente
în rigide. Prin asamblarea
care caracteristicile componentelor
F- ∆ sunt folosite rezult ă ununei
pentru generarea singur element
curbe echivalent,
globale M-Φ a
nodului.
Metoda componentelor este ilustrată în Figura 6. 13 pentru cazul particular al unei îmbinări
cu placă de capăt şi şuruburi, cu trei rânduri de şuruburi întinse. Pentru calculul rezisten ţei şi a
rigidităţii sunt considerate următoarele componente:
- panoul de inimă al stâlpului la forfecare – cws;
- inima stâlpului la compresiune – cwc ;
- elementele de întindere pentru fiecare rând de şuruburi:
o talpa stâlpului la încovoiere – cfb;
o
o
placa de cap
şuruburile t la încovoiere
la ăîntindere – bt ; –
epb;
o inima stâlpului la întindere – cwt ;
o inima grinzii la întindere – bwt – pentru şuruburile nerigidizate.
(cwt,1)(cfb,1)(epb,1)(bt,1)
(cwt,2)(cfb,2)(epb,2)(bt,2)
M (cwt,3) (epb,3) (bwt,3)

(cfb,3) (bt,3)
(cws) (cwc)
M

Figura 6. 13: Metoda componentelor: componentele active şi modelul mecanic adoptat după Eurocode 3
pentru caracterizarea rigidităţii (adaptare după Girao A.M., 2004).
Fiecare componentă este caracterizată de un r ăspuns neliniar F-D, care este obţinut în
mod analitic sau experimental. Componentele individuale sunt apoi asamblate (prin legare în serie
sau în paralel) pentru a rezulta o singur ă componentă cu o lege de r ăspuns M-F .
NOTĂ: (1) Prevederile SR-EN 1993-1-8 nu fac referire în mod explicit la îmbinările
grinzilor cu vute. Metoda componentelor este aplicabilă atât grinzilor cu vute folosite pentru
optimizarea elementelor structurale (cu unghiuri de înclinaţie de aprox. 10%) cât şi pentru
cele care folosesc vute pentru sporirea secţiunii în îmbinare (cu unghiuri de înclinaţie de 30-
40%).
(2) În cazul grinzilor înclinate, eforturile vor fi calculate pe direc ţiile principale ale
îmbinării (respectiv paralel sau perpendicular cu prinderea).
6.2.2 Caracteristicile componentelor
Componentele de bază ale îmbinărilor sunt modelate prin intermediul unui resort liniar, cu
caracteristici elastic-plastice. Practic, r ăspunsul complex al unui resort este simplificat printr-o
relaţie biliniar ă elastică-perfect plastică, ca în Figura 6. 14. Cele două caracteristici care permit
modelarea comportamentului resortului sunt rigiditatea axial ă – K respectiv rezistenţ a plastic ă (vezi
Figura 6. 15).
În cazul modelării, caracteristicile componentelor sunt:
- rigiditatea secantă la întindere/compresiune k e / h;
- rezistenţa plastică la întindere/compresiune F Rd ;
unde k e reprezintă rigiditatea iniţială a componentei iar h este un coeficient de modificare a
rigidităţii.
Comportamentul real
FRd Aproximare elastic-plastica
ke/

Figura 6. 14: Comportamentul real şi comportamentul aproximativ biliniar al unei componente.

Figura 6. 15: Modelarea unei componente supuse la efort axial.
În concordanţă cu modelul adoptat de Eurocode 3 1-8, ecruisarea şi efectele de

neliniaritate geometrică sunt neglijate. În ceea ce priveşte ductilitatea componentei (extinderea
platoului plastic), normativul prezintă doar principii cantitative, în care se pot reg ăsi doar principii
de bază pentru majoritatea componentelor. Spre exemplu panoul stâlpului la forfecare este
considerat foarte ductil, prin urmare ductilitatea poate fi considerată ca infinită; pe de altă parte
şuruburile la întindere sunt considerate elemente fragile, deci nu prezintă un platou plastic.
6.2.3 Gruparea componentelor
Primul pas în găsirea unor componente unice ale unui nod este identificarea grupurilor de
elemente care sunt legate în serie/paralel. Rigiditatea la transla ţie, rezistenţa şi capacitatea de
deformare sunt considerate separat. Pentru fiecare componentă, rigiditatea la translaţie c i este
definită de raportul dintre for ţa de deformare şi deformaţia componentei:
i i
C i=F
/w (1)
Coeficienţii de rigiditate k folosiţi în SR-EN 1993-1-8 sunt definiţi prin:
k i=c
/E
i
(2)
unde: E este modulul de elasticitate al materialului considerat.
Dacă nodul este exclusiv metalic, atunci în calculul rigidităţii componentelor, modulul de
elasticitate poate interveni numai în formula final ă a rigidităţii. În cazul în care într-o îmbinare sunt
prezente mai multe materiale cu module de elasticitate diferite (spre exemplu în cazul îmbin ărilor
compuse oţel-beton), devine mai convenabilă folosirea rigidităţii c i. Totuşi, şi în aceste situaţii se
prefer ă folosirea unor coeficienţi de echivalenţă, pentru folosirea coeficienţilor de rigiditate.
6.2.3.1 Gruparea liniar ă
Pentru componentele care acţionează în paralel, rezistenţele şi rigidităţile trebuie adunate.

Cu toate acestea, capacitatea de deforma ţie cea mai mică va determina ductilitatea întregului
ansamblu. Acest lucru este ilustrat în diagrama inferioar ă din Figura 6. 16, urmărind partea
verticală a figurii.
F1,R Componenta 1 F2,R Componenta 2 FR Gruparea in serie
F2,Rd
F1,Rd FRd=F1,Rd
d
i F2,R
g w 1,R
i w 2,R w R =w1,R+w2,R
r
F1,R
semi-rigid
F2,R
= FR=F1,R=F2,R
C1,R C2,R CR
C1,Rd C2,Rd CRd
articulat w1,Rd w1,R w2,F1,Rd w2,Rd w2,R w1,Rd+w2,F1,Rd=wRd wR
Grupare in serie wR
Componenta 2
F2,R C1,R C2,R
FR
2,Rd
F2,w1,Rd F
w 2,R=w1,R
F2,R
C2,R
C2,Rd
w2,Rd w2,R l
e
= l
a
r
FR Gruparea in paralel a
p FR
n
i
FRd =F1,Rd+F2,w1,Rd
r wR
e
a
wR=w1,R p
FR
u
r
G
C1,R C2,R
CR
CRd
wRd=w1,Rd
Figura 6. 16: Gruparea liniar ă a componentelor (figur ă adaptată după Anderson et al., 1999).
Pentru componentele care sunt legate în serie, spre exemplu un rând de şuruburi (cu
componentele placa de capăt la încovoiere, şuruburile întinse şi talpa stâlpului la încovoiere=,
rigiditatea iniţială se obţine printr-o ecuaţie de reciprocitate, iar rezistenţa este cea a componentei
minime. Capacitatea de deformaţie este cea a componentei minime la care se adună deformaţiile
celorlalte componente corespunzătoare nivelului respectiv de înc ărcare. Acest comportament este
ilustrat în partea orizontală din Figura 6. 16.
Prin gruparea liniar ă a regiunilor comprimate sau forfecate rezultă un singur resort
translaţional pentru fiecare grup cu rigiditate, rezistenţă şi capacitate de deformaţie proprie. Tabelul
6. 1 ofer ă principial rezultantele obţinute prin gruparea în serie şi paralel a componentelor.
Tabelul 6. 1 Rezultantele grup rii componentelor

http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii ă în serie şi paralel. 199/383
Caracteristică Grupare
În paralel În serie

Rigiditatea iniţială c Rd c 1,Rd + c 2,Rd )
1/(1/c 1,Rd + 1/c 2,Rd
Rezistenţa F Rd F 1,Rd + F 2,w1,Rd F 1,Rd
Capacitatea de deformare w Rd w 1,Rd w 1,Rd + w 2,F1,Rd
În general tensiunile întinse constau din mai multe rânduri de şuruburi. Acestea vor fi
grupate într-un singur resort translaţional prin considerarea comportamentului rotaţional al nodului.
6.2.3.2 Gruparea rotaţională
Pentru gruparea rotaţională a componentelor se consider ă în mod simplificat faptul că
centrul de rotire pentru toate rândurile întinse se găseşte în centrul tălpii inferioare a grinzii, deşi
acest lucru este valabil numai pentru îmbin ările cu o rigiditate mare a componentelor comprimate.
În acest caz, rigiditatea la rotire Seff,i este determinată pe baza rigidităţii liniare prin:
Seff,i =c eff,i z i2
(3)
unde: z i este
distanţa de la centrul de rotire la resortul i .
Cerinţa de rotire uniformă care trebuie satisf ăcută impune ca relaţia moment-rotire a

sistemului real şi a celui echivalent (vezi Figura 6. 17) să fie egale. O condi ţie adiţională este ca
echilibrul for ţelor să fie menţinut. Având îndeplinite aceste condiţii, rigidităţile rândurilor întinse pot
fi înlocuite printr-o rigiditate liniar ă echivalentă c eq situată la distanţa z (braţul de levier echivalent)
deasupra centrului de compresiune.
Figura 6. 17: Gruparea rotaţională a componentelor (figur ă adaptată după Anderson et al., 1999).
Tabelul 6. 2, Tabelul 6. 3 şi Tabelul 6. 4 arată modul în care se obţin rezistenţa şi

capacitatea de deformaţie a regiunii întinse, în ipoteza în care al doilea rând de şuruburi limitează
capacitatea de deformaţie.
Tabelul 6. 2 Caracteristicile grupării rotaţionale ale rândurilor întinse.
Caracteristică Rânduri i=1,2,3
2
Rigiditatea iniţială Seff,Lt,iRd = c eff,Lt,i,Rd z i
Rezistenţa M Lt,i,Rd = F Lt,i,R z i
Capacitatea de deformare F Lt,i,R = w Lt,i,R /z i

Tabelul 6. 3 Condiţiile de echilibru ale nodului.
1. CONDIŢIA Σ M = 0 2. CONDIŢIA Σ H = 0

∑ M i
Lt ,i , R
= M Lt , R ∑ F i
Lt ,i , R
= F Lt ,R
M Lt ,i ,R M Lt ,R
 
 
 F
Lt ,i , R F
Lt , R
F
Lt ,i , R F
Lt , R

 

  w Lt ,i ,R w Lt ,i ,R
w Lt ,i ,R w Lt ,R  
∑ φ Lt ,i , R zi ceff , Lt ,i , R z i = φ Lt , R z ceq , Lt , R z ( 4 )

∑ φ Lt ,i , R zi c eff , Lt ,i , R = φ Lt , R z ceq , Lt , R ( 5 )
 
i
i
Din ecuaţiile 4 şi 5 se obţine:
∑c 2
eff ,Lt , i, R i
z ∑c 2
eff , Lt,i , R i z
z = i
respectiv ceq, LT , R = i

∑c
i
eff , Lt,i , R i z z 2
Tabelul 6. 4 Rezultantele grupării rotaţionale a componentelor.

Caracteristică Rânduri i=1,2,3
1
Rigiditatea iniţială ceq , Lt , Rd = ∑ ceff , Lt ,i ,R z i2 ⋅
i z 2
⎛ ⎞ 1
Rezistenţa F Lt , Rd = ⎜ FLt ,2, Rd z2 + ∑ FLt ,i , w Lt ,2, Rd , R
z i ⎟ ⋅
⎝ i =1,3 ⎠ z
1
Capacitatea de deformare w Lt , Rd = wLt ,2, Rd ⋅ ⋅ z
z 2
6.2.3.3 Transformarea caracteristicilor

Procedurile descrise anterior de grupare a caracteristicilor redau relaţiile moment-rotire în
punctele S şi L după cum sunt schematizate în Figura 6. 18 a. În aceste modele resoartele
îmbinărilor sunt modelate la frontiera nodului (Figura 6. 18 b). Pentru modelul simplificat din Figura
6. 18 c, modelul echivalent de resorturi pentru forfecare (în panou) şi cele ale îmbinărilor laterale
este localizat în intersecţia C a axelor grinzii şi a stâlpului.
a) Nodul real b) Modelarea exact ă a deformaţiilor c) Modelarea convenţională

(prin transformare)
Figura 6. 18: Modelarea nodurilor.
Modul de conversie este ilustrat în Figura 6. 19, iar formulele de transformare în Tabelul 6.
5. Rigiditatea efectivă a regiunii forfecate este transformat ă într-un resort de încovoiere prin
multiplicarea cu z 2 . Rigiditatea efectivă liniar ă pentru zona comprimată şi rigiditatea echivalentă
pentru zona întinsă sunt grupate în paralel. Rigiditatea resortului liniar obţinut este transformată
apoi într-un resort de încovoiere prin multiplicarea cu bra ţul echivalent z 2 .
Figura 6. 19: Transformarea caracteristicilor componentelor (figur ă adaptată după Anderson et al., 1999).
Tabelul 6. 5 Formule de calcul pentru transformarea caracteristicilor componentelor.

Netransformat în S Netransformat în L Transformat din S în C Transformat din L în C
z ă
2 2ă
z ă 1 / β ă 1
A S S , Rd = S L , Rd = S SC , Rd = S S , Rd S LC , Rd = S L , Rd
E 1 1 1 S S
T + 1 − S , Rd 1 − L , Rd
A ceff ,Rd ceff , Lc , Rd ceff , Lt , Rd S stalp S grinda
T
I
D
I f
o r C
z 2 z 2 o n 1
G s ăS
I n t = = f
s î
S j ,ini =
a a j ,ini 1 1 1 1 n ă 1 1
R t
r m
e r
N ceff , S , Rd
+
ceff , Lc , Rd
+
ceff , Lt , Rd
∑c i
a t
r a
T m S SC , Rd
+
S LC , Rd
REZISTENŢA DE
CALCUL
M j , Rd = ∑zF
r =1−i
r Lt , r , Rd = ∑ h F
r =1−i
r Lt , r , Rd
NOTĂ: Este evident că valoarea momentului încovoietor creşte de la faţa stâlpului în
mutarea centrului de rotire de la fa ţa în axul stâlpului va conduce la o extra-rotire a nodului,

conducând la o supraestimare a deformaţiei globale a cadrului.
6.2.3.4 Rezistenţa la momente încovoietoare a nodului
Considerând o distribuţie plastică a for ţelor de întindere (permisă de Eurocode 3),

rezistenţa la momente încovoietoare este determinat ă ca suma momentelor individuale ale
rândurilor întinse:
Rd
= ∑ FLt ,i ,Rd hi (6)
Pentru echilibrul nodului, suma for ţelor de întindere ∑ F Lt ,i , Rd

trebuie să fie mai mică decât
rezistenţa grupului comprimat F Lc,Rd şi decât cea a rezistenţei la forfecare V S,Rd / b . Dacă această
condiţie este îndeplinită pentru rândul i întins, atunci contribuţia tuturor rândurilor inferioare
acestuia la momentul încovoietor se neglijează.
6.2.3.5 Rigiditatea la rotire

În modul normal de modelare a rigidităţii, deformabilitatea panoului de inimă a stâlpului este
reprezentată separat de alte surse de deformaţie. Pentru o configuraţie unilaterală de nod grindă-
stâlp, rigiditatea rotaţională totală poate fi exprimată direct, prin intermediul rigidităţilor liniare de
forfecare, compresiune şi a rigidităţii echivalente de întindere:
1
S j ,ini = z 2 ∑ (7)
ci
unde: c i sunt
rigidităţile efective sau echivalente ale regiunii i .
Pentru o configuraţie bilaterală de nod grindă-stâlp, gradul de forfecare al panoului de inimă

al stâlpului este influenţat de raportul momentelor încovoietoare înregistrate în cele două îmbinări
(prin intermediul parametrului b ).
6.2.4 Aplicarea metodei componentelor în SR-EN 1993-1-8
6.2.4.1 Rezistenţa la momente încovoietoare
Rezistenţa la încovoiere a nodurilor (sau momentul încovoietor capabil) este derivat ă din
rezistenţa la tracţiune a componentelor întinse şi este evaluată prin intermediul formulei (vezi
paragraful 6.2.7.2 din SR-EN 1993-1-8):
M j , Rd = ∑ hr F tr , Rd (8)
r
unde: F tr,Rd este for ţa capabilă de întindere a şurubului pentru rândul r de şuruburi;
hr este distanţa de la centrul de compresiune la rândul r de şuruburi;
r este numărul rândului de şuruburi. Rândul 1 se consider ă ca fiind rândul cel mai
îndepărtat de centrul de compresiune.
NOTĂ: Formula de mai sus reprezintă cazul general al unei îmbinări cu placă de
capăt şi mai multe rânduri de şuruburi întinse. Pentru o îmbinare sudată formula se
simplifică, prin considerarea la tracţiune doar a tălpii superioare a grinzii.
Figura 6. 20 ilustrează modul de considerare a rândurilor de şuruburi întinse şi braţele de

pârghie (hr ) aferente.
Ft1
Ft2
1
Ftn h
2 M j,Rd
n
h
h

Figura 6. 20: Modul de calcul al momentului capabil pentru un nod cu mai multe rânduri de şuruburi întinse.
Pentru fiecare rând de şuruburi întinse, rezistenţa la tracţiune a rândului de şuruburi

reprezintă rezistenţa minimă a componentelor legate în serie, pe principiul verigii slabe dintr-un
lan ţ. Practic,
individual, se for a capabil
ia ţegal ă de întindere
ă cu valoarea cea mai aă a
F tr,Rd
mic rândului r, luată ca
for ţei capabile de pentru unpentru
întindere rând de uruburi
un şrând de
şuruburi individual a următoarelor componente de bază (vezi secţiunea 6.2.7.2 din SR-EN 1993-1-
8):
- inima stâlpului supusă la întindere F t,wc,Rd (6.2.6.3 din SR-EN 1993-1-8);
- talpa stâlpului supusă la încovoiere F t,fc,Rd (6.2.6.4 din SR-EN 1993-1-8);
- placa de capăt supusă la încovoiere F t,ep,Rd (6.2.6.5 din SR-EN 1993-1-8);
- inima grinzii supusă la întindere F t,wb,Rd (6.2.6.8 din SR-EN 1993-1-8)
F t,fc,Rd
F t,wc,Rd F t,ep,Rd F t,ep,Rd
t,wb,Rd
F F t,fc,Rd
F t,wc,Rd F t,wb,Rd

Figura 6. 21: Componentele întinse de un rând de şuruburi.
Figura 6. 21 prezintă locaţia celor patru componente (vedere laterală şi secţiune) pentru un

rând intermediar de şuruburi în cazul unei îmbinări cu placă de capăt.
Dacă se adoptă soluţia de îmbinare cu corniere prinse cu şuruburi pe talpa grinzii şi a

stâlpului, atunci în locul componentei placa de capăt la încovoiere se consider ă componenta
corniere de îmbinare a t ălpilor solicitate la încovoiere (6.2.6.6 din SR-EN 1993-1-8).
În cazul for ţei axiale nule, suma eforturilor de trac ţiune trebuie echilibrată de eforturile de
compresiune. Prin urmare, suma rezistenţelor de întindere ∑F t,rd trebuie să fie inferioar ă sau cel
mult egală cu rezistenţa minimă la compresiune a următoarelor componente (vezi paragraful
6.2.7.2 -din SR-EN 1993-1-8):
for ţa capabilă de compresiune a inimii stâlpului (nerigidizate) F
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii (6.2.6.2 din SR-EN
204/383
c,wc,Rd
1993-1-8);
- for ţa capabilă de compresiune a tălpii şi inimii grinzii F c,fb,Rd (6.2.6.7 din SR-EN 1993-1-
8)
O altă limitare a sumei for ţelor de întindere se face faţă de rezistenţa la forfecare a panoului

de inimă al stâlpului:
∑F t,Rd ≤ V wp,Rd / β (9)
unde: V wp,Rd for ţa plastică capabilă la forfecare a panoului de inimă nerigidizat la forfecare (6.2.6.1
din SR-EN 1993-1-8);
b este parametrul de transformare;
NOTĂ: În cazul în care suma for ţelor de tracţiune este mai mare decât rezisten ţa la
compresiune, echilibrarea for ţelor interne ale nodului se face prin reducerea for ţei capabile
a rândurilor inferioare de şuruburi până la egalarea rezistenţei minime a nodului la
compresiune sau forfecare a panoului de stâlp.
6.2.4.2 Determinarea rigidităţii la rotire a nodurilor (6.3 din SR-EN 1993-1-8)

Pentru o îmbinare metalică, rigiditatea iniţială, se determină combinând rigidităţile
individuale ale fiecărei componente. Cu condiţia ca efortul axial să nu depăşească 10% din
rezistenţa plastică a secţiunii transversale, rigiditatea iniţială S j,ini a curbei caracteristice moment-
rotire a unui nod este găsită prin formula:
Ez 2
S j ,ini = ( 10 )
1
∑ k i i
unde: E este modulul de elasticitate al oţelului;

k i este coeficientul de rigiditate asociat componentei de bază „i” a îmbinării (Tabelul 6.11 din
SR-EN 1993-1-8); iar
z este braţul de levier calculat în funcţie de caracteristicile componentelor supuse la
tracţiune, considerând centrul de compresiune la nivelul tălpii inferioare a grinzii.
Pentru panoul de inimă al stâlpului nerigidizat la forfecare, în cazul unei îmbinări cu
configuraţie unilaterală sau bilaterală cu înălţimi egale ale grinzilor de o parte şi de alta a panoului
de inimă, coeficientul rigidităţii k 1 este egal cu:
0,38 Avc
k 1 = ( 11 )
β z
Pentru fiecare rând de şuruburi care lucrează la tracţiune, coeficienţii de rigiditate ai

diverselor componente care constituie acest rând pot fi regrupaţi (prin considerarea în serie a
acţiunii lor) astfel încât să se facă uz de un singur coeficient de rigiditate, denumit „efectiv”, pentru
fiecare rând:
1
k eff ,r = ( 12 )
1
∑ k
i i , r
unde: k i,r sunt coeficienţii de rigiditate ale componentelor rândului r în tracţiune.

Pentru fiecare rând de şuruburi solicitate la tracţiune, într-o îmbinare compusă cu rigidiz
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii ări,
205/383
avem următorii coeficienţi de rigiditate care se combină conform formulei 12:
- coeficientul de rigiditate al inimii stâlpului la tracţiune:
0,7beff ,c , wc t wc
k 3 = ( 13 )
d c
lăţimea eficace beff,c,wc în acest caz trebuie luată ca valoarea cea mai mică între lăţimile eficace
l eff,cp ale tălpii stâlpului în tracţiune, considerate individual sau ca f ăcând parte din grupuri de
rânduri de şuruburi;
- coeficientul de rigiditate al t ălpii stâlpului la încovoiere:
3
0,85 l eff ,t , wc t fc
k 4 = ( 14 )
m3
- coeficientul de rigiditate al pl ăcii de capăt la încovoiere:
3
l eff , ep t p
0,85
k 5 = ( 15 )
m3
-unde: t p estede
coeficientul grosimea
rigiditateplal
ăciişuruburilor
de capăt; la tracţiune:
k 11 = 1,6 A s / Lb ( 16 )
unde: As este aria nominală a secţiunii unui şurub iar Ls este lungimea tijei şurubului.
Valoarea lăţimii eficace l eff,ep pentru placa de capăt este calculată în mod similar cu cea
pentru l eff,t,cp a tălpii stâlpului, dar cu considerarea dimensiunilor omologe ale pl ăcii de capăt.
În cazul în care într-o îmbinare mai multe rânduri de şuruburi sunt întinse simultan,
rigidităţile efective pentru toate rândurile întinse sunt grupate în paralel astfel încât, în formula
rigidit ii ini iale, este introdus un singur coeficient de rigiditate echivalent, k :
ăţ ţ eq
k eq
= ∑ k h r r
( 17 )
z eq
unde: k r este rigiditatea eficace a rândului de şuruburi întins r ;
hr este distanţa dintre centrul de compresiune şi rândul de şuruburi întins r .
Braţul de levier echivalent z eq, folosit dealtfel şi în formula 14 în locul lui z, este calculat în funcţie
de braţul de pârghie al componentelor întinse z i prin formula:
=∑
2
k z i i
z eq ( 18 )
∑ k z i i
6.2.5 Curba de calcul moment-rotire a unei îmbinări (6.1.2 din SR-EN 1993-1-8)
Pornind de la valorile momentului capabil M j,Rd şi a rigidităţii iniţiale S j,ini calculate conform

relaţiilor prezentate anterior, se poate deduce curba moment-rotire a îmbin ării, după modelul din
Figura 6. 22.
Figura 6. 22: Determinarea curbei Moment – Rotire a unei îmbinări (SR-EN 1993-1-8, 2006).
Pentru o valoare fixată a momentului Mj,Sd aplicată îmbinării, inferioar ă sau egală cu
momentul capabil de calcul M j,Rd, rigiditatea este oferită de:
2
S j =
S j ,ini pentru M j , Sd ≤
3 M j , Rd ( 19 )
S j ,ini 2
S j = pentru M j , Rd < M j , Sd ≤ M j , Rd ( 20 )
µ 3
Ψ
⎛ M j ,Sd ⎞
Cu µ = ⎜1,5 ⎟
⎜ M j , Rd ⎟ şi Ψ = 2,7 pentru îmbinări cu şuruburi.
⎝ ⎠
NOTĂ: Pentru calculul nodurilor cu ajutorul metodei componentelor se pot eviden ţia
următoarele aspecte:
- rezistenţa îmbinării este dictată de componenta cea mai slab ă. Este de preferat ca
această componentă să posede un comportament ductil, pentru a permite redistribu ţia
eforturilor în îmbinare. De obicei conectorii ( şuruburi sau suduri) au un comportament
casant la cedare şi este de preferat să nu fie componenta de rezistenţă minimă şi să posede
o anumită suprarezistenţă pentru a permite plastificarea componentelor ductile;
- rigiditatea îmbinării reprezintă o sumă ponderată a tuturor componentelor, unele
având o influenţă mai mare (cum ar fi panoul de inim ă al stâlpului la forfecare sau
compresiune), altele mai mică;
- capacitatea de rotire a nodului este direct dependentă de ductilitatea
componentelor mai slabe din nod. Pe de alt ă parte, jocul de deformabilităţi al diferitelor
componente poate genera diferite concentr ări de eforturi care în mod normal trebuie evitate
(spre exemplu, o deformabilitate mare a panoului de inim ă al stâlpului la forfecare conduce
la o concentrare a tensiunilor în zona cordoanelor de sudur ă şi la cedări a acestor zone).
6.3. ALGORITMI DE CALCUL

6.3.1 Identificarea componentelor active
Avantajul metodei componentelor aşa cum este prezentată în SR-EN 1993-1-8 este c ă ofer ă inginerilor
proiectanţi posibilitatea de a calcula proprietăţile nodurilor, prin descompunerea acestora în diferite
componente. Secţiunea 1-8 ofer ă formule de calcul pentru noduri grindă-stâlp sudate, cu placă de capăt şi
şuruburi şi noduri cu corniere.
Tabelul 6. 6 prezintă componentele active care trebuie considerate pentru calculul
caracteristicilor nodurilor.
Tabelul 6. 6 Componentele active ale diferitelor tipuri de noduri.

Tip nod Placă de capăt Sudat Cu corniere Baza stâlpului
Componenta Rezist. Rigid. Rezist. Rigid. Rezist. Rigid. Rezist. Rigid.
1. Panoul inimii stâlpului solicitat la
forfecare X X X X X X
2. Inima stâlpului solicitată la
compresiune transversală X X X X X X
3. Inima stâlpului
întindere solicitat
transversal ă ă la X X X X X X
4. Talpa stâlpului solicitat ă la
încovoiere X X X X
5. Placa de capăt solicitată la
încovoiere X X
6. Talpă de cornier solicitată la
încovoiere X X
7. Talpa şi inima grinzii sau stâlpului
solicitată la compresiune
X ** X ** X ** X **
8. Inima profilului I solicitat ă la
întindere X ** ** **
9. Placa solicitată la întindere sau
compresiune X **
11. Ş
10. Şuruburi
uruburi solicitate
solicitate la
la întindere
forfecare * X X* X
X
12 Şuruburi solicitate la presiune pe
gaur ă (pe tălpile grinzii, tălpile X X
stâlpului, placa de capăt sau cornier)
13. Betonul solicitat la compresiune
inclusiv mortarul X X
14. Placa de bază solicitată la
încovoiere datorită compresiunii X
15. Placa de bază solicitată la
încovoiere datorită tracţiunii X X
16. Şurub de ancoraj solicitat la
întindere X X
17. Şurub de ancoraj solicitat la
X
forfecare*
Note: Componenta este considerată în cadrul calculului pe element T echivalent
**
Componenta este considerată în deformaţia grinzii sau a stâlpului
6.3.2 Proceduri de calcul a componentelor

Cu excepţia notaţiilor care vor fi definite în acest paragraf, principalele simboluri şi notaţii folosite sunt cele
din paragraful 4.2.8 „Geometria şi alc ătuirea îmbinărilor simple”. Procedurile de calcul pentru componentele
listate în Tabelul 6. 6 pentru rezistenţă şi rigiditate sunt detaliate în Tabelul 6. 7.
Tabelul 6. 7 Formule de calcul pentru rezistenţă şi rigiditate.

Componenta Rezisten ţ a Rigiditatea
Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.1 Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
0.9 f y ,wc Avc
V wp ,Rd = Pentru un panou nerigidizat
3γ M 0 la forfecare:
Avc este aria de forfecare a sec ţiunii stâlpului (cf. SR-EN 1993- 0.38 Avc
k 1 =
1-1) β z
1. Panoul inimii Dacă se folosesc rigidizări transversale pe panoul de inim ă al Pentru un panou rigidizat la
stâlpului solicitat la stâlpului, atunci forfecare:
forfecare 0.9 f y , wc Avc k 1 = ∞
Vwp , Rd = + V wp ,add , Rd , cu
3γ M 0 b - parametrul de
4 M pl . fc , Rd 2M pl . fc ,Rd + 2M pl.st , Rd transformare conform 5.3(7)
V wp, add,Rd = ≤ z este braţul de pârghie în
d d
s s
d este distanţa dintre axele mediane ale rigidiz ărilor
s (veziţie
func de tipologia
figura 6.15 dinnodului,
SR-EN
pl,fc,Rd este momentul plastic capabil al t ălpii stâlpului faţă de
M 1993-1-8)
pl,st,Rd este momentul plastic capabil al unei rigidiz ări faţă de

M
propria axă mediană.
Sporirea rezistenţei Placuta

panoului de inimă al suplimentara
stâlpului se poate face
prin plăcuţe suplimentare
sudate pe inima stâlpului.
În acest mod, aria de
forfecare va fi sporită cu
aria plăcuţei, vezi 6.2.6.1
(6)

Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.2
ω k wc beff ,c , wc twc f y , wc ω k wc ρ beff ,c , wctwc f y , wc

Fc , wc , Rd = dar F c , wc , Rd ≤
γ M 0 γ M 1
ω este un factor de reducere care ţine seama de interacţiunea
cu forfecarea din panoul inimii stâlpului (vezi Tabelul 6.4 din
SR-EN 1993-1-8). Valoarea factorului ω depinde în mod direct
2. Inima stâlpului de gradul de

parametrului forfecare al bpanoului,
de transformare prin intermediul
şi de raportul dintre aria
solicitată la antrenată în rezistenţa la compresiune (beff,c,wc t wc ) şi aria de
compresiune forfecare a stâlpului Avc ; Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
transversală beff,c,wc lăţimea efectivă a inimii stâlpului solicitat la Pentru un panou nerigidizat
compresiune care se calculează cu formulele 6.10-6.12 din la compresiune:
0.7beff ,c , wct wc
SR-EN 1993-1-8. beff,c,wc reprezintă lăţimea de inimă a stâlpului k 2 =
antrenată de componenta comprimată (talpa grinzii); d c
ρ este un factor de reducere care ia în considerare flambajul Pentru un panou rigidizat la
plăcii: compresiune:
Dacă este necesar ă sporirea rezistenţei la compresiune a k 2 = ∞
inimii stâlpului există două posibilităţi (pot fi prezente şi
d c este înălţimea liber ă a
simultan):
inimii stâlpului.
- dispunerea plăcuţelor suplimentare pe panoul de inimă al
stâlpului (ca pentru panoul stâlpului solicitat la forfecare), prin
sudare pe contur. În acest mod este m ărită grosimea inimii
stâlpului.
Rigidizare
- dispunerea rigidizărilor
transversale pe stâlp (vezi figura
alăturată). Acestea se dispun în
dreptul tălpii grinzii pentru
îmbinările sudate, respectiv între
şuruburi pentru cazul îmbinărilor
bulonate;

Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.3
3. Inima stâlpului Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
ω beff ,t , wc tw c f y , wc 0.7beff ,t , wct wc
solicitată la F c ,wc ,Rd = k 3 =
întindere γ M 0 d c
transversală Pentru o îmbinare sudată
ω este un factor de reducere care ţine seama de interacţiunea cu panoul de inimă al
cu forfecarea din panoul inimii stâlpului pe baza valorii beff,t,wc stâlpului rigidizat la
(vezi Tabelul 6.4 din SR-EN 1993-1-8). întindere:
beff,t,wc lăţimea efectivă a inimii stâlpului solicitat la întindere k 3 = ∞
care se calculează cu formulele 6.16 din SR-EN 1993-1-8
pentru îmbinările sudate, respectiv calculate conform Notă: pentru îmbinările cu
elementului T echivalent (secţiunea 6.2.6.4 din SR-EN 1993-1- mai multe rânduri de
8) pentru îmbinările cu şuruburi. beff,t,wc reprezintă lăţimea de şuruburi întinse se va
inimă a stâlpului antrenată de componenta întins
pentru îmbinările sudate respectiv şuruburile ă (talpa grinzii
întinse); considera câte un coeficient
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii k 3 pentru fiecare rând209/383
de
Sporirea rezistenţei la întindere a inimii stâlpului se face prin şuruburi întinse.
stâlpului.
Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.4
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
Pentru îmbinările sudate, for ţa capabilă F fc,Rd a tălpii stâlpului
Numai pentru îmbinările cu
nerigidizată supusă la încovoiere, produsă de întinderea sau şuruburi:
compresiunea din talpa grinzii, se determin ă cu:
4. Talpa stâlpului 0.9leff t fc3
F fc , Rd =
be ff ,b, fct f b f y , f b
k 4 =
solicitată la m3
γ M 0
încovoiere beff,b,fc este lăţimea efectivă caracteristică tălpilor sudate eff
şi ℓ lungimile
este efective
minimul dintre
(individual
calculată conform paragrafului 4.10. sau parte a unui grup de
Pentru îmbinările cu placă de capăt şi şuruburi, şi cele cu rânduri de şuruburi).
corniere, rezistenţa de calcul şi modul de cedare al t ălpii m distanţa liber ă dintre axul
stâlpului supusă la încovoiere transversală, împreună cu şurubului şi inima profilului
şuruburile asociate supuse la întindere, se determin ă identic (conform Tabelelor 6.4 şi
cu cea pentru talpa elementului T echivalent. 6.5 a SR-EN 1993-1-8).
Notă: pentru îmbinările cu mai multe rânduri de şuruburi Notă: pentru îmbinările cu
întinse calculul pe elementul de tip T echivalent se va face mai multe rânduri de
pentru: şuruburi întinse se va
- fiecare rând individual de şuruburi necesar să reziste la considera câte un coeficient
întindere; k 4 pentru fiecare rând de
- fiecare (f
întindere grup de rânduri
ăr ă rigidiz de şuruburi necesar să reziste la
ări intermediare). şuruburi întinse.
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
0.9leff t p3
Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.5 k 5 =
Rezistenţa de calcul şi modul de cedare al unei pl ăci de capăt m3
5. Placa de capăt solicitată la încovoiere, împreună cu şuruburile asociate ℓ eff esteminimul dintre
solicitată la supuse la întindere, se iau identice cu cele pentru talpa lungimile efective (individual
încovoiere elementului T echivalent. sau parte a unui grup de
Notă: pentru îmbinările cu mai multe rânduri de şuruburi rânduri de şuruburi).
întinse calculul pe elementul de tip T echivalent se va face m distanţa liber ă dintre axul
pentru: şurubului şi inima profilului
- fiecare rând individual de şuruburi necesar să reziste la (conform Figurii 6.10 şi 6.11
întindere; a SR-EN 1993-1-8).
- fiecare grup de rânduri de uruburi necesar s reziste la
ş
întindere (f ăr ă rigidizări intermediare). ă Notă: pentru îmbinările cu
Notă: notaţiile pentru rândul de şuruburi întins extern grinzii, mai multe rânduri de
pentru calculul elementului de tip T echivalent se reg ăsesc în şuruburi întinse se va
Figura 6.10 a SR-EN 1993-1-8. considera câte un coeficient
k 5 pentru fiecare rând de
şuruburi întinse.
6. Talpă de cornier Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.6 Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
solicitată la Rezistenţa de calcul şi modul de cedare al unei corniere 0.9leff t 3a
solicitate la încovoiere, împreună cu şuruburile asociate k 6 =
încovoiere supuse la întindere, se iau identice cu cele pentru talpa m3
elementului T echivalent. ℓ eff este lungimea efectivă a
Notă: notaţiile caracteristice pentru rândul de şuruburi întinse cornierei din talpa vertical ă.
pentru calculul elementului de tip T echivalent se reg ăsesc în m distanţa liber ă dintre axul
Figurile 6.12 şi 6.13 din SR-EN 1993-1-8. şurubului şi talpa orizontală,
Notă: numărul rândurilor de şuruburi care prind cornierul de conform Figurii 6.13 a SR-
talpa stâlpului este limitat la 1. EN 1993-1-8.
7. Talpa şi inima Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.7
grinzii sau stâlpului M c , Rd
F c , fb ,Rd = Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
solicitată la h − t b
compresiune M c,Rd este momentul încovoietor capabil al sec ţiunii Nu se consider ă în
considerate. calculul rigidităţii
h-t fb este distanţa dintre axele mediane ale t ălpilor profilului k 7 = ∞
(considerând momentul capabil egal cu un cuplu de for ţe ce
acţionează în axele mediane ale t ălpilor)
Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.8 Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
8. Inima profilului I beff ,t , w bt w b f y , wb
solicitată la întindere F t ,wb ,Rd =
γ M 0 Nu se consider ă 210/383
în
întindere. Fiind caracteristică numai îmbinărilor cu şuruburi, se k 8 = ∞

ia egală cu lungimea efectiv ă a unui tronson T echivalent,
reprezentând încovoierea plăcii de capăt, pentru un rând de
şuruburi individual sau a unui grup de şuruburi.
Pentru plăcile întinse Ref. SR-EN1993-1-1 6.2.3
Rezistenţa la întindere N t,Rd este minimul dintre:
Af y
- Rezistenţa plastică a secţiunii brute N pl , Rd =
γ M 1
- Rezistenţa ultimă a secţiunii nete N u , Rd = 0.9 Ane t f u

9. Placa solicitată γ M 2
la întindere sau Pentru îmbinări categoria C: Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
compresiune Anet f y
N net ,Rd = Nu se consider ă în
γ M 1 calculul rigidităţii
k 9 = ∞
Pentru plăcile comprimate Ref. SR-EN1993-1-1 6.2.9.3
Af y
N c , Rd = pentru clasele 1,2 şi 3 de secţiune
γ M 1
Aeff f y
N c , Rd = γ M 1 pentru clasa 4 de sec ţiune
A (Aeff ) este aria (eficace) a sec ţiunii nete a plăcii.
Ref. SR-EN1993-1-8 3.6.1 Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
For ţa capabilă de întindere este dat ă de: 1.6 A s
k 10 =
k2 f ub As Lb
F t , Rd =
γ M 2
k 2 = 0,63 pentru şuruburi cu cap înecat Lb este lungimea şurubului,
10. Şuruburi k 2 = 0,9 pentru celelalte cazuri egală cu lungimea de
solicitate la For ţa capabilă de întindere este dat ă de: strângere (grosimea totală a
întindere materialului şi a şaibelor),
Rezistenţa de calcul la forfecare prin str ăpungere: plus jumătate din suma
0.6π d mt p f u dintre înălţimea capului
B
p , Rd
= γ M 2 şurubului şi înălţimea piuliţei
Notă: formula este valabilă
Notă: pentru îmbinările cu şuruburi şi placă de capăt sau cu atât pentru şuruburile
corniere, rezistenţa la întindere a şuruburilor este integrată în pretensionate cât şi cele
calculul pe elementul T echivalent nepretensionate.
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
Pentru şuruburile
nepretensionate:
11. Şuruburi 2
solicitate la nbd f ub
16
k11 ( sau k17 ) =
forfecare Ed M 16
Ref. SR-EN1993-1-8 3.6
d M16 diametrul nominal
Vezi paragraful 4.3.1.2 al prezentului document pentru un şurub M16
nb numărul de rânduri de
şuruburi la forfecare
Pentru şuruburile
pretensionate:
k 11 = ∞
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
Pentru şuruburile
12 Şuruburi solicitate nepretensionate:
la presiune pe gaur ă nb kbk t df ub
24
(pe tălpile grinzii, Ref. SR-EN1993-1-8 3.6 k12 ( sau k18 ) =
E
tălpile stâlpului, placa
Vezi paragraful 4.3.1.2 al prezentului document
de capăt sau cornier)
kb
kb1
= kb1 dar ≤ kb 2
= 0.25eb / d + 0.5 dar ≤ 1.25
kb1 211/383
kb 2 = 0.25 pb / d + 0.375 dar kb 2 ≤ 1.25
kt = 1.5t j / d M 16 dar kt ≤ 2.5

eb distanţa de la rândul de
şuruburi de la marginea
liber ă a plăcii pe direcţia
încărcării
pb distanţa dintre rândurile
de şuruburi pe direcţia
încărcării
t j grosimeacomponentei
respective
Pentru şuruburile
pretensionate:
k 12 = ∞
13. Betonul solicitat Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.9
la compresiune Rezistenţa de calcul a îmbinării între placa de baz ă şi betonul Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
inclusiv mortarul suport, se determină ţinând seama de propriet ăţile materialelor
şi dimensiunile atât a betonului cât şi a mortarului. Betonul Ec beff l eff
suport trebuie dimensionat în concordanţă cu prevederile din k 13 =
EN 1992. 1.275 E
Rezistenţa la compresiune se determină pe baza beff lăţimea efectivă a tălpii
elementului T echivalent solicitat la compresiune (Ref. elementului T, cf. 6.2.5(3);
SR-EN1993-1-8 6.2.5) l
eff
lungimeaT,efectiv
elementului ă a tălpii
cf. 6.2.5(3).
14. Placa de bază

solicitată la Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
încovoiere datorită
compresiunii Nu se consider ă în
Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.10 calculul rigidităţii
Rezistenţa la compresiune se determină pe baza elementului k 14 = ∞
T echivalent solicitat la compresiune (Ref. SR-EN1993-1-8
6.2.5)
Notă: acest coeficient este
deja luat în considerare prin
coeficientul k 13.
Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
Cu for ţe de pârghie
0.85le ff t 3p
15. Placa de bază k 15 =
m3
solicitată la Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.11
Făr ă for ţe de pârghie
încovoiere datorită
tracţiunii Rezistenţa de calcul şi modul de cedare a plăcii de bază la 0.425le ff t 3p
k 15 =
încovoiere sub întindere, împreună cu şuruburile de ancoraj m3
asociate solicitate la întindere F t,pl,Rd se calculează similar cu
l eff lungimea efectivă a tălpii
placa de capăt la încovoiere (Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.5). elementului T, cf. 6.2.5(3);
m distanţa liber ă dintre axul
Practic, rezistenţa de calcul şi modul de cedare al unei plăci de
şurubului şi talpa orizontală,
bază solicitată la încovoiere, se iau identice cu cele pentru
conform Figurii 6.8 a SR-EN
talpa elementului T echivalent.
1993-1-8.
Notă: for ţele de pârghie se
pot dezvolta, dacă
8.8m3 A s
Lb ≤ 3
meff t
Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.6.12 Ref. SR-EN1993-1-8 6.3.2
16. Şurub de ancoraj Rezistenţa de calcul a tijelor de ancoraj se ia ca valoarea cea Cu for ţe de pârghie
solicitat la întindere mai mică dintre:
- rezistenţa de calcul la întindere a
tijei de ancoraj (Ref. SR-
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii k 10 = 1.6 A s 212/383
EN1993-1-8 3.6 şi paragraful 4.3.1.3 din document) şi Lb
(Ref. SR-EN1992-1-1). 2.0

k 10 = s
Lb
Lb lungimea tijei de
ancorare, care este egală
cu suma a 8 diametre
nominale de şurub, stratul
de mortar de poză,
grosimea plăcii de bază,
şaiba şi jumătate din
înălţimea piuliţei
Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.2
For ţa capabilă de forfecare F v,Rd a plăcii de bază a stâlpului:
Fv , Rd = Ff , Rd + nF vb, Rd
n este numărul total de tije de ancoraj
17. Şurub de Rezistenţa de calcul la frecare, F f,Rd , între placa de baz ă şi
ancoraj solicitat la mortar se determină prin:
forfecare F f , Rd = C f ,d N c, Ed
C f,d coeficientul de frecare între placa de baz ă şi stratul de
mortar (=0,20 pentru mortar uzual) Nu se consider ă în
N c,Ed rezistenţa de calcul la compresiune normal ă a stâlpului. calculul rigidităţii
Rezistenţa de calcul la forfecare F vb,Rd se ia ca cea mai mică
dintre F vb,Rd1 şi F vb,Rd2 :
F vb,Rd1 este presiunea de calcul pe peretele găurii a prezonuluii
de ancorare (Ref. SR-EN1993-1-8 3.6 şi paragraful 4.3.1.2 al
prezentului document)
α f A
F 2, vb, Rd = b ub s
γ Mb
cu α b = 0.44 − 0.0003 f yb
6.3.3 Calculul elementelor T echivalente
6.3.3.1 Element T echivalent solicitat la întindere (Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.4.1)
Un element T echivalent solicitat la întindere poate fi folosit pentru modelarea rezistenţei de

calcul a următoarelor componente de bază prinse prin intermediul şuruburilor:
- talpa stâlpului solicitată la încovoiere;
- placa de capăt solicitată la încovoiere;
- talpă de cornier solicitată la încovoiere;
- placă de bază solicitată la încovoiere datorită efectului de tracţiune.
Rezistenţa componentelor enumerate mai sus pot fi deduse prin intermediul elementului T
echivalent (vezi Figura

tălpii (caracteristice unui6.singur
23). Elementul
rând de şechivalent
uruburi sauTunui
poate avea
grup detrei moduri
rânduri de posibile dedup
şuruburi), cedare
ă cuma
este ar ătat în Figura 6. 24.
Figura 6. 23: Modelarea t ălpii stâlpului şi a plăcii de capăt prin intermediul elementelor T
echivalente(Anderson et al., 1999).
Modul real de cedare al Modul de cedare pe

Diagrama de eforturi Diagrama de momente
componentei elementul T echivalent
a) Modul 1: Plastificarea completă a tălpii
b) Modul 2: Ruperea şurubului însoţită de plastificarea tălpii
c) Modul 3: Ruperea şuruburilor în tracţiune
Figura 6. 24: Modul de cedare real al componentelor şi elementul T echivalent (Anderson et al., 1999).
Lungimea efectivă totală Σℓ eff a unui element T echivalent din Figura 6. 25, se alege astfel
încât rezistenţa de calcul a tălpii elementului T echivalent să fie egală cu cea a componentei de
bază pe care o reprezintă.
Figura 6. 25: Modul de cedare real al componentelor şi elementul T echivalent (SR-EN 1993-1-8, 2006).
SR-EN 1993-1-8 propune o metod ă simplă de calcul a for ţei capabile din şuruburi, prin
metoda momentelor de plasticizare a pl ăcii de capăt respectiv a for ţei capabile a şuruburilor la
tracţiune.
Astfel, pentru talpa stâlpului sau placa de capăt la încovoiere, rezistenţa unui anumit rând
de şuruburi la întindere este calculată ca fiind cea mai mică valoare dintre trei tipuri de cedări
posibile:
- modul 1 de cedare, (cedarea prin linii de articulaţii plastice ale tălpii stâlpului sau ale plăcii de
capăt):
= 4 M pl 1, Rd
F T ,1, Rd ( 21 )
m
Dacă elementul T echivalent are şi plăci de capăt suplimentare, atunci valoarea F T,1,Rd devine:
4 M pl1,Rd + 2M bp , Rd
F T ,1,Rd = ( 22 )
m
SR-EN 1993-1-8 ofer ă şi posibilitatea unui calcul mai exact, prin intermediul formulelor (metoda
este denumita şi Metoda 2 - alternativă):
(8n − 2ew ) M pl1,Rd
F T ,1,Rd = dacă nu există plăci suplimentare de capăt sau ( 23 )
2mn − ew ( m + n)
(8n − 2ew ) M pl1,Rd
+ 4nM bp , Rd
F T ,1,Rd = 2mn − ew (m + n) dacă există plăci suplimentare de capăt ( 24 )
- modul 2 de cedare, (cedarea plastică combinată a tălpii stâlpului sau plăcii de capăt la
încovoiere, împreună cu cedarea la trac ţiune a şuruburilor):
2 pl 2, Rd + n∑ F t , Rd
F T ,2, Rd = ( 25 )
m+n
- modul 3 de cedare, care corespunde cedării şuruburilor la tracţiune prin ruperea:
FT ,3, Rd = ∑ F t , Rd ( 26 )
Formulele de mai sus pentru modului 1 şi modului 2 de cedare sunt specifice cazului în
care este posibilă dezvoltarea efectului de pârghie a elementul T echivalent (verificarea se face
prin limitarea lungimii şurubului sau a tijei de ancorare Lb la o valoare inferioar ă raportului
8.8m3 A s
). În cazul în care nu este posibil ă dezvoltarea efectului de pârghie, atunci valoarea
∑l t 3
eff ,1 f
rezistenţei la tracţiune a rândului respectiv de şuruburi se calculează cu relaţia:

2 M pl1, Rd
=
F T ,1− 2, Rd ( 27 )
m
În formulele de mai sus:

F T,Rd este for ţa capabilă de întindere a t ălpii elementului T
Q este for ţa de pârghie
M pl1,Rd momentul plastic de calcul pentru placa de capăt sau talpa stâlpului, relativ la primul mod de
∑
cedare: M pl1, Rd = 0, 25 leff ,1t f 2 f y / γ M 0
M pl1,Rd momentul plastic de calcul pentru placa de capăt sau talpa stâlpului, relativ la cel de-al
∑
doilea mod de cedare: M pl 2, Rd = 0, 25 leff ,2t f 2 f y / γ M 0
M bp,Rd momentul plastic de calcul pentru placa de cap ăt suplimentar ă relativ la primul mod de
∑
cedare: M bp , Rd = 0, 25 leff ,1tbp 2 f y,bp / γ M 0
n = emin dar n ≤ 1,25m (vezi Figura 6. 26)
F t,Rd este for ţa capabilă de întindere a unui şurub, a se vedea tabelul 3.4;
Σ F t,Rd este suma for ţelor capabile F t,Rd pentru toate şuruburile din elementul T echivalent;
Σℓ eff,1 este valoarea Σℓ eff pentru modul 1 de cedare;
Σℓ eff,2 este valoarea Σℓ eff pentru modul 2 de cedare;
f y,bp este limita de curgere a pl ăcii suplimentare de capăt;
t bp este grosimea plăcii suplimentare de capăt;
ew = d w / 4;
d w este diametrul şaibei sau lăţimea capului sau piuli ţei, după caz.
Figura 6. 26: Definiţii geometrice pentru şuruburi în elementul echivalent T (SR-EN 1993-1-8, 2006).
Figura 6. 27 ilustrează modurile 1, 2 şi 3 de cedare ale elementului T echivalent pentru
îmbinări cu placă de capăt şi şuruburi. Testele experimentale au fost executate în Laboratorul
CEMSIG al Universităţii „Politehnica” din Timişoara cu scopul folosirii oţelurilor cu rezistenţă înaltă
în construcţii.
Figura 6. 27: Moduri de cedare pentru elementul T echivalent înregistrate experimental.
Atunci când se foloseşte metoda elementului T echivalent pentru modelarea unui grup de
rânduri de şuruburi, poate fie necesar ă divizarea grupului în rânduri de şuruburi şi folosirea unui
element echivalent T pentru a modela separat fiecare rând de şuruburi.
Rândurile
Rezistenţa finală adeunui
şuruburi
rând se
de consider că lucreaz
şuruburiăeste ă singure
cea care saulaînrezisten
conduce cadrul unui grupă în
ţa minim de ştrac
uruburi.
ţiune
pentru cazul combinaţiei cele mai defavorabile. Figura 6. 28 ilustrează diferenţa în mecanismul de
cedare pentru un rând individual de şuruburi şi un grup de şuruburi.
a) b)
a) b)
Figura 6. 28: Mecanismul de cedare pentru un rând individual de şuruburi – a) respectiv un grup de rânduri
de şuruburi – b) (Anderson et al., 1999).
Rândurile de şuruburi care pot fi considerate ca ac ţionând simultan în cadrul unui grup de
şuruburi nu sunt despăr ţite de rigidizări sau alte elemente transversale. Spre exemplu, pentru
nodul din Figura
echivalente de tip 6. 29, rânduri
T (pe tabelul individuale
din partea de
dreapt ă ofer
şuruburi ă modul grupuri
respectiv
de considerare
de rânduria de
elementelor
şuruburi)
217/383
pentru talpa stâlpului respectiv placa de capăt solicitate la încovoiere.
Rând individual Grup de rânduri Placa de Rând individual Grup de rânduri

Talpa stâlpului
de şuruburi de şuruburi capăt de şuruburi de şuruburi
R1 X R1 X
R1 R2 X R2 X
R2 R3 X R3 X
R4 X R4 X
R3 M
R3+R4 X R2+R3 X
R4 R2+R3
R1+R2 X
X R3+R4
R2+R3+R4 X
X
Centrul de compresiune R2+R3+R4 X
R1+R2+R3 X
R1+R2+R3+R4 X
Figura 6. 29: Îmbinare cu plac ă de capăt şi şuruburi. Modul de considerarea a elementelor echivalente de tip
T pentru rânduri individuale de şuruburi respectiv grupuri de rânduri de şuruburi (exemplu).
NOTĂ: În general identificarea modului de cedare pentru un element T echivalent

poate aduce informaţii importante despre comportamentul nodului:
- dacă pentru rândul 1 de şuruburi este caracteristic modul 1 de cedare pentru placa
de capăt, cornierele sau talpa stâlpului, atunci este puţin probabil ca nodul să fie rigid şi
total rezistent. În schimb, capacitatea de deformare bună pe care o dezvoltă aceste
componente poate asigura o capacitate de rotire bună a nodului;
- modul 3 de cedare prin ruperea şuruburilor în tracţiune reprezintă un mod fragil de
cedare şi prin urmare este de preferat ca acest tip de îmbinare să posede o suprarezistenţă
corespunzătoare faţă de elementele îmbinate (grind ă, stâlp);
- modul 2 de cedare reprezint ă un compromis destul de bun pentru a avea o
capacitate de rotire bună a nodului şi rezistenţă totală sau apropiată de aceasta.
6.3.3.2 Element T echivalent solicitat la compresiune (Ref. SR-EN1993-1-8 6.2.5)
Elementul T echivalent solicitat la compresiune este folosit pentru modelarea nodurilor

dintre elementele metalice şi beton:
-- betonul
placa deşbaz
i/sauă metalic
mortarulă solicitată la încovoiere datorită presiunii asupra fundaţiei,
de egalizare.
For ţa capabilă la compresiune a t ălpii elementului T echivalent, F C,Rd este dată de:
F C,Rd = f jd beff l eff ( 28 )
beff este lăţimea efectivă a tălpii elementului T

l eff este lungimea efectivă a tălpii elementului T
f jd este rezistenţa de calcul la presiune a nodului
Lăţimea şi lungimea efectivă a tălpii elementului T echivalent solicitat la compresiune

depinde de tipul proiecţiei lungimii fizice a componentei de baz ă a nodului. Dacă proiecţia lungimii
fizice a componentei de bază a nodului, reprezentată de elementul T, depăşeşte valoarea c pe
fiecare parte, por ţiunea proiecţiei suplimentare peste lăţimea c se neglijează (vezi Figura 6. 30)
Figura 6. 30: Aria elementului T echivalent solicitat la compresiune (SR-EN 1993-1-8, 2006).
Lăţimea de rezemare adiţională, c , este calculată cu formula:

f y
c = t ( 29 )
3 f jd γ M 0
t este grosimea tălpii elementului T

f y este limita de curgere a materialului tălpii elementului T
Rezistenţa materialului de rezemare a nodului (beton sau mortar) f jd se determină cu

ajutorul relaţiei:
β j F Rdu
f jd = beff l eff ( 30 )
β j este coeficientul materialului nodului din fundaţie. β j =0,67 dacă rezistenţa caracteristică a
mortarului este mai mare de 20% din rezisten ţa caracteristică a fundaţiei din beton iar grosimea
mortarului este mai mică de 20% din l ăţimea minimă a plăcii de bază.
F Rdu este for ţa rezistentă concentrată de calcul menţionată în EN 1992. Ac0 este egal cu produsul
beff l eff .

În mod uzual, calculul îmbinărilor în conformitate cu SR EN1993-1-8 este foarte laborios.
Calculul manual
recomandat necesită unor
ă parcurgerea foarte mult timp,
exemple simple.însă pentru înţelegerea tuturor fenomenelor este
6.4.1 Îmbinare grind ă-stâlp cu plac ă de capăt extinsă şi şuruburi
6.4.1.1 I. DATE INIŢIALE ÎMBINARE GRIND Ă-STÂLP:
Stâlp: HEB300 S355

Grinda: IPE360 S235
Tipul îmbin
Placa ării:
de capăt: îmbinare grindS235
500x220x20, ă-stâlp cu placă de capăt extinsă şi şuruburi
Şuruburi: M22, grupa10.9
Figura 6. 31: Geometria nodului cu placă de capăt şi şuruburi.
STÂLP HEB300, S355 - valori nominale

Înălţimea secţiunii: h c := 300 mm
Lăţimea secţiunii: b := 300 mm
c
Grosimea inimii: t wc := 11 mm
Grosimea tălpii: fc :=
t 19 mm
Raza de racord: 27
r c := mm
2
Aria secţiunii: 14910
Ac := mm
Moment de iner ţie: yc :=
I 251700000 mm
Distanţa între razele de racord: 208
d c := mm
N
Limita de curgere a oţelului: 355
f yc :=
2
mm
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii N 220/383
Rezistenţa ultimă a oţelului: f uc :=
510
GRINDA IPE360, S235 - valori nominale

Înălţimea secţiunii: hb := 360 mm
Lăţimea secţiunii: bb := 170 mm
Grosimea inimii: t wb := 8 mm
Grosimea t lpii:
ă
Raza de racord:
t
fb
:=
r b :=
18
12.7 mm
mm
2
Ab := mm
4
Moment de iner ţie: yb :=
I 16270000 mm
Distanţa între razele de racord: 298.6
d b := mm
N
f yb :=
2
mm
N
Rezistenţa ultimă a oţelului: f ub :=
360
2
mm
PLACA DE CAPĂT 500x220x20, S235
Lungime: 500
h p := mm
Lăţime: 220
b p := mm
Grosime: 20
p :=
t mm
N
f yp :=
2
mm
N
Rezistenţa ultimă a oţelului: f up :=
360
2
mm
Pe direc ţ ia aplic ării înc ărc ărilor (1)
Numărul de rânduri orizontale de şuruburi: 5
n1 :=
Distanţa de la marginea plăcii până la
primul rând de şuruburi: 3
e1 := mm
Distanţa între rândurile de şuruburi: p11 := 100 mm
115
p12 := mm
Pe direc ţ ia perpendicular ă aplic ării înc ărc ărilor (2)
Numărul de rânduri verticale de şuruburi: 2
n2 :=
e := mm
Distanţa între rândurile de şuruburi: 2
100
p2 := mm
ŞURUBURI M22, gr. 10.9

Numărul total de şuruburi: n := 10
2
Aria brută a şurubului: 380
Ab := mm
2
Aria netă a şurubului: 303
A s := mm
Diametrul tijei: d := 22 mm
Diametrul găurii: 24
d 0 := mm
Diametrul şaibei: 37

d w :=
mm
N 221/383
Limita de curgere: f ybt :=
900
N
Rezistenţa ultimă: ubt :=
1000
2
mm
SUDURA
Pe talpă: 8 mm
a f :=
Pe inimă: aw := 6 mm
FACTORI PARŢIALI DE SIGURANŢĂ

1.0
γ M0 :=
1.25
γ M2 :=
γ Mu :=
1.1

II. CALCULUL MOMENTULUI CAPABIL
Momentul capabil al îmbinării se calculează pe baza eforturilor capabile transmise de
şuruburile întinse. Centrul de compresiune se consider ă în mijlocul tălpii comprimate
(inferioare) a grinzii. Calculul se efectuează conform metodei componentelor.
Se vor calcula mai intâi rezistenţele pentru fiecare rând de şuruburi.

II.1. Calculul efortului capabil pentru rândul 1 de şuruburi - adiacent unei rigidizări,
din partea extinsă a plăcii de capăt:
Având în vedere c ă rândul 1 de şuruburi este adiacent rigidizării de pe stâlp şi situat în
partea extinsă a plăcii de capăt, rezistenţa va fi determinată din calculul următoarelor
componente:
1. rezistenţa inimii stâlpului la întindere

se definesc mărimile: 60
emin := mm
e := 10 mm
:= ⎡( )
t wc ⎤
p2 −
m − 0.8 ⋅ r c = 22.9 mm
⎣ 2 ⎦
:= min (emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm
n
r c = 27 mm
calculate conform par.6.2.6.4.1, figura 6.8
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd :=
γ M0
SR EN1993-1-8
Calculul beff.t.wc se bazează pe valorile geometrice e şi m şi se conduce conform l eff par. 6.2.6.3
pentru talpa stâlpului la încovoiere.
2π ⋅m = 143.885 mm
l eff.cp :=
factorul α rezultă din figura 6.11 (SR EN1993-1-8), în funcţie de λ1 şi λ2
m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 := 33.85 − 0.8 ⋅a f ⋅ 2 = 24.799 mm
m2
λ 2 := = 0.202 SR EN1993-1-8
m+e tabel 6.5
rezultă α := 8 (val. aproximativă)
l eff.nc := ⋅ = 183.2 mm
α m
l :=
min l , l = 143.885 mm
eff.1
l eff.2 := (eff.cp eff.nc
183.2 mm
l eff.nc = )
SR EN1993-1-8
2
4743
Avc := mm
Factorul de reducere ω rezultă conform tabelului 6.4:
1
ω 1 := = 0.935
2
⎛ beff.t.wc ⋅t wc ⎞
1 + 1.3 ⋅ SR EN1993-1-8
A
par. 6.2.6.3
ω := ω 1 = 0.935⎝
vc
f yc
y.wc :=
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc
F t1.wc.Rd := = 5.251 × 105 N
γ M0
2. rezistenţa inimii grinzii la întindere - nu există pentru primul rând de şuruburi
3. rezistenţa tălpii stâlpului la încovoiere SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.4.2
se definesc mărimile: emin := 60 mm
e := 10 mm
⎡( p2 − t wc)⎤
m :=
⎣ 2 ⎦ − 0.8 ⋅ r c = 22.9 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm
mm
r c = 27
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π
SR EN1993-1-8
tabel 6.5
Valori conforme pentru un rând de şuruburi adiacent unei rigidizări.

m
λ 1 := m + e = 0.186
m2 := 33.85 − 0.8 ⋅a f ⋅ 2 = 24.799 mm
m2
λ 2 := = 0.202
m+e
l eff.nc := ⋅ = 183.2 mm
α m
l eff.1 := (
min l eff.cp , l eff.nc
= 143.885 mm
)
l eff.2 := 183.2 mm
l eff.nc =
Rezistenţa tălpii stâlpului la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale modurilor
de cedare 1, 2, 3.
Mod 1 de cedare: plastificarea completă a tălpii:
⎛ 2
f yc ⎞
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 4.61 × 106 Nmm
⎝ γ M0 ⎠ SR EN1993-1-8
tabel 6.3
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
F T1.1.Rd := = 8.052 × 10 N
m
SR EN1993-1-8
Mod 2 de cedare: ruperea şurubului însoţită de plastificarea tălpii : tabel 6.3
⎛ f yc ⎞
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
pl.2.Rd := fc 2 ⋅ γ
⋅ t = 5.869 × 106 Nmm
⎝ M0 ⎠
SR EN1993-1-8
tabel 6.3
(0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2 SR EN1993-1-8
tabel 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd )
F T1.2.Rd := = 4.702 × 105 N SR EN1993-1-8
m+n tabel 6.3
Mod 3 de cedare: ruperea şuruburilor: 5

F T1.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363
× 10 N SR EN1993-1-8
tabel 6.3
Pentru talpa stâlpului la primul rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
5
T1.3.Rd ) = 4.363 × 10 N
min( F T1.1.Rd , F T1.2.Rd , F
F t1.cf.Rd :=
4. rezistenţa plăcii de capăt la încovoiere

se definesc mărimile: e x :=
35 mm

emin := 60 mm

e := 6 mm
w := 100 mm
m x := 35 − 0.8 ⋅a f ⋅ 2 = 25.949 mm
min( emin , 1.25 ⋅m x) = 32.436 mm
n x :=
calculate conform par.6.2.6.5
l eff.cp1.p := ⋅ ⋅m x = 163.043 mm

2 π
SR EN1993-1-8
π ⋅ m x + w = 181.521 mm
l eff.cp2.p := tabel 6.6
π ⋅ m x + 2 ⋅ e x = 151.521 mm

l eff.cp3.p :=
l eff.cp := (
min l eff.cp1.p , l eff.cp2.p , l eff.cp3.p ) = 151.521 mm
l 4 ⋅m + 1.25 ⋅ e = 147.546 mm
:=
l eff.nc1.p e + x2 ⋅m x + 0.625e
eff.nc2.p :=
x = 133.773 mm
x SR EN1993-1-8
tabel 6.6
0.5 ⋅ b p = 110 mm
l eff.nc3.p :=
l eff.nc4.p := x = 123.773 mm
0.5 ⋅ w + 2 ⋅ m x + 0.625e
l eff.nc := (
min l eff.nc1.p , l eff.nc2.p , l eff.nc3.p
, l eff.nc4.p ) = 110 mm
l eff.1 := (
= 110 mm
) SR EN1993-1-8
tabel 6.6
l eff.2 := 110 mm
l eff.nc =
Rezistenţa plăcii de capăt la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale modurilor
de cedare 1, 2, 3.
Mod 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt:

⎛ f
2 yp
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ leff.1
⋅t
p ⋅ γ = 2.585 × 106 Nmm
⎝ M0 SR EN1993-1-8
tabel 6.3
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
F T1.1.Rd := = 3.985 × 10 N SR EN1993-1-8
m x tabel 6.3
Mod 2 de cedare: ruperea şurubului însoţită de plastificarea plăcii :
⎛ f
2 yp
M pl.2.Rd :=
0.25 ⋅ l ⋅
eff.2 p γ
t ⋅ = 2.585 × 106 Nmm
SR EN1993-1-8
M0
⎝ tabel 6.3
(
0.9 ⋅ f ubt ⋅ A s.b )
5 224/383
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
tabel 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n x ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T1.2.Rd := = 3.309 × 10 N
m x + n x
SR EN1993-1-8
Mod 3 de cedare: ruperea şuruburilor: tabel 6.3
F T1.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363
× 105 N SR EN1993-1-8
Pentru placa de capăt la primul rând de şuruburi, rezistenţa minimă este: tabel 6.3
5
F t1.ep.Rd := (
min F T1.1.Rd , F T1.2.Rd , F
T1.3.Rd = 3.309 × 10 ) N
Rezistenţa capabilă a primului rând de şuruburi este:

5
min( F t1.wc.Rd , F t1.cf.Rd , F
F t1.Rd := t1.ep.Rd ) = 3.309 × 10 N
Componenta minimă: placa de capăt la încovoiere - modul 2.
II.2. Calculul efortului capabil pentru rândul 2 de şuruburi - adiacent unei rigidiz ări
de pe stâlp şi tălpii superioare a grinzii, prin urmare rezisten ţa se va determina ca
minimul
1. rezistendintre urmăstâlpului
ţa inimii toarele componente:
la întindere
e := 10 mm
m := 22.9 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm
mm
r c = 27
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π
factorul α rezultă din figura 6.11 (SR EN1993-1-8), în funcţie de λ1 şi λ2 SR EN1993-1-8
λ 1 := m = 0.186 tabel 6.5

m +e
m2 :=
p11 −
35 − 15 − 0.8
⋅ a f ⋅ 2 = 40.949 mm
m2
λ 2 := = 0.333
m +e
rezultă α := 8 (valoare aproximativă)
l eff.nc :=
α m⋅ = 183.2 mm
) = 143.885 mm
min( l eff.cp , l eff.nc
l eff.1 :=
l eff.2 :=
l eff.nc = 183.2 mm SR EN1993-1-8
tabel 6.5
beff.t.wc :=
(
2

) = 143.885 mm
4743
Avc := mm
1
ω 1 := = 0.935
2
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.935
f yc
y.wc :=
F t2.wc.Rd := (ω beff.t.wc
⋅ ⋅t w c⋅ f y.wc ) =
5.251
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii × 105 N 225/383
γ M0 SR EN1993-1-8
2. rezistenţa tălpii stâlpului la încovoiere

e := 10 mm
m := 22.9 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm
mm
r = 27
calculate conform par.6.2.6.4.1,c figura 6.8
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π
factorul α rezultă din figura 6.11 (SR EN1993-1-8), în funcţie de λ1 şi λ2 SR EN1993-1-8
tabel 6.5
m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 :=
p11 −
35 − 15 − 0.8
⋅ a f ⋅ 2 = 40.949 mm
m2
λ 2 := = 0.333
+em
⋅ = 183.2 mm
α m
l eff.nc :=
l eff.1 := (
= 143.885 mm
)
l eff.2 := 183.2 mm
l eff.nc = SR EN1993-1-8
tabel 6.5
de cedare 1, 2, 3.

⎛ 2
f yc ⎞ 6
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 4.61 × 10 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
SR EN1993-1-8
tabel 6.3
F T2.1.Rd :=
( pl.1.Rd )
4 ⋅ M
= 8.052 × 10
5
N
m SR EN1993-1-8
⎛ 2
f yc ⎞
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 5.869 × 106 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
SR EN1993-1-8
A s
A s.b := tabel 6.3
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b )
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2
SR EN1993-1-8
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
N
tabel 6.3
F T2.2.Rd := = 4.702 × 10
m+n
SR EN1993-1-8
5
F T2.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363
× 10 N
SR EN1993-1-8
Pentru talpa stâlpului la al doilea rând de şuruburi, rezistenţa minimă este: tabel 6.3
5
T2.3.Rd ) = 4.363 × 10 N
F t2.cf.Rd :=
3.rezistenţa plăcii de capăt la încovoiere
⎡( p2 − t wb)⎤
m := ⎣ 2 ⎦ − 0.8 ⋅aw ⋅ 2 = 39.212 mm
m2 :=
p11 −
35 − t fb ⋅ af ⋅ 2 = 43.249 mm
− 0.8
:= min ( emin , 1.25 ⋅m) = 49.015 mm

n
m
λ 1 := = 0.282
m+e
m2
λ 2 := = 0.311
m e
rezultă α+ := 6.5 (valoare aproximativă)
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 246.375 mm
2 π
l eff.nc :=
α m⋅ = 254.877
mm
SR EN1993-1-8
l eff.1 := ) = 246.375 mm
min( l eff.cp , l eff.nc tabel 6.6
l eff.2 :=
l eff.nc = 254.877 mm
de cedare 1, 2, 3.

0.25 ⋅ ⎛ leff.1
2 f yp
pl.1.Rd :=
M ⋅t
p ⋅ γ = 5.79 × 106 Nmm
⎝ M0 SR EN1993-1-8
tabel 6.3
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
F T2.1.Rd := = 5.906 × 10 N
m
Mod 2 de cedare: ruperea şurubului însoţită de plastificarea plăcii : SR EN1993-1-8
tabel 6.3
⎛ f
2 yp
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
p ⋅ γ = 1.198 × 107 Nmm
⎝ M0
SR EN1993-1-8
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5 tabel 6.3
F := = 2.182 × 10 N
t.Rd γ M2 SR EN1993-1-8
2 ⋅ M
pl.2.Rd ( )
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd tabel 6.3
F T2.2.Rd := = 5.14 × 105 N
m+n SR EN1993-1-8
F T2.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363
× 105 N
SR EN1993-1-8
tabel 6.3
Pentru placa de capăt la al doilea rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
5
T2.3.Rd ) = 4.363 × 10 N
F t2.ep.Rd :=
4. rezistenţa inimii grinzii la întindere
beff.t.wb :=
:=
f (

) = 246.375 mm
y.wb yb SR EN1993-1-8
f y.wb par. 6.2.6.8
5
F t2.wb.Rd := beff.t.wb ⋅ t wb ⋅ = 4.632 × 10 N
γ M0
Rezistenţa capabilă a rândului doi de şuruburi este:
5
F t2.Rd := (
min F t2.wc.Rd , F t2.cf.Rd , F t2.ep.Rd
)
, F t2.wb.Rd = 4.363 × 10 N
Componenta minimă: şuruburile la întindere - modul 3.
III.3. Calculul efortului capabil pentru rândul 3 de şuruburi - rând intermediar de

şuruburi (f ăr ă rigidizări pe grindă sau pe stâlp), prin urmare rezistenţa rândului de

m := 22.9 mm
e := 100 mm
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅f y.wc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd :=
γ M0
SR EN1993-1-8
Calculul b se bazează pe valorile geometrice e şi m şi se conduce conform l par. 6.2.6.3
pentru talpaeff.t.wc
stâlpului la încovoiere. eff
l eff.cp :=
2π ⋅m = 143.885
mm
4 ⋅ m + 1.25 ⋅e = 216.6 mm
l eff.nc :=
beff.t.wc := ) = 143.885 mm
SR EN1993-1-8
2
4743
Avc := mm tabel 6.4

1
ω 1 := = 0.935
2
1 + 1.3 ⋅
⎝ Avc
ω := ω 1 = 0.935
f yc
y.wc :=
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc 5
F t3.wc.Rd := = 5.251 × 10 N
γ M0 SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.3
se vor defini mărimile: 60
emin := mm
e := 10 mm
m := 22.9 mm
n := min emin , 1.25 ⋅m = 28.625 mm
( )
mm
r c = 27
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π
4 ⋅ m + 1.25 ⋅e = 216.6 mm
l eff.nc :=
l eff.1 := ) = 143.885 mm
min( l eff.cp , l eff.nc SR EN1993-1-8
tabel 6.4
l eff.2 :=
l eff.nc = 216.6 mm
de cedare 1, 2, 3.

⎛ 2
f yc ⎞ 6
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 4.61 × 10 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
SR EN1993-1-8
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
tabel 6.3
F T3.1.Rd := = 8.052 × 10 N
m
Mod 2 de cedare: ruperea şurubului însoţită de plastificarea tălpii : SR EN1993-1-8
tabel 6.3
⎛ 2 yc ⎞
f
6
M :=
0.25 ⋅ Σ ⋅ l ⋅ t ⋅ = 6.94 × 10 Nmm
pl.2.Rd ⎝ eff.2 fc γ M0 ⎠
SR EN1993-1-8
(0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N SR EN1993-1-8
γ M2 tabel 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T3.2.Rd := = 5.118 × 10 N SR EN1993-1-8
m+n
tabel 6.3
Mod 3 de cedare: ruperea şuruburilor:
Σ ⋅ F t.Rd
F T3.3.Rd := = 4.363
× 105 N SR EN1993-1-8
tabel 6.3
Pentru talpa stâlpului la încovoiere, la al treilea rând de şuruburi, rezistenţa minimă
este:
5
T3.3.Rd ) = 4.363 × 10 N
F t3.cf.Rd :=

m := 39.212 mm
e := 60 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅m) = 49.015 mm
SR EN1993-1-8
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 246.376 mm
2 π tabel 6.6
4 ⋅ m + 1.25 ⋅e = 231.848 mm

l eff.nc :=
) = 231.848 mm
l eff.1 :=
l eff.2 :=
l eff.nc = 231.848 mm
de cedare 1, 2, 3.

⎛ f
2 yp 6
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ leff.1
⋅t
p ⋅ γ = 5.448 × 10 Nmm SR EN1993-1-8
⎝ M0 tabel 6.3
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 5 SR EN1993-1-8
F T3.1.Rd := = 5.558 × 10 N tabel 6.3
m
⎛ f
2 yp
M
pl.2.Rd :=
0.25 ⋅ l ⋅
eff.2 p γ
t ⋅ = 5.448 × 106 Nmm SR EN1993-1-8
⎝ M0 tabel 6.3
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N SR EN1993-1-8
γ M2 tabel 6.3

2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5 SR EN1993-1-8
N
F T3.2.Rd := m+n = 3.659 × 10 tabel 6.3

F T3.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363
× 105 N
Pentru placa de capăt la al treilea rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
5
F t3.ep.Rd := T3.3.Rd ) = 3.659 × 10 N
4. rezistenţa inimii grinzii solicitată la întindere
beff.t.wb := ) = 231.848 mm
y.wb := f yb
5
:=
F t3.wb.Rd beff.t.wb t wb ⋅ ⋅ f y.wb =
4.359 10
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii × N SR EN1993-1-8
229/383
γ M0 par. 6.2.6.8
Rezistenţa capabilă a rândului trei de şuruburi este:
5
F t3.Rd := (
, F t3.wb.Rd = 3.659 × 10 ) N
II.4 Calculul efortului capabil pentru rândul 4 de şuruburi - având în vedere că
acest rând de şuruburi este adiacent rigidizării de pe stâlp şi t ălpii grinzii, rezistenţa se
va determina ca minimul dintre următoarele componente:
e := 10 mm
m := 22.9 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm
mm
r c = 27
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π SR EN1993-1-8
factorul α rezultă din figura 6.11 (SR EN1993-1-8), în funcţie de λ1 şi λ2 tabel 6.5
m
λ 1 := = 0.186
+e
m
m2 :=
p11 −
35 − 15 − 0.8
⋅ a f ⋅ 2 = 40.949 mm
m2
λ 2 := = 0.333
m+e SR EN1993-1-8
rezultă α := 8 (valoare aproximativă) tabel 6.5
l eff.nc :=
α m⋅ = 183.2 mm
l :=
min l , l = 143.885 mm
eff.1
l eff.2 := ( = 183.2 mm)
l eff.nc
eff.cp eff.nc
beff.t.wc := ) = 143.885 mm

2
4743
Avc := mm
1
ω 1 := = 0.935
2
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω = 0.935
1 f yc
y.wc :=
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc
F t4.wc.Rd := = 5.251 × 105 N
γ M0 SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.3
se vor defini mărimile: emin := 60 mm
e := 10 mm
m := 22.9 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm
mm
r c = 27
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π
l eff.nc := ⋅ = 183.2 mm

α m tabel 6.5

m
λ 1 := = 0.186
m +e
40.949
m2 := mm
λ 2 := m2 = 0.333 SR EN1993-1-8
+em tabel 6.5
l eff.nc :=
α m⋅ = 183.2 mm
) = 143.885 mm
l eff.1 :=
l eff.2 := 183.2 mm
l eff.nc =
de cedare 1, 2, 3.
⎛ 2
f yc ⎞
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 4.61 × 106 Nmm SR EN1993-1-8
⎝ γ M0 ⎠ tabel 6.3
( 4 ⋅ M
pl.1.Rd ) 5 SR EN1993-1-8
F T4.1.Rd := = 8.052 × 10 N tabel 6.3
m
Mod 2 de cedare: ruperea şurubului însoţită de plastificarea tălpii :
⎛ f yc ⎞
2 6
M pl.2.Rd :=
0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ γ = 5.869 × 10 Nmm SR EN1993-1-8
⎝ M0 ⎠ tabel 6.3
A s
A s.b :=
(
F t.Rd := 0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b
γ M2
) = 2.182 × 10
5
N
SR EN1993-1-8
tabel 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
SR EN1993-1-8
F T4.2.Rd := = 4.702 × 10 N tabel 6.3
m+n
SR EN1993-1-8
F T4.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363
× 105 N tabel 6.3
Pentru talpa stâlpului la al patrulea rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
5
T4.3.Rd ) = 4.363 × 10 N
F t4.cf.Rd :=

m := 39.212 mm
e := 60 mm
) = 49.015 mm
n := min ( e , 1.25 ⋅ m
m2 := p11 − 35 − t ⋅ a f ⋅ 2 = 43.249 mm
fb − 0.8
m
λ 1 := = 0.395
m+e
m2
λ 2 := = 0.436
m +e SR EN1993-1-8
rezultă α := 6.5 (valoare aproximativă)

tabel 6.6
231/383
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 246.376 mm
2 π
l eff.nc := ⋅ = 254.878
α m mm
l eff.1 := (
)= 246.376 mm
l eff.2 := 254.878 mm
l eff.nc =
de cedare 1, 2, 3.
SR EN1993-1-8
⎛ f
2 yp 6 tabel 6.3
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ leff.1
⋅t
p ⋅ γ = 5.79 × 10 Nmm
⎝ M0
SR EN1993-1-8
tabel 6.3
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
F T4.1.Rd := = 5.906 × 10 N
m
⎛ f
2 yp 7
SR EN1993-1-8
tabel 6.3
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 1.198 × 10 Nmm
⎝ γ M0
SR EN1993-1-8
0.9 ⋅ f ⋅ A tabel 6.3
F t.Rd :=
( ubt s.b = 2.182 × 105 N
γ M2 )
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) SR EN1993-1-8
F T4.2.Rd := = 5.14 × 105 N tabel 6.3
m+n
F T4.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363
× 105 N SR EN1993-1-8
tabel 6.3
Pentru placa de capăt la al patrulea rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
5
T4.3.Rd ) = 4.363 × 10 N
F t4.ep.Rd :=
4. rezisten ţa inimii
beff.t.wb := grinzii solicitat
min( l eff.cp ă la) întindere
, l eff.nc = 246.376 mm
y.wb := f yb

f y.wb SR EN1993-1-8
5
F t4.wb.Rd :=
beff.t.wb ⋅ t wb ⋅ = 4.632 × 10 N par. 6.2.6.8
γ M0
Rezistenţa capabilă a rândului patru de şuruburi este:
5
F t4.Rd := (
, F t4.wb.Rd = 4.363 × 10 ) N
II.5. Datorită faptului că rândul 1 de şuruburi este în partea extins ă a plăcii de capăt şi

lângă o rigidizare a stâlpului, acesta nu participă în grupările de şuruburi. Grupările
care se vor considera (în funcţie de geometria particular ă a îmbinării vor fi:
- R2+R3
- R2+R3+R4
- R3+R4
Calculul efortului capabil pentru gruparea rândurilor de şuruburi 2+3:

1. rezistenţa inimii stâlpului la întindere:
m := 22.9 mm
:=
α 8
e := 100 mm
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd :=
γ M0
p := 115 mm
π ⋅m + p = 186.942 mm
l eff.cp2 :=
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 :=
0.5 ⋅p + α m
l eff.nc2 := ⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625e
) = 132.4 mm
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
beff.t.wc := (
min l eff.cp2 +
l eff.cp3
, l eff.nc2
+ l eff.nc3 ) = 247.4 mm
2
4743
Avc := mm
1 SR EN1993-1-8
ω 1 := = 0.837 par. 6.2.6.3
2
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.837
f yc
y.wc :=
(ω ⋅Σ ⋅beff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc 5
F t23.wc.Rd := = 8.085 × 10 N
γ M0
2. rezistenţa tălpii stâlpului la încovoiere:
se definesc mărimile: 60
emin := mm
e := 10 mm
m := 22.9 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm
mm
r c = 27
distanţa între cele 2 rânduri de şuruburi este: p := 115 mm
π ⋅m + p = 186.942 mm
l eff.cp2 :=
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 :=
Σ l eff.cp :=
l eff.cp2 + = 416.942 mm
l eff.cp3
SR EN1993-1-8
l eff.nc2 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm tab. 6.5
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
Σ l :=
l + l = 247.4 mm
eff.nc eff.nc2 eff.nc3
Σ l eff.1 := (
= 247.4 mm
)
Σ l eff.2 := 247.4 mm
l eff.nc =
m
λ 1 := = 0.186
m +e
40.949
m2 := mm
m2
λ 2 := = 0.333
m +e
de cedare 1, 2, 3.
Mod 1 de cedare: plastificarea completă a tălpii: tab. 6.3
⎛ 2
f yc ⎞
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 7.926 × 106 Nmm SR EN1993-1-8
tab. 6.3
⎝ γ M0 ⎠
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 6
F T23.1.Rd := = 1.385 × 10 N
m
SR EN1993-1-8
Mod 2 de cedare: ruperea şurubului înso f ţită de plastificarea tălpii :
tab. 6.3
⎛ 2 yc ⎞
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 7.926 × 106 Nmm
⎝ γ M0 ⎠ SR EN1993-1-8
A s
A s.b := tab. 6.3
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
γ M2
SR EN1993-1-8
tab. 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T23.2.Rd := = 7.925 × 10 N SR EN1993-1-8
m+n tab. 6.3

F T23.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 8.726
× 10 N
Pentru talpa stâlpului la rândurile de şuruburi 2+3, rezistenţa minimă este:
5
F t23.cf.Rd := min( F T23.1.Rd , F T23.2.Rd , F T23.3.Rd ) = 7.925 × 10 N
3. rezistenţa plăcii de capăt la încovoiere:
m := 39.212 mm
e := 60 mm
α := 6.5
) = 49.015 mm
n := min ( e , 1.25 ⋅ m
l eff.cp2 := π ⋅m + p = 238.188 mm
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 :=
Σ l eff.cp :=
l eff.cp2 + = 468.188 mm
l eff.cp3 SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.3
l eff.nc2 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 196.454 mm
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
Σ l eff.nc :=
l eff.nc2 + = 311.454 mm
l eff.nc3 SR EN1993-1-8
tab. 6.6
Σ l eff.1 := (
= 311.454 mm
)
Σ l eff.2 := 311.454 mm
l eff.nc =
de cedare 1, 2, 3.
SR EN1993-1-8
Mod 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt: tab. 6.3
⎛ f
2 yp 6
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
p ⋅ = 7.319 × 10 Nmm SR EN1993-1-8
⎝ γ M0 tab. 6.3
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
F T23.1.Rd := = 7.466 × 10 N
m SR EN1993-1-8
tab. 6.3
⎛ f
2 yp 6
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 7.319 × 10 Nmm
SR EN1993-1-8
tab. 6.3
⎝ γ M0
tab. 6.3
(0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
γ M2 SR EN1993-1-8
tab. 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T23.2.Rd := = 6.507 × 10 N
m+n
Σ ⋅ F t.Rd
F T23.3.Rd := = 8.726
× 105 N
Pentru placa de capăt la gruparea de şuruburi 2+3, rezistenţa minimă este:
5
F t23.ep.Rd := min( F T23.1.Rd , F T23.2.Rd , F T23.3.Rd ) = 6.507 × 10 N
4. rezistenţa inimii grinzii solicitată la întindere SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.8
beff.t.wb := ) = 311.454 mm
y.wb := f yb

f y.wb
5
F t23.wb.Rd :=
beff.t.wb ⋅ t wb ⋅ = 5.855 × 10 N
γ M0
Rezistenţa capabilă a grupării rândurilor 2+3 de şuruburi este:
5
F t23.Rd := (
, F t23.wb.Rd = 5.855 × 10 ) N
Componenta minimă: inima grinzii la întindere.

F t23.Rd < F t2.Rd + F t3.Rd (relaţie verificată)
II.6. Calculul efortului capabil pentru gruparea rândurilor de şuruburi 2+3+4:

m := 22.9 mm
e := 100 mm SR EN1993-1-8
8
α := par. 6.2.6.3
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd :=
γ M0
distanţa între 2 rânduri de şuruburi este: p := 115 mm
π ⋅m + p = 186.942 mm
l eff.cp2 :=
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 :=
π ⋅m + p = 186.942 mm
l eff.cp4 :=
Σ l eff.cp :=
l eff.cp2 + = 603.885 mm
+ l eff.cp4
l eff.cp3
l eff.nc2 :=
0.5 ⋅p + α m⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
l eff.nc4 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm
Σ l eff.nc :=
l eff.nc2 + l eff.nc3 = 379.8 mm
+ l eff.nc4
Σ l eff.1 := ) = 379.8 mm
Σ l eff.2 := 379.8 mmm
l eff.nc =
beff.t.wc := (
min l eff.cp2 +
l eff.cp3
+ l eff.cp4
, l eff.nc2
+ l eff.nc4 ) =
+ l eff.nc3 379.8 mm
2
4743
Avc := mm
Factorul de reducere ω rezultă conform tabelului 6.3 (SR EN1993-1-8):
1
ω 1 := = 0.706
2
⎛ beff.t.wc ⋅t wc ⎞ SR EN1993-1-8
1 + 1.3 ⋅ par. 6.2.6.3
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.706
f
:=
y.wc yc
(ω ⋅beff.t.wc
⋅f y.wc )
⋅ t wc 6
F t234.wc.Rd := = 1.046 × 10 N
γ M0
e := 10 mm
m := 22.9 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm
mm
r c = 27
π ⋅m + p = 186.942 mm
l eff.cp2 :=
SR EN1993-1-8
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 := tab. 6.5
π ⋅m + p = 186.942 mm

l eff.cp4 :=
Σ l eff.cp := l eff.cp2 + + l eff.cp4
l eff.cp3 = 603.885 mm
l eff.nc2 :=
0.5 ⋅p + α m ⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625 ⋅e) = 132.4 mm
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
l eff.nc4 :=
0.5 ⋅p + α m ⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625 ⋅e) = 132.4 mm
Σ l :=
l + l + l = 379.8 mm
Σ l eff.nc
eff.1 :=
min eff.nc2
(l eff.cp ,eff.nc3

l eff.nc ) = eff.nc4
379.8 mm
Σ l eff.2 :=
l eff.nc = 379.8 mmm
m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 = 40.949
mm
m2
λ 2 := = 0.333
+e m
Rezistenţa tălpii stâlpului la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale modurilor SR
tab.EN1993-1-8
6.3
de cedare 1, 2, 3.

SR EN1993-1-8
tab. 6.3
⎛ 2
f yc ⎞
7
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 1.217 × 10 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
SR EN1993-1-8
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 6 tab. 6.3
F T234.1.Rd := = 2.125 × 10 N
m
SR EN1993-1-8
236/383
tab. 6.3
⎛ 2
f yc ⎞
7
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 1.217 × 10 Nmm SR EN1993-1-8
⎝ γ M0 ⎠ tab. 6.3
A s
A s.b :=
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
γ M2
2 ⋅M
pl.2.Rd + n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ( ) 6
F T234.2.Rd := = 1.2 × 10 N
m+n
F T234.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 1.309
× 106 N
Pentru talpa stâlpului la gruparea de şuruburi 2+3+4, rezistenţa minimă este:
6
, F T234.3.Rd ) = 1 .2 × 10 N
min( F T234.1.Rd , F T234.2.Rd
F t234.cf.Rd :=
m := 39.212 mm
e := 60 mm SR EN1993-1-8
tab. 6.6
6.5
α :=
) = 49.015 mm
n := min ( e , 1.25 ⋅ m
π ⋅m + p = 238.188 mm
l eff.cp2 :=
l eff.cp3 :=
2 ⋅ p = 230 mm
π ⋅m + p = 238.188 mm
l eff.cp4 :=
Σ l eff.cp :=
l eff.cp2 + = 706.376 mm
+ l eff.cp3
l eff.cp4
l eff.nc2 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 196.454 mm
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
l eff.nc4 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 196.454 mm
Σ l eff.nc :=
+ l eff.nc3
Σ l eff.1 := ) = 507.908 mm
min( l eff.cp , l eff.nc SR EN1993-1-8
tab. 6.3
Σ l eff.2 := 507.908 mm
l eff.nc =
de cedare 1, 2, 3. SR EN1993-1-8
tab. 6.3

⎛ f
2 yp 7 SR EN1993-1-8
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
p ⋅ = 1.194 × 10 Nmm tab. 6.3
⎝ γ M0
4 ⋅M SR EN1993-1-8
F T234.1.Rd := ( m )
pl.1.Rd = 1.218 × 106 N tab. 6.3

SR EN1993-1-8
⎛ f
2 yp 7 tab. 6.3
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 1.194 × 10 Nmm
⎝ γ M0 SR EN1993-1-8
( 0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) tab. 6.3
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2
2 ⋅M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T234.2.Rd := = 9.978 × 10 N
m+n

T234.3.Rd := ⋅ t.Rd =
F ×
Σ F
1.309 10 N 237/383
5 par. 6.2.6.8
F t234.ep.Rd := (
min F T234.1.Rd , F T234.2.Rd , F T234.3.Rd = 9.978 × 10 ) N
beff.t.wb := min( l eff.cp , l eff.nc
) = 507.908 mm
y.wb := f yb

f y.wb
5
beff.t.wb ⋅t wb ⋅ γ
F t234.wb.Rd := = 9.549 × 10 N
M0
Rezistenţa capabilă a grupării rândurilor 2+3+4 de şuruburi este:
5
F t234.Rd := (
, F t234.wb.Rd = 9.549 × 10 ) N
+ F t4.Rd
F t234.Rd < F t2.Rd + F t3.Rd (relaţie verificată) SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.3
II.7. Calculul efortului capabil pentru gruparea rândurilor de şuruburi 3+4:

m := 22.9 mm
α := 8
e := 100 mm
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅f y.wc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd :=
γ M0
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 :=
π ⋅m + p = 186.942 mm
l eff.cp4 :=
Σ l :=
l + l = 416.942 mm
eff.cp eff.cp3 eff.cp4
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
l eff.nc4 :=
0.5 ⋅p + α m ⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm
Σ l eff.nc := l eff.nc3 + = 247.4 mm
l eff.nc4
Σ l eff.1 := ) = 247.4 mm
Σ l eff.2 :=
l eff.nc = 247.4 mm
2
Avc := mm
4743
Factorul ω rezultă conform tabelului 6.3:
1
ω := = 0.706 SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.3
1 ⎛ beff.t.wc ⋅t wc ⎞ 2
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.706
f yc
y.wc :=
(ω b⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc
F t34.wc.Rd := = 1.046 × 106 N
γ M0
2.rezistenţa tălpii stâlpului la încovoiere:
se definesc mărimile:
e := 60 mm
emin
:= 100 mm
m := 22.9 mm
:= min ( emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm

n SR EN1993-1-8
tab. 6.5
mm
r c = 27
α := 8
l π ⋅m + p = 186.942 mm
:=
l eff.cp4
eff.cp3 := 2 ⋅ p = 230 mm
Σ l eff.cp := l eff.cp3 + = 416.942 mm
l eff.cp4
l eff.nc4 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
Σ l eff.nc :=
l eff.nc3 + = 247.4 mm
l eff.nc4
Σ l eff.1 := ) = 247.4 mm
Σ l eff.2 := 247.4 mm
l eff.nc =
λ 1 := m = 0.186
m +e
m2 = 40.949
mm SR EN1993-1-8
tab. 6.3
m2
λ 2 := = 0.333
+e m SR EN1993-1-8
rezultă α := 8 (valoare aproximativă) tab. 6.3
de cedare 1, 2, 3.
SR EN1993-1-8
⎛ 2 yc ⎞
f
M :=
0.25 ⋅ Σ ⋅ l ⋅ t ⋅ = 7.926 × 106 Nmm
pl.1.Rd ⎝ eff.1 fc γ M0 ⎠
(
4 ⋅ M
pl.1.Rd ) 6
SR EN1993-1-8
F T34.1.Rd := = 1.385 × 10 N tab. 6.3
m
tab. 6.3
⎛ 2
f yc ⎞
6
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 7.926 × 10 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
SR EN1993-1-8
A s
A s.b := tab. 6.3
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
γ M2
F T34.2.Rd :=
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd

)
= 7.925 × 105 N
m+n
5
F T34.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 8.726
× 10 N
5
min( F T34.1.Rd , F T34.2.Rd , F T34.3.Rd ) = 7.925 × 10 N
F t34.cf.Rd := SR EN1993-1-8
tab. 6.6
m := 39.212 mm
n := 1.25 ⋅ m = 49.015 mm
e := 60 mm
:=
α 6.5
2 ⋅ p = 230 mm

l eff.cp3 :=
Σ l eff.cp :=
l eff.cp4 + = 468.188 mm
l eff.cp3
l eff.nc4 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 196.454 mm
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
Σ l eff.nc :=
l eff.nc4 + = 311.454 mm
l eff.nc3
Σ l eff.1 := (
= 311.454 mm ) SR EN1993-1-8
tab. 6.3
Σ l eff.2 := 311.454 mm
l eff.nc =
SR EN1993-1-8
de cedare 1, 2, 3. tab. 6.3

⎛ f
2 yp 6
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
p ⋅ = 7.319 × 10 Nmm SR EN1993-1-8
⎝ γ M0 tab. 6.3
4 ⋅ M SR EN1993-1-8
F T34.1.Rd :=
( m )
pl.1.Rd = 7.466 × 105 N tab. 6.3

⎛ f
2 yp 6
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 7.319 × 10 Nmm
⎝ γ M0
( 0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
γ M2
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T34.2.Rd := = 6.507 × 10 N
m+n

F T34.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 8.726
× 105 N
Pentru placa de capăt la gruparea de şuruburi 3+4, rezistenţa minimă este: SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.8
5
beff.t.wb := ) = 311.454 mm
y.wb := f yb

f y.wb
5
F t34.wb.Rd :=
beff.t.wb ⋅ t wb ⋅ = 5.855 × 10 N
γ M0
5
F t34.Rd := (
min F t34.wc.Rd , F t34.cf.Rd , F t34.ep.Rd , F t34.wb.Rd = 5.855 × 10 ) N
Componenta minimă: inima grinzii solicitată la întindere.

Considerând doar componentele întinse ale îmbin ării, rezultă urm ătoarea distribuţie de
for ţe capabile pe rânduri de şuruburi:
5
F t1.Rd = 3.309 × 10 N
5
F t2 Rd = 4.363 × 10 N
5
F t3.Rd = 3.659 × 10 N
5
F t4.Rd = 4.363 × 10 N
Pentru echilibrul nodului, suma for ţelor de întindere trebuie s ă fie echilibrată de:
- Rezistenţa la forfecare a panoului de inimă a stâlpului
F T.Rd ≤ V wp.Rd.tot (a)
- Rezistenţa inimii şi tălpii grinzii solicitate la compresiune

F T.Rd ≤ F c.fb.Rd (b)
- Rezistenţa inimii şi tălpii stâlpului solicitate la compresiune (nu se consider ă SR EN1993-1-8
datorită prezenţei rigidizărilor) par. 6.2.6.1
F T.Rd ≤ F c.wc.Rd
II.8 Rezistenţ a panoului de inimă a stâlpului la forfecare

2
Avc :=
4743 mm
SR EN1993-1-8
0.9 ⋅ f yc
⋅ Avc par. 6.2.6.1
5
V wp.Rd := = 8.749 × 10 N pt. stâlp nerigidizat
3 γ
⋅ M0
Datorită prezenţei rigidizărilor în zona întinsă şi în zona comprimată Vwp,Rd se
majoreaz ă cu Vwp,add,Rd:
(4 ⋅ M
pl.fc.Rd )
M (2 ⋅M pl.fc.Rd
+ 2 ⋅ M pl.st.Rd )
V wp.add.Rd := dar V wp.add.Rd ≤
d
s d
s
Dimensiunile rigidizării: 262x144x15, S355
262
a st := mm
144
b st := mm
15
st :=
t mm
s :=
d st = 345 mm
hb − t distanţa între axele mediane ale rigidizărilor
2
b st ⋅ t st
3
st :=
W = 5.4 × 103 mm
6
modulul plastic de rezistenţă al unei rigidizări faţă de axa proprie mediană.
( f yc ⋅W st )
M
pl.st.Rd := = 1.917 × 106 Nmm
γ M0
momentul plastic al unei rigidizări
⋅ fc 2
bc t
3
fc :=
W = 1.805 × 104 mm
6
modulul plastic de rezistenţă al tălpii stâlpului faţă de axa proprie mediană.
( f yc ⋅W fc ) SR EN1993-1-8
M
pl.fc.Rd := = 6.408 × 106 Nmm par. 6.2.6.1
γ M0
SR EN1993-1-8
momentul plastic al tălpii stâlpului par. 6.2.6.1
(4 ⋅M pl.fc.Rd ) 4
V wp.add.Rd1 := = 7.429 × 10 N
d
s SR EN1993-1-8
( 2 ⋅ M
pl.fc.Rd )
+ 2 ⋅ M pl.st.Rd par. 5.3-tab.5.4
V wp.add.Rd2 := = 4.826 × 104 N
d
s
5
asadar V wp.Rd.tot :=
V wp.Rd + V wp.add.Rd2

= 9.232 × 10 N
241/383
II.9. Rezistenţ a inimii şi t ălpii grinzii solicitate la compresiune

3
1019000
pl.b :=
W mm
fb = 347.3 mm

z := hb − t
f yb
8
M :=
W ⋅ = 2.395 × 10 Nmm
c.Rd pl.b γ M0
M c.Rd
F c.fb.Rd := = 6.895
× 105 N
z
Distribuţia finală de eforturi în îmbinare
Relaţiile (a) şi (b) sunt satisf ăcute numai dacă distribuţia de eforturi în rândurile de
şuruburi este cea de mai jos:
5
F t1.Rd = 3.309 × 10 N
5 5
F t2.Rd = 4.363 × 10 N se reduce la F t2.Rd :=
3.58 ⋅10 N
5
F t3.Rd = 3.659 × 10 N se reduce la 0
F t3.Rd := N
5
F t4.Rd := N
5
F T.Rd :=
F t1.Rd + F t2.Rd
+ F t3.Rd
+ F t4.Rd
= 6.889 × 10 N
Trebuie verificate următoarele condiţii:
Adevarat := 1
Fals := 0
F T.Rd ≤ V wp.Rd.tot
=1
F T.Rd ≤ F c.fb.Rd
=1
F T.Rd ≤ F c.wc.Rd nu se ia în calcul datorită prezenţei rigidizărilor
Momentul plastic al îmbinării se calculează cu relaţia:

pl.Rd :=
M F t1.Rd
h⋅h1 + F t2.Rd
⋅ h2 + F t3.Rd ⋅ 3 + F t4.Rd ⋅ h4
h cu
388.65
h1 := mm
288.65
h2 := mm
173.65
h3 := mm
58.65
h4 := mm
pl.Rd :=
M ⋅ 1 + F t2.Rd
F t1.Rd h ⋅ h2 + F t3.Rd ⋅ 3 + F t4.Rd
h ⋅ 4 = 2.32 × 108 Nmm
h
M
pl.Rd
pl.Rd :=
M
10
6 = 231.96 kNm
III. Rigiditatea la rotire

Se determină conform SR EN1993 - 1 - 8, capitolul 6.3.
( E ⋅ z
E
2 )
S
j :=
1
µ ⋅Σ ⋅
k i
S
j.ini
µ :=
S
j
conform par. 6.3.1(6)
( E ⋅z
E
2 )
S
j.ini :=
1
Σ⋅
k i
Având în vedere conformaţia îmbinării (cu placă de capăt şi şuruburi), conform
tabelului 6.10 se vor considera următoarele componente active pentru calculul
rigidităţii: k1 - coeficient
forfecare de rigiditate pentru panoul de inimă al stâlpului supus la
keq - coeficient de rigiditate echivalent pentru rândurile de şuruburi întinse

Notă: Coeficientul k2 pentru inima stâlpului la compresiune nu se consider ă datorită
prezenţei rigidizărilor panoului de stâlp.
(0.38 ⋅Avc )
k 1 := având z eq := 296.149 mm deci,
β ⋅ z
z eq
(0.38 ⋅Avc )
k 1 := = 6.086 mm
β ⋅z eq
Pentru o îmbinare grindă-stâlp cu placă de capăt şi şuruburi, se vor considera următorii
coeficienţi de rigiditate pentru fiecare rând de şuruburi întinse: SR EN1993-1-8
k 3 inima stâlpului solicitată la întindere par. 6.3.3.1(1)
k 4 talpa stâlpului solicitată la încovoiere SR EN1993-1-8

par. 6.3.3.1(4),
k 5 placa de capăt solicitată la încovoiere 6.3.3.1(5)
k 10 şuruburi solicitate la întindere
Coeficientul echivalent pentru rândurile de şuruburi întinse se găseşte cu formula:
(Σ ⋅k eff.r
⋅ hr )
k eq :=
z eq
k eff.r se determină ca un coeficient de rigiditate eficace pentru fiecare rând de
şuruburi în parte
2
1 Σ ⋅ k eff.r
⋅ hr
k eff.r := şi z eq :=
Σ⋅
1 ( Σk eff.r ⋅hr )
k i.r
Pentru rândul 1 de şuruburi:

388.65 mm
hr1 := înălţimea de la centrul de compresiune până la rândul de
şuruburi
k eff.r1 := 1 SR EN1993-1-8
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞ tab. 6.11
⎝ k 3.r1 ⎝ k 4.r1 ⎠ ⎝ k 5.r1 ⎝ k 10.r1

(0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r1 :=
d c
143.885 mm (calcul conform cu rezisten ţa inimii stâlpului la întindere)
beff.t.wc :=
(
0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc )
k 3.r1 := = 5.327 mm
d c
3
k 4.r1 := 0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
SR EN1993-1-8
243/383
tab. 6.11
3
m
143.885 mm (calcul conform cu rezisten ţa

l eff := tălpii stâlpului la încovoiere)
m := 22.9 mm
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r1 := = 73.963 mm
3
m
3
k 5.r1 := 0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
3
m
110
l eff := mm (calcul conform cu rezisten ţa plăcii de capăt la încovoiere) SR EN1993-1-8
m := 25.949 mm tab. 6.11
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r1 := = 45.327 cu m x = 25.949
mm
3
m x
⎛ A s
k 10.r1 :=
1.6 ⋅
⎝ Lb
Lbeste lungimea de elongaţie a şurubului care este egală cu grosimea de strângere,
plus jumătate din suma înălţimii capului şurubului şi înălţimea piuliţei.
Lb := p + t
t + 16) = 53.5 mm
fc + 0.5 ⋅ ( 13
2
A s = 303
mm
⎛ A s
k 10.r1 :=
1.6 ⋅ = 9.062 mm
Lb
⎝
Coeficientul de rigiditate efectiv pentru rândul 1 de şuruburi este:
1
k eff.r1 := = 2.997 mm
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r1 ⎝ k 4.r1 ⎠ ⎝ k 5.r1 ⎝ k 10.r1

288.65 mm înălţimea de la centrul de compresiune pân ă la randul de
hr2 :=
şuruburi
1
k eff.r2 :=
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r2 ⎝ k 4.r2 ⎠ ⎝ k 5.r2 ⎝ k 10.r2

(0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r2 := d c
143.885 mm (calcul conform cu rezistenţa inimii stâlpului la
beff.t.wc := întindere) SR EN1993-1-8
m := 22.9 mm tab. 6.11
(
⋅
0.7 beff.t.wc
⋅ t wc )
k 3.r2 := = 5.327 mm
d c
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r2 :=
3
m
143.885 mm (calcul conform cu rezisten ţa tălpii stâlpului la încovoiere)
l eff :=
3
0.9 l eff ⋅
t ⋅
fc 244/383
k 4 r2 := = 73.963 mm
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r2 :=
3
m
l eff := plăcii de capăt la încovoiere)
m := 39.212 mm
3
k 5.r2 := 0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p = 29.422 mm
3
m
⎛ A s ⎞
k 10.r2 := 1.6 ⋅
⎝ Lb ⎠
Lb := p + t
t fc + 0.5 ⋅ ( 13
+ 16) = 53.5 mm
2
A s = 303
mm
⎛ A s
k 10.r2 := = 9.062 mm
1.6 ⋅ L
⎝ b
1
k eff.r2 := = 2.893 mm
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r2 ⎝ k 4.r2 ⎠ ⎝ k 5.r2 ⎝ k 10.r2

173.65 mm înălţimea de la centrul de compresiune pân ă la rândul de
hr3 :=
şuruburi
1
:= 1 ⎞
k eff.r3
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
⎝ k 3.r3 ⎝ k 4.r3 ⎠ ⎝ k 5.r3 ⎝ k 10.r3 SR EN1993-1-8
tab. 6.11
(0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r3 :=
d c
beff.t.wc := întindere)

(
0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc )
k 3.r3 := = 5.327 mm
d c
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r3 :=
3
m
m := 22.9 mm
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r3 := = 73.963 mm
3
m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r3 :=
3
m

m := 39.212 mm
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r3 := = 27.687 mm
3
m
k 10.r3 :=
1.6 ⋅
⎛ A s ⎞
⎝ Lb ⎠
Lb := p + t
t fc + 16) = 53.5 mm
+ 0.5 ⋅ ( 13
2
A s = 303
mm
⎛ A s
k 10.r3 :=
1.6 ⋅ = 9.062 mm
Lb
⎝
1
:= mm
1 ⎞ =
k eff.r3 2.876
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛ 1 ⎞
+ ⎛
k 3.r3 k 4.r3 k 5.r3
⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎝ k 10.r3
58.65 mm înălţimea de la centrul de compresiune până la rândul de
hr4 :=
şuruburi
1
k eff.r4 :=
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r4 ⎝ k 4.r4 ⎠ ⎝ k 5.r4 ⎝ k 10.r4

(0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r4 :=
d c SR EN1993-1-8
tab. 6.11
beff.t.wc := întindere)
(
0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc )
k 3.r4 := = 5.327 mm
d c
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r4 :=
3
m
143.885 mm (calcul conform cu rezistenţa
m := 22.9 mm
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r4 := = 73.963 mm
3
m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r4 :=
3
m
l 246.375 mm (calcul conform cu rezisten ţa
:= plăcii de capăt la încovoiere)
eff
m := 39.212 mm
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r4 := = 29.422 mm
3
m
⎛ A s
k 10.r4 :=
1.6 ⋅
L
⎝ b
Lb := p + t
t fc + 16) = 53.5 mm
+ 0.5 ⋅ ( 13
2
A s = 303
mm
⎛ A s ⎞
k 10.r4 :=
1.6 ⋅ = 9.062 mm
⎝ Lb ⎠
1
k eff.r4 := = 2.893 mm
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞ + ⎛ 1 ⎞
k k k k
⎝ 3.r4 ⎝ 4.r4 ⎠ ⎝ 5.r4
Pe baza coeficienţilor efectivi şi a braţelor de pârghie ale şuruburilor se poate ⎝ 10.r4
calcula coeficientul echivalent keq şi braţul de pârghie echivalent al nodului:
2
k eff.r1 ⋅ hr1 + k eff.r2 ⋅ hr22 + k eff.r3 ⋅ hr32 + k eff.r4 ⋅ hr42
z eq := = 296.149 mm
(k eff.r1 ⋅hr1 + k eff.r2 ⋅hr2 + k eff.r3 ⋅hr3 + k eff.r4 ⋅hr4)
k eq := = 9.012 mm
z eq
N
E := 210000
2
mm
1
µ :=
2
E ⋅ z eq Nmm
S
j.ini := = 6.691 × 1010
µ ⋅ ⎡⎛ ⎞ + ⎛ ⎞⎤
1 1 rad
⎣⎝ k 1 ⎠ ⎝ k eq ⎦
IV. Curba moment-rotire
M j.Rd := 231.96 kNm
pl.Rd =
M
10 Nmm
j.ini = 6.691 × 10
S
rad
Rigiditatea unei îmbinări rezultă din formula:
2.7
S
j.ini ⎛ j.Ed ⎞
M
S := unde µ := 1.5 ⋅
µ ⎝ M
j.Rd
Pentru un efort de calcul:
180 kNm
j.Ed :=
M
Avem
2.7
⎛ j.Ed ⎞
M S
j.ini 10 Nmm
µ := 1.5 ⋅ = 1.507 iar S := = 4.44 × 10
⎝ M
j.Rd µ rad
Rezultă următoarea curbă M-Φ:
Curba moment-rotire
300000000
Nod rigid
Nod Semirigid
] 250000000 Curba moment-rotire
m
m
N
[ 200000000
r
o
t
e
i
o
v 150000000
o
c
n
i
t
n 100000000
e
m
o
M
50000000
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02
Rotirea [rad]
Figura 6. 32: Curba moment-rotire pentru nodul cu îmbinare cu placă de capăt şi şuruburi
6.4.2 Influenţ a variaţ iei diferitelor componente ale unui nod grind ă-stâlp cu şuruburi şi plac ă
de capăt extinsă
Pornind de la modelul exemplului anterior, cu ajutorul programului SteelCon a fost realizat un

studiu parametric prin comparaţia caracteristicilor de rezistenţă şi rigiditate, variindu-se o serie de
parametri,
Nod 1:prin considerarea
- baza de compara urm
ţieătoarelor tipologii:
Nod 2: - f ăr ă rigidizări pe inima stâlpului
Nod 3: - cu plac ă de capăt cu grosimea redusă la 15 mm
Nod 4: - cu plac ă de capăt cu grosimea mărită la 25 mm
Nod 5: - îmbinare realizată folosind şuruburi M16
Nod 6: - îmbinare realizată folosind şuruburi M24
Nod 7: - s-a adăugat o placă adiţională pe inima stâlpului
Nod 8: - s-au adăugat două plăci adiţionale pe inima stâlpului, câte una pe fiecare parte
Geometria nodului analizat:
Figura 6. 33: Configuraţia nodului analizat
Detaliile constructive şi rezultatele pot fi urmărite sintetic în Tabelul 6. 8
Tabelul 6. 8 Date geometrice, tipologii şi rezultate ale calculului comparativ.
Curbele moment-rotire de mai jos ilustreaz ă variaţia rigidităţii şi a momentului capabil în

funcţie de diferiţii parametri variaţi :
Curba moment-rotire
300000000
Nod rigid
Nod Semirigid
Nod 1- baza comparatiei
Nod 2 - fara rigidizari
250000000
Nod 7 - plus placa supl/inima
Nod 8 - plus 2 placi supl/inima
]
m200000000
m
N
[
r
o
t
e
i
o
v 150000000
o
c
n
i
t
n
e
m
o 100000000
M
50000000
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035 0.04
Rotirea [rad]

Figura 6. 34: Influenţa prezenţei diferitelor tipuri de rigidizări
Curba moment-rotire
300000000
Nod rigid
Nod Semirigid
250000000 Nod 3- Ep15mm
Nod 4 - Ep25mm
]
m200000000
m
N
[
r
o
t
i
e
o
v 150000000
o
c
n
i
t
n
e
m
o 100000000
M
50000000
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035 0.04
Rotirea [rad]
251/383
Figura 6 35: Influenţa grosimii plăcii de capăt
Curba moment-rotire
300000000
Nod rigid
Nod Semirigid
250000000 Nod 5 - M16
Nod 6 - M24
]
m200000000
m
N
[
r
o
t
e
i
o
v 150000000
o
c
n
i
t
n
e
m
o 100000000
M
50000000
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035 0.04
Rotirea [rad]

Figura 6. 36: Influenţa diametrului şuruburilor
În final se poate observa comparaţia între nodul de bază, cel mai slab şi cel mai tare nod analizat:
Curba moment-rotire
300000000
Nod Semirigid
Nod rigid
250000000 Nod 2 - fara rigidizari
Nod 7 - plus placa supl/inima
]
m200000000
m
N
[
r
o
t
e
i
o
v 150000000
o
c
n
i
t
n
e
m
o 100000000
M
50000000
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035 0.04
Rotirea [rad]
Figura 6. 37: Rezultate extreme pentru aceeaşi tipologie


252/383
6.4.3 Îmbinare cu şuruburi şi plac ă de capăt şi rigidizare în partea extinsă
I. Date iniţiale îmbinare grindă-stâlp:

Stalp: HEB300 S355
Grinda: IPE360 S235
Tipul îmbinării: îmbinare grindă-stâlp cu placa de capăt extinsă rigidizată şi
şuruburi
Placa de capăt: 500x220x20, S235
Figura 6. 38: Geometria îmbinării
STÂLP HEB300, S355 - valori nominale

Înălţimea secţiunii: hc := 30 mm
Lăţimea secţiunii: bc := 30 mm
t 19 mm
Raza de racord: 27
r c := mm
2
Aria secţiunii: A c :=
1491 mm
4
Moment de iner ţie: 25170000
yc :=
I mm
Distanţa între razele de racord: d c := 20 mm
N
Limita de curgere a oţelului: yc :=
355 2
mm
N
Rezistenţa ultimă a oţelului: 510
uc :=
2
mm

Grosimea inimii: t wb := mm
Grosimea tălpii: t := 12.7 mm
Raza de racord: fb
18
r b :=
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii mm 253/383
2
Ab := mm
4
yb :=
I mm
Distanţa între razele de racord: d b := 298.6 mm
N
yb :=
2
mm
N
Rezistenţa ultimă a oţelului: 36
ub :=
2
mm
Lungime: 50
h p := mm
Lăţime: 220
b p := mm
Grosime: 20
p :=
t mm
N
yp :=
2
mm
Rezistenţa ultimă a oţelului: 36 N

up := 2
mm

Numărul de rânduri orizontale de şuruburi: n1 := 5
Distanţa de la marginea plăcii până la primul
rând de şuruburi: 3
e1 := mm
p12 := 115 mm

Numărul de rânduri verticale de şuruburi: 2
n2 :=
e2 := mm
RIGIDIZĂRI 70x75x10, S235
Lăţime: 7
brp := mm
Înălţime: 7
hrp := mm
Grosime: 10
t rp := mm
Sudura: arp := 7 mm
ŞURUBURI M22, gr.10.9

2
Ab := mm
2
A s := mm
d 0 := mm

d w :=
mm
254/383
N
Limita de curgere: 900
f ybt :=
2
mm
N
Rezistenţa ultimă: 1000
f ubt :=
2
mm
SUDURA
Pe talpă: a f := mm

1.0
γ M0 :=
1.25
γ M2 :=
1.1
γ Mu :=

Notă: Datorită prezenţei rigidizării în zona extinsă a plăcii de capăt, modurile de cedare

ale acestui rând de şuruburi sunt similare cu cele ale unui "rând marginal de şuruburi
adiacent unei rigidizări" pentru talpa stâlpului la încovoiere (vezi tabelul 6.5 din SR
EN1993-1-8). Bineînteles, valorile m, n vor fi derivate din distan ţele geometrice ale
plăcii de capăt.
Se vor calcula mai întâi rezistenţele pentru fiecare rând de şuruburi.
din partea extinsă a plăcii de capăt rigidizate:
Având în vedere c ă rândul 1 de şuruburi este adiacent rigidizării de pe stâlp şi
situat în partea extinsă a plăcii de capăt rigidizate, rezistenţa va fi din calculul
următoarelor componente:
e := 100 mm
⎡( p2 − t wc)⎤
m := − 0.8 ⋅ r c = 22.9 mm
⎣ 2 ⎦
⋅ = 28.625 mm
:= min e , 1.25 m
n
(mm )
min
r c = 27
Calculul beff.t.wc se bazează pe valorile geometrice e şi m şi se conduce conform leff

pentru talpa stâlpului la încovoiere. SR EN1993-1-8
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅f y.wc )
⋅ t wc par. 6.2.6.3
F t.wc.Rd :=
γ M0
2π ⋅m = 143.885 mm
l eff.cp :=
m
λ1 := =
0.186
m +e SR EN1993-1-8
m2 :=
33.85 − 0.8 ⋅ a f ⋅ 2 = 24.799 mm
m2
λ 2 := = 0.202
m +e
l eff.nc := ⋅ = 183.2 mm
α m
SR EN1993-1-8
min l eff.cp , l eff.nc = 143.885 mm
l eff.1 :=
l eff.2 :=
( 183.2 mm
l eff.nc =
) tabel 6.5
beff.t.wc := (
= 143.885 mm
)
2
4743
Avc := mm
1
ω 1 := = 0.935
2
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.935 SR EN1993-1-8
f yc
y.wc := par. 6.2.6.3
( ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc
F t1.wc.Rd := = 5.251 × 105 N
γ M0
2. rezistenţa inimii grinzii la întindere - nu există pentru rândul 1 de şuruburi.
SR EN1993-1-8
e := 100 mm par. 6.2.6.4.2
⎡( p2 − t wc)⎤
m := − 0.8 ⋅ r c = 22.9 mm
n ⎣ (emin
:= min 2 , ⎦ ⋅ =
1.25 ) m 28.625 mm
mm
r c = 27

SR EN1993-1-8
l eff.cp :=
⋅ ⋅ m = 143.885
2 π mm tabel 6.5
m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 :=
33.85 − 0.8 ⋅ a f ⋅ 2 = 24.799 mm
m2
λ 2 := = 0.202
+e
m
rezultă α := (val. aproximativă)
l eff.nc := ⋅ = 183.2 mm
α m
l eff.1 := (
= 143.885 mm
)
l eff.2 := 183.2 mm
l eff.nc =
de cedare 1, 2, 3.

SR EN1993-1-8
tabel 6.3
SR EN1993-1-8
⎛ 2
f yc
6 tabel 6.3
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅t
fc ⋅ = 4.61 × 10 Nmm
⎝ γ M0
( 4 ⋅M pl.1.Rd ) 5 SR EN1993-1-8
F T1.1.Rd := = 8.052 × 10 N tabel 6.3
m
0.25 ⋅ ⎛ ⎞ = 5.869 × 106 Nmm
2 f
yc
pl.2.Rd :=
M Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅
γ M0 ⎠
SR EN1993-1-8
⎝ tabel 6.3
A s
A s.b :=
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) SR EN1993-1-8
F t.Rd := = 2.182 × 105 N tabel 6.3
γ M2
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd )
F T1.2.Rd := = 4.702 × 105 N
m+n
Σ ⋅ F t.Rd
F T1.3.Rd := = 4.363 × 105 N
5
T1.3.Rd ) = 4.363 × 10 N
F t1.cf.Rd :=
(modul 3 de cedare)
se definesc mărimile: e1 := 35 mm
emin := 60 mm
e := 60 mm
w := 100 mm
p − t
m := ⎡( 2 rp ⎤ − 0.8 ⋅ a ⋅ 2 = 37.08 mm
⎣ ) 2 rp
⎦ SR EN1993-1-8
:= min (emin , 1.25 ⋅m) = 46.351 mm
n tabel 6.5
l eff1.cp := ⋅ ⋅m = 232.983
2 π mm
π ⋅ m + 2 ⋅ e 1 = 186.492
l eff2.cp := mm
min( l eff1.cp , l eff2.cp ) = 186.492
l eff.cp := mm
l eff.nc := ⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625 ⋅ e)
e1 + α m mm
m
λ 1 := = 0.382
m +e m2 :=
35 − 0.8 ⋅ a f ⋅ 2 = 25.949 mm
m2
λ 2 := = 0.267
m+e SR EN1993-1-8
rezultă α := 7.8 (val. aproximativă) tabel 6.5
l eff.nc :=
e1 + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 212.566 mm
l eff.1 := ( )
l eff.2 := 212.566
l eff.nc = mm
de cedare 1, 2, 3.
tabel 6.3
⎛ f
2 yp 6
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ leff.1
⋅t
p ⋅ γ = 4.383 × 10 Nmm
SR EN1993-1-8
⎝ M0
tabel 6.3
(
4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
F T1.1.Rd := = 4.728 × 10 N
m
0.25 ⋅ ⎛ leff.2
2 f tabel 6.3
pl.2.Rd :=
M ⋅t
p ⋅ γ
yp
= 4.995 × 106 Nmm
⎝ M0 SR EN1993-1-8
tabel 6.3
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
γ M2
SR EN1993-1-8
tabel 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T1.2.Rd := = 3.621 × 10 N
m+n
SR EN1993-1-8
5
F T1.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363
× 10 N
Pentru placa de capăt la primul rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:

5
T1.3.Rd ) = 3.621 × 10 N
F t1.ep.Rd :=
5
F t1.Rd := ( )
min F t1.wc.Rd , F t1.cf.Rd , F t1.ep.Rd = 3.621 × 10 N
Notă: Calculul sudurii între placa de capăt şi rigidizare şi dimensionarea rigidizării se

face în mod identic cu calculul unei rigidizări de la baza stâlpului.
II.2. Calculul efortului capabil pentru rândul 2 de şuruburi - este adiacent unei
rigidizări de pe stâlp şi tălpii superioare a grinzii, prin urmare rezistenţa se va determina
ca minimul dintre următoarele componente:
e := 100 mm
m := 22.9 mm SR EN1993-1-8
n := min ( emin , 1.25 ⋅ m) = 28.625 m tabel 6.5
r c = 27 mm

l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π
factorul α rezultă din figura 6.11, în func ţie de λ1 şi λ2
m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 :=
p11 −
35 − 15 − 0.8
⋅ a f ⋅ 2 = 40.949 mm
m2
λ 2 := = 0.333
+em SR EN1993-1-8
tabel 6.5
rezultă α := (valoare aproximativă)
l eff.nc := ⋅ = 183.2 mm
α m
l eff.1 := ( )
l eff.2 := 183.2 mm

l eff.nc = tabel 6.5
beff.t.wc := (
) = 143.885 mm
2
4743
Avc := mm
1
ω := = 0.935
1 2
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
SR EN1993-1-8
ω := ω 1 = 0.935 par. 6.2.6.3
f yc
y.wc :=
( ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc 5
F t2.wc.Rd := = 5.251 × 10 N
γ M0
se vor defini mărimile: e := 60 mm
min
e := 100 mm
SR EN1993-1-8
m := 22.9 mm tabel 6.5
n := min ( emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm
r c = 27 mm

l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π
factorul α rezultă din figura 6.11, în func ţie de λ1 si λ2
m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 :=
p11 −
35 − 15 − 0.8 ⋅a f ⋅ 2 = 40.949 mm SR EN1993-1-8
tabel 6.5
m2
λ 2 := = 0.333
m +e
l eff.nc := ⋅ = 183.2 mm
α m
) = 143.885 mm
l eff.1 :=
l eff.2 :=
l eff.nc = 183.2 mm
Rezistenţa tălpii stâlpului la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale
modurilor de cedare 1, 2, 3.

SR EN1993-1-8
⎛ 2
f yc
6 tabel 6.3
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 4.61 × 10 Nmm
⎝ γ M0 SR EN1993-1-8
( 4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
tabel 6.3
F T2.1.Rd := = 8.052 × 10 N
m

tabel 6.3
⎛ f yc ⎞
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
pl.2.Rd := fc 2 ⋅ γ
⋅ t = 5.869 × 106 Nmm
⎝ M0 ⎠
tabel 6.3
( 0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2
2
Σ :=
2 ⋅ M + n ⋅ Σ ⋅ F
F T2.2.Rd := pl.2.Rd
m+n
t.Rd

( ) = 4.702 × 105 N SR EN1993-1-8
tabel 6.3
5
F T2.3.Rd := = 4.363 × 10 N
Σ ⋅ F t.Rd
Pentru talpa stâlpului la al doilea rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
5
F t2.cf.Rd := T2.3.Rd ) = 4.363 × 10 N
⎡( p2 − t wb)⎤
m := − 0.8 ⋅ aw ⋅ 2 = 39.212 mm
⎣ 2 ⎦
m := p ⋅ a ⋅ 2 = 43.249 mm
− 35 − t − 0.8
2 11 fb f
(
n := min emin , 1.25m
= 49.015 mm
)
m
λ 1 := = 0.282
m+e
m2
λ 2 := = 0.311
m+e
rezultă α := 6.5 (valoare aproximativă) SR EN1993-1-8
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 246.375 mm
2 π tabel 6.6
l eff.nc := ⋅ = 254.877
α m mm
l eff.1 := (
= 246.375 mm )
l eff.2 := 254.877 mm
l eff.nc =
de cedare 1, 2, 3.
SR EN1993-1-8
Mod 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt: tabel 6.3
⎛ f yp
2
6
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ leff.1
⋅ t
p ⋅ γ = 5.79 × 10 Nmm
⎝ M0
4 ⋅M (
pl.1.Rd 5 ) SR EN1993-1-8
F T2.1.Rd := = 5.906 × 10 N
tabel 6.3
m
⎛ 2
f yp
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 1.198 × 107 Nmm
⎝ γ M0 SR EN1993-1-8
tabel 6.3
( 0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2
2 ⋅M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T2.2.Rd := = 5.14 × 10 N SR EN1993-1-8
m+n tabel 6.3
Mod 3 de cedare: ruperea uruburilor:
F T2.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd ş
= 4.363 × 105 N
SR EN1993-1-8
5
F t2.ep.Rd := (
T2.3.Rd = 4.363 × 10 ) N
beff.t.wb := min( l eff.cp , l eff.nc
) = 246.375 m
y.wb := f yb
f y.wb SR EN1993-1-8
5
beff.t.wb ⋅ t wb ⋅ γ M0
F t2.wb.Rd := = 4.632 × 10 N par. 6.2.6.8
5
F t2.Rd := (
, F t2.wb.Rd = 4.363 × 10 ) N
II.3. Calculul efortului capabil pentru rândul 3 de şuruburi - este rând intermediar
de şuruburi (f ăr ă rigidizări pe grindă sau pe stâlp), prin urmare rezisten ţa rândului de
ş1.uruburi vaţafiinimii
rezisten minimul dintrelaurm
stâlpului ătoarele componente:
întindere
m := 22.9 mm SR EN1993-1-8
e := 100 mm par. 6.2.6.3
( ω ⋅beff.t.wc
⋅ t wc
⋅ f y.wc )
F t.wc.Rd :=
γ M0
Calculul beff.t.wc se bazează pe valorile geometrice e şi m şi se conduce conform l eff
pentru talpa stâlpului la încovoiere.
2π ⋅m = 143.885
l eff.cp := mm
4 ⋅ m + 1.25 ⋅ e = 216.6 mm
l eff.nc :=
SR EN1993-1-8
beff.t.wc :=
(

) = 143.885 mm tabel 6.4
2
4743
Avc := mm

1
ω 1 := = 0.935
2
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.935
f
:=
y.wc yc
( ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc SR EN1993-1-8
F t3.wc.Rd := = 5.251 × 105 N par. 6.2.6.3
γ M0
e := 100 mm
m := 22.9 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm
r c = 27 mm

SR EN1993-1-8
tabel 6.4
261/383
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π
l eff.1 := (
min l eff.cp , l eff.nc ) = 143.885 mm
l eff.2 := 216.6
l eff.nc = mm
de cedare 1, 2, 3.

1
Σ :=
⎛ 2
f yc
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅t
fc ⋅ = 4.61 × 106 Nmm
⎝ γ M0
( 4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
SR EN1993-1-8
F T3.1.Rd := = 8.052 × 10 N tabel 6.3
m
tabel 6.3
⎛ 2
f yc
6
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅t
fc ⋅ = 6.94 × 10 Nmm
⎝ γ M0
( 0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
5 SR EN1993-1-8
F t.Rd := γ M2 = 2.182 × 10 N tabel 6.3
2
Σ :=
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T3.2.Rd := = 5.118 × 10 N
m+n
SR EN1993-1-8
F T3.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363
× 105 N
Pentru talpa stâlpului la încovoiere, la al treilea rând de şuruburi, rezistenţa minimă
este:
5
F t3.cf.Rd :=
( ăt la încovoiere T3.3.Rd ) = 4.363 × 10 N
3. rezistenţa plăcii de cap
m := 39.212 mm
e := 60 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅ m) = 49.015 mm
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 246.376 mm
2 π
4 ⋅ m + 1.25 ⋅e = 231.848 mm
l eff.nc :=
min( l eff.cp , l eff.nc ) = 231.848 mm
l eff.1 :=
l eff.2 :=
l eff.nc = 231.848 mm
SR EN1993-1-8
Rezistenţa plăcii de capăt la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale modurilor tabel 6.6
de cedare 1, 2, 3.
⎛ f
2 yp
M
pl.1.Rd :=
0.25 ⋅ l ⋅
t
eff.1 p γ ⋅ = 5.448 × 106 Nmm
⎝ M0 SR EN1993-1-8
tabel 6.3
(
4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
F T3.1.Rd := = 5.558 × 10 N
m
Mod 2 de cedare: ruperea şurubului îsoţită de plastificarea plăcii :
SR EN1993-1-8
tabel 6.3
⎛ f yp
M pl.2.Rd := p2 ⋅ γ
0.25 ⋅ le ff.2 ⋅t = 5.448 × 106 Nmm
⎝
M0 262/383
SR EN1993-1-8
tabel 6 3
( 0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd )
F T3.2.Rd := = 3.659 × 105 N
m+n SR EN1993-1-8
tabel 6.3

F T3.3.Rd := = 4.363 × 10 N
Σ ⋅ F t.Rd
5
T3.3.Rd ) = 3.659 × 10 N
F t3.ep.Rd :=

beff.t.wb := min( l eff.cp , l eff.nc ) = 231.848 mm
y.wb := f yb

f y.wb
5
F :=
b ⋅ t ⋅ = 4.359 × 10 N
t3.wb.Rd eff.t.wb wb γ M0 SR
par.EN1993-1-8
6.2.6.8
Rezistenţa capabilă a rândului trei de şuruburi este:
5
F t3.Rd := (
)
, F t3.wb.Rd = 3.659 × 10 N
II.4 Calculul efortului capabil pentru rândul 4 de şuruburi - având în vedere că
acest rând de şuruburi este adiacent rigidizării de pe stâlp şi a tălpii grinzii, rezistenţa
se va determina ca minimul dintre următoarele componente:
emin := 60 mm
e := 100 mm
m := 22.9 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅ m) = 28.625 mm SR EN1993-1-8
tabel 6.5
r c = 27 mm
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π
m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 :=
p11 −
35 − 15 − 0.8
⋅a f ⋅ 2 = 40.949 m
m2
λ 2 := = 0.333
m +e SR EN1993-1-8
rezultă α := (valoare aproximativă) tabel 6.5
l eff.nc := ⋅ = 183.2 mm
α m
l eff.1 :=
l eff.2 :=
l eff.nc = 183.2 mm
b eff.t.wc := (
min l eff.cp eff.nc , l
) = 143.885
mm SR EN1993-1-8
tabel 263/383
6.5
2

1
ω 1 := = 0.935
2
1 + 1.3 ⋅ SR EN1993-1-8
Avc
⎝ par. 6.2.6.3
ω := ω 1 = 0.935
f yc
y.wc :=
( ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc 5
F t2.wc.Rd := = 5.251 × 10 N
γ M0
se vor defini mărimile:
60
emin := mm
e := 100 mm
m := 22.9 mm SR EN1993-1-8
tabel 6.5
n := min ( emin , 1.25 ⋅ m) = 28.625 mm
r c = 27 mm

l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π
l eff.nc := ⋅ = 183.2 mm
α m
m
λ 1 := = 0.186
m+e
m2 := 40.949 mm SR EN1993-1-8
tabel 6.5
m2
λ 2 := = 0.333
rezultă α := m + e (valoare aproximativă)
l eff.nc := ⋅ = 183.2 mm
α m
l eff.1 :=
l eff.2 :=
l eff.nc = 183.2 mm
Rezistenţa tălpii stâlpului la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale modurilor SR EN1993-1-8
de cedare 1, 2, 3. tabel 6.3
0.25 ⋅ ⎛
2 f
yc 6
pl.1.Rd :=
M Σ ⋅ l eff.1
⋅t
fc ⋅ = 4.61 × 10 Nmm
⎝ γ M0
( 4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
SR EN1993-1-8
tabel 6.3
F T4.1.Rd := = 8.052 × 10 N
m
⎛ 2
f yc ⎞ 6 SR EN1993-1-8
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 5.869 × 10 Nmm tabel 6.3
⎝ γ M0 ⎠
A s
A s.b :=
t.Rd :=
F ( 0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b
) =
2.182 10 N ×
5
264/383
γ M2 SR EN1993-1-8
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T4.2.Rd := = 4.702 × 10 N
m+n
5
F T4.3.Rd := = 4.363 × 10
Σ ⋅ F t.Rd N
Pentru talpa stâlpului la al patrulea rând de şuruburi, rezistenţa minim 5 ă este: SR EN1993-1-8
tabel 6.5
m := 39.212 mm

e := 60 mm
n := min ( e , 1.25 ⋅ m) = 49.015 mm
m2 := p11 − 35 − t ⋅ a f ⋅ 2 = 43.249 mm
fb − 0.8
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 246.376 mm
2 π

λ 1 := m = 0.395
m +e
40.949
m2 := mm
m2
λ 2 := = 0.413
m+e
rezultă α := 6.5 (valoare aproximativă)
l eff.nc := ⋅ = 254.878
α m mm
SR EN1993-1-8
l eff.1 min( l eff.cp , l eff.nc ) = 246.376 mm
:= tabel 6.5
l eff.2 := 254.878
l eff.nc = mm
Rezistenţa1,pl2,
de cedare ăcii3.de capăt la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale modurilor
⎛ 2
f yp
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ leff.1
⋅ t
p ⋅ γ = 5.79 × 106 Nmm
⎝ M0
( 4 ⋅M
pl.1.Rd ) 5
F T4.1.Rd := = 5.906 × 10 N SR EN1993-1-8
m tabel 6.3

tabel 6.3
⎛ f
2 yp
M :=
0.25 ⋅ Σ ⋅l ⋅ t ⋅ = 1.198 × 107 Nmm
pl.2.Rd ⎝ eff.2 p γ M0
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5 SR EN1993-1-8
F t.Rd := = 2.182 × 10 N tabel 6.3
γ M2
2 ⋅M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T4.2.Rd := = 5.14 × 10 N
m+n SR EN1993-1-8
5
F T4.3.Rd := = 4.363 × 10 N
Σ ⋅ F t.Rd
SR EN1993-1-8
F := min F , F , F
= 4.363 × 105 N tabel 6.3
4. rezisten t4.ep.Rd
ţa inimii grinzii( T4.1.Rd
la întindere T4.2.Rd T4.3.Rd
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii ) 265/383
min( l eff cp , l eff nc ) = 246.376 m
beff t wb :=
f yb
y.wb :=
SR EN1993-1-8
f y.wb par. 6.2.6.8
5
F t4.wb.Rd :=
beff.t.wb ⋅ t wb ⋅ = 4.632 × 10 N
γ M0
Rezistenţa capabilă a rândului patru de şuruburi este:
5
F t4.Rd :=
( )
min F t4.cf.Rd , F t4.ep.Rd = 4.363 × 10 N
II.5. Datorită faptului că rândul 1 de şuruburi este în partea extins ă a plăcii de capăt şi

lângă o rigidizare a stâlpului, acesta nu participă în grupările de şuruburi. Grupările
care se vor considera (în funcţie de geometria particular ă a îmbinării) vor fi:
- R2+R3
- R2+R3+R4
- R3+R4
Calculul efortului capabil pentru gruparea rândurilor de şuruburi 2+3:
1. rezisten
m :=ţa22.9
inimii
stâlpului
mm la întindere:
e := 100 mm
α :=
(ω ⋅beff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd :=
γ M0
p := 115 mm
l eff.cp2 :=
π ⋅ m + p = 186.942 mm
SR EN1993-1-8
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 := par. 6.2.6.3
l eff.nc2 :=
0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625e
) = 132.4 mm
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
beff.t.wc := (
min l eff.cp2 +
l eff.cp3
, l eff.nc2
+ l eff.nc3 ) = 247.4 mm
2
4743
Avc := mm SR EN1993-1-8
tab. 6.5
1
ω 1 := = 0.837
2
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.837
f yc
y.wc :=
1
Σ :=
⋅ f y.wc )
⋅t wc
F t23.wc.Rd := = 8.085 × 105 N
γ M0
SR EN1993-1-8
60
emin := mm par. 6.2.6.3
e := 100 mm
m := 22.9 mm
n := 1.25 ⋅ m = 28.625 mm
r c = 27
mm
calculate conform par.6.2.6.4.1, figura 6.8 distanţa între cele 2 rânduri de şuruburi este:
l eff.cp2 :=
π ⋅ m + p = 186.942 mm
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 :=
Σ l eff.cp :=
l eff.cp2 + = 416.942
l eff.cp3 mm
l eff.nc2 := 0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 132.4 mm
l eff.nc3 := p = 115 mm
Σ l eff.nc :=
l eff.nc2 + = 247.4 mm
l eff.nc3
Σ l eff.1 := ( ) = 247.4 mm
Σ l eff.2 := 247.4 mm
l eff.nc =
factorul α rezultă din figura 6.11, în functie de λ1 şi λ2
m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 = 40.949 mm
m2 SR EN1993-1-8
λ := = 0.333 tab. 6.5
2 m +e
de cedare 1, 2, 3.

⎛ 2
f yc ⎞
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 7.926 × 106 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 6
F T23.1.Rd := = 1.385 × 10 N
m
⎛ 2
f yc ⎞ SR EN1993-1-8
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 7.926 × 106 Nmm tab. 6.3
⎝ γ M0 ⎠
A s
A s.b := SR EN1993-1-8
tab. 6.3
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
γ M2 SR EN1993-1-8
tab. 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T23.2.Rd := = 7.925 × 10 N
m+n
5
F T23.3.Rd := = 8.726 × 10 N
Σ ⋅ F t.Rd SR EN1993-1-8
Pentru talpa stâlpului la rândurile de şuruburi 2+3, rezistenţa minimă este: tab. 6.3
5
m := 39.212 mm
e := 60 mm
α := 6.5
n := min ( e , 1.25 ⋅ m) = 49.015 mm
π ⋅ m + p = 238.188
l eff.cp2 := mm
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 :=
Σ l eff.cp :=
l eff.cp2 + = 468.188
l eff.cp3 mm
l eff.nc2 := 0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 196.454 mm
l eff.nc3 := p = 115 mm
Σ l eff.nc :=
l eff.nc2 +
l eff.nc3 = 311.454 mm
Σ l eff.1 := (
) = 311.454 mm
Σ l eff.2 := 311.454
l eff.nc = mm SR EN1993-1-8
tab. 6.6

⎛ 2
f yp
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅l eff.1
⋅ t
p ⋅ = 7.319 × 106 Nmm
⎝ γ M0
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
F T23.1.Rd := = 7.466 × 10 N SR EN1993-1-8
m tab. 6.3
⎛ 2
f yp
6
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 7.319 × 10 Nmm SR EN1993-1-8
⎝ γ M0 tab. 6.3
( 0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2
SR EN1993-1-8
tab. 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T23.2.Rd := = 6.507 × 10 N
m+n
5
F T23.3.Rd := = 8.726 × 10
Σ ⋅ F t.Rd N
Pentru placa de capăt la gruparea de şuruburi 2+3, rezistenţa minimă5 este: SR EN1993-1-8

tab. 6.3
y.wb := f yb

f y.wb
5
F t23.wb.Rd :=
beff.t.wb ⋅ t wb ⋅ = 5.855 × 10 N
γ M0
5 SR EN1993-1-8
F t23.Rd := (
, F t23.wb.Rd = 5.855 × 10 ) N par. 6.2.6.8

II.6. Calculul efortului capabil pentru gruparea rândurilor de şuruburi 2+3+4:

m := 22.9 mm
e := 100 mm
α :=
t.wc.Rd :=
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ t w c⋅f y.wc )
F 268/383
γ M0 SR EN1993-1-8
distanţa între 2 rânduri de şuruburi este:

p := 115 mm
π ⋅ m + p = 186.942 mm
l eff.cp2 :=
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 :=
π ⋅ m + p = 186.942 mm
l eff.cp4 :=
Σ l eff.cp :=
l eff.cp2 + = 603.885
+ l eff.cp4
l eff.cp3 mm
l eff.nc2 := 0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 132.4 mm
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
l eff.nc4 :=
0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 132.4 mm
Σ l eff.nc :=
l eff.nc2 + l eff.nc3 = 379.8
+ l eff.nc4 mm
Σ l eff.1 :=
Σ l eff.2 := 379.8 mm
l eff.nc =
beff.t.wc := (
min l eff.cp2 +
l eff.cp3
+ l eff.cp4
, l eff.nc2
+ l eff.nc4 ) = 379.8 mm
+ l eff.nc3
4743
Avc := mm2
1
ω 1 := = 0.706
2
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.706
f yc
y.wc :=
(ω ⋅beff.t.wc
⋅f y.wc )
⋅ t wc 6
F t234.wc.Rd := = 1.046 × 10 N SR EN1993-1-8
γ M0 par. 6.2.6.3

emin := 60 mm
e := 100 mm
m := 22.9 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅ m) = 28.625 mm
r c = 27 mm
calculate
p conform
:= 115 par.6.2.6.4.1,
mm figura 6.8 distanţa între cele 3 rânduri de şuruburi este:
l eff.cp2 := π ⋅ m + p = 186.942 mm
l eff.cp3 := 2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp4 := π ⋅ m + p = 186.942 mm
Σ l eff.cp :=
l eff.cp2 + = 603.885 mm
+ l eff.cp4
l eff.cp3
l eff.nc2 := 0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 132.4 mm
l eff.nc3 := p = 115 mm
l eff.nc4 := 0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 132.4 mm
Σ l eff.nc :=
l eff.nc2 +
l eff.nc3 = 379.8
+ l eff.nc4 mm
Σ l := ( eff.cp , eff.nc ) =
eff.1 min l l 379.8 mm 269/383
SR EN1993-1-8
factorul α rezultă din figura 6.11, în functie de λ1 şi λ2

m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 = 40.949 mm
m2
λ 2 := m + e = 0.333
de cedare 1, 2, 3.
⎛ 2
f yc ⎞
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 1.217 × 107 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
( 4 ⋅ M
pl.1.Rd ) 6
F T234.1.Rd := = 2.125 × 10
m N
SR EN1993-1-8
⎛ 2
f yc ⎞ 7 tab. 6.3
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 1.217 × 10 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
A s.b := A s SR EN1993-1-8
tab. 6.3
( 0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2
SR EN1993-1-8
2 ⋅M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 6 tab. 6.3
F T234.2.Rd := +n m = 1.2 × 10 N
6
F T234.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 1.309 × 10 N
Pentru talpa stâlpului la gruparea de şuruburi 2+3+4, rezistenţa minimă este: SR EN1993-1-8
6 tab. 6.3
, F T234.3.Rd ) = 1 .2 × 10 N
min( F T234.1.Rd , F T234.2.Rd
F t234.cf.Rd :=

m := 39.212 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅ m) = 49.015 mm
e := 60 mm
α := 6.5
l eff.cp2 := π ⋅ m + p = 238.188 mm
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 :=
l eff.cp4 :=
π ⋅ m + p = 238.188 mm
Σ l eff.cp :=
l eff.cp2 + = 706.376 mm
+ l eff.cp3
l eff.cp4
l eff.nc2 := 0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 196.454 mm
p = 115 mm
l eff.nc3 :=
l eff.nc4 :=
0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 196.454 mm
Σ l eff.nc :=
l eff.nc2 + l eff.nc4 = 507.908
+ l eff.nc3 mm
) = 507.908 mm
Σ l eff.1 :=
Σ l eff.2 := 507.908
l eff.nc = mm
de cedare 1, 2, 3. SR EN1993-1-8
tab. 6.6
0.25 ⋅ ⎛
pl.1.Rd :=
M Σ ⋅l eff.1
⋅ t 2 f
p ⋅ γ
yp = 1.194 × 107 Nmm
⎝ M0
(
4 ⋅ M pl.1.Rd ) 6
F T234.1.Rd := = 1.218 × 10 N
m
⎛ 2
f yp SR EN1993-1-8
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 1.194 × 107 Nmm tab. 6.3
⎝ γ M0
( 0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
F t.Rd := = 2.182 × 105 N SR EN1993-1-8
γ M2 tab. 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
SR EN1993-1-8
F T234.2.Rd := = 9.978 × 10 N tab. 6.3
m+n
F T234.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 1.309
× 106 N
Pentru placa de capăt la gruparea de şuruburi 2+3+4, rezistenţa minimă este:
5 SR EN1993-1-8
F t234.ep.Rd := tab. 6.3
) = 507.908 m
beff.t.wb :=
f yb
y.wb :=
f y.wb
5
F t234.wb.Rd :=
beff.t.wb ⋅t wb ⋅ = 9.549 × 10 N
γ M0
Rezistenţa capabilă a grupării rândurilor 2+3+4 de şuruburi este: SR EN1993-1-8

par. 6.2.6.8
5
F t234.Rd := (
, F t234.wb.Rd = 9.549 × 10 ) N

F < F + F + F (relaţie verificată)
t234.Rd t2.Rd t3.Rd t4.Rd
II.7. Calculul eforturilor capabile pentru gruparea rândurilor de şuruburi 3+4:
m := 22.9 mm
α :=
e := 100 mm
(ω ⋅beff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd :=
γ M0
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 :=
l π ⋅ m + p = 186.942 mm
:= SR EN1993-1-8
eff.cp4 par. 6.2.6.3
Σ := 1
Σl := l + l = 416.942 mm
p = 115
l eff.nc3 := mm
l eff.nc4 :=
0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 132.4 mm
Σ l eff.nc :=
Σ l eff.1 :=
Σ l eff.2 := 247.4
l eff.nc = mm
4743
Avc := mm2
1
ω 1 := = 0.706
2
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.706
f yc
y.wc :=
( ω ⋅beff.t.wc
⋅f y.wc )
⋅t wc 6

F t34.wc.Rd := γ M0 = 1.046 × 10 N
se vor defini mărimile: SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.3
emin := 60 mm
e := 100 mm
m := 22.9 mm
n := min ( emin , 1.25 ⋅ m) = 28.625 mm
r c = 27 mm
α :=
calculate conform par.6.2.6.4.1, figura 6.8 distanţa între cele 2 rânduri de şuruburi este:
p := 115 mm
l eff.cp4 := π ⋅ m + p = 186.942 mm
l eff.cp3 := 2 ⋅ p = 230 mm
Σ := 1
Σ l eff.cp :=
l eff.cp3 + = 416.942 mm
l eff.cp4
l eff.nc4 := 0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 132.4 mm
l eff.nc3 := p = 115 mm
Σ l eff.nc :=
l eff.nc3 + = 247.4 mm
l eff.nc4
Σ l eff.1 :=
Σ l eff.2 :=
l eff.nc = 247.4
mm
m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 = 40.949 mm
SR EN1993-1-8
m2 tab. 6.5
λ 2 := = 0.333
m +e

Rezistenţa1,tă2,
de cedare lpii3.stâlpului la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale modurilor

⎛ 2
f yc ⎞
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 7.926 × 106 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
( 4 ⋅M
pl.1.Rd )
F T34.1.Rd := = 1.385 × 106 N
m
Mod 2 de cedare: ruperea ⎛ şurubului2înso f ycţit ⎞

ă de plastificarea tălpii :
6
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 7.926 × 10 Nmm SR EN1993-1-8
⎝ γ M0 ⎠
tab. 6.3
A s
A s.b :=
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b )
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2 SR EN1993-1-8
tab. 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd )
F T34.2.Rd := = 7.925 × 105 N
m+n SR EN1993-1-8
Mod 3 de cedare: ruperea şuruburilor: 5 tab. 6.3

F T34.3.Rd := = 8.726 × 10 N
Σ ⋅ F t.Rd
5
F t34.cf.Rd :=
SR EN1993-1-8
tab. 6.3
m := 39.212 mm
n := 1.25 ⋅ m = 49.015 mm
e := 60 mm
6.5
α :=
π ⋅ m + p = 238.188 mm
l eff.cp4 :=
2 ⋅ p = 230 mm
l eff.cp3 :=
Σ := 1
Σ l eff.cp :=
l eff.cp4 + = 468.188
l eff.cp3 mm
l eff.nc4 := 0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 196.454 mm
l eff.nc3 := p = 115 mm
Σ l eff.nc :=
l eff.nc4 +
l eff.nc3 = 311.454 mm
) = 311.454 mm
Σ l eff.1 :=
Σ l eff.2 := 311.454
l eff.nc = mm
de cedare 1, 2, 3. SR EN1993-1-8
tab. 6.6
⎛ 2
f yp
6
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅t
p ⋅ = 7.319 × 10 Nmm
⎝ γ M0
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
F T34.1.Rd := = 7.466 × 10 N
m
⋅ ⎛ ⋅
2 f
yp 6
M :=
pl.2.Rd 0.25 Σ l eff.2
t p ⋅ ⋅
7.319
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii = × 10 Nmm 273/383
⎝ γ M0 SR EN1993-1-8
( 0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2
SR EN1993-1-8
tab. 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd )
F T34.2.Rd := = 6.507 × 105 N
m+n SR EN1993-1-8
Mod 3 de cedare: ruperea şuruburilor: 5 tab. 6.3

F T34.3.Rd := = 8.726 × 10 N
Σ ⋅ F t.Rd
5
beff.t.wb := min( l eff.cp , l eff.nc ) = 311.454 mm SR EN1993-1-8
tab. 6.3
y.wb := f yb
f y.wb
5
F t34.wb.Rd :=
beff.t.wb ⋅ t wb ⋅ = 5.855 × 10 N
γ M0
5
F t34.Rd := (
)
, F t34.wb.Rd = 5.855 × 10 N
SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.8
Componenta minimă: inima grinzii solicitată la întindere.
Considerând doar componentele întinse ale îmbin ării, rezultă urm ătoarea distribuţie de
for ţe capabile pe rânduri de şuruburi:
F t1.Rd = 3.621 × 105 N
5
F t2.Rd = 4.363 × 10 N
5
F t3.Rd = 3.659 × 10 N
5
F t4.Rd = 4.363 × 10 N
Pentru echilibrul nodului, suma for ţelor de întindere trebuie s ă fie echilibrată de:

- Rezistenţa la forfecare a panoului de inimă a stâlpului
F T.Rd ≤ V wp.Rd.tot (a)
- Rezistenţa inimii şi tălpii grinzii solicitate la compresiune
F T.Rd ≤ F c.fb.Rd (b)
- Rezistenţa inimii şi tălpii stâlpului solicitate la compresiune (nu se consider datorit ă
prezenţei rigidizărilor)

2
4743
Avc := mm
0.9 ⋅ f yc
⋅ Avc
V wp.Rd := = 8.749 × 105 N
3 γ⋅ M0
pt. stâlp nerigidizat
lui Vwp,Rd cu Vwp,add,Rd:

( 4 ⋅ M
pl.fc.Rd )
M ( 2 ⋅M pl.fc.Rd
+ 2 ⋅ M pl.st.Rd )
V wp.add.Rd := dar V wp.add.Rd ≤
d
s d
s
SR EN1993-1-8
Dimensiunile rigidizării: 262x144x15, S355 par. 6.2.6.1
262
a st := mm
144
b st := mm
st 15
t :=
mm
s :=
d hb − t mm
st = 345
distanţa între axele mediane ale rigidizărilor
⋅ st 2
b st t
3
W st := = 5.4 × 103 mm
6
Modulul plastic de rezistenţă al unei rigidizări faţă de axa proprie mediană.
( f yc ⋅W st )
M
pl.st.Rd := = 1.917 × 106 Nmm
γ M0
momentul plastic al unei rigidizări
⋅ fc 2
bc t
3
fc :=
W = 1.805 × 104 mm
6
Modulul plastic de rezistenţă al tălpii stâlpului faţă de axa proprie mediană.
( f yc ⋅W fc )
pl.fc.Rd :=
M = 6.408 × 106 Nmm
γ M0
momentul plastic al tălpii stâlpului
(4 ⋅M pl.fc.Rd ) 4
V wp.add.Rd1 := = 7.429 × 10 N
d
s
( 2 ⋅M
pl.fc.Rd + 2 ⋅ M pl.st.Rd )
V wp.add.Rd2 := = 4.826 × 104 N
d
s
aşadar
5
V wp.Rd.tot :=
= 9.232 × 10 N
1 stâlp marginal, configuraţie unilaterală a
β := nodului
II.9. Rezistenţ a inimii şi t ălpii grinzii solicitate la compresiune SR EN1993-1-8

3 par. 6.2.6.1
W 101900
pl.b := mm
z 347.3 mm
:= hb − t fb = SR EN1993-1-8
f yb par. 6.2.6.1
8
M c.Rd :=
W pl.b γ = 2.395 × 10
⋅ Nmm
M0
M c.Rd
5
F c.fb.Rd := = 6.895 × 10 N SR EN1993-1-8
z par. 5.3 - tab.5.4
Distribuţia finală de eforturi în îmbinare este:
Relaţiile (a) şi (b) sunt satisf ăcute numai dacă distribuţia de eforturi în rândurile de
şuruburi este cea de mai jos:
5
F t1.Rd = 3.621 × 10 N
F t2.Rd = 4.363 × 105 N se reduce la

3.25 ⋅105
F t2.Rd := N
275/383
5
se reduce la SR EN1993-1-8
5
F t4.Rd := N
5
F T.Rd :=
F t1.Rd + F t2.Rd
+ F t3.Rd
+ F t4.Rd
= 6.871 × 10 N
Trebuie verificate următorele condiţii:
Adevarat := 1
Fals :=
=1
=1
F T.Rd ≤ F c.wc.Rd nu se ia în calcul datorită prezenţei rigidizărilor
Momentul plastic al îmbinării se calculează cu relaţia:

pl.Rd :=
M F t1.Rd
h⋅h1 + F t2.Rd
⋅ h2 + F t3.Rd ⋅ 3 + F t4.Rd ⋅ h4
h
cu
388.65
h1 := mm
288.65
h2 := mm
h := 173.65 mm
3
58.65
h4 := mm
8
pl.Rd :=
M ⋅ 1 + F t2.Rd
F t1.Rd h ⋅ 2 + F t3.Rd
h ⋅ 3
h + F t4.Rd ⋅ 4=
h 2.346 × 10 Nmm
M
pl.Rd
M
pl.Rd := = 234.56 kNm
6
10

Se determină conform SR EN1993-1-8, capitolul 6.3.
( E ⋅ z
E
2 )
S :=
j 1
µ ⋅Σ ⋅
k i
S
j.ini
µ :=
S
j
( E
E ⋅ z )
2
S
j.ini :=
1
Σ⋅
k i
Având în vedere conformaţia îmbinării (cu placa de cap ăt şi şuruburi), conform tabelului
6.10 se vor considera următoarele componente active pentru calculul rigidităţii:
k1 - coeficient de rigiditate pentru panoul de inimă al stâlpului supus la forfecare
keq - coeficient de rigiditate echivalent pentru rândurile de şuruburi întinse
Notă: Coeficientul k2 pentru inima stâlpului la compresiune nu se consider ă datorită
prezenţei rigidizărilor panoului de stâlp.
(0.38 ⋅Avc )
k 1 :=
β ⋅ z
z eq
având
297.772 mm
z eq :=
deci,
(0.38 ⋅Avc ) = 6.053 mm
k 1 :=
β ⋅z
Pentru o îmbinare grindă-stâlp cu placă de capăt şi şuruburi, se vor considera următorii

coeficienţi de rigiditate pentru fiecare rând de şuruburi întinse:
k 3 inima stâlpului solicitată la întindere
k 4 talpa stâlpului solicitată la încovoiere
k 5 placa de capăt solicitată la încovoiere
uruburi solicitate la întindere
k 10 ş
Coeficientul echivalent pentru rândurile de şuruburi întinse se găseşte cu formula:
( Σ ⋅k eff.r
⋅ hr )
k eq :=
z eq
k eff.r se determină ca un coeficient de rigiditate eficace pentru fiecare rând de
şuruburi în parte
2
1 Σ ⋅ k eff.r
⋅ hr
k eff.r := si z eq :=
Σ⋅
1 ( Σk eff.r ⋅hr )
k i.r

388.65 mm
hr1 := înălţimea de la centrul de compresiune pân ă la rândul de
şuruburi
1
k eff.r1 :=
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞ SR EN1993-1-8
par. 6.3.3.1(1)
⎝ k 3.r1 ⎝ k 4.r1 ⎝ k 5.r1 ⎠ ⎝ k 10.r1 ⎠
SR EN1993-1-8
par. 6.3.3.1(4),
( 0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc) 6.3.3.1(5)
k :=
3.r1 d c
143.885 mm (calcul conform cu rezistenţa inimii stâlpului la întindere)
beff.t.wc :=
(
0.7 ⋅ beff.t.wc
⋅t wc )
k 3.r1 := = 5.327 mm
d c
3
0.9 ⋅ l eff
⋅t
fc
k 4.r1 :=
3
m
m := 22.9 mm
0.9 ⋅ l eff
⋅ t 3
fc
k 4.r1 := = 73.963 mm
3
m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r1 :=
3
m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r1 := = 111.811 cu m := 37.08 mm
3
m
⋅ ⎛
A s
:=
k 10.r1 1.6
⎝ Lb
Lb este lungimea de elongaţie a şurubului care poate fi luată egală cu grosimea de

strângere, plus jumătate din suma înălţimii capului şurubului şi înălţimea piuliţei. SR EN1993-1-8
Lb := fc + 0.5 ⋅ ( 13 + 16) = 53.5 mm
p + t
t tab. 6.11
2
A s = 303 mm
⎛ A s
k 10.r1 :=
1.6 ⋅⎝ Lb = 9.062 mm
1
k eff.r1 := = 3.12 mm
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r1 ⎝ k 4.r1 ⎠ ⎝ k 5.r1 ⎝ k 10.r1

hr2 :=
şuruburi
1
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞ 1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞
+ ⎛
k eff.r2 :=
⎝ k 3.r2 ⎝ k 4.r2 ⎝ k 5.r2 ⎠ ⎝ k 10.r2 ⎠

( 0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r2 :=
d c
m := 22.9 mm
beff.t.wc :=
(
0.7 ⋅beff.t.wc
⋅t wc )
k 3.r2 := = 5.327 mm
d c
3
0.9 ⋅ l eff
⋅t
fc
k 4.r2 :=
3
m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r2 := = 73.963 mm
3
m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r2 :=
3
m
m := 39.212
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r2 := = 29.422 mm
3
m
⎛ A s
k 10.r2 := 1.6 ⋅
Lb
⎝
Lb := p fc + 0.5 ⋅ ( 13
t +
t + 16) = 53.5 mm
2
A s = 303
mm
:=
k 10.r2 1.6 ⋅⎛ A s =
9.062 mm
Lb SR EN1993-1-8
⎝ tab 6 11
1
k eff.r2 := = 2.893 mm
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r2 ⎝ k 4.r2 ⎠ ⎝ k 5.r2 ⎝ k 10.r2

hr3 :=
şuruburi
1
k eff.r3 :=
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r3 ⎝ k 4.r3 ⎝ k 5.r3 ⎠ ⎝ k 10.r3 ⎠

( 0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r3 :=
d c
beff.t.wc :=
(
0.7 ⋅beff.t.wc
⋅t wc )
k 3.r3 := d c = 5.327 m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅t
fc
k 4.r3 :=
3
m
m := 22.9 mm
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r3 := = 73.963 mm
3
m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r3 :=
3
m
m := 39.212 mm
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r3 := = 27.687 mm
3
m
⎛ A s
k 10.r3 :=
1.6 ⋅
⎝ Lb
Lb := p + t
t + 16) = 53.5 mm
+ 0.5 ⋅ ( 13
fc
2
mm
A s = 303
⎛ A s
k 10.r3 :=
1.6 ⋅ = 9.062 mm
Lb
⎝ SR EN1993-1-8
tab. 6.11
1
k eff.r3 := = 2.876 mm
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r3 ⎝ k 4.r3 ⎠ ⎝ k 5.r3 ⎝ k 10.r3

58.65
hr4 := mm înălţimea de la centrul de compresiune până la rândul de
şuruburi
1
k eff.r4 :=
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r4 ⎝ k 4.r4 ⎝ k 5.r4 ⎠ ⎝ k 10.r4 ⎠

( 0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r4 :=
d c
beff.t.wc :=
(
0.7 ⋅beff.t.wc
⋅t wc )
k 3.r4 := = 5.327 mm
d c
3
0.9 ⋅ l eff
⋅t
fc
k 4.r4 :=
3
m
m := 22.9 mm
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r4 := = 73.963 mm
3
m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r4 :=
3
m
m := 39.212 mm
246.375
l eff := mm (calcul conform cu rezisten ţa plăcii de capăt la încovoiere)
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r4 := = 29.422 mm
3
m
⎛ A s
k 10.r4 := 1.6 ⋅
Lb
⎝
Lb := p fc + 0.5 ⋅ ( 13
t +
t + 16) = 53.5 mm
2
A s = 303
mm
⎛ A s
k 10.r4 :=
1.6 ⋅ = 9.062 mm
Lb
⎝
1
k eff.r4 := = 2.893 mm
⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞
SR
tab.EN1993-1-8
⎝ k 3.r4 + ⎝ k 4.r4 ⎠ + ⎝ k 5.r4 + ⎝ k 10.r4 6.11
Pe baza coeficienţilor efectivi şi a braţelor de pârghie ale şuruburilor se poate
calcula coeficientul echivalent keq şi braţul de pârghie echivalent al nodului:
2
k eff.r1 ⋅ hr1 + k eff.r2 ⋅ hr22 + k eff.r3 ⋅ hr32 + k eff.r4 ⋅ hr42
z eq := = 297.772 mm
( k eff.r1 ⋅hr1 + k eff.r2 ⋅hr2 + k eff.r3 ⋅hr3 + k eff.r4 ⋅hr4)
k eq := = 9.123 mm
z eq
N
E := 210000
2
mm
:=
µ 1 280/383
2
E ⋅ z eq Nmm
10
S
j.ini := = 6.775 × 10
µ ⋅ ⎡⎛ ⎞ + ⎛ ⎞⎤
1 1 rad
⎣⎝ k 1 ⎝ k eq ⎦
M j.Rd :=
M 234.56 kNm
pl.Rd =
10 Nmm
j.ini = 6.775 × 10
S
rad
S
j.ini
S :=
µ
unde
2.7
⎛ j.Ed ⎞
M
µ := 1.5 ⋅
M
⎝ j.Rd ⎠
Pentru un efort de calcul:

150 kNm
j.Ed :=
M

Avem
2.7
⎛ j.Ed ⎞
M
µ := 1.5 ⋅ = 0.894
M
⎝ j.Rd
iar
S
j.ini Nmm
10
S := = 7.581 × 10
µ rad
Rezultă următoarea curba M-Φ:

Curba moment-rotire
300000000
]
250000000
m
m
N
[ 200000000
r
o
t
e
i
o Nod rigid
v 150000000
o Nod Semirigid
c
n
i Curba moment-rotire
t
n 100000000
e
m
o
M
50000000
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02
Rotirea [rad]
Figura 6. 39: Curba caracteristică moment-rotire a îmbinării

281/383
6.4.4 Îmbinare cu plac ă de capăt şi şuruburi, cu dou ă rânduri de şuruburi în partea extinsă
Stâlp: HEB300 S355

Grinda: IPE360 S235
Tipul îmbinării: îmbinare
şuruburi grindă-stâlp cu placă de capăt extinsă rigidizată şi
Placa de capăt: 700x220x20, S235
Figura 6. 40: Configuraţia îmbinării cu două şuruburi în placa extinsă a plăcii de capăt
STÂLP
În ălţimeaHEB300,
secţiunii:S355 - valorihcnominale mm
:= 30


t 19 mm
Raza de racord: r c := 27 mm
2
A c := mm
4
yc :=
I mm
Distanţa între razele de racord: 208

d c := mm
N
f yc :=
2
mm
N
Rezistenţa ultimă a oţelului: f uc :=
510
2
mm
Grosimea inimii: t wb := mm
Grosimea tălpii: t
fb := 12.7
mm
282/383
Raza de racord: 18
r b := mm
2
A b := mm
4
yb :=
I mm
Distanţa între razele de racord: 298.6
d b := mm
N
f yb :=
2
mm
N
Rezistenţa ultimă a oţelului: f ub :=
360
2
mm
Lungime: 700
h p := mm
Lăţime: 220
b p := mm
Grosime: 20
p :=
t mm
N
f yp :=
2
mm
Rezistenţa ultimă a oţelului: f up :=

360 N
2
mm
Numărul de rânduri orizontale de şuruburi: 7
n1 :=
e1 := mm
115
p12 := mm
Num ărul
Distan de la
ţa de rânduri verticale
marginea plăciidepân
şuruburi:
ă la
2
n2 :=

e2 := mm
RIGIDIZĂRI 170x170x10, S235

Lăţime: brp := 170 mm
Înălţime: hrp := 170 mm
Grosime: 10
t rp := mm
Sudura: a := 7 mm
rp
2
A b := mm
2
A s := mm
d 0 := mm
d w := mm

ybt := N
2
mm
N
1000
2
mm
SUDURA
Pe talpă: 8
a f := mm

γ M0 :=
1.0

γ M2 :=
1.25

γ Mu :=
1.1

Notă: Datorită prezenţei rigidizării în zona extinsă a plăcii de capăt, modurile de cedare

ale primului rând de şuruburi sunt similare cu cele ale unui "rând marginal de şuruburi
adiacent unei rigidizări" pentru talpa stâlpului la încovoiere (vezi tabelul 6.5 din SR
EN1993-1-8). Bineînteles, valorile m, n vor fi derivate din distanţele geometrice ale
plăcii de capăt.
Se vor calcula mai întâi rezistenţele pentru fiecare rând de şuruburi.
din partea extinsă a plăcii de capăt rigidizate:
Având în vedere că rândul 1 de şuruburi este situat în partea extins ă a plăcii de
capăt rigidizate, rezistenţa va fi determinată ignorând rezistenţa inimii grinzii la
întindere:
1. rezistenţa inimii stâlpului la întindere SR EN1993-1-8
se vor defini mărimile: emin := 60 mm par. 6.2.6.3

e := 10 mm
⎡( p2 − t wc)⎤
m := − 0.8 ⋅ r c = 22.9 mm
⎣ 2 ⎦ SR EN1993-1-8
n := min (emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm tabel 6.4

r c = 27 mm

calculate conform par.6.2.6.4.1,

(ω b
⋅ eff.t.wc
figura
⋅ t wc ⋅ f y.wc6.8
)
F t.wc.Rd :=
γ M0
l eff.cp :=
2π ⋅m = 143.885 mm

l eff.nc :=
4 ⋅ m + 1.25 ⋅e = 216.6 mm
SR EN1993-1-8
beff.t.wc := (
min l eff.cp , l eff.nc ) = 143.885

mm
par. 6.2.6.3
2
Avc :=
4743 mm

1 SR EN1993-1-8
ω := = 0.935 par. 6.2.6.4.2
1 ⎛ b
eff.t.wc wc ⋅t ⎞ 2
SR EN1993-1-8
1 + 1.3 ⋅ tabel 6.4
A
ω := ω 1 = 0.935

y.wc :=
f yc

(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅ t wc 5
SR EN1993-1-8
F t.wc.Rd := = 5.251 × 10 N tabel 6.3
γ M0
SR EN1993-1-8
2. rezistenţa inimii grinzii la întindere - se va ignora. tabel 6.3
3. rezisten ţa tă lpii2πstâlpului
l eff.cp :=
la încovoiere
⋅m = 143.885 mm
SR EN1993-1-8
l eff.nc :=
4 ⋅ m + 1.25 ⋅e = 216.6 mm
tabel 6.3
l eff.1 := ) = 143.885 mm

l eff.2 :=
l eff.nc = 216.6 mm

de cedare 1, 2, 3.

⎛ 2
f yc ⎞ 6
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
pl.1.Rd := ⋅ t
fc ⋅ γ M0 ⎠ = 4.61 × 10 Nmm
⎝
( 4 ⋅M pl.1.Rd ) 5

SR EN1993-1-8
F T1.1.Rd := = 8.052 × 10 N tabel 6.3
m
⎛ 2
f yc ⎞ 6
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 6.94 × 10 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
A s.b :=
A s

(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
F t.Rd := γ M2
= 2.182 × 10 N SR EN1993-1-8
tabel 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd + n ⋅ ( Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T1.2.Rd := = 5.118 × 10 N
m+n
5
F T1.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363 × 10 N

5
min( F T1.1.Rd , F T1.2.Rd , F T1.3.Rd ) = 4.363 × 10
F t1.cf.Rd := N

(modul 3 de cedare)
se definesc mărimile: emin := 60
mm
e1 :=
3 mm

w := 100 mm
e := 6 mm SR EN1993-1-8
⎡( p2 − t rp)⎤ tabel 6.6
m := − 0.8 ⋅ arp ⋅ 2 = 37.08 mm
⎣ 2 ⎦
n := min (emin , 1.25 ⋅m) = 46.351 mm
SR EN1993-1-8
calculate conform par.6.2.6.5 tabel 6.6
l eff1.cp := ⋅ ⋅ m = 232.983
2 π mm

π ⋅m + 2 ⋅e1 = 186.492
l eff2.cp := mm
l
eff.cp :=
min l (
eff1.cp , eff2.cp =
l )
186.492

mm

285/383
l eff2.nc :=
2 ⋅ m + 0.625
⋅ e + e1 = 146.661 mm

l eff.nc := ( )
min l eff1.nc , l eff2.nc = 146.661

mm

l eff.1 := ( )
min l eff.cp , l eff.nc = 146.661

mm

l eff.2 :=
l eff.nc =
146.661 mm

de cedare 1, 2, 3.
Mod 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt: SR EN1993-1-8
⎛ f
2 yp
tabel 6.3
M
pl.1.Rd :=
0.25 ⋅ l ⋅
t
eff.1 p γ ⋅ = 3.447 × 106 Nmm
⎝ M0
(
4 ⋅ M
pl.1.Rd ) SR EN1993-1-8
F T1.1.Rd := = 3.718 × 105 N tabel 6.3
m

SR EN1993-1-8
⎛ f
2 yp 6 tabel 6.3
M :=
0.25 ⋅ l ⋅t ⋅ = 3.447 × 10 Nmm
SR EN1993-1-8
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) tabel 6.3
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2
SR EN1993-1-8
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) tabel 6.3
F T1.2.Rd := = 3.25 × 105 N
m+n
Mod 3 de cedare: ruperea şuruburilor: SR EN1993-1-8
tabel 6.3
5
F T1.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363 × 10 N

Pentru placa de capăt la primul rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
F :=
min F , F , F = 3.25 × 105 N
t1.ep.Rd
( T1.1.Rd T1.2.Rd T1.3.Rd )
5
F t1.Rd := ( )
min F t.wc.Rd , F t1.cf.Rd , F t1.ep.Rd = 3.25 × 10

N

rigidizări de pe stâlp şi tălpii superioare a grinzii, prin urmare rezistenţa se va determina
ca minimul dintre următoarele componente:
1.
serezisten
definescţaminimii stâlpului la întindere
ărimile:
emin := 60 mm

e := 100 mm
SR EN1993-1-8
m := 22.9 mm tabel 6.5
n := min ( emin , 1.25 ⋅m) = 28.625 mm

r c = 27 mm

l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885
2 π mm

factorul α rezultă din figura 6.11, în func ţie de λ1 si λ2
λ1 := m =
0.186
m +e
m2 := p11 − 35 − 15 − 0.8 ⋅ a f ⋅ 2 = 40.949 mm

m2
λ 2 := = 0.333
m+e
rezultă SR EN1993-1-8
α := 8 (valoare aproximativă) tabel 6.5
l := ⋅ = 183.2
α m mm
eff.nc
min( l eff.cp , l eff.nc ) = 143.885
l eff.1 := mm
SR EN1993-1-8
tabel 6.5

l eff.2 :=
l eff.nc =
183.2 mm

beff.t.wc := min( l eff.cp , l eff.nc ) = 143.885 mm

2
Avc :=
4743 mm

1
ω 1 := = 0.935
2
1 + 1.3 ⋅
A SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.3
ω := ω 1 = 0.935⎝
vc

y.wc :=
f yc

(ω ⋅beff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc 5
F t2.wc.Rd := = 5.251 × 10 N
γ M0
emin := 60 mm

e := 100 mm
SR EN1993-1-8
m := 22.9 mm tabel 6.5
n := 1.25 ⋅ m = 28.625 mm
r c = 27 mm

l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885
2 π mm

m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 :=
33.85 − 0.8 ⋅a f ⋅ 2 = 24.799 mm

m2
λ 2 := = 0.202
+em
rezultă SR EN1993-1-8
tabel 6.5
α := 8 (valoare aproximativă)
l eff.nc :=
α m⋅ = 183.2 mm

l eff.1 :=

l eff.2 :=
l eff.nc =
183.2 mm SR EN1993-1-8
tabel 6.3

f
M
pl.1.Rd := 0.25 ⋅ ⎛ ⋅ eff.1 ⋅ fc ⋅ γ yc ⎞ = 4.61 × 106
Σ l t 2
Nmm SR tabel
EN1993-1-8
6.3
287/383
⎝ M0 ⎠
tabel 6.3
( 4 ⋅M pl.1.Rd ) 5

F T2.1.Rd := = 8.052 × 10 N
m
⎛ 2
f yc ⎞
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 5.869 × 106 Nmm SR EN1993-1-8
tabel 6.3
⎝ γ M0 ⎠
A s
A s.b := SR EN1993-1-8
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
tabel 6.3
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
γ M2
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5

F T2.2.Rd := = 4.702 × 10 N
m+n
5
F T2.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363 × 10 N

Pentru talpa stâlpului la al doilea rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
5
F t2.cf.Rd := N
e := 60 mm
emin := 60 mm

w := 100 mm
⎡( p2 − t wb)⎤
m := − 0.8 ⋅ aw ⋅ 2 = 39.212 mm
⎣ 2 ⎦
m2 := p11 −
35 − t
fb − 0.8 ⋅ a f ⋅ 2 = 43.249 mm

(
n := min emin , 1.25m = 49.015 )
mm

⋅ ⋅ m = 246.375
2 π
l eff.cp := mm
m
λ 1 := = 0.395
m+e
(
⎡ p2 − 10 ⎤)
m2 := − 0.8 ⋅ 7 ⋅ 2 = 37.08
⎣ 2 ⎦ SR EN1993-1-8
m2 tabel 6.6
λ 2 := = 0.374
m+e
rezultă
α := 6.15 (val. aproximativă)
α ⋅ = 241.152
l eff.nc := m mm

l eff.1 := ( )

mm

l eff.2 :=
l eff.nc =
241.152 mm

Rezistenţa plăcii de capăt la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale

⎛ f
2 yp 6
tabel 6.3
M pl.1.Rd :=
0.25 ⋅ leff.1
⋅t
p ⋅ γ = 5.667 × 10 Nmm
M0
SR tabel
EN1993-1-8
(
4 ⋅ M ⎝
pl.1.Rd )
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii 6.3
288/383
F T2.1.Rd := = 5.781 × 105 N

SR EN1993-1-8
⎛ f
2 yp 7 tabel 6.3
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 1.133 × 10 Nmm
⎝ γ M0
( 0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N SR EN1993-1-8
γ M2 tabel 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd + n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd
( ) 5

F T2.2.Rd := = 4.993 × 10 N SR EN1993-1-8
m+n tabel 6.3
5
F T2.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363 × 10 N

Pentru placa de capăt la al doilea rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
5
F t2.ep.Rd := N

4. rezistenţa inimii grinzii la întindere - nu există pentru acest rând de şuruburi.
5
F t2.Rd := (
min F t2.wc.Rd , F t2.cf.Rd , F t2.ep.Rd = 4.363 × 10 )
N

rigidizări de pe stâlp şi sub talpa superioar ă a grinzii, prin urmare rezistenţa rândului de
şuruburi va fi minimul dintre urm ătoarele componente:
emin := 60 mm SR EN1993-1-8
tabel 6.5
e := 100 mm
m := 22.9 mm
n := 1.25 ⋅ m = 28.625 mm
r c = 27 mm

l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885
2 π mm

m
λ 1 := = 0.186
+e
m
m2 :=
p11 −
35 − 15 − 0.8 ⋅ a f ⋅ 2 = 40.949 mm

m2
SR EN1993-1-8
λ 2 := = 0.333 tabel 6.5
m + e
rezultă
α := 8 (valoare aproximativă) SR EN1993-1-8
tabel 6.5
l eff.nc := ⋅ = 183.2
α m mm

l eff.1 := (
) mm

l eff.2 :=
l eff.nc =
183.2 mm

beff.t.wc := (
min l eff.cp , l eff.nc = 143.885 )
mm

2
Avc :=
4743 mm
Factorul de reducere
ω rezult
ă conform tabelului 6.3:
1 par. 6.2.6.3
ω 1 := = 0.935
2
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.935

:=
f
y.wc yc
(ω ⋅beff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc 5
F t3.wc.Rd := = 5.251 × 10 N
γ M0
SR EN1993-1-8
2. rezistenţa tălpii stâlpului la încovoiere tabel 6.5
emin := 60 mm

e := 100 mm
m := 22.9 mm
n := 1.25 ⋅ m = 28.625 mm
r c = 27 mm

calculate conform
l eff.cp := ⋅par.6.2.6.4.1,
2 π ⋅ m = 143.885
figura 6.8 mm

m
λ 1 := = 0.186
+e
m
SR EN1993-1-8
m2 :=
p11 −
35 − 15 − 0.8 ⋅ a f ⋅ 2 = 40.949 mm tabel 6.5

m2
λ 2 := = 0.333
m +e
rezultă
l eff.nc := ⋅ = 183.2
α m mm

l eff.1 :=( )

= 143.885 mm
l eff.2 :=
l eff.nc =
183.2 mm

modurilor de cedare 1, 2, 3. SR EN1993-1-8
tabel 6.3
SR EN1993-1-8
⎛ f
2 yc ⎞ 6 tabel 6.3
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 4.61 × 10 Nmm
γ M0
⎝
( 4 ⋅M pl.1.Rd ) ⎠ 5
F T3.1.Rd := = 8.052 × 10 N SR EN1993-1-8
m tabel 6.3
⎛ 2
f yc ⎞ 6
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 5.869 × 10 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
A s.b :=
A s

(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) SR EN1993-1-8
F t.Rd := = 2.182 × 105 N tabel 6.3
γ M2
F T3.2.Rd := 2 ⋅ M
pl.2.Rd
+ n ⋅ Σ ⋅ F t .Rd
(
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii ) = 4.702 × 105 N SR tabel
EN1993-1-8
6.3
290/383
m n +
5
F T3.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363 × 10 N

Pentru talpa stâlpului la al treilea rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
5
F t3.cf.Rd := N

⎡( p2 − t wb)⎤
:= ⎣ m
2 ⎦ − 0.8 ⋅aw ⋅ 2 = 39.212 mm
m2 := p11 − 35 − t
fb − 0.8 ⋅ a f ⋅ 2 = 43.249 mm
n := 1.25 ⋅ m = 49.015 mm
e := 60 mm
m
λ 1 := = 0.395
m +e
m2
λ 2 := = 0.436
m +e
rezultă
6.15
α := (valoare aproximativă) SR EN1993-1-8
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 246.375
2 π mm tabel 6.6

l eff.nc := ⋅ = 241.152
α m mm

l eff.1 := mm

l eff.2 :=
l eff.nc =
241.152 mm

Rezistenţa plăcii de capăt la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale SR EN1993-1-8
modurilor de cedare 1, 2, 3. tabel 6.3
f SR EN1993-1-8
M
pl.1.Rd := 0.25 ⋅ ⎛ eff.1 ⋅ p ⋅ γ yp = 5.667 × 106
l t 2 Nmm tabel 6.3
⎝ M0
(
4 ⋅ M
pl.1.Rd ) 5
F T3.1.Rd := = 5.781 × 10 N
m SR EN1993-1-8
tabel 6.3
⎛ f
2 yp
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 1.133 × 107 Nmm
⎝ γ M0
( 0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N SR EN1993-1-8
γ M2 tabel 6.3
F T3.2.Rd :=
2 ⋅ M
pl.2.Rd
+ n ⋅ Σ ⋅ F t .Rd
( ) = 4.993 × 10
5
N SR EN1993-1-8
m+n tabel 6.3
5
F T3.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363 × 10 N

5

beff.t.wb := min( l eff.cp , l eff.nc ) = 241.152 mm SR EN1993-1-8

:=
f par. 6.2.6.8
y.wb yb
f y.wb 5
t3.wb.Rd := eff.t.wb ⋅ wb ⋅ γ
F b t 4.534 10 = × N 291/383
M0
Pentru al treilea rând de şuruburi rezultă:
5
F t3.Rd := (
min F t3.wc.Rd , F t3.cf.Rd , F t3.ep.Rd , F t3.wb.Rd = 4.363 × 10 )
N

II.4. Rândul 4 de şuruburi - este rând intermediar de şuruburi (f ăr ă rigidizări pe grindă SR EN1993-1-8
sau pe stâlp), prin urmare rezistenţa rândului de şuruburi va fi minimul dintre par. 6.2.6.3
m := 22.9 mm
e := 100 mm SR EN1993-1-8
tabel 6.4
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd :=
γ M0
l eff.cp :=
2π ⋅m = 143.885 mm

4 ⋅ m + 1.25 ⋅e = 216.6
l eff.nc := mm
beff.t.wc := (
min l eff.cp , l eff.nc = 143.885 )
mm

2
Avc :=
4743 mm

1
ω 1 := = 0.935
2 SR EN1993-1-8
⎛ beff.t.wc ⋅t wc ⎞ par. 6.2.6.3
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.935

f yc
y.wc :=
(ω ⋅beff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc 5
F t4.wc.Rd := = 5.251 × 10 N
γ M0
emin := 60 mm

e := 100 mm
m := 22.9 mm
SR EN1993-1-8
n := 1.25 ⋅ m = 28.625 mm tabel 6.4
r c = 27 mm

l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885
2 π mm

l eff.nc :=
4 ⋅ m + 1.25 ⋅e = 216.6 mm

l eff.1 :=

l eff.2 :=
l eff.nc = 216.6 mm

tabel 6.3
SR EN1993-1-8
⎛ 2
f yc ⎞ 6 tabel 6.3
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 4.61 × 10 Nmm
γ
(
4 M ⋅ ⎝ )
pl.1.Rd
M0 ⎠
292/383
5
F T4 1 Rd := = 8.052 × 10 N

⎛ 2
f yc ⎞
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 6.94 × 106 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
(0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
5 SR EN1993-1-8
F t.Rd := = 2.182 × 10 N tabel 6.3
γ M2
2 ⋅ M
pl.2.Rd + n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd
( ) 5

F T4.2.Rd := = 5.118 × 10 N
m+n
5
F T4.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363 × 10 N

Pentru talpa stâlpului la încovoiere, la al patrulea rând de şuruburi,
rezistenţa minimă este:
5
F t4.cf.Rd := N

m := 39.212 mm
e := 60 mm
n := 1.25 ⋅ m = 49.015 mm
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 246.376
2 π mm
SR EN1993-1-8
l eff.nc :=
4 ⋅ m + 1.25 ⋅ e = 231.848 mm tabel 6.6

l eff.1 := (

= 231.848 mm )
l eff.2 :=
l eff.nc =
231.848 mm

Rezistenţa plăcii de capăt la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale SR EN1993-1-8
modurilor de cedare 1, 2, 3. tabel 6.3
⎛ f
2 yp SR EN1993-1-8
M :=
0.25 ⋅ l ⋅t ⋅ = 5.448 × 106 Nmm tabel 6.3
(
4 ⋅ M
pl.1.Rd ) 5
F T4.1.Rd := = 5.558 × 10 N SR EN1993-1-8
m tabel 6.3
⎛ f
2 yp
M
pl.2.Rd :=
0.25 ⋅ l ⋅
t
eff.2 p γ ⋅ = 5.448 × 106 Nmm
⎝ M0
(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) SR EN1993-1-8
F t.Rd := = 2.182 × 105 N tabel 6.3
γ M2
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T4.2.Rd := m+n = 3.659 × 10 N

5
F T4.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363 × 10 N

5

4. rezistenţa inimii grinzii solicitată la întindere SR EN1993-1-8
beff.t.wb := min( l eff.cp , l eff.nc ) = 231.848 mm par. 6.2.6.8

y.wb :=
f
yb
f
y.wb
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii 5 293/383
F t4.wb.Rd :=
beff.t.wb ⋅ t wb ⋅ = 4.359 × 10 N
γ
Pentru al patrulea rând de şuruburi rezultă:

5
F t4.Rd := (
N

II.5 Rândul 5 de şuruburi - având în vedere că acest rând de şuruburi este adiacent
rigidizării de pe stâlp şi a tălpii grinzii, rezistenţa se va determina ca minimul dintre
emin := 60 mm
SR EN1993-1-8
e := 100 mm tabel 6.5
m := 22.9 mm
n := 1.25 ⋅ m = 28.625 mm
r c = 27 mm
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885 mm
2 π

l eff.nc := ⋅
α m

m
λ 1 := = 0.186
m+e
m2 :=
40.949 mm

m2 SR EN1993-1-8
λ := = 0.333 tabel 6.5
2 m+e
rezultă
l eff.nc := ⋅ = 183.2
α m mm

l eff.1 := ( )

mm
l eff.2 :=
l eff.nc =
183.2 mm

beff.t.wc := ( )

mm

2
Avc :=
4743 mm

ω 1 := 1 = 0.935 SR EN1993-1-8
2
⎛ beff.t.wc ⋅t wc ⎞ par. 6.2.6.3
1 + 1.3 ⋅
Avc
⎝
ω := ω 1 = 0.935

y.wc :=
f yc

(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc
F t5.wc.Rd := = 5.251 × 105 N
γ M0
emin := 60 mm SR tabel
EN1993-1-8

http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii 6.5
294/383
e := 100 mm
n := 1.25 ⋅ m = 28.625 mm

r c = 27 mm

l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 143.885
2 π mm

l eff.nc := ⋅
α m

factorul rezult din figura 6.11, în func ie de i
α ă
m ţ λ1 ş λ2
λ 1 := = 0.186
m+e
m2 := 40.949 mm
SR EN1993-1-8
m2 tabel 6.5
λ 2 := = 0.333
m +e
rezultă
l eff.nc := ⋅ = 183.2
α m mm

l eff.1 :=
(
l eff.2 :=
l eff.nc =
183.2
) = 143.885
mm
mm

tabel 6.3
⎛ 2
f yc ⎞ SR EN1993-1-8
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 4.61 × 106 Nmm tabel 6.3
⎝ γ M0 ⎠
( 4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
F T5.1.Rd := = 8.052 × 10 N
m SR EN1993-1-8
⎛ 2
f yc ⎞
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 5.869 × 106 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
A s.b :=
A s

(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5 SR EN1993-1-8
F t.Rd := = 2.182 × 10 N tabel 6.3
γ M2
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5 SR EN1993-1-8
F T5.2.Rd := = 4.702 × 10 N tabel 6.3
m+n
5
F T5.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 4.363 × 10 N

Pentru talpa stâlpului la al cincelea rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
5
F t5.cf.Rd := N

m := 39.212 mm
m2 := p11 − 35 − t
fb − 0.8 ⋅ a f ⋅ 2 = 43.249 mm

n := 1.25 ⋅ m = 49.015 mm
e := 60 mm
m
λ1 := =
0.395
m +e
m2
λ 2 := = 0.436
m +e
rezultă
6.15
α := (valoare aproximativă) SR EN1993-1-8
l eff.cp := ⋅ ⋅ m = 246.376
2 π mm tabel 6.6
α m
l eff.nc := ⋅ = 241.154 mm

l eff.1 :=

l eff.2 :=
l eff.nc = 241.154 mm SR EN1993-1-8
tabel 6.3
Rezistenţa plăcii de capăt la încovoiere rezultă din calculul valorii minime ale
tabel 6.3
⎛ f
2 yp
M
pl.1.Rd :=
0.25 ⋅ l ⋅
t
eff.1 p γ ⋅ = 5.667 × 106 Nmm
⎝ M0
(
4 ⋅ M
pl.1.Rd ) 5 SR EN1993-1-8
tabel 6.3
F T5.1.Rd := = 5.781 × 10
m N
⎛ f
2 yp 7
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 1.133 × 10 Nmm
⎝ γ M0 SR EN1993-1-8
tabel 6.3
( 0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
γ M2 SR EN1993-1-8
tabel 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T5.2.Rd := = 4.993 × 10 N
m+n
Σ ⋅ F t.Rd
F T5.3.Rd := = 4.363 × 105 N

Pentru placa de capăt la al cincelea rând de şuruburi, rezistenţa minimă este:
5

4. rezistenţa inimii grinzii la întindere SR EN1993-1-8
beff.t.wb := min( l eff.cp , l eff.nc ) = 241.154 mm par. 6.2.6.8

y.wb :=
f
yb
f y.wb
F t5.wb.Rd :=
beff.t.wb ⋅ t wb ⋅ = 4.534 × 105 N
γ M0
Pentru al cincelea rând de şuruburi rezultă:

5
F t5.Rd := (
N

II.5. Datorită faptului că rândurile 1 şi 2 de şuruburi sunt în partea extins ă a plăcii de

capăt şi lângă o rigidizare a stâlpului, acestea nu participă în grupările de şuruburi.
Grupările care se vor considera (în funcţie de geometria particular ă a îmbinării vor fi:
- R3+R4
R3+R4+R5
- R4+R5
SRpar.
EN1993-1-8
6.2.6.3
296/383
Gruparea rândurilor de şuruburi 3+4:
m := 22.9 mm
e := 100 mm
8
α :=
( ⋅ eff.t.wc
ω b ⋅ t wc
⋅ f y.wc ) SR EN1993-1-8
F t.wc.Rd := tab. 6.5
γ M0
p := 115 mm
l eff.cp3 :=
π ⋅m + p = 186.942 mm

l eff.cp4 :=
2 ⋅ p = 230 mm

l eff.nc3 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625e
) = 132.4 mm

l eff.nc4 :=
p = 115 mm

beff.t.wc := (
min l eff.cp3 +
l eff.cp4
, l eff.nc3 + l eff.nc4 ) = 247.4 mm

2
Avc :=
4743 mm

1
ω 1 := = 0.837 SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.3
1 + 1.3 ⋅
⎛ beff.t.wc ⋅t wc ⎞ 2
⎝ Avc
ω := ω 1 = 0.837

y.wc :=
f yc

⋅ f y.wc )
⋅t wc 5
F t34.wc.Rd := = 8.085 × 10 N
γ M0
2. rezistenta tălpii stâlpului la încovoiere:
emin := 60 mm
e := 100 mm
m := 22.9 mm
n := 1.25 ⋅ m = 28.625 mm
r c = 27 mm

distanţa între cele 2 rânduri de şuruburi este:
p := 115 mm
l eff.cp3 :=
π ⋅m + p = 186.942 mm

l eff.cp4 :=
2 ⋅ p = 230 mm SR EN1993-1-8
tab. 6.5
Σ l eff.cp :=
l eff.cp3 + = 416.942
l eff.cp4 mm
l eff.nc3 :=
0.5 ⋅p + α m ⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm

l eff.nc4 :=
p = 115 mm

Σ l eff.nc :=
l eff.nc3 + = 247.4
l eff.nc4 mm

Σ l eff.1 := mm

Σ l eff.2 :=
l eff.nc = 247.4 mm

m
λ 1 := = 0.186
m+e
m2 = 43.249 mm
m2
λ 2 := = 0.352
rezultă
8 (valoare aproximativă)
α :=
Mod 1 de cedare: plastificarea completă a tălpii: SR EN1993-1-8
tab. 6.3
⎛ 2
f yc ⎞
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 7.926 × 106 Nmm
⎝ γ M0 ⎠ SR EN1993-1-8
tab. 6.3
4 ⋅ M
F T34.1.Rd :=
(= 1.385 × 106
pl.1.Rd
m ) N

tab. 6.3
⎛ 2
f yc ⎞ 6
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 7.926 × 10 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
A s.b :=
A s

(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b )
F t.Rd := = 2.182 × 105 N
γ M2 SR EN1993-1-8
tab. 6.3
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F := = 7.925 × 10 N
T34.2.Rd m+n

5
F T34.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
= 8.726 × 10 N

5
F t34.cf.Rd := N

m := 39.212 mm
e := 60 mm
α := 6.5
n := 1.25 ⋅ m = 49.015 mm
l eff.cp3 :=
π ⋅ m + p = 238.188 mm

l eff.cp4 :=
2 ⋅p = 230 mm

Σ l eff.cp :=
l eff.cp3 + = 468.188
l eff.cp4 mm

l eff.nc3 :=
0.5 ⋅ p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅ e) = 196.454 mm

l eff.nc4 :=
p = 115 mm

Σ l eff.nc :=
l eff.nc3 +
l eff.nc4 = 311.454 mm
SR EN1993-1-8
Σ l eff.1 := (
min l eff.cp , l eff.nc = 311.454 ) mm tab. 6.6

Σ l eff.2 :=
l eff.nc =
311.454 mm
Mod 1 de cedare: plastificarea complet
ă a plăcii de capăt:
⎛ f
2 yp 6 SR EN1993-1-8
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
p ⋅ = 7.319 × 10 Nmm tab. 6.3
⎝ γ M0
( 4 ⋅M pl.1.Rd ) 5 SR EN1993-1-8
F T34.1.Rd := = 7.466 × 10 N tab. 6.3
m
⎛ f
2 yp 6
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 7.319 × 10 Nmm
⎝ γ M0
SR EN1993-1-8
( 0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
5 tab. 6.3
F t.Rd := γ M2 = 2.182 × 10
N
298/383
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
SR EN1993-1-8
F T34.2.Rd := = 6.507 × 10 N tab. 6.3
m+n
5
F T34.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 8.726 × 10 N

min F T34.1.Rd , F T34.2.Rd , F T34.3.Rd = 6.507 × 105
F t34.ep.Rd := N
( )

y.wb :=
f
yb SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.8
f y.wb
F t34.wb.Rd :=
beff.t.wb ⋅ t wb ⋅ = 5.855 × 105 N
γ M0
Pentru gruparea de şuruburi 3+4 rezultă:

5
F t34.Rd :=
min F t34.wc.Rd , F t34.cf.Rd , F t34.ep.Rd , F t34.wb.Rd = 5.855 × 10 N
( )
F t34.Rd < F t3.Rd + F t4.Rd (adevarat)

II.6. Gruparea rândurilor de şuruburi 3+4+5:
m := 22.9 mm SR EN1993-1-8
e := 100 mm par. 6.2.6.3
8
α :=
( ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd :=
γ M0
distanţa între 2 rânduri de şuruburi este:
p := 115 mm
l eff.cp3 :=
π ⋅m + p = 186.942 mm

l eff.cp4 :=
2 ⋅ p = 230 mm

l eff.cp5 :=
π ⋅m + p = 186.942 mm

Σ l eff.cp :=
l eff.cp3 + + l eff.cp5
l eff.cp4 = 603.885 mm

l eff.nc3 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm

l eff.nc4 :=
p = 115 mm

0.5 ⋅p + α m
l eff.nc5 := ⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm
Σ l eff.nc :=
l eff.nc3 + + l eff.nc5
l eff.nc4 = 379.8 mm

Σ l eff.1 := mm

Σ l eff.2 :=
l eff.nc =
379.8 mm

beff.t.wc := (
min l eff.cp3 +
l eff.cp4
+ l eff.cp5
, l eff.nc3
+ l eff.nc5 ) =
+ l eff.nc4 379.8 mm

2
Avc :=
4743 mm

1
ω 1 := = 0.706
2
b ⋅t
1+ ⋅⎛
1.3 eff.t.wc wc ⎞
Avc
⎝
SR EN1993-1-8
y.wc :=
f yc
par. 6.2.6.3
(ω ⋅beff.t.wc
⋅f y.wc )
⋅ t wc 6
F t345.wc.Rd := = 1.046 × 10 N
γ M0
emin := 60 mm
e := 100 mm
m := 22.9 mm
n := 1.25 ⋅ m = 28.625 mm
r c = 27 mm

p := 115 mm
l eff.cp3 :=
π ⋅m + p = 186.942 mm

l eff.cp4 :=
2 ⋅ p = 230 mm

π ⋅m + p = 186.942
l eff.cp5 := mm
Σ l eff.cp :=
l eff.cp4 = 603.885 mm

l eff.nc3 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm

l eff.nc4 :=
p = 115 mm

l eff.nc5 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm

Σ l eff.nc :=
l eff.nc3 + l eff.nc4 + l eff.nc5
= 379.8 mm SR EN1993-1-8
tab. 6.5
Σ l eff.1 := mm

Σ l eff.2 :=
l eff.nc =
379.8 mm
m
λ 1 := = 0.186
m+e
m2 = 43.249 mm

m2
λ 2 := = 0.352
m+e
rezultă
α :=
SR EN1993-1-8
⎛ 2
f yc ⎞
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 1.217 × 107 Nmm
γ SR EN1993-1-8
tab. 6.3
(4 ⋅⎝ M pl.1.Rd ) M0 ⎠
6
F T345.1.Rd := = 2.125 × 10 N
m
⎛ 2
f yc ⎞ 7
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 1.217 × 10 Nmm SR EN1993-1-8
⎝ γ M0 ⎠ tab. 6.3
A s.b :=
A s

(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) 5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
γ M2
F T345.2.Rd := 2 ⋅M
pl.2.Rd
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd
(
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii 1.2 ) = × 106 N SR EN1993-1-8
300/383
m+n tab. 6.3
6
F T345.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 1.309 × 10 N

Pentru talpa stâlpului la gruparea de şuruburi 3+4+5, rezistenţa minimă este:
6
min( F T345.1.Rd , F T345.2.Rd , F T345.3.Rd ) = 1 .2 × 10
F t345.cf.Rd := N

m := 39.212 mm
e := 60 mm
6.5
α :=
n := 1.25 ⋅ m = 49.015 mm
l eff.cp3 :=
π ⋅m + p = 238.188 mm

l eff.cp4 :=
2 ⋅ p = 230 mm

l eff.cp5 :=
π ⋅m + p = 238.188 mm

Σ l eff.cp :=
l eff.cp4 = 706.376 mm

l eff.nc3 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 196.454 mm

l eff.nc4 :=
p = 115 mm

SR EN1993-1-8
0.5 ⋅p + α m
l eff.nc5 := ⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 196.454 mm tab. 6.6
Σ l eff.nc :=
l eff.nc3 +
l eff.nc4 + l eff.nc5
= 507.908 mm

Σ l eff.1 := ( )

Σ l eff.2 :=
l eff.nc =
507.908 mm
SR EN1993-1-8
Mod 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de capăt: tab. 6.3
⎛ f
2 yp 7
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
p ⋅ = 1.194 × 10 Nmm SR EN1993-1-8
⎝ γ M0
tab. 6.3
(4 ⋅M pl.1.Rd ) 6
F T345.1.Rd := = 1.218 × 10 N
m
SR EN1993-1-8
Mod 2 de cedare: ruperea şurubului însoţită de plastificarea plăcii : tab. 6.3
⎛ f
2 yp
M
pl.2.Rd :=
0.25 ⋅ Σ ⋅ l ⋅ t
eff.2 p ⋅ = 1.194 × 107 Nmm
⎝ γ M0
(0.9 ⋅f ubt
⋅ A s.b )
5
F t.Rd := = 2.182 × 10 N
SR EN1993-1-8
γ M2
tab. 6.3
2 ⋅M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T345.2.Rd := = 9.978 × 10 N
m+n
6
F T345.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 1.309 × 10
N
Pentru placa de capăt la gruparea de şuruburi 3+4+5, rezistenţa minimă este:
5


y.wb :=
f
yb
SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.8
f y.wb
5
F t345.wb.Rd :=
beff.t.wb ⋅t wb ⋅ = 9.549 × 10 N
γ M0
Pentru gruparea de şuruburi 3+4+5 rezultă:

5
F t345.Rd := (
, F t345.wb.Rd = 9.549 × 10 ) N

F t345.Rd < F t3.Rd + F t4.Rd
+ F t5.Rd (adevărat) SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.3
II.7. Gruparea rândurilor de şuruburi 4+5:

1. rezisten a inimii stâlpului la întindere:
ţ m := 22.9 mm
e := 100 mm
8
α :=
( ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd :=
γ M0
l eff.cp4 :=
2 ⋅ p = 230 mm

l eff.cp5 :=
π ⋅m + p = 186.942 mm

Σ l eff.cp :=
l eff.cp4 + = 416.942
l eff.cp5 mm

l eff.nc4 :=
p = 115 mm
0.5 ⋅p + α m
l eff.nc5 := ⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm

Σ l eff.nc :=

Σ l eff.1 := mm

Σ l eff.2 :=
l eff.nc =
247.4 mm

2
Avc :=
4743 mm

1 SR EN1993-1-8
ω 1 := = 0.706 par. 6.2.6.3
2
1 + 1.3 ⋅⎝ Avc
ω := ω 1 = 0.706

y.wc :=
f yc

(ω b⋅ eff.t.wc
⋅ f y.wc )
⋅t wc 6
F t45.wc.Rd := = 1.046 × 10 N
γ M0
emin :=
60 mm

e := 100 mm
m := 22.9 mm
n := 1.25 ⋅ m = 28.625 mm
r c = 27 mm

p := 115 mm
l eff.cp5 :=
π ⋅m + p = 186.942 mm

l eff.cp4 :=
2 ⋅ p = 230 mm
SR EN1993-1-8
Σ l eff.cp :=
l eff.cp4 + = 416.942
l eff.cp5 mm tab. 6.5

l eff.nc5 :=
0.5 ⋅p + α m
⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 132.4 mm
l eff.nc4 :=
p = 115 mm

Σ l :=
l + l = 247.4 mm

Σ l eff.1 := mm

Σ l eff.2 :=
l eff.nc =
247.4 mm

m
λ 1 := = 0.186
m +e
m2 = 43.249 mm
m2
λ 2 := = 0.352
m+e
SR EN1993-1-8
rezultă tab. 6.3
α :=
⎛ 2
f yc ⎞ SR EN1993-1-8
pl.1.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
⋅ t
fc ⋅ = 7.926 × 106 Nmm tab. 6.3
⎝ γ M0 ⎠
( 4 ⋅M pl.1.Rd ) 6
F T45.1.Rd := = 1.385 × 10 N SR EN1993-1-8
m tab. 6.3
⎛ 2
f yc ⎞ 6
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
fc ⋅ = 7.926 × 10 Nmm
⎝ γ M0 ⎠
A s.b :=
A s

(
0.9 ⋅ f ubt
⋅ A s.b ) SR EN1993-1-8
F t.Rd := = 2.182 × 105 N tab. 6.3
γ M2
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T45.2.Rd := = 7.925 × 10 N
m+n
Mod 3 de cedare: ruperea uruburilor:
F T45.3.Rd := Σ ⋅ F t.Rd
ş
= 8.726 × 10
5
N

5

m := 39.212 mm
n := 1.25 ⋅ m = 49.015 mm
e := 60 mm
α := 6.5
l eff.cp5 :=
π ⋅m + p = 238.188 mm
SR EN1993-1-8
l eff.cp4 :=
2 ⋅ p = 230 mm tab. 6.6
Σ l eff.cp :=
l eff.cp5 + = 468.188
l eff.cp4 mm

l eff.nc5 :=
0.5 ⋅p + α m ⋅ − ( 2 ⋅ m + 0.625
⋅e) = 196.454 mm

l eff.nc4 :=
p = 115 mm

Σ l eff.nc :=
l eff.nc5 + = 311.454
l eff.nc4 mm

Σ l eff.1 := mm

Σ l eff.2 :=
l eff.nc = 311.454 mm SR EN1993-1-8
tab. 6.3
⎛ f
2 yp 6 SR EN1993-1-8
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.1
pl.1.Rd :=
⎝
⋅ t
p
M0 ⋅γ
= 7.319 × 10 Nmm tab. 6.3
303/383
SR EN1993-1-8
( 4 ⋅M pl.1.Rd ) 5
tab. 6.3
F T45.1.Rd := = 7.466 × 10 N
m
⎛ f
2 yp
pl.2.Rd :=
M 0.25 ⋅ Σ ⋅ l eff.2
⋅ t
p ⋅ = 7.319 × 106 Nmm
⎝ γ M0 SR EN1993-1-8
F t.Rd := (0.9 ⋅f ubt

⋅ A s.b
) = 2.182 × 10
5
N
tab. 6.3
γ M2
2 ⋅ M
pl.2.Rd (
+ n ⋅ Σ ⋅ F t.Rd ) 5
F T45.2.Rd := = 6.507 × 10 N
m+n
5
F T45.3.Rd :=
Σ ⋅ F t.Rd
= 8.726 × 10 N

5
F t45.ep.Rd := N

Pentru grupul de şuruburi 4+5: rezultă:

5
F t45.Rd := (
min F t45.wc.Rd , F t45.cf.Rd , F t45.ep.Rd = 6.507 × 10 )
N

SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.1
F t45.Rd < F t4.Rd + F t5.Rd (adevarat)

2
Avc :=
4743 mm

0.9 ⋅ f yc
⋅ Avc
5
V := = 8.749 × 10 N
wp.Rd 3 γ⋅ M0
pt. stâlp nerigidizat
Atunci când dispunem rigidizări în zona întinsă şi în zona comprimată avem majorarea
lui Vwp,Rd cu Vwp,add,Rd:
(4 ⋅ M
pl.fc.Rd )
M
V wp.add.Rd :=
d
s
dar
(2 ⋅M pl.fc.Rd
+ 2 ⋅M pl.st.Rd )
V wp.add.Rd ≤
d
s
Dimensiunile rigidizării:a 262x144x15, S355

st := 262

mm

b st := 144 mm

t
st :=
15 mm

d
s := h b − t
st = 345 mm

distanţa între axele mediane ale rigidizărilor
2
⋅ st
b st t
3 3
W st := = 5.4 × 10 mm
6
modulul plastic de rezistenţă al unei rigidizări faţă de axa proprie mediană.
M pl.st.Rd := ( f ycγ ⋅W st ) = 1.917 × 106 Nmm
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii SR EN1993-1-8
304/383
M0 par. 6.2.6.1
2
⋅ fc
bc t
4 3
W
fc := = 1.805 × 10 mm SR EN1993-1-8
6 par. 6.2.6.1
modulul plastic de rezistenţă al tălpii stâlpului faţă de axa proprie mediană.
( f yc ⋅W fc )
M
pl.fc.Rd := = 6.408 × 106 Nmm
γ M0
momentul plastic al tălpii stâlpului
(4 ⋅M pl.fc.Rd ) 4 SR EN1993-1-8
V wp.add.Rd1 := = 7.429 × 10 N
par. 5.3-tab.5.4
d
s
(2 ⋅M pl.fc.Rd
+ 2 ⋅ M pl.st.Rd ) 4
V wp.add.Rd2 := = 4.826 × 10 N
d
s
asadar
5
V wp.Rd.tot :=
= 9.232 × 10 N

1
β :=
stâlp marginal, configuraţie unilaterală a nodului SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.7
II.9. Rezistenţ a inimii şi t ălpii grinzii solicitate la compresiune
3
pl.b :=
W 101900

mm

z := hb − t
fb = 347.3 mm

f yb
8
M c.Rd :=
W pl.b γ = 2.395 × 10
⋅ Nmm
M0
M c.Rd
F c.fb.Rd := = 6.895 × 105 N
z
Distribuţia finală de eforturi în îmbinare este:
F t1.Rd = 3.25 × 105 N

5
F t2.Rd = 4.363 × 10 N se reduce la F t2.Rd := 3.6 ⋅ 10 N

5
F t3.Rd = 4.363 × 10 N se reduce la F t3.Rd := 0 N

5
F t4.Rd = 3.659 × 10 N se reduce la F t4.Rd := N

5
F t5.Rd = 4.363 × 10 N se reduce la F t5.Rd := N

5
F T.Rd :=
F t1.Rd + F t2.Rd
+ F t3.Rd
+ F t4.Rd
+ F t5.Rd
= 6.85 × 10 N

Trebuie verificate următorele condiţii:
Adevarat := 1
Fals :=
=1

=1


nu se ia în calcul datorită prezenţei rigidizărilor
h1 :=
488.65 mm

h2 :=
388.65 mm

h3 :=
288.65 mm

173.65
h4 := mm
h 58.65
5 :=
mm 305/383

8
pl.Rd :=
M ⋅ 1 + F t2.Rd
F t1.Rd h ⋅ 2 + F t3.Rd
h ⋅ 3
h + F t4.Rd ⋅ 4 + F t5.Rd h
h ⋅ 5= 2.987 × 10 Nmm

M
pl.Rd
M
pl.Rd := = 298.735 kNm
6
10

( E ⋅ z
E
2 )
S
j :=
1
µ ⋅Σ ⋅
k i
S
j.ini
µ :=
S
j
( E
E ⋅z )
2
j.ini :=
S
1
Σ ⋅ k
i
Având în vedere conformaţia îmbinării (cu placa de capăt şi şuruburi), conform
tabelului 6.10 se vor considera următoarele componente active pentru calculul
rigidităţii:
k1 - coeficient de rigiditate pentru panoul de inima al stâlpului supus la forfecare
keq - coeficient de rigiditate echivalent pentru rândurile de şuruburi întins
( 0.38 ⋅Avc )
k 1 :=
β ⋅ z
z eq
având
360.848
z eq := mm
deci,
(0.38 ⋅Avc )
k 1 := = 4.995 mm
β ⋅z eq
SR EN1993-1-8
(Σ ⋅k eff.r
⋅ hr ) par. 6.3.3.1(1)
k eq :=
z eq
k eff.r

se determină conform 6.3.3.1(4), 6.3.3.1(5)
1
k eff.r :=
Σ ⋅ 1
k i.r
şi
2
Σ ⋅ k eff.r
⋅hr
z eq :=
(Σk eff.r ⋅hr )
Pentru o îmbinare grindă-stâlp cu placă de capăt şi şuruburi, se vor considera
următorii coeficienţi de rigiditate:
k 3 inima stâlpului solicitată la întindere

k 4 talpa stâlpului solicitată la încovoiere

k 5 placa de capăt solicitată la încovoiere
k 10 şuruburi solicitate la întindere


hr1 :=
488.65 mm

înălţimea de la centrul de compresiune până la rândul de şuruburi
1
k eff.r1 :=
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
k 3.r1 k 4.r1 k 5.r1 k 10.r1
( ⎝ ⋅beff.t.wc
0.7 ⎝ ⋅t wc ⎠ ) ⎝ ⎝
k 3.r1 :=
d c
beff.t.wc :=
143.885 mm

(calcul conform cu rezistenţa inimii stâlpului la întindere)
(0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r1 := = 5.327 mm
d c
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r1 :=
3
m SR EN1993-1-8
m := 22.9 mm tab. 6.11
l eff :=
143.885 mm

(calcul conform cu rezistenţa tălpii stâlpului la încovoiere)
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r1 := = 73.963 mm
3
m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r1 :=
3
m
m := 37.08 mm
l eff :=
146.661 mm

(calcul conform cu rezistenţa plăcii de capăt la încovoiere)
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
= 20.712
p
k 5.r1 :=
3
m
⎛ A s ⎞
k 10.r1 :=
1.6 ⋅
Lb
⎝ ⎠
Lbeste lungimea de elongaţie a şurubului care poate fi luată egală cu grosimea de
strângere, plus jumătate din suma înălţimii capului şurubului şi înălţimea piuliţei.
Lb := p + t
t fc + 0.5 ⋅ ( 13 + 16) = 53.5 mm
2
A s = 303 mm

⎛ A s ⎞
k 10.r1 :=
1.6 ⋅ = 9.062 mm
⎝ Lb ⎠
1
k eff.r1 := = 2.779 mm
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r1 ⎝ k 4.r1 ⎠ ⎝ k 5.r1 ⎝ k 10.r1

Pentru rândul 2 de uruburi:
hr2 := ş388.65 mm

1
k eff.r2 :=
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r2 ⎝ k 4.r2 ⎠ ⎝ k 5.r2 ⎝ k 10.r2

(0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r2 :=
d c
beff.t.wc :=
143.885 mm
(0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r2 := = 5.327 mm
d c
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc SR EN1993-1-8
k 4.r2 := tab. 6.11
3
m
m := 22.9 mm
l eff :=
143.885 mm

(calcul conform cu rezisten a t lpii stâlpului la încovoiere)
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
ţ3 ă
fc
k 4.r2 := = 73.963 mm
3
m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r2 :=
3
m
m := 39.212 mm
l eff :=
241.152 mm

3
0.9 ⋅ l ⋅ t
k 5.r2 := eff p = 28.798 mm

3
m
⎛ A s ⎞
k 10.r2 := 1.6 ⋅
⎝ Lb ⎠
Lb := p + t
t fc + 0.5 ⋅ ( 13 + 16) = 53.5 mm

2
A s = 303 mm

⎛ A s ⎞
k 10.r2 :=
1.6 ⋅ = 9.062 mm
⎝ Lb ⎠
k eff.r2 := 1 = 2.887 mm
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r2 ⎝ k 4.r2 ⎠ ⎝ k 5.r2 ⎝ k 10.r2

hr3 :=
288.65 mm

k eff.r3 :=
1

⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r3 ⎝ k 4.r3 ⎠ ⎝ k 5.r3 ⎝ k 10.r3

k
3.r3 := (0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)

d c
beff.t.wc :=
143.885 mm

(calcul conform cu rezistenţa inimii stâlpului la întindere) SR EN1993-1-8
tab. 6.11
(0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r3 := = 5.327 mm
d c
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r3 := 3
m
m := 22.9 mm
l eff :=
143.885 mm

3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r3 := = 73.963 mm
3
m
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r3 :=
3
m
m := 39.212 mm
l eff :=
241.152 mm

3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r3 := = 28.798 mm
3
m
⎛ A s ⎞
k 10.r3 := 1.6 ⋅
Lb
⎝ ⎠
Lb := p fc + 0.5 ⋅ ( 13 + 16)
t +
t = 53.5 mm

A s = 303 mm2

⎛ s ⎞
A
k 10.r3 :=
1.6 ⋅ = 9.062 mm
Lb
⎝ ⎠
1
k eff.r3 := = 2.887 mm
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r3 ⎝ k 4.r3 ⎠ ⎝ k 5.r3 ⎝ k 10.r3

hr4 :=
173.65 mm

1
k eff.r4 :=
⎛ 1 ⎞ + ⎛ 1 ⎞

+ ⎛ 1 ⎞

+ ⎛ 1 ⎞
⎝ k 3.r4 ⎝ k 4.r4 ⎠ ⎝ k 5.r4 ⎝ k 10.r4

(0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r4 :=
d c
beff.t.wc :=
143.885 mm

(0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)

k 3.r4 := d c = 5.327 mm
SR EN1993-1-8
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r4 :=
3
m
m := 22.9 mm
l eff :=
143.885 mm

3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r4 := = 73.963 mm
3
m
m := 39.212 mm
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r4 :=
3
m
l eff :=
231.848 mm

3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r4 :=
3 = 27.687 mm
m
⎛ A s ⎞
k 10.r4 := 1.6 ⋅
Lb
⎝ ⎠
Lb := p fc + 0.5 ⋅ ( 13 + 16)
t +
t = 53.5 mm

2
A s = 303 mm

⎛ s ⎞
A
k 10.r4 :=
1.6 ⋅ = 9.062 mm
Lb
⎝ ⎠
1
:= 2.876 mm
1 ⎞ =
k eff.r4
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
⎝ k 3.r4 ⎝ k 4.r4 ⎠ ⎝ k 5.r4 ⎝ k 10.r4
hr5 :=
58.5 mm

1
k eff.r5 :=
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r5 ⎝ k 4.r5 ⎠ ⎝ k 5.r5 ⎝ k 10.r5

k 3.r5 := (0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
d c
beff.t.wc :=
143.885 mm

(0.7 ⋅beff.t.wc
⋅ t wc)
k 3.r5 := = 5.327 mm
d c
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc SR EN1993-1-8
k 4.r5 := tab. 6.11
3
m
m :=:=22.9
l eff 143.885 mm
mm
310/383

3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
fc
k 4.r5 := = 73.963 mm
3
m
m := 39.212 mm
3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r5 :=
m3
l eff :=
241.152 mm

3
0.9 ⋅ l eff
⋅ t
p
k 5.r5 := = 28.798 mm
3
m
⎛ A s ⎞
k 10.r5 := 1.6 ⋅
Lb
⎝ ⎠
Lb := p fc + 0.5 ⋅ ( 13 + 16)
t +
t = 53.5 mm

2
A s = 303 mm

⎛ A s
k 10.r5 :=
1.6 ⋅ = 9.062 mm
Lb
⎝
1
k eff.r5 := = 2.887 mm
⎛ 1 ⎞ + ⎛
1 ⎞
+ ⎛
1 ⎞

+ ⎛
1 ⎞
⎝ k 3.r5 ⎝ k 4.r5 ⎠ ⎝ k 5.r5 ⎝ k 10.r5

2
k eff.r1 ⋅hr1 + k eff.r2 ⋅hr22 + k eff.r3 ⋅hr32 + k eff.r4 ⋅ hr42 + k eff.r5 ⋅hr52
z eq := = 360.848 mm
k ⋅ h + k ⋅h + k ⋅ h + k ⋅h + k ⋅
h
eff.r1 r1 eff.r2 r2 eff.r3 r3 eff.r4 r4 eff.r5 r5
( (
k eff.r1 ⋅ hr1 + k eff.r2 ⋅ hr2 + k eff.r3 ⋅hr3 + k eff.r4 h
⋅ r4 + k eff.r5 h
⋅ r5 ) )
k eq := = 11.034 mm
z eq
N
E := 21000
2
mm
1
µ :=
2
E ⋅ z eq Nmm
10
S
j.ini := = 9.402 × 10
µ ⋅ ⎡⎛ ⎞ + ⎛ ⎞⎤
1 1 rad
⎣⎝ k 1 ⎠ ⎝ k eq ⎦
j.Rd :=
M pl.Rd =
M 298.735

kNm

10 Nmm
j.ini = 9.402 × 10
S
rad
S
j.ini
S :=
µ
unde
2.7
M
µ := ⎛ ⋅ j.Ed ⎞
1.5
⎝ M j.Rd ⎠
j.Ed :=
M 20

kNm

Avem
2.7
⎛ j.Ed ⎞
M
µ := 1.5 ⋅ = 1.011
M
⎝ j.Rd
iar
S
j.ini Nmm
10
S := = 9.295 × 10
µ rad
Rezulta următoarea curbă M-Φ:

Curba moment-rotire
400000000
350000000
]
m300000000
m
N
[
r
o 250000000
t
e
i
o Nod rigid
v 200000000
o Nod Semirigid
c
n
i Curba moment-rotire
t 150000000
n
e
m100000000
o
M
50000000
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02
Rotirea [rad]
Figura 6. 41: Curba caracteristică moment-rotire a nodului
6.4.5 Îmbinare sudat ă grind ă-stâlp
Stâlp: HEA500 S235

Grinda: IPE400 S235
Tipul îmbinării: sudată
Figura 6. 42: Îmbinare sudată direct pe stâlp
STÂLP HEA500, S235 - valori nominale

Inălţimea secţiunii: hc := 490 mm
Grosimea tălpii: fc := 23
t mm
Raza de racord: r c := 27 mm
2
Aria secţiunii: A c := 19750 mm
4
Moment de iner ţie: yc := 869700000
I mm
Distanţa între razele de racord: hwc := 390 mm
N
Limita de curgere a oţelului: yc := 235
2
mm
N
Rezistenţa ultimă a oţelului: uc := 360
2
mm
3
µ c := 1970 ⋅ 10 mm

Inălţimea secţiunii: hb := 400 mm
Lăţimea secţiunii: b := 180 mm
b
Grosimea inimii: t wb := 8.6
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii mm 313/383
Raza de racord: r b := 21 mm

2
Aria secţiunii: A b := 8450 mm
4
Moment de iner ţie: yb := 231300000
I mm
Distanţa între razele de racord: hwb := 331 mm
Limita de curgere a oţelului: yb := 235 N

2
mm
N
Rezistenţa ultimă a oţelului: ub := 360
2
mm
3
µ b := 654 ⋅ 10 mm
γ M0 := 1.0
γ M2 := 1.25
γ M1 := 1.1
Modulul de elasticitate al oţelului:
N
E := 210000
2
mm
II. CALCULUL MOMENTULUI CAPABIL (f ăr ă rigidizări)

Pentru calculul momentului capabil se consider ă următoarele componente:
- Inima stâlpului solicitată la forfecare
- nima stâlpului solicitată la compresiune
- nima stâlpului solicitată la întindere
- Talpa stâlpului solicitată la încovoiere
- Talpa şi inima grinzii solicitate la compresiune
II.1 Rezistenţ a inimii stâlpului solicitat ă la forfecare - se ignor ă datorit ă

configuraţ iei bilaterale a nodului:
2
Avc := 7472 mm
(0.9 f
⋅ yc ⋅Avc ) 5
V wp.Rd := = 9.124 × 10 N
⋅ M0
3 γ
II.2.Rezistenţ a inimii stâlpului solicitat ă la compresiune SR EN1993-1-8

(ω k
⋅ wc ⋅ beff.c.wc
⋅ f yc )
⋅ t wc (ω k
⋅ wc ⋅ ρ ⋅ beff.c.wc
⋅f yc )
⋅ t wc par. 6.2.6.1
F := dar F ≤
c.wc.Rd γ M0 c.wc.Rd γ M1
Se alege a fb := 8 mm

SR EN1993-1-8
Laţimea efectivă a inimii stâlpului este: par. 6.2.6.2
beff.c.wc := t fc + r c) = 286.127 mm
fb + 2 ⋅ 2 ⋅ a fb + 5 ⋅ ( t
Factorul de reducere ω (din tabelul 6.3) este: ω := 1
Dacă β := 0 atunci factorul de reducere ω := 1.
Factorul β se considera 0, datorită configuraţiei bilaterale a nodului şi datorită faptului
că nodul se consider ă acţionat de câte un moment încovoietor pe fiecare parte, ambele
de aceaşi valoare şi acelaşi semn. (conform SR EN1993-1-8, par.5.3-tab.5.4)
Factorul de reducere ρ este determinat în funcţie de λp (zvelteţea plăcii):
(beff.c.wc ⋅d wc
⋅ f yc )
λ p := 0.932 ⋅
2
E ⋅ t wc
d wc :=
hc − 2 ⋅ t (
fc + r c ) = 390 mm
(beff.c.wc ⋅d wc
⋅ f yc )

λ p := 0.932 ⋅ = 0.868
E ⋅ t wc2
Daca λ p ≤ 0.72 atunci ρ := 1
(λ p − 0.2)
Daca λ p > 0.72 atunci ρ := = 0.887
2
λ p
kwc este un factor de reducere, precizat in EN1993-1-8, cap.6.2.6.2(2).
k wc := 1
(ω k
⋅ wc ⋅ beff.c.wc
⋅f yc )
⋅ t wc 5
F c.wc.Rd1 := = 8.069 × 10 N
γ M0
F c.wc.Rd2 := (ω k
⋅ w c⋅ ρ ⋅ beff.c.wc
⋅t w c⋅ f yc ) = 6.504 × 10
5
N
γ M1
F c.wc.Rd := (
min F c.wc.Rd1 , F c.wc.Rd2
) = 6.504 × 105 N
II.3. Rezistenţ a inimii stâlpului solicitat ă la întindere

(ω b
⋅ beff.t.wc
⋅ f yc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd :=
γ M0
beff.t.wc :=
t
fb + 2 ⋅ 2 ⋅ a fb + 5 ⋅ ( t fc + r c) = 286.127 mm
SR EN1993-1-8
par. 6.2.6.3
Pentru β := 0 factorul de reducere ω := 1
beff.t.wc = 286.127 mm
beff.c.wc :=
2
Avc := 7472 mm
(ω b
⋅ eff.t.wc
⋅ f yc )
⋅ t wc
F t.wc.Rd := = 8.069 × 105 N
γ M0
II.4. Rezistenţ a t ălpii stâlpului nerigidizat ă solicitat ă la încovoiere

f yc
F
fc.Rd :=
b
b ⋅ t
eff.b.fc fb γ⋅
M0
beff.b.fc := t wc + 2 s ⋅ k ⋅ t fc
⋅ + 7 k
⎛ t fc ⎞ ⎛ f yc SR EN1993-1-8

k := ⋅ = 1.704 dar k ≤ 1 par. 6.2.6.4.3
⎝ t fb ⎠ ⎝ f yb
k := 1
s := r c = 27 mm
beff.b.fc :=
t wc + 2 s
⋅ + 7 k
⋅ ⋅ t
fc = 227 mm
f yc
5
F
fc.Rd :=
b ⋅ ⋅
eff.b.fc fb γ
t = 7.202 × 10 N
M0
II.5. Talpa i inima grinzii solicitate la compresiune

ş 315/383
M c.Rd
F c.fb.Rd :=
hb − t
fb
M.c.Rd este momentul încovoietor capabil al grinzii
f yb
M c.Rd :=
W
W ⋅
pl.b γ
M0
W
pl.b := 1307000 mm
f yb
M c.Rd :=
W ⋅
pl.b γ = 3.071 × 108 Nmm
M0
M c.Rd
F c.fb.Rd := = 7.947
× 105 N
hb − t
fb
II.6. Momentul capabil al îmbinării:

M Rd := Rd ⋅
F
F
z := hb − t fb = 386.5 mm
Rd :=
F (
min F c.wc.Rd , F t.wc.Rd , F , F c.fb.Rd
fc.Rd ) = 6.504 × 105 N
8
Rd :=
M F ⋅ = 2.514
Rd z × 10 Nmm
III. Dimensionarea cordoanelor de sudur ă

III.1. Dimensionarea cordonului de sudur ă între talpa grinzii şi stâlp:
- grosimea cordonului de sudur ă se va nota cu: ab
a) Prin metoda direcţională:
Se vor nota: σ perpendicular := σσ 1 şi σ paralel := σσ 2 tensiuni normale
τ perpendicular := ττ 1 şi τ paralel := ττ 2 tensiuni tangenţiale
1
2 f u f u
2 2 2
σ1 + 3⋅ τ 1 + τ 2 ≤ si σ1 ≤
⋅ M2
β w γ γ M2
N SR EN1993-1-8
u := 360 par. 4.5.3.2
2
mm
β w este un factor de corelare, care pentru S23
β w := 0.8
F f yb ⋅ bb
fb := fb = 5.71 × 105 N
⋅ t
F
fb
τ 1 :=
⋅ fb ⋅ 2 b
2 a (
⋅ beff )
τ 2 := 0
σ 1 := ττ 1 rezultă
1
2
⎡ ⎡ F
fb ⎤⎤
2
f u
4 ⋅⎢ ⎥ ≤
⋅ ⋅ 2 b
2 a ⋅ ⋅ Mw
β w γ
(prin înlocuire (
⎣ ⎣ în fb4.5.3.2eff din
⎦ ⎦SR )
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-iiEN1993-1-8) şi 316/383
( F fb ⋅ ⋅γ M2)
2 ⋅ β w
a fb :=
(2 b⋅beff ) f
⋅u
γ M2 := 1.25
beff :=
t wb + 2 r ⋅ fb = 145.1 mm
⋅ b + 7 t
l := 2 b ( ⋅ b = 309.4 mm
⋅ b − t wb + 2 r )
a fb1 :=
( F fb ⋅ ⋅ γ M2)
2 ⋅β w
= 7.73 deci a fb := 8 mm
(2 b⋅ eff ) f
⋅u
cu considerarea unui cordon de sudur ă ls.min=beff .
b) Alternativ se poate folosi metoda simplificată:

f u
F wRd := f w.d ⋅a fb2
f unde f w.d := = 207.846
⋅ M2
3 β w γ
SR EN1993-1-8
F
fb par. 4.5.3.3
F wRd := = 5.71
× 105 N
γ M0 ⋅ 1
⋅ w
fb β
F ⋅ γ M2
a fb2 := = 8.88
⎛ f u ⎞
⋅⋅
γ M0 l
⎝ 3
a fb2
= 1.149 deci a fb2 := 1.149 a
⋅ fb1 = 8.882 mm
a fb1
rezultă a fb2 := 9 mm
III.2. Dimensionarea cordonului de sudur ă între inima grinzii şi stâlp:

- se calculează mai întâi aria de forfecare a por ţiunii sudate, 2
Av :=
Ab − 2 b ⋅ b) = 4.273 × 103 mm
⋅ b ⋅ t fb + t fb ⋅ ( t wb + 2 r
⎛ f yb
V :=
A ⋅ ⎝ 3 ⎠ = 5.798 × 105 N
pl.Rd v γ M0
σ 1 := 0
V
pl.Rd
τ 2 :=
⋅awb
2 a ⋅hwb
τ := 0
1
f u
τ 2⋅ 3 ≤
⋅ Mw
β w γ
( ⋅ pl.Rd
3 V ⋅β w
⋅ γ M2 )
Astfel awb := = 4.214
⋅ wb
2 h ⋅ f u
awb := 5 mm
IV. Rigiditatea la rotire

( E ⋅z 2)
S
j :=
1
µ ⋅Σ ⋅
k i
( E ⋅z 2)
S
j.ini :=
1
Σ ⋅ k i
Pentru acest tip de îmbinare se vor folosi coeficien ţii k1, k2, k3 din tabelul 6.11, al SR
EN1993-1-8 pentru următoarele componente:
- panoul stâlpului la forfecare
- inima stâlpului la compresiune
- inima stâlpului la întindere
1. Panoul inimii stâlpului solicitat la forfecare - coeficientul de rigiditate k1:

- pentru panoul de inimă nerigidizat
(0.38 A
⋅ vc )

k :=
1 β⋅
z
z este braţul de pârghie, determinat conform figurii 6.15 din SR EN1993-1-8.
⎛ t fb
z := hb − 2 ⋅ = 386.5 mm
⎝ 2
β este parametrul de transformare conform tabelului 5.4 din EN1993-1-8
β := 0 pentru nod cu configuraţie bilaterală şi momente egale
2
Avc := 7472 mm
(0.38 A
⋅ vc )
rezultă k 1 := ∞
k 1 :=
β ⋅ z
2. Inima stâlpului solicitată la compresiune - coeficientul de rigiditate k2:

- pentru panoul de inimă nerigidizat:
(0.7 b⋅ eff.c.wc
⋅ t wc) SR EN1993-1-8
k 2 := par. 6.2.6.2
d c
beff.c.wc := fb + 2 ⋅ 2 ⋅ a fb
t + 5 ⋅ ( t fc + r c) = 286.127 mm
d c := 390 mm
(0.7 b⋅ eff.c.wc
⋅t wc)
k 2 := = 6.163 mm
d c
3. Inima stâlpului solicitată la întindere - coeficientul de rigiditate k3:

- pentru panoul de inimă nerigidizat:
beff.t.wc :=
t fc + r c) = 286.127 mm
fb + 2 ⋅ 2 ⋅ a fb + 5 ⋅ ( t
(0.7 b⋅ eff.t.wc
⋅t wc)
k 3 := = 6.163
d c
µ := 1
( E ⋅z 2) Nmm
S
j.ini :=
1 rad
µ ⋅Σ ⋅
k
i
( E ⋅z 2) Nmm

S
j.ini := = 9.666 × 1010
µ ⋅ ⎡⎛ ⎞ + ⎛ ⎞⎤
1 1 rad
⎣⎝ k 2 ⎠ ⎝ k 3 ⎠⎦
Curba moment-rotire caracteristică îmbinării:
300000000 Curba moment-rotire
250000000
]
m
m
[ 200000000
N
r Nod rigid
o
t
e
i Nod Semirigid
o
v 150000000
o Curba moment-rotire
c
n
i
t
e 100000000
n
m
o
M
50000000
0
0 0.002 0.004 0.006 0.008 0.01 0.012 0.014 0.016
Rotirea [rad]
Figura 6. 43: Curba caracteristică moment-rotire pentru îmbinarea sudată
Obs. Se observă faptul că pentru o îmbinare sudată rigiditatea iniţială apropie
comportarea îmbinării de una rigidă.
V. Măsuri de îmbunătăţire a caracteristicilor nodului

Dacă se dispun rigidizări orizontale pe panoul de inimă al stâlpului, în dreptul
tălpilor grinzii, ca în figura de mai jos:
Figura 6. 44: Rigidizarea la întindere şi compresiune a panoului de inimă al stâlpului
Atunci momentul capabil al îmbinării va fi calculat după cum urmează:

M Rd :=
F ⋅
Rd z
fb = 386.5 mm
z := hb − t
Rd :=
F (
fc.Rd , F c.fb.Rd
min F ) = 7.202 × 105 N
În acest caz componenta "inima stâlpului la întindere" nu se consider ă datorită SR EN1993-1-8
prezenţei rigidizărilor. tab.6.11
Rd :=
M F ⋅ = 2.783
Rd z × 108 Nmm
Rigiditatea în acest caz devine teoretic infinită.
VI. Dimensionarea sectiunii reduse a grinzii (RBS)

In cazul îmbinărilor sudate, prin anumite măsuri constructive (rigidizarea panoului de
inimă la forfecare, întindere, compresiune) caracteristicile nodului pot fi îmbun ătăţite.
Limita superioar ă a rezistenţei este dictată însă de capacitatea grinzii. Există situaţii (în
special
raport cuîngrinda:
proiectarea seismică în care trebuie asigurată o suprarezistenţă a îmbinării în
- realizarea vutării secţiunii în zona de îmbinare
- adoptarea soluţiei de slăbire a secţiunii grinzii în proximitatea îmbinării (prin
"dog-bone") cum se poate vedea în figura de mai jos:
Figura 6. 45: Reducerea secţiunii grinzii
Figura 6. 46: Tipologie de nod grindă-stâlp cu secţiune redusă a grinzii.
Procedura a fost aplicată conform EN1998 - 3, Anexa B, Paragraful B.5.3.4, dup ă

următorii paşi:
Figura 6. 47: Procedura EN1998 - 3, Anexa B utilizată pentru grinzi cu secţiune redusă.
1. Alegerea următoarelor dimensiuni:

⋅b
a := 0.6 b
⋅ d b
b := 0.75 d valori medii
b f :=
bb

d b := hb
a := 0.6 b⋅ f = 108
se va lua a
b := ⋅ b =
:= 110 mm
0.75 d 300 mm
b
s := a + = 260 mm
2
3. Calculul lăţimii reduse a tălpii grinzii:
g := 0.22 b⋅ f = 39.6 mm se va lua g := 40 mm
g ≤ 0.25 b⋅ f
4. Calculul modulului de rezistenţă în zona redusă:
RBS :=
Z ⋅ ⋅t fb ⋅ (d b − t fb )
Z b − 2 g
Z
3
Z b := 1307000 mm este modulul de rezistenţă plastic al grinzii
RBS :=
Z Z b ⋅ ⋅t fb ⋅ (d b − t fb ) = 8.896 × 105 mm
− 2 g
pl.Rd.RBS :=
M RBS ⋅ f yb
Z = 2.091 × 108 Nmm
5. Calculul for ţei tăietoare plastice rezultate din realizarea a 2 articulaţii plastice pe

aceeaşi grindă (în secţiunile reduse):
⎛ M pl.Rd.RBS (w⋅L prim)
V := 2 ⋅ +
pl.RBS ⎝ L prim 2
L prim este distanţa între cele 2 articulaţii plastice ale grinzii
4
⋅ = 1.148 × 10 mm
L prim := 12000 − 2 s
w este încărcarea gravitaţională uniformă care acţionează pe grindă, în
situaţia de proiectare seismică.
N
w := 25
mm
⎛ M
pl.Rd.RBS (w⋅L prim)
pl.RBS :=
V 2⋅ + = 1.799 × 105 N
⎝ L prim 2
6. pl.Rd.b :=
M ⋅ yb
Z b f = 3.071
× 108 Nmm
8
7. M cf.Ed := pl.Rd.RBS +
M V ⋅ s = 2.558 × 10 Nmm
pl.RBS
M cf.Ed
= 0.833 în mod ideal se vor accepta valori între 0.85-1
M
pl.Rd.b
8. Calculul razei de decupare a tălpii grinzii
(b2 + 4 g
⋅ 2)
r := = 301.25 mm
⋅
8 g
Relaţia de verificare:
M
cf.Ed = 0.919 (verifică condiţia <1)
M Rd
Prin verificarea relaţiei de mai sus este asigurată formarea articulaţiei plastice în zona
de secţiune redusă.
Verificarea elementelor de îmbinare (suduri, diferite componente) se face conform
exemplului anterior.
6.4.6 Îmbinare de continuitate a unei grinzi, cu eclise şi şuruburi supusă la moment

încovoietor şi forfecare
I. Date iniţiale îmbinare:

Grinda: IPE240 S235
Tipul îmbinării: de continuitate, cu şuruburi şi eclise pe inimă şi pe tălpi
Plăci pe tălpi: 510x120x12, S235
Şuruburi : M20, grupa10.9
ă ă
Pl ci pe inim : 400x180x8, S235
Şuruburi : M16, grupa10.9
Figura 6. 48: Îmbinare de continuitate a grinzii cu eclise pe tălpi şi inimă.
Dispunerea şuruburilor pe inimă şi t ălpi a fost f ăcută astfel încât să se maximizeze aria
netă a profilului.

Înălţimea secţiunii: 24
hb := mm

Grosimea inimii: 6.2
t wb := mm
Grosimea tălpii: fb :=
t 9.8 mm
Raza de racord: 15
r b := mm
2
A b := mm
4
Moment de iner ţie: yb :=
I 38920000 mm
Înălţimea liber ă a inimii: 190.4
d b := mm
3
Modulul de rezisten :
ţă W 324300
y := mm
3
Modulul de rezistenţă plastic: W y.pl := 366600 mm
N
yb :=
2
mm
N
Rezistenţa ultimă a oţelului: ub :=
36
2
mm
DETALII DE DIMENSIUNI PENTRU ÎMBINARE

a := 80 mm distanţa între rândurile de şuruburi de pe tălpi
distan a pân la cap tul eclisei de pe talp
distanţţa întreă coloanele ă de şuruburi de peăinimă
a1 := 45 mm
e := 80 mm
distanţa de la o coloană interioară de şuruburi până la capătul

profilului
e1 := 45 mm distanţa până la capătul eclisei de pe inimă, pe orizontală
e2 := 40 mm distanţa până la capătul eclisei de pe inimă, pe verticală
e3 := 50 mm distanţa între rândurile de şuruburi de pe inimă
12
d 1 := mm grosimea ecliselor de pe tălpi
8
d 2 := mm grosimea ecliselor de pe inimă
b1 := 120 mm lăţimea ecliselor de pe tălpi
180
h2 := mm lăţimea ecliselor de pe inimă
ŞURUBURI TALPĂ - M20, gr.10.9 ( şuruburile sunt cu tijă nefiletată în secţiunea de

forfecare)
Numărul total de şuruburi: n f :=
6 ⋅ 4 = 24 buc
2
A sf := mm
Diametrul tijei: 20
f :=
d mm

d 0f := mm
Numărul de rânduri: 3
n f :=
N
ybt :=
2
mm
N
1000
2
mm
Notă: Grosimea ecliselor a fost aleasă astfel încât să fie mai mare decât cea
a tălpii/inimii grinzii.
ŞURUBURI INIMĂ - M16, gr.10.9 (şuruburile sunt cu tijă nefiletată în secţiunea de

forfecare)
Numărul total de şuruburi: nw := 6 ⋅ 2 = 12 buc
2
Aria brută a şurubului: A sw := 201 mm
Diametrul tijei: 16
d w := mm
d 0w := mm
Numărul de rânduri: 3
nw :=
Numărul de coloane: 2
mw :=

ybt := N
2
mm
N
1000
2
mm

1.0
γ M0 :=
γ M2 :=
1.25

EFORTURI DE CALCUL
50
M Sd := kNm
190
V Sd := kN
II. VERIFICAREA ÎMBINĂRII

Distribuţia eforturilor în îmbinare se va considera după cum urmează:
- eforturile de întindere şi compresiune datorate momentului încovoietor se transmit în
întregime îmbinărilor de pe tălpi;
- efortul de forfecare se transmite integral îmbinării de pe inimă. Eforturile de întindere şi
respectiv compresiune din tălpi se consider ă a fi egale şi calculează pe baza
momentului M :
Sd M 10 3
Sd ⋅
f.Sd := h − t =
N 217.202 kN
( b fb )
II.1. Verificarea ecliselor de pe t ălpi:
Aria netă în secţiunea cu şuruburi este:
22 mm
d 0f =
2
A fp.net := = 912 mm
⋅ 1 − 2 ⋅d 1 ⋅ d 0f
d 1 b
Rezistenţa la întindere a plăcii în aria netă este:
0.9 ⋅ A ⋅ f
N t1.Rd :=
( fp.net
γ )
ub = 2.364 × 105 N
M2
3 2
A fp := ⋅ 1 = 1.44
d 1 b × 10 mm
f yb
5
N t2.Rd :=
A fp ⋅ = 3.384 × 10 N
γ M0
5
N t.Rd := (
min N t1.Rd , N t2.Rd )
= 2.364 × 10 N
f.Sd
N t.Rd > N (relaţie satisf ăcută)
II.2. Verificarea ecliselor de pe inim ă:

2
Awp := ⋅ 2 = 2.88
2d 2 h × 103 mm
2
Awp.net := (
2 ⋅ d 2 ⋅ h2 − nw ⋅ d 0w
) = 2.016 × 103 mm
Condiţia necesar ă:
⎛ f yb ⎞
Awp.net > ⋅ Awp adică 2.016 ⋅103 > 1.88 ⋅ 103 N (relaţie satisf ăcută)
⎝ f ub ⎠
Verificarea:
( Awp f
⋅ yb ) 5
V wp.pl.Rd := 3.908 × 10 N
γ M0 ⋅ 3 =

V wp.pl.Rd > V Sd (relaţie satisf ăcută)
II.3. Verificarea îmbinării cu şuruburi de pe t ălpi:

Îmbinarea cu şuruburi de pe tălpi se verifică la:
- forfecare în tija şurubului (i)
- presiune pe gaur ă (ii)
(i) Pentru grupa de şuruburi 10.9, for ţa capabilă la forfecare în tija şurubului se
determină cu relaţia:
:= ⋅ ⋅ (0.6 ⋅ f ubt
F v.Rd 2 n f
⋅A sf
)= 9.043 10 N ×
5
325/383
SR EN1993-1-8
γ M2
tab.3.4
f.Sd (relaţie satisf ăcută)

F v.Rd > N
(ii) For ţa capabilă la presiune pe gaur ă. Datorită grosimii inferioare, presiunea pe gaur ă
se calculează numai pentru talpa grinzii:
(k 1 a⋅ b ⋅f ub ⋅d ⋅t )
F b.Rd :=
γ M2 SR EN1993-1-8
tab.3.4
unde ⎡ ⎛ f ubt ⎤
ab := α
min α d , , 1.0
⎣ ⎝ f ub ⎦
Pentru şuruburile de margine:
a1
α d1 := = 0.682
3 ⋅ d 0f
k 11 :=
⎡ ⎛ 30 − 1.7
min 2.8 ⋅
⎤
, 2.5 = 2.118 SR EN1993-1-8
tab.3.4
d 0f
⎣ ⎝ ⎦
⎡ ⎛ ⎞ ⎤
f
ab1 := min α d1 , ubt , 1.0 = 0.682 SR EN1993-1-8
⎣ ⎝ f ub ⎠ ⎦ tab.3.4
Pentru şuruburile interioare:
α d2 := ⎛
a 1
− = 0.962
⎝ 3 ⋅d 0f 4
k 12 :=
⎡ ⎛ 60 − 1.7
min 1.4 ⋅
⎤
, 2.5 = 2.118
⎣ ⎝ d 0f ⎦ SR EN1993-1-8
tab.3.4
⎡ ⎛ f ubt ⎞ ⎤
ab2 := min α d1 , , 1.0 = 0.682
f ub
⎣ ⎡ k 11⎝ a(
⋅ b1 ⋅ ⎠ ⋅d
f ub ⎦ ⋅t fb ⎤ ⎡ k 12 a
f ) ⋅ b2 (
⋅f ub
⋅ d ⋅t
f fb )⎤
F bf.Rd :=
2⋅ + 4⋅ = 4.891 × 105 N SR EN1993-1-8
⎣ γ M2 ⎦ ⎣ γ M2 ⎦ tab.3.4
f.Sd (relaţie satisf ăcută)
F bf.Rd > N
II.4. Verificarea îmbinării cu şuruburi de pe inimă:

Îmbinarea cu şuruburi de pe tălpi se verifică la:
- forfecare în tija şurubului (i)
- presiune pe gaur ă (ii)
(i) For ţa capabilă la presiune pe gaur ă pentru un rând de şuruburi de pe inimă este :

(k 1 a⋅ab ⋅f ub ⋅d ⋅t )
F b.Rd :=
γ M2
unde
⎡ ⎛ f ubt ⎤ SR EN1993-1-8
ab := α
min α d , , 1.0 tab.3.4
⎣ ⎝ f ub ⎦
Pentru şuruburile de margine:
e1
α d1 := = 0.833
3 ⋅ d 0w
:= ⎡ ⋅⎛ e2 − , ⎤=
k min 2.8 1.7
2.5 2.5 SR EN1993-1-8
326/383
11 d 0w tab.3.4
⎡ ⎛ f ubt ⎞ ⎤
ab1 :=
min α d1 , , 1.0 = 0.833
f ub
⎣ ⎝ ⎠ ⎦
Pentru şuruburile interioare:
α d2 := ⎛
e 1
− = 1.231
⎝ 3 ⋅d 0w 4
min ⎡1.4 ⋅ ⎛ , 2.5⎤ = 2.189

e3
k 12 := − 1.7
⎣ ⎝ d 0w ⎦ SR EN1993-1-8
tab.3.4
⎡ ⎛ f ubt ⎤
ab2 :=
min α d1 , , 1.0 = 0.833
⎣ ⎝ f ub ⎦
( ⋅ b1
⎡ k 11 a ⋅f ub
⋅ d w )
⋅2 ⋅d 2 ⎤ (
⋅ b2
⎡ k 12 a ⋅f ub
⋅ d w
⋅ 2 ⋅ d 2 )⎤
F bw.Rd :=
3⋅ + 3⋅ = 8.643 × 105 N
⎣ γ M2 ⎦ ⎣ γ M2 ⎦
F bw.Rd > V Sd (relaţie satisf ăcută) SR EN1993-1-8
tab.3.4
Rezistenţa la presiune pe gaur ă a inimii grinzii:
⎡(k 11 a
⋅ b1
⋅ f ub ⋅ t wb)⎤
⋅ d w ⎡(k 12 a
⋅ b2
⋅ f ub ⋅t wb)⎤
⋅ d w
F w.b.Rd :=
3⋅ + 3⋅ = 3.349 × 105 N
⎣ γ M2 ⎦ ⎣ γ M2 ⎦
F w.b.Rd > V Sd (relaţie satisf ăcută)
(ii) Rezistenţa la forfecare a tijei şuruburilor de pe inimă, considerând cele 6 şuruburi,

este: SR EN1993-1-8
tab.3.4
(0.6 ⋅f ubt
⋅ A sw)
6
F v.w.Rd :=
6 ⋅2 ⋅ γ M2 = 1.158 × 10
N
F v.w.Rd > V Sd (relaţie satisf ăcută)
II.5. Verificarea grinzii în sec ţ iunea net ă:

Calculul la forfecare al inimii grinzii se face în aria brută
2
Av :=
Ab − 2 ⋅ bb
⋅ t
fb ⋅ fb = 1.913 × 103 mm
+ (t wb + 2 ⋅ r b) t
(i) Rezistenţa la forfecare a secţiunii grinzii este:
f yb
pl.Rd :=
V Av ⋅ = 2.595 × 105 N
γ M0 ⋅ 3
V Sd
pl.Rd :=
V
(ii) Momentul capabil al grinzii în secţiunea redusă este:
2
A f.net := fb ⋅ ( bb − 2 ⋅ d 0f ) = 744.8 mm
t
3 2
A f := t ⋅ b = 1.176
fb b × 10 mm
SR EN1993-1-1
par.6.2.5(4)
⎛ A f.net
0.9 ⋅ = 0.57
A f
⎝
⎛ f yb ⎞ ⎛ γ M2
⋅ = 0.816
⎝ f ub ⎠ ⎝ γ M0
0.57 < 0.816
rezultă că nu este necesar s ă se ţină cont de găurile de pe talpa întinsă în calculul lui
Se calculează modulul de rezistenţă redus pentru secţiunea grinzii.

(hb − t fb ) 3
W
y.pl.net :=
W
y.pl −
2 ⋅ d ⋅ t ⋅
0f fb = 3.17 × 105 mm
2
− 6
f yb ⋅ 10
M
Rd.net :=
W ⋅
y.pl.net γ = 74.488 kNm
M0
M Sd
= 0.671
M
Rd.net
0.671 < 1 (relaţie satisf ăcută)
6.4.7 Îmbinare de continuitate a unui stâlp cu eclise şi şuruburi, cu modificarea sec ţ iunii

stâlpului
I. DATE INIŢIALE ÎMBINARE

Poziţiile găurilor au fost alese în conformitate cu SR EN1993-1-8, par.3.5.
Pentru realizarea
lângă sec ţiunea maicontinu ă a îmbinăă).rii au fost folosite pl ăci de compensare dispuse
mică (superioar
Figura 6. 49: Detalii şi dimensiuni pentru îmbinarea de continuitate cu schimbarea

secţiunii stâlpului.
Configuraţia îmbinării: Îmbinare de continuitate a unui stâlp cu eclise şi

şuruburi şi cu schimbarea secţiunii
Profil superior: HEA260, S355
Profil inferior: HEB300, S355
Şuruburi: M24, grupa 8.8
PROFIL SUPERIOR HEA260, S355 - valori nominale

Înălţimea secţiunii: huc := 250 mm
Lăţimea secţiunii: buc := 260 mm
Grosimea inimii: tw.uc := 7.5 mm
Grosimea tălpii: tf.uc := 12.5 mm
Raza de racord: r uc := 24 mm
Aria secţiunii: Auc := 86.80 cm 2

2
Aria inimii: Aw.uc := 21.80 cm
2
Aria unei tălpi: Af.uc := 32.50 cm
Limita de curgere a oţelului: f y.uc := 355 N/mm2
Rezistenţa ultimă a oţelului: f u.uc := 510 N/mm2
Numărul de şuruburi la îmbinarea

dintre o talpă şi placă: nfp := 8
Num
dintreărul
inimdeă şşuruburi
i placă: la îmbinarea
wp :=
n 4 331/383
:= 50 e1.w mm
:= 80
p1.w mm
p1.wp := 80 mm
Distanţe perpendiculare pe direcţia
transmiterii eforturilor (2):
e := 50 mm
2.w
p2.w := 80 mm
p2.wp := 80 mm
PROFIL INFERIOR HEB300, S355 - valori nominale

Înălţimea secţiunii: hlc := 300 mm
Lăţimea secţiunii: blc := 300 mm
Grosimea inimii: tw.lc := 11 mm
Grosimea tălpii: tf.lc := 19 mm
Raza de racord: mm
r lc := 27
2
Aria secţiunii: Alc := 149.10 cm
2
Aria inimii: Aw.lc := 35.10 cm
2
Aria unei tălpi: Af.lc := 57.00 cm
Limita de curgere a oţelului: f y.uc := 355 N/mm2
Rezistenţa ultimă a oţelului: f u.uc := 510 N/mm2
ECLISELE DE ÎMBINARE PENTRU T ĂLPI - 260x14x690, S355

Spaţiul dintre stâlpi: gv := 10 mm
Lungimea plăcii: hfp := 690 mm
Lăţimea plăcii: bfp := 260 mm
Grosimea plăcii: tfp := 14 mm
Grosimea aleasă este mai mare decât grosimea tălpii stâlpului superior.
dintre o talpă şi placă: nfp := 8
dintre inimă şi placă: nwp := 4
Distanţe pe direcţia transmiteriie1.fp

eforturilor
:= 50 (1):mm
p1.fp := 80 mm
p1.fp.j := 110 mm
transmiterii eforturilor (2): e2.fp := 55 mm
p2.fp := 150 mm
Limita de curgere a oţelului: f y.p := 355 N/mm2
Rezistenţa ultimă a oţelului: f u.p := 510 N/mm2
PL ĂCILE DE COMPENSARE DE PE T ĂLPI - 250x25x340, S355

Spaţiul dintre stâlpi:

Lungimea plăcii: hfp.pa := 340 mm

Lăţimea plăcii: bfp.pa := 250 mm
Grosimea plăcii: t pa := 25 mm
ECLISELE DE ÎMBINARE DE PE INIM Ă - 150x8x430, S355

Spa iul dintre stâlpi:
ţ
Lungimea plăcii:
gv := 10
hwp := 430
mm
mm
Lăţimea plăcii: bwp := 150 mm
Grosimea plăcii: twp := 8 mm
Numărul de eclise: 2
ă ş
Num rul de uruburi la îmbinarea
dintre inimă şi placă (pe un capăt):
nwp := 4
Distanţe pe direcţia transmiterii eforturilor (1):
e1.wp := 40 mm
p1.wp := 80 mm
p1.wp.j := 190 mm
transmiterii eforturilor (2): e2.wp := 35 mm
p2.wp := 80 mm
Limita de curgere a oţelului: f y.p := 355 N/mm2
Rezistenţa ultimă a oţelului: f u.p := 510 N/mm2
PL ĂCILE DE ADAOS DE PE INIM Ă - 150x2x250, S355

Spaţiul dintre stâlpi: gv := 10 mm
Lungimea plăcii: hwp.pa := 250 mm
Lăţimea plăcii: bwp.pa := 150 mm
Grosimea plăcii: twp.pa := 2 mm

2
Aria tijei: As := 353 mm
Diametrul găurii: d 0 := 26 mm
Limita de curgere a şurubului: f yb := 640 N/mm2
Rezistenţa ultimă a şurubului: f ub := 800 N/mm2
FACTORI PARŢIALI DE SIGURANŢĂ:

γ M0 := 1.0
γ M1 := 1.0
γ M2 := 1.25

EFORTURI DE PROIECTARE
For ţa axială din încărcările permanente: NEd.G := 825
kN
333/383
For ţa axială din încărcările utile: NEd.Q := 942 kN
For ţa axială totală: NEd := 1767 kN

Moment încovoietor de calcul: MEd := 15 kNm
For ţa tăietoare de calcul: VEd := 8 kN
Notă: În general secţiunea aleasă pentru îmbinările de continuitate ale stâlpilor este
între nivele, în locaţii în care for ţele de forfecare şi momentele încovoietoare au valori
relativ mici.
II.1. Verificarea ecliselor de pe t ălpi

Verificarea ecliselor de pe tălpile stâlpului se face la întindere şi compresiune prin:
NEd.fp.c ≤ NRd.fp.c la compresiune
NEd.fp.t ≤ NRd.fp.t la întindere
Efortul axial maxim de compresiune din eclisa comprimată este:
⎛ MEd ⎛ Af.uc
NEd.fp.c := + ( NEd.G + NEd.Q ) ⋅ = 721.61 k
−3 Auc
⎝ huc ⋅10 ⎝ ⎠
Efortul axial maxim de întindere din eclisa întinsă este:
:= ⎛ − NEd.G ⋅ ⎛
MEd Af.uc ⎞
NEd.fp.t = −248.9 k ( compresiune)
−3 Auc
⎝ huc ⋅10 ⎝ ⎠
Notă: Datorită faptului că NEd.fp.t este negativ, nu este necesar ă verificarea la
întindere, în placa de continuitate de pe talpă. Dacă valoarea lui M creşte, atunci într-
una din eclise vor apărea eforturi de întindere. Calculul pentru aceasta se va conduce
similar cu cel al eclisei întinse de la îmbinarea de continuitate a grinzii.
Efortul axial capabil al eclisei de pe talpă se va calcula cu relaţia:
(Afp ⋅f y.p) p1.fp.j
NRd.fp.c := dacă ≤ 9ε EN1993-1-8:
γ M0 tfp tabel 3.3,nota 2
N b.Rd.fp := (χ ⋅ Afp ⋅ f y.p) EN1993-1-1:

par.6.2.4(2)
γ M1
p1.fp.j EN1993-1-1:
NRd.fp.c := N b.Rd.fp dacă > 9ε par.6.3.1.1(3)
tfp
3 2
Afp := bfp ⋅tfp = 3.64 × 10 mm
p1.fp.j
= 7.86 9.17 > 9ε
tfp
Pentru L := 0.6 ⋅ p şi folosind curba de flambaj c, atunci χ := 1
cr 1.fp.j
(
Afp ⋅ f y.p )
NRd.fp.c := = 1.29 × 106 N
γ M0 EN1993-1-1:
par.6.3.1.2
Verificarea:
1108 < 721.61 k (relaţie satisf ăcută)
II.2. Verificarea şuruburilor de prindere de pe t ălpi

Verificarea şuruburilor de pe tălpi implică:
- verificarea la presiunea pe gaur ă (i)
- verificarea la forfecare în tija şuruburilor (ii)
N ≤V
NEd.fp.c Rd.fp
Ed.fp.c = 721.61 k
V := Σ ⋅ F daca F ≥ F max
VRd.fp := nfp ⋅( F b.Rd )mi daca ( F b.Rd ) min ≤ (

Fv.Rd < F b.Rd ma ) EN1993-1-8:
par.3.7
VRd.fp := nfp ⋅Fv.Rd daca ( F b.Rd ) min > Fv.Rd
(i) Rezistenţa unui singur şurub de pe talpă este dată de:
(k 1 α
⋅ b ⋅f u.p ⋅ d ⋅ tfp)
F b.Rd := unde
γ M2
α b := min⎛
f ub ⎞
1.0 , α d ,
f u.p
⎝ ⎠
⎡ ⎛ e2.fp ⎛ p2.fp ⎤
k 1 := min 2.8 ⋅ − 1.7 , 1.4 ⋅ − 1.7 , 2.5 = 2.5
d 0 d 0
⎣ ⎝ ⎝ ⎦
Pentru şuruburi marginale:
e1.fp
α d := = 0.64
3 ⋅ d 0
Pentru şuruburi interioare:
⎛ p1.fp 1
α d :=
⎝ 3 ⋅d 0 − 4 = 0.78
f ub
= 1.57
f u.p
Aşadar:
α b1 := min( 0.64 , 1.57 , 1.0) = 0.64 pentru şuruburile marginale
α b2 := min( 0.78 , 1.57 , 1.0) = 0.78 pentru şuruburile interioare
⎛ e2.fp
2.8 ⋅ − 1.7 = 4.22
d
⎝
⎛
0
p2.fp
1.4 ⋅ − 1.7 = 6.38
d 0
⎝
k 1 := min( 4.22 , 6.38 , 2.5 ) = 2.5
Aşadar:
( 2.5 ⋅ 0.64 ⋅ 510 ⋅24 ⋅ 12) ⎤
(F b.Rd )min := ⎡⎣ 1.25 ⎦
⋅ 10− 3 = 188.01 k pentru şuruburi
marginale
⎡( 2.5⋅0.78⋅510 ⋅24 ⋅12) ⎤ ⋅ 10− 3 = 229.13 k pentru şuruburi
(F b.Rd )min := ⎣ 1.25 ⎦
(ii) For ţa tăietoare capabilă a unui singur şurub este dată de: interioare
(β p α
⋅ v ⋅ f ub ⋅ As )
Fv.Rd := unde,
γ M2 EN1993-1-8:
Tabel 3.4
t pa := 25 mm
d
= 8 mm
3
d
Datorită faptului că t pa > se va aplica factorul de reducere.
3
( 9 ⋅ d )
β p := 8 ⋅ d + 3 ⋅ t = 0.81
pa
EN1993-1-8:
γ M2 := 1.25 pentru rezistenţa la forfecare Par.3.6.1(12)
α v := 0.6 pentru grupa de şuruburi 8.8

2
As = 353 mm
⎡( β p α
⋅ v ⋅f ub ⋅ As )⎤ − 3
Fv.Rd := ⋅ 10 = 109.66 k
⎣ γ M2 ⎦
Datorită faptului că F < F mi adică 109.66 < 188.01 k
v.Rd
( )
b.Rd
VRd.fp := nfp ⋅Fv.Rd = 877.28 k
Verificarea: NEd.fp.c < VRd.fp ( 721.61 < 877.28) (relaţie satisf ăcută)
II.3. Verificarea ecliselor de pe inima stâlpilor

Relaţia de verificare este:
NEd.wp ≤ NRd.wp.c
For ţa axială de calcul care se transmite printr-o singur ă eclisă este:
( NEd ⋅Aw.uc )
NEd.wp := = 221.89 k
2 ⋅ Auc
For ţa axială capabilă se calculează cu:
(Awp ⋅f y.p) ⎛ p1.wp.j
NRd.wp.c := dacă ⋅
≤ 9 ε EN1993-1-1:
γ M0 ⎝ twp Par.6.2.4(2)
a se consulta nota 2 din tabelul 3.3, din EN1993-1-8
⎛ p1.wp.j EN1993-1-1:
sau NRd.wp.c := N b.Rd.wp dacă ⋅
> 9 ε Par.6.3.1.1(3)
twp
⎝
(χ ⋅Awp ⋅f y.p)
N b.Rd.wp :=
γ M1
Awp := bwp ⋅twp = 1.2 × 103 mm2

p1.wp.j
= 13.57
tfp
⋅
15.83 > 9 ε
Pentru Lcr := 0.6 ⋅ p1.wp.j şi folosind curba de flambaj c, χ := 0.9
EN1993-1-1:
⎡( χ ⋅Awp ⋅f y.p)⎤ −3 Par.6.3.1.2
N b.Rd.wp := ⋅10 = 383.4 k
⎣ γ M1 ⎦
Verificarea N < N ( 221.89 < 383.4) (relaţie satisf ăcută)
Ed.wp Rd.wp.c
Plăcile de pe inimă trebuie verificate şi la efectul combinat al eforturilor de încovoiere,

tăiere şi for ţă axială în conformitate cu par. 6.2.10 sau par. 6.2.1(5) din EN1993-1-1.
Totuşi, în acest caz efortul de forfecare este mic iar aportul interac ţiunii cu for ţa de
forfecare este neglijabil.
II.4. Verificarea şuruburilor de pe inima stâlpului - calcul pe eclise

Verificarea şuruburilor se face la efortul minim rezultat dintre:
- rezistenţa eclisei la presiunea pe gaur ă (i)
NEd.wp ≤ VRd.wp
For ţa axială de calcul:
NEd.wp= 221.89 k ( calculataanterior )

For ţa axială capabilă:
VRd.wp := Σ ⋅ F b.Rd daca Fv.Rd ≥ ( F b.Rd ) max
VRd.wp := nwp ⋅ ( F b.Rd ) mi daca ( F b.Rd ) min ≤ Fv.Rd < ( F b.Rd ) ma EN1993-1-8:
Par.3.7
VRd.wp := nwp ⋅ Fv.Rd daca ( F b.Rd ) min > Fv.Rd

(i) Rezistenţa de calcul a unui singur şurub de pe o placă de inimă este dată de:
(k 1 α
⋅ α b ⋅f u.p ⋅ d ⋅ twp )
F b.Rd := unde, EN1993-1-8:
γ M2 Tabel 3.4
⎡ ⎛ f ub ⎤
α b := min α d , , 1.0
⎣ ⎝ f u.p ⎦
⎡ ⎛ e2.wp ⎛ p2.wp ⎤
k 1 := min 2.8 ⋅ − 1.7 , 1.4 ⋅ − 1.7 , 2.5 = 2.07
d 0 d 0
⎣ ⎝ ⎝ ⎦
pentru şuruburile marginale:
α d := e1.wp = 0.51
3 ⋅ d 0
pentru şuruburile interioare:
⎛ p1.wp ⎞ 1
α d := − = 0.78
3 ⋅d 0 4
⎝ ⎠
f ub
= 1.57
f u.p
Aşadar:
α b := min( 0.51 , 1.57 , 1.0) = 0.51 pentru şuruburile marginale
α b := min( 0.78 , 1.57 , 1.0) = 0.78 pentru şuruburile interioare
⎛ e2.wp
2.8 ⋅ − 1.7 = 2.07
d 0
⎝
⎛ p2.wp
1.4 ⋅ − 1.7 = 2.61
d 0
⎝
k 1 := min( 2.07 , 2.61 , 2.5 ) = 2.07
Aşadar:
⎡( 2.07 ⋅0.51 ⋅510 ⋅24 ⋅8) ⎤ − 3

(F b.Rd )min := ⎣ ⋅ 1.25 ⎦ ⋅10 = 82.7 k pentru şuruburile marginale
( 2.07 0.78 ⋅ 510 ⋅24 ⋅ 8) ⎤
(F b.Rd )min := ⎡⎣ 1.25 ⎦
⋅ 10− 3 = 126.48 k pentru şuruburile interioare
(ii) For ţa tăietoare capabilă a unui şurub este (datorită faptului că pachetul strâns are
grosimea mai mică decât d/3, factorul de reducere βp se va lua 1.0):
β p := 1
⎡( β p α
⋅ v ⋅f ub ⋅ As )⎤ − 3
Fv.Rd := ⋅ 10 = 135.55 k
⎣ γ M2 ⎦
F v.Rd > (F
b.Rd )max adică 135.55 > 126.48 k
atunci 337/383
V := 2 ⋅82.7 + 2 ⋅ 126.48 = 418.36 k
Verificarea:
NEd.wp < VRd.wp adică 221.89 < 418.36 k ( relatieverificata)
II.5. Verificarea grupului de şuruburi de pe inima stâlpului - calcul pe inima

stâlpului
NEd.w ≤ VRd.w
For ţa axială de calcul ce revine inimii stâlpului (superior) este:

( NEd ⋅Aw.uc )
NEd.w := = 443.79 k
Auc
For ţa axială capabilă (for ţa axială din stâlp este for ţa de forfecare în şuruburi) este:
VRd.w := Σ ⋅F b.Rd daca Fv.Rd ≥ ( F b.Rd ) max
VRd.w := nwp ⋅ ( F b.Rd ) mi daca ( F b.Rd ) min ≤ Fv.Rd < ( F b.Rd ) ma
VRd.wp := 2 ⋅nwp ⋅ Fv.Rd daca ( F b.Rd ) min > Fv.Rd
(2 planuri de forfecare) EN1993-1-8:
Par.3.7
Verificarea şuruburilor se face la efortul minim rezultat dintre:
- rezistenţa inimii la presiunea pe gaur ă (i)
(i) Rezistenţa de calcul a unui singur şurub de pe inima stâlpului este dată de:
(k 1 α
⋅ b ⋅f u.uc ⋅ d ⋅ tw.uc )
F b.Rd := unde,
γ M2
⎡ ⎛ f ub ⎤
α b := min α d , , 1.0
⎣ ⎝ f u.uc ⎦
⎡⎛ p2.wp ⎤
k := min 1.4 ⋅ − 1.7 , 2.5 = 2.5 unde
1 ⎣⎝ d 0 ⎦ EN1993-1-8:
e1.w
Tabel 3.4
α d := = 0.64 pentru şuruburile marginale
3 ⋅ d 0
⎛ p1.wp ⎞ 1
α d := − = 0.78 pentru şuruburile interioare
⎝ 3 ⋅d 0 ⎠ 4
f ub
= 1.57
f u.p
Atunci: α b := min( 0.64 , 1.57 , 1.0) = 0.64 pentru şuruburi marginale
α b := min( 0.78 , 1.57 , 1.0) = 0.78 pentru şuruburi interioare

p2.wp
1.4 ⋅ − 1.7 = 2.61
d 0
Aşadar:
( 2.5 ⋅ 0.64 ⋅ 510 ⋅24 ⋅ 7.5) ⎤
(F b.Rd )min := ⎡⎣ 1.25 ⎦
⋅10− 3 = 117.5 k pentru şuruburi
marginale
⎡( 2.5 ⋅0.78⋅510 ⋅24 ⋅7.5) ⎤ ⋅ 10− 3 = 143.21 k pentru şuruburi
(F b.Rd )max := ⎣ 1.25 ⎦
interioare
Fv.Rd = 135.55 k calculat anterior (ii)
VRd.w := nwp ⋅ (F b.Rd ) mi

VRd.w := 4 ⋅ 117.5 = 470 kN
Verificare:
NEd.w < VRd.w adică 443.79 < 470 (relaţie verificată)
6.4.8 Prinderea stâlpului la baz ă
Pentru un stâlp se va efectua calculul prinderii la bază pentru preluarea următoarelor

acţiuni:
NEd=300 kN (compresiune)
MEd=200 kNm
VEd=350 kN
Stâlpul face parte dintr-o structur ă care pe direcţia transversală preia moment, iar
longitudinal este contravântuită.
Figura 6. 50: Îmbinare între stâlp şi fundaţie – detalii geometrice.
GEOMETRIA TIPULUI DE ÎMBINARE. SIMBOLURI. NOTAŢII GENERALE

Configuraţia Îmbinare cu placă de bază extinsă la baza stâlpului
Stâlpul HEB 300 S355

Înălţimea secţiunii hc = 300 mm
Grosimea inimii tcw = 11 mm

Grosimea plăcii tp = 30 mm
Lăţimea plăcii a = 400 mm
Lungimea plăcii b = 600 mm


Buloane de ancoraj M30, gr.8.8
γM0 = 1,10
γC = 1,25
γM2 = 1,25
For ţa axială aplicată
NEd = 300 kN
Momentul încovoietor aplicat

MEd = 200 kNm

VEd = 350 kN
Calculul bazei stâlpului
Secţiunea efectivă a blocului fundaţiei este dată de:
⎛ a + 2 ⋅ a r = 400 + 2 ⋅ 200 = 800 mm ⎞

⎜ 5 ⋅ a = 5 ⋅ 400 = 2000 mm ⎟
a1 = min ⎜ ⎟ = 800 mm
⎜ a + h = 400 + 1200 = 1600 mm ⎟
⎜ ⎟
⎝ 5 ⋅ b1 = 5 ⋅ 800 = 4000 mm ⎠
k j = a1 ⋅ b1 = 800 ⋅ 800 = 1,63 EN-1993-1-8:

a ⋅b 400 ⋅ 600 6.2.5
Rezistenţa la presiune a betonului de sub placa de baz ă se poate calcula astfel:
0,67 ⋅ k j ⋅ f ck 0, 67 ⋅1, 63 ⋅ 30 N

f j = = = 21,84 EN-1993-1-8:
γ c 1,5 mm2
6.2.5
O placă rigidă cu o lăţime eficace c, situată împrejurul secţiunii stâlpului, înlocuieşte placa

de bază flexibilă:
f 355
c =t⋅ = 30 ⋅ = 66.58 mm
y
3⋅ f ⋅γ 3 ⋅ 21,84 ⋅1,10
Aria efectivă (vezi Figura 6. 51: Aria eficace.

) este:

Aeff = (300 + 2 ⋅ 66, 58) ⋅ (300 + 2 ⋅ 66.58) − (300 + 2 ⋅ 66.58 − 11 − 2 ⋅ 66.58) ⋅ (300 − 2 ⋅19 − 2 ⋅ 66.58) = 150393mm2

c bc c
c tw
c f
t
c
c
h
c

Figura 6. 51: Aria eficace.
Rezistenţa de calcul a betonului de sub placa de baz ă este:
N Rd = Aeff ⋅ f j = 150393 ⋅ 21.84 = 3284.6 ⋅103 N
CALCULUL MOMENTULUI CAPABIL
Momentul
- eforturilecapabil rezultădin
de întindere dintijele
cuplul de for ţe de
buloanelor ce se formează prin:
ancoraj
- eforturile de compresiune din partea comprimată a plăcii de capăt
Notă: Eforturile de întindere şi cele de compresiune trebuie s ă fie în echilibru, astfel încât
momentul capabil rezultă din considerarea celei mai mici valori.
Pentru zona întinsă – calculul se face identic cu cel al unei plăci de capăt la încovoiere.
Pentru zona comprimată – se vor calcula următoarele componente:
- rezistenţa plăcii de bază la compresiune
- talpa şi inima stâlpului solicitate la compresiune
1. Rezistenţ a pl ăcii de baz ă la încovoiere:

Se definesc mărimile: -- emin=ex=75
w=250 mmmm
EN-1993-1-8:
6.2.6.5
342/383
- m =75 mm
- nx=min(ex, 1.25mx)=75 mm
leff ,cp1 = 2 ⋅ π ⋅ mx= 471.239mm

leff ,cp 2 = π ⋅ mx + w = 485.62mm
leff ,cp3 = π ⋅ mx + 2 ⋅ e = 385.62mm
leff ,cp = min(leff ,cp1, leff ,cp 2 , leff ,cp3 ) = 385.62mm EN-1993-1-8:
6.2.6.5-
leff ,nc1 = 4 ⋅ mx + 1.25 ⋅ ex = 393.75mm tab.6.6
leff ,nc 2 = e + 2 ⋅ mx + 0.625 ⋅ ex = 271.875mm
leff ,nc3 = 0.5 ⋅ bp = 300mm
leff ,nc 4 = 0.5 ⋅ w + 2 ⋅ mx + 0.625 ⋅ ex = 321.875mm
leff ,nc = min(leff ,nc1 , leff ,nc 2 , leff , nc3 , leff , nc 4 ) = 271.875mm
leff,1=leff,nc dar leff,1≤leff,cp
deci, leff ,1 = 271.875 mm
şi leff ,2 = leff ,nc = 271.875 mm
EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de bază
f y EN-1993-1-8:
pl ,1, Rd = 0.25 ⋅ ∑ leff ,1 ⋅ tbp2 ⋅ = 19.74 ⋅106 Nmm 6.2.4-tab.6.3
γ M 0

4 ⋅ M pl,1,Rd
FT ,1,Rd = = 1052.89 ⋅10 3
N EN-1993-1-8:
m x 6.2.4-tab.6.3
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoţită de plastificarea plăcii de bază

f y
pl ,2, Rd = 0.25 ⋅ ∑ leff ,2 ⋅ tbp ⋅
EN-1993-1-8:
2
= 19.74 ⋅106 Nmm 6.2.4-tab.6.3
γ M 0
0.9 ⋅ fubt ⋅ As EN-1993-1-8:
FT , Rd = = 407.11⋅103 N 6.2.4-tab.6.3
γ M 2
2 ⋅ M pl ,2, Rd + nx ⋅ 2 ⋅ F T , Rd
FT ,2, Rd = = 670.310 ⋅103 N
m x + nx
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor
FT ,3, Rd = 2 ⋅ Ft , Rd = 814.22 ⋅103 N
Pentru placa de bază la încovoiere, rezistenţa minimă este: EN-1993-1-8:
Ft ,bp, Rd = min( FT ,1, Rd , FT ,2, Rd , FT ,3, Rd ) = 670.310 ⋅103 N 6.2.5
2. Placa de baz ă la compresiune

FC , Rd = f jd ⋅ beff ⋅ leff = 21.84 ⋅149.22 ⋅ 430.22 = 1402.07 ⋅103 N
leff = bc + 2 ⋅ c = 430.22 mm

beff = t fc + 2 ⋅ c = 149.22 mm
EN-1993-1-8:
3. Talpa şi inima stâlpului solicitate la compresiune 6.2.6.7
M c , Rd f yc 355

Fc , fc , Rd = , unde M c , Rd = Wpl ,c ⋅ = 1869 ⋅103 ⋅ = 663.5 ⋅106 Nmm EN-1993-1-8:
hc − t fc γ M 0
1.0 3.6.1-tab.3.4
asadar , Fc , fc ,Rd = 2361.2 ⋅103 N
4. Presiunea pe gaur ă în plac ă
1,5 ⋅ tbp ⋅ d ⋅ f ybp 1, 5 ⋅ 30 ⋅ 30 ⋅ 355

Fbp ,Rd = = = 479.25 kN
γ M 0 1, 0
tbp = 30 mm
d = 30 mm
f yp = 355 N/mm²
Notă:
· Rezistenţa de calcul (la efort axial) a stâlpului este mai mare decât cea a bazei
stâlpului:
N pl , Rd = A ⋅ f y / γ M 0 = 14910 ⋅ 355 / 1,15 = 4602.6 ⋅103 N
·unde A Pl
este
ăcuaria sec
ţe adi ţiunii transversale
ţionale a stâlpuui.
sunt folosite în timpul execuţiei pentru a asigura nivelul pl ăcii EN-1993-1-8:
6.2.8
de bază.
EN-1993-1-8:
6.2.8-fig.6.18
5. Rezistenţ a de calcul la moment încovoietor:
Pentru acest caz s-a considerat stâlpul acţionat de for ţă axială şi moment încovoietor, iar
distribuţia eforturilor pe placa de baz ă, conform tabelului 6.7 din EN1993-1-8, s-a
considerat partea stangă supusă la întindere, partea dreaptă supusă la compresiune.
Braţul de pârghie pentru acest caz este:

z = zT ,i + zC ,r , iar conform paragrafului 6.2.8.1: EN-1993-1-8:
6.2.8.3-
z = 365.5 mm tab.6.7
Momentul încovoietor capabil al bazei stâlpului este:
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
⎜ FT ,bp ,Rd ⋅ z − FC , Rd ⋅ z ⎟ ⎜ 670310 ⋅ 365.5 −1402070 ⋅ 365.5 ⎟
M j , Rd = min ⎜ , ⎟ = min
⎜ , ⎟
⎜⎜ zC ,r + 1 z T ,1 − 1 ⎟⎟ ⎜ 140.5 + 1 225
−1 ⎟
⎝ e e ⎠ ⎝ 666.67 666.67 ⎠
M j , Rd = min ( 202.4 ⋅ 106 , 773.5 ⋅ 106 ) = 202.4 ⋅ 106 Nmm (verifică )
M Ed M Rd 200000
e= = = = 666.67
N Ed N Rd 300
zC , r= hc / 2 − t fc / 2 = 140.5 mm
zT ,1 = hc / 2 + mx = 225 mm
Notă: zcr şi zT,1 reprezintă distanţele întinse şi comprimate de sub placa de bază.
6.4.8.1 CALCULUL LA FORFECARE
Efortul de forfecare de la baza stâlpului trebuie verificat la:

- presiunea buloanelor pe găurile plăcii de bază;
- forfecarea buloanelor.
1,5 ⋅ tbp ⋅ d ⋅ f ybp 1, 5 ⋅ 30 ⋅ 30 ⋅ 355

Fbp, Rd = = = 479.25 kN
γ M 0 1, 0
Fbp , Rd ,tot = nb ⋅ Fbp , Rd = 4 ⋅ 479.25 = 1917 kN
2. Rezistenţ a buloanelor la forfecare
0.6 ⋅ A s ⋅ f ub 0.6 ⋅ 706.85 ⋅ 800 −3

Fv , Rd = = ⋅10 = 271.43 kN
γ M 2 1.25
Fv , Rd ,tot = nb ⋅ Fbp , Rd = 4 ⋅135.72 = 1085.72 kN
Verificarea: VEd≤min(Fbp,Rd,tot, Fv,Rd,tot)=1085.72 kN (relaţie satisf ăcută)
6.4.8.2 CALCULUL RIGIDITĂŢII LA ROTIRE
Conform
bază (cu tabelului
un singur6.10
rânddin
deEN1993-1-8, rigiditatea
şuruburi întinse), la rotireă pentru
se calculeaz ţinând oseama
îmbinare cu plac
de urm ă de
ătoarele
componente: k13, k15, k16. EN-1993-1-8:
6.3
E ⋅ z 2
Aşadar S j = , unde µ = 1.0 pt. rigiditatea initiala S j ,ini
1
µ ⋅Σ
k i
Se definesc valorile:
leff = bc + 2 ⋅ c = 430.22 mm

beff = t fc + 2 ⋅ c = 149.22 mm
Conform tabelului 6.11, se calculează componentele rigidităţii:

− betonul la compresiune :
EN-1993-1-8:
Ec ⋅ beff ⋅ l eff 34500 ⋅ 149.22 ⋅ 430.22 6.3.2-tab.6.11
k13 = = = 32.65 mm
1.275 ⋅ E 1.275 ⋅ 210000
− placa de baz ă la în cov oiere :

0.85 ⋅ leff ⋅ t bp
3
0.85 ⋅ 430.22 ⋅ 30 3
k15 = 3
= 3
= 23.4 mm
m 75
−buloanelelaîntindere :
k16 = 1.6 ⋅ A s Lb
= 1.6 ⋅ 2827.43 304 = 14.88 mm
Lb este lungimea tijei de ancorare, care este egală cu suma a 8 diametre nominale de
şurub, stratul mortar de poză, grosimea plăcii de bază, şaiba şi jumătate din înălţimea
piuliţei.
Lb = 8 ⋅ 30 + 10 + 30 + 4 + 20 = 304 mm
210000 ⋅ 3752
S j ,ini = = 21⋅1010 Nmm rad
⎛1 1 1
1⋅ ⎜ + + ⎞
⎟
⎝ k 13 k 15 k 16 ⎠
CALCULUL BAZEI STÂLPULUI CU RIGIDIZĂRI
Pentru acelaşi stâlp se va efectua calculul prinderii la baz ă, în solu ţi e

rigidizat ă, pentru preluarea următoarelor ac ţ iuni:
NEd=600 kN
MEd
V Ed=200 kNm
=350 kN
Stâlpul face parte dintr-o structur ă care pe direcţia transversală preia moment, iar
longitudinal este contravântuită.
Figura 6. 52: Îmbinare între stâlp şi fundaţie cu rigidizări – detalii geometrice.

GEOMETRIA TIPULUI DE ÎMBINARE. SIMBOLURI. NOTAŢII GENERALE

Configuraţia Îmbinare cu placă de bază extinsă rigidizată la baza
stâlpului

Înălţimea secţiunii hc = 300 mm
Grosimea inimii tcw = 11 mm
Placa de baz
Grosimea ă (rigidizată)
plăcii P30
t x 400
= 30x mm
600 S355
p 346/383
Lăţimea plăcii a = 400 mm
Lungimea plăcii b = 600 mm

Grosimea stratului de poză t = 30 mm

Buloane de ancoraj M30, gr.48.8
γM0 = 1,10
γCM2 = 1,25
For ţa axială aplicată
NEd = 600 kN
Momentul incovoietor aplicat

MEd = 200 kNm

VEd = 350 kN
Calculul bazei stâlpului
Secţiunea efectivă a blocului fundaţiei este dată de:
⎛ a + 2 ⋅ a r = 400 + 2 ⋅ 200 = 800 mm ⎞

⎜ 5 ⋅ a = 5 ⋅ 400 = 2000 mm ⎟
a1 = min ⎜ ⎟ = 800 mm
⎜ a + h = 400 + 1200 = 1600 mm ⎟
⎜ ⎟
⎝ 5 ⋅ b1 = 5 ⋅ 800 = 4000 mm ⎠
EN-1993-1-8:
a1 ⋅ b1 800 ⋅ 800 6.2.5
k j = = = 1,63
a ⋅b 400 ⋅ 600
Rezistenţa la presiune a betonului de sub placa de baz ă se poate calcula astfel: EN-1993-1-8:
6.2.5
0,67 ⋅ k j ⋅ f ck 0, 67 ⋅1, 63 ⋅ 30 N
f j = = = 21,84
γ c 1,5 mm2
O placă rigidă cu o lăţime efectivă c, situată împrejurul secţiunii stâlpului, înlocuieşte

placa de bază flexibilă: EN-1993-1-8:
6.2.5
f y 355
c =t⋅ = 30 ⋅ = 65.11 mm
3 ⋅ f j ⋅ γ M 0 3 ⋅ 21,84 ⋅1,15
Aria efectivă (vezi Figura 6. 53: Modalitatea de calcul a ariei eficace.

) este:

Aeff = (300 + 2 ⋅ 65,11) ⋅ (300 + 2 ⋅ 65.11) − (300 + 2 ⋅ 65.11 − 11 − 2 ⋅ 65.11) ⋅ (300 − 2 ⋅19 − 2 ⋅ 65.11) = 147005mm

c bc c
c tw
c f
t
c
c
h
c

Figura 6. 53: Modalitatea de calcul a ariei eficace.
Rezistenţa de calcul a betonului de sub placa de baz ă este:
N Rd = Aeff ⋅ f j = 147005 ⋅ 21.84 = 3210.6 ⋅103 N
CALCULUL MOMENTULUI CAPABIL
Momentul capabil rezultă din cuplul de for ţe ce se formează prin:

- eforturile de întindere din tijele buloanelor de ancoraj
- eforturile de compresiune din partea comprimată a plăcii de capăt
Notă: Eforturile de întindere şi cele de compresiune trebuie s ă fie în echilibru, astfel încât
momentul capabil rezultă din considerarea celei mai mici valori.
Pentru zona întinsă – calculul se face identic cu cel al unei plăci de capăt la încovoiere.
Pentru zona comprimată – se vor calcula următoarele componente:
- rezistenţa plăcii de bază la compresiune
- talpa şi inima stâlpului solicitate la compresiune
1. Rezistenţ a pl ăcii de baz ă la încovoiere:

Pentru determinarea marimilor leff,1 şi leff,2 se va considera cazul în care şuruburile fac
parte din primul rând de şuruburi de sub talpa întinsă a unei grinzi.
Se definesc mărimile: - e=75 mm
- m=115-0.8arig√2=95.6 mm
- m2=75-0.8afc√2=55.6 mm EN-1993-1-8:
- n=min(e,1.25m)=75 mm 6.2.6.5-
tab.6.6
leff ,cp = 2 ⋅ π ⋅ m = 600.6 mm
leff ,nc = α ⋅ m = 573.6 mm
Factorul α se determină din EN1993-1-8, figura 6.11, prin aproximare.
α=6 EN-1993-1-8:
6.2.6.5-
tab.6.6
leff,1=leff,nc dar leff,1≤leff,cp fig.6.11
deci, leff ,1 = 573.6 mm
şi leff ,2 = leff ,nc = 573.6 mm
Modul 1 de cedare: plastificarea completă a plăcii de bază

EN-1993-1-8:
f y
pl ,1, Rd = 0.25 ⋅ ∑ leff ,1 ⋅ t ⋅ 2
bp = 41.6 ⋅10 6
Nmm
6.2.4-tab.6.3
γ M 0 EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3
4 ⋅ M pl,1, Rd
FT ,1,Rd = = 1742.72 ⋅103 N
m
EN-1993-1-8:
Modul 2 de cedare: ruperea şurubului însoţită de plastificarea plăcii de bază 6.2.4-tab.6.3
f y
pl ,2, Rd = 0.25 ⋅ ∑leff ,2 ⋅ tbp2 ⋅ = 41.6 ⋅106 Nmm
γ M 0
EN-1993-1-8:
0.9 ⋅ fubt ⋅ As 6.2.4-tab.6.3
FT , Rd = = 407.14 ⋅10 3
N
γ M 2 EN-1993-1-8:
6.2.4-tab.6.3
2 ⋅ M pl,2, Rd + n ⋅ 2 ⋅ F T ,Rd
FT ,2, Rd = = 845.67 ⋅103 N
m+n
Modul 3 de cedare: ruperea şuruburilor
FT ,3, Rd = 2 ⋅ Ft , Rd = 814.28 ⋅103 N
Pentru F
placa de bazăF la încovoiere,
= min( ,F , F rezisten ţa minim
) = 814.28 ⋅10ă3 este:
N
t ,bp , Rd T ,1, Rd T ,2, Rd T ,3, Rd
2. Placa de baz ă la compresiune

EN-1993-1-8:
FC , Rd = f jd ⋅ beff ⋅ leff = 21.84 ⋅149.22 ⋅ 430.22 = 1402.07 ⋅103 N 6.2.5
leff = bc + 2 ⋅ c = 430.22 mm

beff = t fc + 2 ⋅ c = 149.22 mm
3. Talpa şi inima stâlpului solicitat ă la compresiune

M c , Rd f yc 3 355 6
Fc , fc , Rd
= hc − t fc , unde M c, Rd = Wpl ,c ⋅ γ M 0 = 1869 ⋅10 ⋅ 1.0 = 663.5 ⋅10 Nmm EN-1993-1-8:
6.2.6.7
349/383
3
4. Presiunea pe gaur ă în plac ă

EN-1993-1-8:
1,5 ⋅ tbp ⋅ d ⋅ f ybp 1, 5 ⋅ 30 ⋅ 30 ⋅ 355 3.6.1-tab.3.4
Fbp ,Rd = = = 479.25 kN
γ M 0 1, 0
tbp = 30 mm
d = 30 mm
f yp = 355 N/mm²
Notă:
· Rezistenţa de calcul (la efort axial) a stâlpului este mai mare decât cea a bazei
stâlpului:
N pl , Rd = A ⋅ f y / γ M 0 = 14910 ⋅ 355 / 1,15 = 4602.6 ⋅103 N
unde A este aria secţiunii transversale a stâlpuui.
· Plăcuţe adiţionale sunt folosite în timpul execuţiei pentru a asigura nivelul pl ăcii
de bază.
5. Rezisten
Pentru acest caz s-a aconsiderat
ţ de calcul la moment încovoietor:
stâlpul acţionat de for ţă axială şi moment încovoietor, iar EN-1993-1-8:
distribuţia eforturilor pe placa de baz ă, conform tabelului 6.7 din EN1993-1-8, s-a 6.2.8
considerat partea stângă supusă la întindere, partea dreaptă supusă la compresiune.
EN-1993-1-8:
Braţul de pârghie pentru acest caz este: 6.2.8-fig.6.18
z = zT ,i + zC ,r , iar conform paragrafului 6.2.8.1:

z = 365.5 mm
Momentul încovoietor capabil al bazei stâlpului este:

EN-1993-1-8:
⎛⎜ ⎞ ⎛ ⎞ 6.2.8.3-
FT ,1, Rd ⋅ z − FC , r , Rd ⋅ z ⎟ ⎜ 814280 ⋅ 365.5 −1402070 ⋅ 365.5 ⎟ tab.6.7
M j , Rd = min ⎜ , ⎟ = min
⎜ 140.5 , ⎟
⎜⎜ z z ⎟ 225
C , r
+1 T ,1
−1 ⎟ ⎜ +1 −1 ⎟
⎝ e e ⎠ ⎝ 333.33 333.33 ⎠
M j , Rd = min ( 209.4 ⋅ 106 ,1577 ⋅ 106 ) = 209.4 ⋅ 106 Nmm (verifică )
M Ed M Rd 200000
e= = = = 333.33
N Ed N Rd 600
zC , r = hc / 2 − t fc / 2 = 140.5 mm
zT ,1 = hc / 2 + mx = 225 mm
CALCULUL RIGIDITĂŢII LA ROTIRE
Conform tabelului 6.10 din EN1993-1-8, rigiditatea la rotire pentru o îmbinare cu placă de
bază (cu un singur rând de şuruburi întinse), se calculează ţinând seama de următoarele
componente: k13, k15, k16.
EN-1993-1-8:
E ⋅ z 2 6.3
Aşadar S j ,ini = , unde µ = 1.0 pt. rigiditatea initiala
1
µ ⋅Σ
k i
leff = bc + 2 ⋅ c = 430.22 mm

beff = t fc + 2 ⋅ c = 149.22 mm
Conform tabelului 6.11, se calculează componentele rigiditaţii: EN-1993-1-8:

6.3.2-tab.6.11
Ec ⋅ beff ⋅ l eff 34500 ⋅ 149.22 ⋅ 430.22
k = = = 32.65 mm
13
1.275 ⋅ E 1.275 ⋅ 210000
0.85 ⋅ leff ⋅ t bp
3
0.85 ⋅ 430.22 ⋅ 303
k15 = = = 23.4 mm
m3 753
k16 = 1.6 ⋅ A s Lb = 1.6 ⋅ 2827.43 304 = 14.88 mm
Lb este lungimea tijei de ancorare, care este egală cu suma a 8 diametre nominale de
şurub, stratul mortar de poză, grosimea plăcii de bază, şaiba şi jumătate din înălţimea
piuliţei.
Lb = 8 ⋅ 30 + 10 + 30 + 4 + 20 = 304 mm
210000 ⋅ 3752 10
S
j ,ini
= 1⋅ ⎛1 1 1 ⎞ = 21⋅10 Nmm rad
⎜ k 13 + k 15 + k 16 ⎟
⎝ ⎠
CAPITOLUL VII
RECOMANDĂRI DE CALCUL ŞI PROIECTARE PENTRU
ÎMBINĂRI STRUCTURALE ÎN CAZUL SOLICITĂRILOR SEISMICE
7.1. CERINŢE DE REZISTENŢĂ ŞI DUCTILITATE
CONFORM P100-1/2006 ŞI EN1998-1

Îmbinările reprezintă un punct sensibil pentru rezistenţa seismică de ansamblu a unei
construcţii. Comportarea îmbinărilor este adesea mai complexă decât cea a elementelor îmbinate.
O atenţie deosebită trebuie acordată îmbinărilor elementelor care cuprind zone disipative. În
general, îmbinările pot fi proiectate ca şi îmbinări disipative (deformaţiile plastice au loc în
îmbinarea propriu-zisă) sau ca îmbinări nedisipative (deformaţiile plastice au loc în elementele
îmbinate). Datorită complexităţii comportării îmbinărilor în condiţii seismice (solicitări ciclice în
domeniul inelastic în îmbinări sau în elementele îmbinate), detaliile constructive şi modul de calcul
al îmbinărilor folosite trebuie să fie validate prin încercări experimentale. În general, derularea unor
încercări experimentale pentru proiectarea unor construc ţii curente nu este economic ă. De aceea,
în practică,îndetalierea
disponibile şi calculul
literatur ă sau prescripţîmbin rilor structurilor
ii de ăspecialitate disipative
(de exemplu GPse bazeazsau
082/2003 ă peANSI/AISC
informaţii
358-05), elaborate pe baza unor programe de încercări experimentale.
Îmbinările disipative, pe lângă criteriile de rigiditate şi rezistenţă trebuie să îndeplinească şi

cerinţe de ductilitate (validate experimental), impuse de normele seismice func ţie de tipul structurii
şi clasa de ductilitate.
A
T imbinare
R
O nedisipativa
F element disipativ
Rd comportare probabila
1.1γov R fy
γov R fy
element disipativ
R fy comportare de calcul
Figura 7.1: Principiul de dimensionare a îmbin ărilor nedisipative
Îmbinările nedisipative aflate în vecinătatea zonelor disipative trebuie proiectate să r ămână

în domeniul elastic, asigurând dezvoltarea deformaţiilor inelastice în zonele disipative ale
elementelor îmbinate. În acest scop, îmbinările nedisipative trebuie proiectate la eforturi
corespunzătoare unor zone disipative plasticizate şi consolidate, şi nu pe baza eforturilor din
îmbinare determinate din analiza structurală. Acest principiu de calcul are la bază proiectarea
bazată pe capacitate.. Relaţia de verificare se poate exprima generic sub forma:
Rd ≥ 1.1γ ov R fy
unde:
R fy rezistenţa plastică a elementului îmbinat, determinată pe baza limitei de curgere de calcul
1.1 un factor care ţine cont de consolidarea (ecruisarea) zonei disipative
γ ov un factor de suprarezistenţă care ţine cont de o limită de curgere reală mai mare decât cea
caracteristică a zonei disipative (valoarea normativ ă a suprarezistenţei, în lipsa unor încerc ări
experimentale este egală cu 1.25)
Principiul de dimensionare a îmbinărilor nedisipative care îmbină elemente structurale disipative

este prezentat schematic în Figura 7.1.
7.2. CAPACITATEA DE ROTIRE A ÎMBINĂRILOR

GRINDĂ-STÂLP
7.2.1 Clasificarea după ductilitate
O clasificare amintind de cea relativă la secţiunile elementelor referitoare la

voalarea locală a fost introdusă recent în literatur ă pentru îmbinări. De această dată,
clasificarea este f ăcută în termeni de capacitate de rotire plastică a îmbinării Φpl
corespunzătoare momentului rezistent plastic de calcul M j,Rd (Figura 7.2). Se pot distinge
trei clase de îmbinări (Figura 7.3):
• Clasa 1 : Îmbinări ductile.

O îmbinare ductilă este capabilă de a atinge momentul său
rezistent plastic dezvoltând o capacitate de rotire importantă.
• Clasa 2 : Îmbinări de ductilitate intermediar ă.

O îmbinare de ductilitate intermediar ă este capabilă de a atinge
momentul său rezistent plastic dezvoltând numai o capacitate de
rotire limitată, atunci când rezistenţa sa este atinsă.
• Clasa 3 : Îmbinări neductile.

O cedare prematur ă (datorită unei instabilităţi sau unei ruperi fragile
a uneia din componentele îmbinării) apare în îmbinare înainte ca
momentul rezistent, bazat pe o redistribu ţie plastică a eforturilor
interioare, să fie atins.
M j
M j,u
M ,Rd
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii l
354/383
Figura 7.2: Capacitate de rotire plastic ă
M j
M j
Neductile Ductile

Clasa 3
Clasa 1
Clasa 2

Figura 7.3: Clasificarea îmbinărilor după ductilitate
7.2.2 Evaluarea capacit ăţ ii de rotire
Capacitatea de rotire φCd a unui nod, care este dată de rotirea maximă de pe
caracteristica moment-rotire, vezi Figura 7.4(c), se determină cu 6.4 din EN1993-1-8 şi sunt
date mai jos în paragrafele 7.2.2.1 – 7.2.2.3.
1. Limita pentru S j
a) Nod b) Model c) Caracteristica de calcul moment-rotire

Figura 7.4: Caracteristica de calcul moment-rotire a nodului
7.2.2.1 Prevederi generale
În cazul unei analize globale rigid plastice, un nod situat într-o zonă plastică trebuie
să posede suficientă capacitate de rotire.
Capacitatea de rotire a unui nod sudat sau cu şuruburi trebuie determinată folosind
prevederile date în 7.2.2.2 sau 7.2.2.3. Metodele de calcul date în aceste clauze sunt
valabile doar pentru mărcile de oţel S235, S275 şi S355 şi pentru noduri în care for ţa
axială N Ed în elementul îmbinat nu depăşeşte 5% din rezistenţa plastică de calcul N pℓ,Rd a
secţiunii lui transversale.
Ca o alternativă la 7.2.2.2 şi 7.2.2.3, nu este necesar ă verificarea capacităţii de

rotire a nodului dacă momentul rezistent de calcul al nodului M j,Rd este cu cel puţin 20%
mai mare decât momentul rezistent plastic M p,Rd al elementului îmbinat.
Pentru cazurile neacoperite de 7.2.2.2 şi 7.2.2.3 capacitatea de rotire poate fi
determinată prin încercări în conformitate cu EN1990, Anexa D. Ca o alternativ ă, pot fi
folosite şi modele potrivite de calcul, cu condiţia ca ele să fie bazate pe rezultatele unor
încercări în conformitate cu EN1990.
7.2.2.2 Noduri cu şuruburi
Un nod grindă-stâlp în care momentul rezistent de calcul M j,Rd este determinat de

rezistenţa de calcul a panoului inimii stâlpului la forfecare, se poate considera c ă are o
capacitate de rotire adecvată pentru analiza globală plastică, cu condiţia ca d /t w ≤ 69ε .
Un nod cu placă de capăt şi şuruburi sau cu îmbinare cu corniere de tălpi poate fi
considerat
următoarelecu capacitate
condi de rotire suficientă pentru analiza plastică, cu condiţia ca
ţii să fie satisf ăcute:
a) momentul rezistent de calcul este determinat de rezisten ţa de calcul a uneia din

componentele:
 talpa stâlpului la încovoiere, sau
 placa de capăt a grinzii sau corniera de talp ă întinsă la încovoiere
b) grosimea t a tălpii stâlpului sau a plăcii de capăt a grinzii sau corniera de talpa întinsă
(nu neapărat aceeaşi componentă de bază ca în (a)) satisface condiţia:

t ≤ 0,36 d f ub / f y (7.1)
unde:
f y este limita de curgere a componentei de bază respective.
Un nod îmbinat cu şuruburi în care momentului rezistent de calcul M j,Rd este
determinat de rezistenţa de calcul a şuruburilor lui la forfecare, nu trebuie considerat c ă
are o capacitate de rotire suficientă pentru analiza globală plastică.
7.2.2.3 Noduri sudate
Capacitatea de rotire φCd a unei îmbinări grindă-stâlp sudate poate fi considerată cel

puţin egală cu valoarea următoare, cu condiţia ca inima stâlpului să fie rigidizată la
compresiune şi nerigidizată la întindere şi momentul ei rezistent de calcul nu este
determinat de rezistenţa panoului inimii stâlpului, vezi 7.2.2.2(1):
φCd = 0,025 hc / hb
(7.2)
unde:
hb este înălţimea grinzii;
hc este înălţimea stâlpului.
Capacitatea de rotire a unei îmbinări grindă-stâlp sudate nerigidizate poate fi

considerată egală cu cel puţin 0,015 rad dacă nodul a fost dimensionat în conformitate cu
prevederile acestei secţiunii.
7.2.3 Comportarea ciclic ă a îmbinărilor

Ductilitatea locală este un parametru foarte important în analiza seismic ă a structurilor
metalice. Clasa de secţiune sau capacitatea de rotire a elementelor joac ă direct asupra
r ăspunsului seismic şi asupra factorului de comportare q al cadrelor.
Ca şi pentru elemente, este important să se cunoască capacitatea de rotire a
îmbinărilor. Pentru a evalua capacitatea de rotire a îmbinărilor în urma dimensionării
seismice, cel mai bine este de a o determina pe baza unor încerc ări experimentale sub
solicitări ciclice alternante.
Pornind de la rezultatele unor încercări ciclice, ne putem gândi la introducerea unor
coeficienţi de reducere
modele teoretice bazate apecapacit ăţii deplastice,
mecanisme rotire determinat ă din
ca şi pentru încercări statice sau prin
elemente.
7.2.3.1 Tipuri de cicluri
În ultimii ani, o importantă activitate experimentală a fost dezvoltată asupra îmbinărilor

grindă-stâlp sub încărcări ciclice, permiţând o mai bună în ţelegere a comportării lor şi deci
o mai bună modelizare a lor.
Din punct de vedere al comport ării ciclice, îmbinările pot fi considerate ca stabile
atunci când prezintă o curbă de comportare înf ăşur ătoare identică cu cea a comportării
monotone, odată cu creşterea numărului de cicluri ; ele sunt considerate instabile atunci
când rigiditatea lor scade cu creşterea numărului de cicluri.
Mai precis, după Mazzolani, îmbinările pot fi caracterizate prin trei categorii de
comportare (Figura 7.5):
a. În prima categorie, îmbinările prezintă o comportare stabilă, caracterizată prin curbe
histeretice având aceeaşi suprafaţă şi formă odată cu creşterea numărului de cicluri,
pentru rotiri extreme impuse. (Figura 7.5a).
b. Îmbinările din a doua categorie prezintă o comportare instabilă datorată unor deformaţii
permanente (Figura 7.5b) aducând o pierdere de eficacitate progresiv ă a legăturii (de
exemplu deformaţiile plastice ale găurilor şi şuruburilor reducând efectul for ţei de
strângere al acestora din urmă). Panta curbelor histeretice care caracterizează
rigiditatea ciclurilor, scade deci continuu.
c. Îmbinările celei de a treia categorii prezintă o comportare instabilă datorată apariţiei
bruşte, în cursul unui ciclu, a unei lunecări la nivelul şuruburilor. Acest fenomen de
lunecare modifică substanţial panta curbei reducând energia disipată pentru aceleaşi
valori de rotiri extreme. Degradarea continu ă poate fi accentuată de deformaţiile
permanente ale găurilor şi tijelor şuruburilor (Figura 7.5c).
Cazurile b şi c se traduc la cedare, printr-o degradare adesea importantă a rigidităţii la
rotire.
F
F
v
v
(a) (b)
F
(c)
Figura 7.5: Curbe histeretice tipice ale unor îmbin ări structurale
Dintr-un alt punct de vedere, ne-am putea mulţumi de a clasifica îmbinările, după
comportarea lor ciclică, în două categorii ; prima (Figura 7.5a) ar fi proprie îmbinărilor cu
rezistenţă totală, f ăr ă degradare (de exemplu, cazul îmbinărilor sudate şi cu inima stâlpului
Figura 7.5
degradareă
rigidizat ) ;aincluzând
doua categorie
sau nu (fenomenulb,c) ar privi îmbin
de lunecare ările par ţial
(de exemplu, rezistente,
cazul cu
îmbin ărilor
bulonate cu placă de capăt sau cu corniere).
În prezenţa unei evoluţii a formei buclelor histeretice, comportarea ciclică a unei
îmbinări trebuie să poată garanta un nivel dat de rezisten ţă cu o ductilitate suficient ă,
coerentă cu exigenţele dimensionării antiseismice, f ăr ă a înregistra o degradare prea
importantă după un anume număr de cicluri (legată de durata acţiunii seismice).
7.2.3.2 Parametrii de comportare - Recomand ările CECM
Alegerea parametrilor de comportare este importantă pentru interpretarea capacităţilor

unei îmbinări la fel de bine ca şi comparaţia diferitelor încercări. În special, aceşti
parametri trebuie să permită caracterizarea în timpul procedurii de încărcare, a evoluţiei
ductilităţii, a nivelului energiei absorbite la fel ca şi degradarea rigidităţii şi a rezistenţei
unei îmbinări.
În acest sens, Comitetul 13 al CECM a publicat recomandările de încercare pentru a
caracteriza comportarea elementelor metalice, şi deci şi a îmbinărilor, sub încărcări ciclice
cu deplasări impuse controlate.
Parametrii adimensionali, definiţi în comparaţie cu caracteristicile elastice ale
comportării statice (Figura 7.6a), au fost introduşi, permiţând a compara un ciclu de
comportare real (Figura 7.6b) cu un ciclu ideal elasto-plastic de aceeaşi amplitudine (Figura
7.6c). În figurile menţionate, F şi v reprezintă o for ţă şi o deplasare direct legate358/383
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii de
momentul încovoietor M şi de rotirea φ ale îmbinării experimentate, sau eventual aceste
+ - -
+ vi + vi - v
i
+
∆vi αv vi++ vi-- v +- v -
+
a v
+ + +
Fmax Ai + F
Fi
+ +
vi
-
αi αi
+
vi -
α
-
i
αi
- - -
Fi Ai - F
Fmax
-
v
- + - + -
∆vi b c vi + vi - v - v
+ - +
vi + vi - v

Figura 7.6: Caracteristicile recomandărilor CECM pentru încercări ciclice
Încercările sunt realizate în grupuri succesive de cicluri, la valori ale deplas ărilor
impuse definite ca multipli ai deplasărilor limită elastice. Fiecare grup de cicluri cuprinde de
fapt trei cicluri de aceeaşi amplitudine deplasare. Considerând grupul i de cicluri,
recomandările CECM recomandă utilizarea următorilor parametri adimensionali:
a. Ductilitate par ţ ial ă
+ v i+ − v i−
µ i = şi µ i = (7.3)
v y+ v y−
Acest parametru reprezintă raportul dintre deplasarea maximă pozitivă sau negativă
(considerata în valoare absolută) a unui ciclu şi valoarea elastică limită corespunzătoare
deplasării de acelaşi semn. Cu cât ductilitatea este mai mare, cu atât elementul este apt
de a suporta deplasări în afara domeniului elastic.
b. Ductilitate total ă (sau ductilitate ciclic ă )
+ ∆vi+ − ∆vi−
µ ci = şi µ ci = (7.4)
v y+ v y−
Acest parametru reprezintă raportul dintre amplitudinea totală a deplasării (în valoare
absolută) în cursul fiecărui semi-ciclu şi valoarea elastică limită corespunzătoare. Ne
putem gândi că această definiţie a ductilităţii este mult mai semnificativă decât cea
precedentă pentru a interpreta comportarea ciclică.
c. Raport de ductilit ăţ i totale
Ψi+ = ∆vi+ − ∆vi−

− şi Ψi = + (7.5) 359/383
+ −
vi + vi − v y vi + vi− − v y+
Acest parametru reprezintă raportul dintre amplitudinea totală a deplasării (în valoare
absolută) şi valoarea corespunzătoare a deplasării pentru o comportare presupusă perfect
elasto-plastică. Creşterea acestui parametru înseamnă o degradare a specimenului testat.
d. Raport de rezistenţă (sau raport de degradare a rezistenţ ei)
F i + F i −
ε i+ = + şi ε i− = (7.6)
F y F y−
Acest parametru reprezintă raportul dintre for ţa corespunzătoare deplasării maxime şi for ţa

limită elastică (definită pentru acelaşi semn de deplasare).
e. Raport de rigiditate (sau raport de degradare a rigidit ăţ ii)
+ tan α i+ − tan α i−

ζ i = şi ζ i = (7.7)
tan α y+ tan α y−
Acest parametru reprezintă raportul dintre rigiditatea la nivelul ciclului curent şi rigiditatea

iniţială. Reducerea acestui raport se traduce prin degradarea rigidităţii.
f. Raport de energie absorbit ă
+ Ai+ − Ai−
η i = şi η i = (7.8)
F y+ (v i+ + vi− − v y+ − v y− ) F y− ( vi+ + vi− − v y+ − v y− )
Acest parametru reprezintă raportul dintre energia absorbită de element într-un semi-ciclu
real şi energia aceluiaşi semi-ciclu dar corespunzând unei comportări perfect elasto-
plastice.
Se poate constata că toţi parametrii de mai sus au fost definiţi prin comparaţie cu
un comportament perfect elasto-plastic, forma ciclului fiind cu atât mai bun ă cu cât valorile
parametrilor sunt mai apropiate de unitate.
De altfel, aceşti parametrii pot fi utilizaţi pentru a defini starea ultimă care
corespunde unui final de încercare, unei st ări ultime semnificând o degradare avansat ă a
rezistenţei, a rigidităţii sau unei diminuări importante a disipării de energie.
7.3. SOLUŢII CONSTRUCTIVE

Configurarea îmbinării trebuie să fie compatibilă cu sistemul structural ales şi cu
dimensiunile elementelor structurale.
Pentru a obţine noduri rigide şi cu rezistenţă totală, în general trebuie împiedecate
deformaţia inimii stâlpului, a tălpii acestuia şi a plăcii de capăt a grinzii. Acest lucru se poate realiza
prin întărirea inimii stâlpului cu rigidizări sau plăci sudate şi a celorlalte componente printr-un raport
de grosimi ales judicios.
Cele mai uzuale soluţii constructive sunt prezentate în continuare.
7.3.1 Îmbinare cu şuruburi cu plac ă de capăt extinsă rigidizat ă
Acest tip de nod (Figura 7.7) este utilizat foarte des în practic ă având o comportare foarte
bună la solicitări ciclice. Îmbinarea este considerată rigidă, cu rezistenţă totală. De asemenea
montajul este relativ simplu de realizat pe şantier.
Figura 7.7: Îmbinare cu şuruburi cu placă de capăt extinsă rigidizată
7.3.2 Îmbinare sudat ă cu rigidiz ări ale t ălpilor grinzii

Acest tip de nod (Figura 7.8) este utilizat mai puţin în practică, deoarece realizarea pe
şantier este grea şi scumpă. Îmbinarea este considerată rigidă, cu rezistenţă totală.
Figura 7.8: Îmbinare sudat ă cu rigidizări ale tălpilor grinzii
7.3.3 Îmbinare cu t ălpile grinzii sudate de pl ăci de continuitate sudate de talpa stâlpului şi
cu eclisă sudat ă prinsă cu şuruburi de inima grinzii
Acest tip de nod (Figura 7.9) este utilizat des în practică având o comportare foarte bun
http://slidepdf.com/reader/full/calcul-imbinari-sr-en-1993-1-8-redact-ii ă la
361/383
solicitări ciclice Îmbinarea este considerată rigidă cu rezistenţă totală Montajul este relativ simplu
de realizat pe şantier fiind realizat prin eclisa de pe inima grinzii prinsă cu şuruburi şi care are doar
rol de montaj.
Figura 7.9: Îmbinare cu tălpile grinzii sudate de plăci de continuitate sudate de talpa stâlpului şi cu eclisă
sudată prinsă cu şuruburi de inima grinzii
7.3.4 Îmbinare sudat ă cu grind ă cu sec ţi une redusă (dog bone)
Acest tip de nod (Figura 7.10) este recomandat a fi utilizat atunci când din proiectare, se
doreşte dirijarea articulaţiei plastice în capătul grinzii. Acest lucru se realizeaz ă prin reducerea
secţiunii grinzii. Montajul este relativ simplu de realizat pe şantier fiind realizat prin eclisa de pe
inima grinzii prinsă cu şuruburi şi care are doar rol de montaj.
RAZA
SECŢIUNE REDUSĂ
A GRINZII
Figura 7.10: Îmbinare sudată cu grindă cu secţiune redusă (dog bone)
7.3.5 Îmbinare cu şuruburi cu plac ă de capăt şi vut ă
Acest tip de nod (Figura 7.11) este utilizat des în practică având o comportare foarte bună
la solicitări ciclice. Îmbinarea este utilizată de multe ori pentru a realiza o îmbinare rigid ă, cu
rezistenţă totală. Montajul este relativ simplu de realizat pe şantier.
Figura 7.11: Îmbinare cu şuruburi cu placă de capăt şi vută
O variantă des utilizată este cea cu stâlpi cu secţiune in cruce (Figura 7.12). Avantajul
acestei soluţii este dat de faptul că îmbinarea se poate realiza foarte bine pe ambele direcţii iar
inima stâlpului este rigidizată. Soluţia este foarte practică şi se pretează foarte bine şi la varianta
mixtă.
Figura 7.12: Îmbinare cu şuruburi cu placă de capăt şi vută cu stâlp cu secţiune în cruce
7.4. CRITERII DE PRECALIFICARE (AISC 2002 ŞI

FEMA 350)
In Statele Unite structurile metalice erau considerate ideale pentru cl ădirile situate in zone
seismice, datorita ductilitatii lor. Mulţi ingineri considerau chiar ca structurile metalice sunt practic
invulnerabile la acţiunea seismica si ca in cazul producerii unor avarii, acestea se limitează la
plastificari in secţiunile elementelor si in îmbinări. Colapsul era considerat practic imposibil.
Aceasta părere generala era data de comportarea buna a structurilor metalice sub ac ţiunea
cutremurelor in comparaţie cu soluţiile care utilizau alte materiale (beton, zid ărie, etc). Cutremurul
de la Northridge din anul 1994 a ar ătat ca si structurile metalice pot fi vulnerabile la ac ţiunea
seismica. Îmbinările au avut cel mai mult de suferit de pe urma cutremurului. Acest lucru a f ăcut ca
in perioada imediat următoare cutremurului, folosirea îmbinărilor sa fie f ăcuta numai după ce
rezultatele obţinute pe cale analitica erau validate prin încerc ări experimentale. Majoritatea
îmbinărilor rigla-stâlp folosite pana la cutremurul din 1994 de la Northridge se bazau pe rezultatele
experimentale obţinute in anii '70 de c ătre Popov si Stephen (Popov&Stephen, 1972). Cercetările
care au urmat cutremurului au încercat sa stabilească soluţii constructive imbunatatite pentru
tipurile
unei bazede îmbin ări folosite
de îmbin curent inpredefinite.
ări considerate practica nord-americana, soluţii care
Toate aceste rezultate au condus
au fost la norma
incluse in alcătuirea
de
calcul seismic AISC 2002. Astfel, in conformitate cu prevederile aceste norme, îmbin ările folosite la
cadrele metalice speciale trebuie sa satisfacă următoarele cerinţe:
- driftul de nivel capabil sa fie mai mare de 0,04rad pentru cadrele speciale necontravantuite
- capacitatea portanta a îmbinării, determinata la fata stâlpului, este cel pu ţin egala cu 80%
din momentul plastic capabil al grinzii adiacente la un drift de nivel aferent de 0.04rad.
Validarea acestor cerinţe se poate face in doua moduri:

- îmbinările se încadrează intr-unul din tipurile de îmbin ări predefinite, pentru care exista
garanţia (data de folosirea lor in trecut si de încercările experimentale) unei comportări
bune la cutremur.
- încercări experimentale pe baza prescrip ţiilor oferite de AISC 2002
7.4.1 Îmbinările predefinite introduse in norma de calcul AISC 2002
Pentru ca îmbinările sa se încadreze in aceasta categorie, trebuie îndeplinite o

serie de condiţii legate de conformarea de ansamblu si de detaliu a elementelor structurii
de rezistenta. Astfel, cadrele trebuie alc tuite si detaliate astfel încât driftul de nivel
necesar sa poată fi dezvoltat ca o combinaăţie intre deformaţiile elastice si plasticizările in
anumite zone ale cadrului (Figura 7.13). In cadrul din figura driftul inelastic este dezvoltat
prin rotirile plastice in articulaţiile formate. Driftul total se va obţine deci prin însumarea
acestei deformaţii cu driftul elastic datorat încovoierii elementelor structurale. Nu sunt
incluse aici scurtările sau alungirile stâlpilor datorate for ţelor axiale. Formarea articulaţiile
in rigle conduce la disiparea energiei induse prin deformaţii plastice in articulaţiile plastice
formate. Pe de alta parte, in cazul formarii articula ţiilor plastice in stâlpi, capacitatea de
disipare este mai redusa deoarece num ărul de elemente plastificate este mai redus. De
asemenea, in cazul formarii articulaţiilor plastice in stâlpi apare si pericolul formarii
mecanismelor plastice de nivel.
Structura deformata
Structura nedeformata
Articulatiile plastice
hetaj
Unghiul de nivel, θ
L'
Figura 7.13: Comportarea inelastică a cadrelor
7.4.2 Determinarea pozi ţ iei articulaţ iilor plastice
Pentru
in prealabil calculul
a pozi eforturilor maxime in secţiunile critice, este necesara determinarea
ţiei articulaţiilor plastice in structura. In cazul structurilor la care nivelul
incarcarilor gravitaţionale este redus, adică ponderea eforturilor unitare este mai mica de
30% din capacitatea portanta a elementului, determinarea pozi ţiei formarii articulaţiilor
plastice se face in conformitate cu Figura 7.14. In caz contrar, aceasta se face folosind o
analiza plastica a structurii.
Sh Sh
articulatia hgrinda
plastica Grinda intarita
(daca este
cazul)
L'
Sectiunea grinzii redusa

(daca este cazul)
L

Figura 7.14: Poziţia formarii articulaţiilor plastice pe grindă
7.4.3 Determinarea momentului plastic in articula ţ iile plastice
In cazul îmbinărilor de rezistenta completa, momentul plastic probabil in articulaţia plastica

se determina cu relaţia:
M pr = Cpr ⋅ R y ⋅ Ze ⋅ Fy (7.9)
în care:
Mpr - valoarea maxima probabila a momentului in articulaţia plastica
Cpr - factor ce ia in considerare valoarea maxima a rezistentei îmbinării, inclusiv ecruisarea
materialului, întăriri
C se determina cu locale,
rela ia:alte condi ii locale. Pentru majoritatea tipurilor de îmbin365/383
ţ
ţ
ări,
pr
Fy +Fu
C pr = (7.10)
2 ⋅ Fy
Ry - coeficient care ia in considerare calitatea materialului

Ze - modulul de rezistenta plastic efectiv al secţiunii (sau îmbinării)
Fy - limita de curgere minima a materialului
Fu - rezistenta minima la întindere a materialului
7.4.4 Determinarea rezistentei necesare in sec ţ iunile critice
Pentru a determina caracteristicile îmbinărilor, este necesara determinarea rezistentei la

încovoiere si forfecare in secţiunile critice. Acest lucru se poate face prin izolarea por ţiunii din
element cuprinsa intre doua articulaţii plastice (Figura 7.15).
Sh
articulatia
plastica
P
L'
P V A
w
Mpr Mpr
M pr + M pr + P ⋅ L' 2 + W ⋅ L'2 2 L'

Vp= VP
'
Figura 7.15: Calculul for ţei tăietoare în articulaţia plastică
Articulatia
plastica Articulatia
plastica
Mf Mpr M Mpr

c
Vp dc Vp
x x+ dc/2
M f =M pr +Vp ⋅ x M c =M pr +Vp ⋅ ( x + dc 2)
sectiunea critica la fata stalpului sectiunea critica in axul stalpului

Figura 7.16: Calculul eforturilor in sec ţiunile critice
7.4.5 Condi ţ ii generale
Pentru calcul îmbinărilor este necesara verificarea unor condiţii generale de alcătuire. Daca
aceste condi ii sunt satisf cute, se poate presupune ca îmbinarea va avea o comportare similara
ţ ă 366/383
7.4.5.1 Condi ţ ii referitoare la grinzi
Aceste condiţii se refera la zvelteţile maxime admise pentru tălpi si inimi. Astfel, zvelteţile
maxime admise sunt următoarele:
- bf /2t f ≤ 52/ Fy - zvelteţea limită pentru tălpile grinzii
- h c /t w ≤ 520/ Fy - zvelteţea limită pentru inima grinzii
7.4.5.2 Condi ţ ii referitoare la îmbinările sudate
In aceasta categorii intra mai multe condiţii, referitoare atât la calitatea materialelor utilizate
(rezistenta materialelor îmbinate, rezilienţa materialul de baza si adaos, etc.) cât si la executarea
detaliilor de sudura (gaura de acces pentru sudura, pl ăcuta suport pentru sudura, controlul calităţii
execuţiei sudurii, etc).
1. Prelucrarea in funcţie de procedeul de

sudura.
2. Maximul dintre tbf si 12.7mm
3. Valoarea cuprinsa intre ¾ tbf si tbf , minim
19mm
4. raza minima 9.5mm
5. lungimea egala cu 3⋅tbf
Figura 7.17: Detaliu de acces pentru sudur ă
7.4.5.3 Condi ţ ii referitoare la pl ăcile de continuitate
In cazul îmbinărilor rigla-stâlp, dispunerea plăcilor de continuitate pe inaltimea stâlpului este

obligatorie daca talpa stâlpului are grosimea mai mica decât cea ob ţinuta cu ecuaţiile:
Fyb ⋅ R yb
t cf < 0,4 1,8b f t f Fyc ⋅ R yc (7.11)
bf
t cf <
6
în care:
- tcf - grosimea minimă a t ălpii stâlpului pentru care nu este necesar ă dispunerea plăcilor
de continuitate
- b - l imea t lpii grinzii

f ăţ ă
- tf - grosimea tălpii grinzii
- Fyb (Fyc) - limita de curgere minimă a tălpii grinzii (stâlpului)
- Ryb (Ryc) - raportul dintre limita de curgere real ă si cea minimă pentru materialul din
grindă (stâlp)
În cazul în care din calcul rezultă necesitatea dispunerii plăcilor de continuitate, grosimea
acestora trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
- pentru îmbinările rigla-stâlp exterioare (de o singura parte a stâlpului), grosimea
plăcilor de continuitate trebuie sa fie cel puţin egala cu jumătate din grosimea tălpilor
grinzii
- pentru îmbinările rigla-stâlp interioare (de ambele par ţi ale stâlpului), grosimea plăcilor
de continuitate trebuie sa fie cel puţin egala cu cea mai groasa dintre tălpile grinzilor
îmbinate.
7.4.5.4 Condi ţ ii referitoare la rezistenţ a panoului inimii stâlpului
Îmbinările rigla-stâlp trebuie astfel configurate încât curgerea in panoul inimii stâlpului sa se
producă simultan cu curgerea in grinda sau curgerea sa se producă exclusiv in grinda. Pentru
aceasta, se va realiza un calcul in doi paşi:
- Pasul 1: se calculează grosimea t a panoului inimii stâlpului din condi ţia de apariţie a curgerii
simultan in panoul inimii stâlpului si in grinda cu următoarea relaţie:
h-d b
CyMc ×
t= h (7.12)
(0.9) × 0,6 × Fyc × R yc × d c × ( d b -t fb )
în care:
- h - inaltimea medie a nivelului superior si inferior panoului inimii stâlpului
- Ryc - raportul dintre limita de curgere si limita de curgere minima a materialului din stâlp
- Pasul 2 :placi
dispun dacasuplimentare
grosimea t astfel calculata
pe inima sau este mai mare
se majoreaz ă decât grosimea
grosimea inimii inimii stâlpului,
stâlpului pana se
la
satisfacerea condiţiei anterioare
7.4.6 Calculul îmbinărilor predefinite
Îmbinările predefinite pot fi folosite pentru structurile in cadre care se încadreaz ă in limite
prescrise pentru fiecare tip de îmbinare. Daca se utilizează îmbinări care nu se afla in baza de
îmbinări predefinite, sunt necesare încercări experimentale pentru a valida rezultatele obţinute prin
calcul.
7.4.6.1 Îmbinări sudate

In cadrul acestei grupe de îmbinări sunt incluse 5 tipuri de îmbinări sudate si anume:
- Îmbinări cu sudura pe tălpi si prinse cu şuruburi pe inima
- Îmbinări cu sudura pe tălpi si pe inima
- Grinzi cu secţiune redusa
- Îmbinări cu sudura cu eclise pe t ălpi
Dintre aceste îmbinări va fi exemplificat al doilea tip de îmbinare enumerat mai sus si
anume îmbinarea cu sudura pe tălpi si inima. Aceasta îmbinare este clasificata ca predefinita atât
pentru cadrele ordinare (OMF) cat si cele speciale (SMF) daca sunt respectate condi ţiile
prezentate în Tabelul 7.1:
Tabelul 7.1 Condiţii pentru îmbinarea predefinită cu sudur ă pe inimă si pe tălpi

Sistemul constructiv la care poate fi aplicat OMF, SMF
Localizarea articulaţiei plastice d c 2 + db 2
Condiţii referitoare la grindă
Inaltimea maxima a grinzii max. 1000mm (W36)
Grosimea tălpii max. 25mm
Calitatea materialului S355 (A572, A913, A992)
Condiţii referitoare la stâlp
Tabelul 7.2 Condiţii pentru îmbinarea predefinita cu sudura pe inima si pe tălpi (continuare)
Inaltimea secţiunii OMF-nu este limitata; SMF-(300-570)mm
(W12, W14)
Raportul dintre grinda si stâlp
Rezistenta panoului inimii stâlpului se verifica cu relaţia prezentata mai sus
Raportul rezistentei la încovoiere a se verifica cu relaţia prezentata mai sus
stâlpului si a grinzii
Detalii referitoare la îmbinare
Detalii referitoare la inima se verifica cu relaţia prezentata mai sus
Grosimea plăcilor de continuitate se verifica cu relaţia prezentata mai sus
Sudura tălpilor se verifica cu relaţia prezentata mai sus
Parametrii sudurii se verifica cu relaţia prezentata mai sus
Gaura de acces pentru sudura se verifica cu relaţia prezentata mai sus
25mm
25mm
min. 50mm

Notă:
1. Sudura cu prelucrare dintre tălpi si stâlp. La talpa de sus daca se indeparteaza pl ăcuta suport
se realizează un cordon de sudura de colt de grosime 8mm la partea inferioara a t ălpii. Daca
nu se indeparteaza plăcuta suport se realizează un cordon de sudura de colt de grosime 8mm
intre plăcuta suport si talpa stâlpului. La talpa de jos se indeparteaza pl ăcuta suport si se
realizează un cordon de sudura de colt de grosime 8mm la partea inferioara a tălpii.
2.
3. Pentru
Suduragaura de acces,a vezi
cu prelucrare Figura
inimii intre 7.17
cele doua găuri de acces. După sudare se indeparteaza
plăcuta suport si se polizează capetele cordonului de sudura la contactul cu gaura de acces
4. Eclisa de prindere a inimii se va realiza de grosime egala cu cea a inimii. Lungimea se va

alege astfel încât sa se suprapună cu 3mm la partea de sus si de jos peste gaura de acces iar
latimea astfel încât sa depaseasca cel puţin 50mm extremitatea găurii de acces
5. Resudarea r ădăcinii sudurii cu prelucrare intre inima si eclisa
6. Sudura de colt intre colturile eclisei si inima grinzii de grosime egala cu grosimea eclisei minus
1,5mm. Sudura va depasi pe inaltime 1/3 din lungimea eclisei
7. Şuruburi de montaj
8. Placi de continuitate
Figura 7.18: Îmbinarea cu sudura pe t ălpi si pe inima
Procedura de calcul a îmbinării presupune următoarele etape:

Pas 1: Se calculează Mpr , in secţiunea in care apare articulaţia plastica Sh
Pas 2: Se calculează Vp, in secţiunea in care apare articulaţia plastica Sh
Pas 3: Se calculează Mc si Cy
Pas 4: Se calculează grosimea panoului inimii
Pas 5: Se determina condiţia pentru plăcile de continuitate
Pas 6: Se detaliază îmbinarea in conformitate cu prevederile din Figura 7.18.
7.4.6.2 Îmbinări cu şuruburi
In cadrul acestei grupe de îmbinări sunt incluse mai multe tipuri de îmbin ări cu şuruburi si
anume:
- Îmbinări cu şuruburi si placa de capăt
- Îmbinări cu şuruburi, placa de capăt si rigidizări pe talpa grinzii
- Îmbinări cu şuruburi prinse pe tălpi
Dintre aceste îmbinări se va prezenta primul caz si anume cel al îmbinării cu şuruburi si
placa de capăt. Acest tip de îmbinare este relativ pu ţin folosit in Statele Unite insa are o pondere
mult mai însemnata in practica europeana. Îmbinarea se ob ţine prin prinderea riglei de placa de
capăt cu sudura realizata in fabrica. Placa de capăt este apoi prinsa pe şantier de talpa stâlpului cu
ajutorul şuruburilor. Acest tip de îmbinare poate fi utilizata ca îmbinare predefinita atât pentru cadre
ordinare cat si cele speciale daca sunt respectate condiţiile exprimate in Tabelul 7.3.
Tabelul 7.3 Condiţii pentru îmbinarea predefinita cu şuruburi si placa de cap ăt
Sistemul constructiv la care poate fi aplicat OMF, SMF
Localizarea articulaţiei plastice d b 2 + t pl + d b 3
Condiţii referitoare la grinda
Inaltimea maxima a grinzii 780mm (W30) pentru OMF
710mm (W24) pentru SMF
Grosimea tălpii max. 19mm
Condiţii referitoare la stâlp
Inaltimea secţiunii OMF - nu este limitata
SMF – (200-570)mm
(W8, W10, W12, W14)
Raportul dintre grinda si stâlp
Rezistenta panoului inimii stâlpului se verifica cu relaţia prezentata
mai sus
Raportul rezistentei la încovoiere a stâlpului si a grinzii se verifica cu relaţia prezentata
mai sus
Detalii referitoare la îmbinare
diametrul şuruburilor se verifica cu relaţia prezentata

mai sus
grupa şuruburilor 8.8, 10.9 (A325 – A490)
Tipul găurii standard
Tipul şaibei
Detalii referitoare la placa de capăt
Grosimea plăcii de capăt se verifica cu relaţia prezentata
mai sus
Tabelul 7.4 Condiţii pentru îmbinarea predefinita cu şuruburi si placa de capăt (continuare)
Calitatea materialului din placa de cap ăt S235 (A36)
Detalii referitoare la sudura t ălpilor
Tipul de sudura Vezi

Gaura de acces Nu este permisa
Prinderea inimii Vezi
Placi de continuitate se verifica cu relaţia prezentata
mai sus
Notă:
1. Material S235 (echivalent A36) pentru placa de capăt
2. Sudura cu prelucrare.
3. Sudura de colt
4. Şuruburi de înalta rezistenta pretensionate 8.8 sau 10.9 (A325 sau A490).
5. Dispunerea şuruburilor este data de calculul plăcii de capăt
6. Placi de continuitate si placi suplimentare pe inima
Figura 7.19: Îmbinarea cu şuruburi si placa de cap ăt
Comportarea acestui tip de îmbinare poate fi dictata de mai multe componente, cum ar fi:
plastificarea grinzii, plasticizarea plăcii de capăt, plasticizarea panoului inimii stâlpului, ruperea
şuruburilor la întindere sau taiere, ruperea sudurilor. Unele din aceste componente conduc la
cedări fragile si de aceea trebuie evitate. Plasticizarea grinzii sau a panoului inimii stâlpului este
insotita de deformaţii plastice considerabile. Alcătuirea îmbinării trebuie sa fie f ăcuta astfel 371/383
încât
curgerea sa apar in grinda si in panoul inimii stâlpului sau numai in grinda. Placa de cap ăt,
ă
şuruburile si îmbinările cu sudura trebuie dimensionate astfel încât sa nu se producă curgerea in

aceste elemente. Procedura de calcul a îmbinării presupune următoarele etape:
Pas 1: Se calculează Mf si Mc
Pas 2: Se determina diametrul si grupa şuruburilor cu relaţia următoare:
M f < 2T ub (d o + di ) (7.13)
in care:
Tub = 90Asurub pentru şuruburi de grupa 8.8 (A325)
= 113Asurub pentru şuruburi de grupa 10.9 (A490)
do si di se determina din
Pas 3: Se verifica şuruburile astfel încât sa fie evitata ruperea lor la forfecare
2M f
+ Vg
L - dc
A b = (7.14)
3Fv
Pas 4: Se calculează grosimea minima a plăcii de capăt tp pentru a preveni apariţia curgerii

din încovoierea plăcii:
M f
t p = (7.15)
⎧⎪ ⎡ b p ⎛ 1 1 ⎞ 2 ⎤ b p ⎛ d b 1 ⎞ ⎫ ⎪
yp
0,8F ⎨ b t
⎪⎩(d − p )⎢⎣ 2 ⎜⎝ p f
f + s ⎠⎟ + ( p + s ) g ⎥⎦ + 2 ⎜⎝ p
f + 2 ⎠⎟⎬⎪⎭
in care:
- s = b p g (7.16)
Placa de capăt se executa obligatoriu din otel S235 (echivalent A36)
Pas 5: Se determina grosimea minima a pl ăcii de capăt tp pentru a preveni apariţia curgerii
din forfecare:
M f
t p = (7.17)
1,1Fyp b p (d b − t bf )
Pas 6: Se determina grosimea minima a t ălpii stâlpului din condiţia de a reziste la

întinderea din talpa grinzii:
M f
Cl
d b − t fb
t fc = (7.18)
2Fyc c
in care:
g
Cl = − k l (7.19)
2
Daca grosimea tălpii stâlpului este mai mica decât cea calculat ă cu aceasta relaţie, sunt
necesara placi de continuitate.
Pas 7: Daca se dispun placi de continuitate, grosimea tălpii stâlpului se verifica cu rela ţia:
M f
2(d b − t fb )
t fc = (7.20)
0,8Fyc Yc
in care:
c ⎞⎛ 1 2 ⎞
Yc = ⎛ ⎛ 4 2 ⎞
⎜ + s ⎟⎜⎜ + ⎟⎟ + (C 2 + C1 )⎜ + ⎟
⎝ 2 ⎠⎝ C 2 C1 ⎠ ⎝ c s ⎠
g
C1 = − k 1
2
(7.21)
b fc −g
C2 =
2
C1C 2
s= (2 b fc 4k 1 )
C2 + 2 C1
Daca grosimea stâlpului este mai mica decât cea determinat ă cu aceasta formula, se alege
o grosime mai mare.
Pas 8: Se verifica grosimea tălpilor stâlpului din condiţia de a rezista compresiunii din talpa
grinzii:
M f
t fc > (7.22)
(d b − t fb )(6k + 2t pl + t bf )Fyc
Daca grosimea tălpii este mai mica decât cea determinat ă cu relaţia anterioar ă, se dispun
plăci de continuitate.
Pas 9: Se verifica rezistenta la forfecare a panoului inimii stâlpului
Pas 10: Se detaliază îmbinarea in conformitate cu Figura 7.20: Modul de alc ătuire a
îmbinării cu placa de capăt si şuruburi.
pf
d0 d1 db
tw
tbf
tpl
bp

Figura 7.20: Modul de alcătuire a îmbinării cu placa de capăt si şuruburi
7.5. PROIECTARE DUPĂ CRITERII DE

PERFORMANŢĂ
Un progres important în proiectarea bazat ă pe performanţă a fost adus de FEMA273 si
apoi FEMA350 si FEMA 356. In conformitate cu aceste recomand ări, fiecare obiectiv de
performanţă constă în definirea unei stări limită de degradare, denumită nivel de performanţă si a
unei intensităţi seismice asociate, pentru care nivelul de performan ţă precizat trebuie atins. Acest
lucru garantează că, în cazul în care mi şcarea seismică astfel definită solicită structura, nivelul
distrugerilor nu va fi mai mare decât cel prev ăzut în nivelul de performanţă respectiv. Pentru
cutremure de intensitate redusă, deplasările laterale vor fi reduse iar structura de rezistenţă va fi în
stadiul elastic. Deoarece structura este solicitată în domeniul elastic şi nu se produc plasticizări în
elemente şi îmbinări, nu se produc avarii structurale. Pentru seisme de intensitate mare,
deplasările laterale vor fi mari iar unele elemente structurale vor suferi plasticiz ări, astfel că se
produc avarii ale elementelor structurale. În funcţie de ductilitatea elementelor structurii, nivelul
acceptabil de deplasare laterală în structur ă, corespunzător fiecărui nivel de performanţă, prezintă
variaţii foarte mari. Nivelele de performanta ale nodurilor sunt stari discrete de degradare selectate
dintre toate stările posibile de degradare pe care un nod le poate suferi ca o consecin ţa a
r ăspunsului seismic. De exemplu, FEMA350 prevede 3 nivele de performanta si anume:
- Ocupare imediata (IO)
- Siguranţa vieţii (LS)
- Prevenirea colapsului (CP)
Pentru fiecare dintre aceste nivele de performanta, este data si o descriere a starii de
degradare a elementelor si îmbinărilor acestora (Tabelul 7.5). Pentru nivelul de performanta de
Ocupare imediata (IO), de regula se considera ca structura este in domeniul elastic de aceea nu
sunt permise degradări.
FEMA356 a f cut un pas înainte si a oferit si criterii de acceptare cantitative pentru fiecare
ă
Tabelul 7.5 Caracterizarea nivelelor de performanta structurala

Nivele de performanta structurala
Elemente CP IO
Multe imbinari fisurate la care Mai putin de 10% din imbinari
Nod grinda-stalp capacitatea portanta este fisurate la oricare etaj. Plasticizari
aproape epuizata locale incipiente la alte imbinari
Panoul inimii stalpului Deformatii extinse Deformatii minore
Imbinare de
Fara fisuri Fara plasticizari
continuitate stalp
Plasticizari extinse la suruburi
Placa de baza stalp Fara avarii sau deformatii vizibile
de ancoraj si placa de baza
Tabelul 7.6 Criterii de acceptare pentru analiza neliniara – FEMA356

Tip nod Rotire plastică, rad
IO LS CP
Noduri sudate 0.128- 0.0284- 0.0337-
0.0003d 0.0009d 0.0004d
Nod sudat, gusee pe tălpi 0.0140-d
0.0003 0.0319-d
0.0006 0.0426-d
0.0008
Secţiune redusa de grinda 0.0125- 0.0380- 0.0500-
0.0001d 0.0002d 0.0003d
Nod cu şuruburi, Placa de capăt 0.010 0.028 0.035
cu componentă Şuruburi 0.008 0.010 0.015
slabă în: Sudura 0.003 0.008 0.010
Notă:
d – inaltimea grinzii
CAPITOLUL VIII
MODELAREA STRUCTURILOR ŢINÂND SEAMA DE
COMPORTAREA ÎMBINĂRILOR
8.1. INTRODUCERE
Analiza globală a structurilor în cadre metalice se realizeaz ă pe baza unor ipoteze, atât în
ceea ce priveşte r ăspunsul structurii (teoria de ordinul I/ordinul II) cât şi în ceea ce priveşte
comportarea secţiunilor (elastică plastică respectiv a nodurilor (după rigiditate, capacitate de
rezistenţă, capacitate de rotire).
În modul tradiţional de proiectare, calculul unei structuri presupune două etape şi anume:
- analiza structurii, urmată de
- verificarea structurii, care constă la rândul ei din evaluarea for ţelor interne şi a
deplasărilor şi compararea cu valorile admise pentru exploatarea în siguran ţă.
Acest mod de abordare a proiectării structurilor este valabil însă doar pentru nodurile
continue sau cele simple, în conformitate cu clasificarea îmbin ărilor în conformitate cu SR-EN
1993-1-8
se încadreaz (vezi paragraful
ă în domeniul3.2 al prezentului
nodurilor continuedocument). În cazul
sau simple, atunciîncomportamentul
care caracteristicile nodurilor
nodurilor nu
trebuie
integrate în analiza structurală. Comportarea reală a nodurilor are efecte directe asupra distribu ţiei
for ţelor şi momentelor interne şi asupra deformaţiilor totale ale unei structuri.
Nivelul real de rigiditate al nodurilor poate avea o influen ţă mare asupra r ăspunsului
structurilor necontravântuite cu noduri deplasabile. De aceea, procedura clasic ă de analiză şi
dimensionare poate fi folosită atâta timp cât nodurile sunt complet rigide sau complet articulate. În
cazul structurilor contravântuite cu noduri fixe, la care preluarea for ţelor laterale se face în principal
de către sistemul de contravântuiri, rigiditatea nodurilor nu este foarte importantă.
continueNorma
şi de european ă SR EN
aceea recomand 1993-1-8 în
ă integrarea admite
calculfaptul c ă majoritatea real
a comportamentului nodurilor sunt semi-
al nodurilor, prin
introducerea nodurilor semi-rigide şi/sau par ţial rezistente. Figura 8. 1 eviden ţiază diferenţele din
procesul de proiectare pentru concepţia tradiţională (Figura 8. 1 a), în care dimensionarea
îmbinărilor apare doar în faza final ă, în comparaţie cu proiectarea bazată pe utilizarea comportării
reale a nodurilor (Figura 8. 1 b) în care verificarea la st ările limită includ verificarea îmbinărilor.
IDEALIZAREA STRUCTURII
Cadru Imbinari
(geometrie, tipul elementelor, etc) (rigid, articulat)
DETERMINAREA INCARCARILOR
PREDIMENSIONAREA ELEMENTELOR
Alegerea si clasificarea elementelor IDEALIZAREA STRUCTURII
Cadru Imbinari
(geometrie, tipul elementelor, etc) (rigid, articulat, semirigid)
ANALIZA GLOBALA
(Simplu, continuu) DETERMINAREA INCARCARILOR
Etapa 1
PREDIMENSIONAREA ELEMENTELOR
RASPUNSUL STRUCTURII Alegerea si clasificarea Alegerea imbinarilor
Stari limita Criterii de dimensionare elementelor
(SLEN, SLU) (noduri fixe/deplabile, elastic/plastic)
DETERMINAREA PROPRIETATILOR MECANICE

(Rigiditate, capacitate de rotire, rezistenta)
Stari limita
nu
Criterii de proiectare
Da? ANALIZA GLOBALA
(Simplu, continuu, semi-continuu)
da
RASPUNSUL STRUCTURII
DIMENSIONAREA IMBINARILOR Stari limita
(SLEN, SLU) Criterii de dimensionare
(noduri fixe/deplabile, elastic/ plastic)
Tipul imbinarii
(rigiditate, capacitate de rotire, rezistenta)
Etapa 2
nu, alte elemente Stari limita

nu, alte elemente
Dimensionarea nu, alte tipuri de imbinari
alte tipuri de imbinari
Criterii de proiectare
imbinarilor Da?
Da?
da da
STOP STOP
a) b)
Figura 8. 1: Etapele procesului de proiectare bazat pe concep ţia tradiţională – a) respectiv pe utilizarea
comportării reale a nodurilor – b)
In Figura 8. 2 sunt prezentate ca exemplu trei tipuri de noduri grinda-stâlp cu şuruburi, la

care proprietăţile de rigiditate variază de la rigid (a) la articulat c).
a) b) c)
Figura 8. 2: Exemple de noduri grinda-stâlp cu diferite nivele de rigiditate(*): a) nod continuu; b) nod semi-
continuu; c) nod simplu
* Not ă: Nodurile din figur ă sunt cu titlu informativ. Clasificarea unui nod in func ţ ie de rigiditate şi rezistenţă se
va face după determinarea exact ă a acestor caracteristici.
Pentru r ăspunsul structural elastic, rigiditatea îmbinărilor joacă un rol principal în deformaţia
structurii şi în modul de distribuţie al eforturilor interne:
- în cazul în care nodurile structurale sunt suficient de rigide (în mod ideal se consider ă c ă
sunt infinit rigide) atunci nodul este de tip rigid şi ele nu introduc rotiri relative între elementele
îmbinate, iar nodul are o rotire de corp rigid. Exemplul din Figura 8. 3 a) ilustreaz modul de
distribuţie al eforturilor interne pentru un cadru simplu necontravântuit supus la oă înc ărcare
verticală uniform distribuită pe grindă;
- dacă nodurile unei structuri nu au nici o rigiditate la rotire (noduri articulate), atunci grinda
se va comporta ca una simplu rezemat ă, independent de comportamentul celorlalte elemente din
structur ă. Distribuţia de momente în acest caz este dată de Figura 8. 3 b);
- pentru cazurile intermediare, (cu rigiditate mai mare decât zero, dar finit ă), momentul
transmis de grindă stâlpului reprezintă o fracţiune din cel transmis de nodurile rigide(vezi Figura 8.
3 c). În aceste cazuri nodurile sunt de tip semi-rigid şi va rezulta o rotire relativ ă diferită de zero
între elementele îmbinate.
a) noduri rigide b) noduri articulate c) noduri semi-rigide

Figura 8. 3: Distribuţia elastică a momentelor încovoietoare în funcţie de rigiditatea nodurilor
Introducerea în calcul a semi-rigidităţii poate fi f ăcută prin intermediul unui resort la rotire

dispus la contactul dintre elemente. Rigiditatea la rotire S a resortului este parametrul care leag ă
momentul M j transmis de îmbinare de rotirea relativă Φ dintre elementele îmbinate. În concordanţă
cu prevederile SR-EN 1993-1-8, se accept ă ca nodurile să fie rigide chiar în condiţiile în care
rigiditatea nu e infinită dar are valori relativ mari, respectiv să fie considerate articulate dacă
aceasta este relativ mică.
Pentru modelarea structurilor pentru alte analize decât cele elastice, nodurile trebuie
caracterizate şi în funcţie de rezistenţa capabilă la momente încovoietoare.
8.2. MODELAREA NODURILOR PENTRU

ANALIZA STRUCTURALĂ
Comportarea neliniar ă a nodurilor, reprezentate prin resorturi având o anumită rigiditate la
rotire, este destul de dificil de utilizat în practica curentă de proiectare. De aceea, curba
caracteristică reală moment-rotire a nodului poate fi modelată, f ăr ă o scădere semnificativă a
preciziei, printr-o curbă caracteristică elastic-perfect plastică (Figura 8. 4 a). Rigiditatea nodului în
modelarea biliniara S j se obţine prin împăr ţirea rigidităţii iniţiale S j,ini la coeficientul η , denumit şi
coeficient de modificare a rigidităţii. Valorile coeficientului η sunt date în Tabelul 8. 1. Această
reprezentare are avantajul de a fi similar ă cu curba caracteristică de modelare a comportării
elementelor la încovoiere (Figura 8. 4 b).
M j M b, Mc
M j.Rd M pl.Rd
S j = S j,ini /η EI/L

φ φ

a) nod b) element
Caracteristica M-φ reală
Reprezentare idealizată
Figura 8. 4: Curbele biliniare moment-rotire
Tabelul 8. 1 Rezultantele grupării componentelor în serie şi paralel.

Alte tipuri de noduri (grindă-
Tipul îmbinării Noduri riglă-stâlp
grindă, bazele stâlpilor)
Sudate 2 3
Cu şuruburi si placă de capăt 2 3
Cu corniere prinse cu şuruburi 2 3,5
Plăci de bază - 3
Efectele de ecruisare a materialului sau alte efecte sunt neglijate. Acest lucru explică
diferenţele dintre comportarea idealizată a nodului şi comportarea reală. În funcţie de tipul de
analiză (vezi paragraful 3.2), se pot alege diferite moduri de idealizare a caracteristicii M - φ .
Modelarea elastică pentru o analiză elastică. Caracteristica principală a nodului este

rigiditatea la rotire. În acest tip de analiză, avem doua posibilităţi de verificare:
- verificarea
rigiditatea elastic
iniţiala S j,ini
ă a rezistenţei nodului (Figura 8. 5 a): rigiditatea constantă este egală cu
. La sfâr şitul analizei, trebuie să se verifice dacă momentul de calcul M Ed din
nod este mai mic decât momentul rezistent elastic al îmbinării având valoarea 2/3M j,Rd ;
- verificarea plastică a rezistenţei nodului (Figura 8. 5 b): rigiditatea constantă este egala cu
o rigiditate având valoarea cuprinsă între rigiditatea iniţială şi cea secantă relativă la M j,Rd . Această
rigiditate este definită ca S j,ini / η . Modelarea este valabilă pentru valori ale momentului M Ed mai mici
sau egale cu M j,Rd .
M j M j
M j.Rd M j.Rd
2/3M j.Rd
S j,ini S j,ini /η
φ φ

a) Verificare elastica b) Verificare plastica
Figura 8. 5: Modelarea rigid-plastică a curbei M-φ
Modelarea rigid-plastică pentru o analiză rigid-plastică. În analiză este necesar ă doar

rezistenţa de calcul M j,Rd . Pentru a permite formarea şi dezvoltarea articulaţiilor plastice în îmbinări,
este necesar ă verificarea capacităţii de rotire a îmbinărilor (Figura 8. 6).
M j
M j.Rd

φ
Figura 8. 6: Modelarea rigid-plastică a curbei M-φ
Modelarea neliniar ă pentru o analiză plastică de ordinul II. În calcul sunt necesare atât
rezistenţa cât şi rigiditatea. Se pot folosi curbe biliniare, triliniare, pân ă la curbe complet neliniare.
Pentru a permite formarea şi dezvoltarea articulaţiilor plastice în noduri, este necesar ă şi în acest
caz verificarea capacităţii de rotire a nodului (Figura 8. 7).
M j M j
M j.Rd M j.Rd
S j,ini /η
φ φ

a) Reprezentarea biliniara b) Reprezentarea triliniara
M j

M j.Rd

S j,ini /η
φ
c) Reprezentarea neliniara
Figura 8. 7: Modelarea neliniar ă a curbei M-φ
Modelul histeretic de comportament al îmbinărilor este util în cazul în care nodurile şi

elementele sunt analizate prin analize dinamice (de exemplu încărcări de tip seismic cu
accelerograme sau încărcări dinamice din vânt). De obicei în acest caz înc ărcările extreme produc
plastificări ale elementelor sau nodurilor în ambele sensuri. De aceea, pe lângă modelarea
neliniar ă a curbei înf ăşur ătoare M-φ a nodurilor este nevoie de definirea unor parametri care s ă
defineasc
- comportamentul
ă
parametri privitoriciclic al nodurilor:
la capacitatea de rotire a nodului şi la panta descendentă a curbei;
- parametri care definesc efectul de pierdere a rigidităţii la descărcarea pe cicluri.
Un model histeretic neliniar de modelare a comportamentului nodurilor este ilustrat în

Figura 8. 8. Modelul are în acest caz trei pante ascendente, o pant ă descendentă şi trei parametri
care definesc forma ciclurilor. În momentul de fa ţă unele programe de calcul cu element finit permit
modelarea elasto-plastică cu histereză a curbelor M-φ pentru noduri, pe modelul Richard-Abott
(Richard and Abbott, 1975).
] 300
m
N
k
[
t 200
n
e
m
o
M 100
0
-0.1 -0.08 -0 .06 -0.04 -0.02 0 0.02 0.04 0.06 0.08 0.1
-100
-200
-300
Rotire [rad.]
Figura 8. 8: Modelarea histeretic ă a curbei M-φ (Ciutina, 2003).
Bibliografie
ANSI/AISC 341-05, Seismic Provisions for Structural Steel Buildings, 2005
CIDECT Report: 5BP-4/05, Development of a full consistent design approach for

bolted and welded joints in building frames and trusses between steel members
made of hollow and/or open sections, Application of the component method, Volume
1: Practical guidelines, 2005
CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 12: Generalities on joint design,
2009
CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 13: Welded connections, 2009
CIDECT, Design of Tubular Steel Structures, Lecture 14: Bolted connections, 2009
Ciutina A., 2003, Assemblages et comportement seismique de portiques en acier et

mixtes acier+beton: experimentation et simulation numerique, Institut National Des
Sciences Appliques de Rennes, 2003
Ciutina A., 2007, Comportarea structurilor în cadre compuse din oţel-beton şi a

îmbinărilor acestora, Imprimeria Orizonturi Universitare, 2007
COST C1 Project: Composite steel-concrete joints in frames for buildings: Design

provisions, European Commission, 1999
Creţu, D., 2010, Implicaţiile introducerii codului european EN 1993-1-1 în proiectarea

din România – un alt punct de vedere, Lucr ările celei de a 12-a Conferinţe Naţionale
de Construcţii Metalice “Realizări şi procupări actuale în ingineria construcţiilor
metalice”, Timişoara, 26-27 noiembrie 2010, Editura Orizonturi Universitare, ISBN
978-973-638-464-6, p. 25-32.
Dalban C., Dima S., Chesaru E., Serbescu C., Construcţii cu structur ă metalică,
Editura Didactică şi Pedagogica, Bucureşti, 1997, ISBN 973-30-2950-5.
ECCS No. 126, TC10: Structural Connections, European Recommendations for the
Design of Simple Joints in Steel Structures, Eurocode 3, Part 1-8, 2009
EN 1998-1: 2003, Eurocode 8: Design of structures for earthquake resistance, Part 1:

General rules, seismic actions and rules for buildings
FEMA-350:2000,
Frame Recommended Seismic Design Criteria for New Steel Moment-
Buildings, 2000
Gi C lh A M 2004 Ch t i ti Of Th D tilit Of B lt d E d Pl t

Calculul Şi Proiectarea Îmbinărilor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calculul Şi Proiectarea Îmbinărilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7/14/2019 Calcul Imbinari Sr en 1993-1-8 Redact II

Contract nr. 426/08.12.2009

Recomandări, CU SR-EN 1993-1-8

Redact area a II-a

Timişoara, decembrie 2010

Prof. Dr. Ing.Daniel GRECEA _____________________

Conf. Dr. Ing. Adrian CIUTINA _____________________

Drd. Ing. Gelu DANKU _____________________

Drd. Ing. Cristian VULCU _____________________

CAPITOLUL I PREFAŢĂ I.6

CAPITOLUL II SCOP ŞI DOMENIU DE APLICARE II.1

CAPITOLUL III MODELAREA NODURILOR PENTRU ANALIZ Ă ŞI CERINŢE

CAPITOLUL IV ÎMBIN ĂRI SIMPLE IV.1

CAPITOLUL V ÎMBIN ĂRI LA ELEMENTE CU SECŢIUNE TUBULAR Ă V.1

5.5. EXEMPLE DE CALCUL V.26

CAPITOLUL VII RECOMAND ĂRI DE CALCUL ŞI PROIECTARE PENTRU ÎMBIN ĂRI

CAPITOLUL VIII MODELAREA STRUCTURILOR ŢINÂND SEAMA DE COMPORTAREA

Norma de proiectare europeană referitoare la îmbinări EN 1993-1-8 este una din

• ANSI/AISC 341-05, Seismic Provisions for Structural Steel Buildings, 2005

SCOP ŞI DOMENIU DE APLICARE

Norma de proiectare europeană referitoare la îmbinări EN 1993-1-8 este una din

si reglementari tehnice (C 133-82, GP 016-97, GP 082-2003, NP 042-2000, C 150-99 -

evaluare, solutii constructive, situatii de proiectare, reguli de modelare structurala

3.1. GENERALITĂŢI ŞI DEFINIŢII

Figura 3. 1: Tipuri de noduri pentru o structur ă metalică în cadre (SR-EN 1993-1-8, 2006).

Figura 3. 2 ilustrează global această distincţie.

Figura 3. 2: Definiţia nodului şi a îmbinării.

Există două funcţiuni principale pe care îmbinările dintre grinzile şi stâlpii structurali trebuie

Sunt recunoscute trei caracteristici principale ca fiind esenţiale pentru a atinge

Rigiditatea unui nod reprezintă caracteristica acestuia de a se deforma elastic. Ea poate

3.2. CLASIFICAREA NODURILOR ÎN

NOTĂ: Prin această procedur ă este eliminat conceptul de „noduri articulate / noduri

Deşi în sine reprezintă cazuri ideale, Eurocode 3 accept ă ca nodurile cu caracteristici

Termenul de total rezistent se refer ă la rezistenţa îmbinării, în comparaţie cu cea a

NOTĂ: Eurocode 3-1.8 permite calcularea caracteristicilor de rigiditate şi rezistenţă a

3.2.2 Clasificarea nodurilor după rigiditate

• k b = 8 pentru cadre unde sistemul

condiţia ca la fiecare etaj (în

Clasificarea nodurilor după rigiditate

3.2.3 Clasificarea nodurilor după rezistenţă

Pentru nodul superior M j,Rd Fie M j,Rd ≥ M b,pl,Rd

Pentru nodul Fie M j,Rd ≥ M b,pl,Rd

Aceste sistem de clasificare este prezentat în Figura 3. 8 pe diagrama caracteristică M – F .

limitele conditiilor de clasificare

3.2.4 Clasificarea nodurilor după rezistenţă şi rigiditate

Figura 3. 10 prezintă tipologii aproximative ale nodurilor care conduc la comportamentele

3.3. MODELAREA NODURILOR ÎN

Tabelul 3. 1 Tipuri de modelare a nodurilor.

Posibilităţile de modelare ale nodurilor sunt ilustrate în Tabelul 3. 2.

Tabelul 3. 2 Modelarea nodurilor şi tipurile de analiză.

3.3.2 Metode de analiz ă pentru noduri

Pentru o analiză globală elastică nodurile trebuie clasificate numai în funcţie de rigiditatea

Figura 3. 11: Rigiditatea la rotire folosită în analiza globală elastică (SR-EN 1993-1-8, 2006)

Tabelul 3. 3 Coeficientul η de modificare a rigidităţii.

Analiza elastic-plastică implică clasificarea comportării nodului atât după rigiditate (pentru

Figura 3. 12: Curba caracteristică biliniar ă de modelare a caracteristicilor nodurilor

Analiza global ă a grinzilor cu z ăbrele

3.3.3 Modelare şi surse ale deformabilit ăţ ii în noduri – modelarea simplificat ă în

Atunci când se proiectează un nod grindă-stâlp, diferenţierea dintre deformaţia îmbinării şi

Ca alternativă simplificată, un nod marginal poate fi modelat ca o îmbinare unică, în timp ce

Nod de faţadă Nod intern

3.3.4 Concentrarea deformabilit ăţ ilor în noduri

M b1, Ed − M b 2, Ed Vc1, Ed − V c 2, Ed

unde z este bra ul de pârghie al panoului de inim .