Filmul în cultura contemporană sem 1

Ghiță Vlad Constantin - Imagine An III

21 ianuarie 2021

Analiză asupra filmului Z(1969)

în regia lui Costa-Gavras

În deschiderea acestei analize, la fel ca și în cartoanele prezente la începutul filmului

trebuie menționat că, atât faptele cât și personajele au inspirație in realitatea istorică. Mai
exact, asasinarea lui Grigoris Lambrakis in data de 22 mai 1963, la scurt timp după discursul
sau pacifist din Salonic, doi extremiști de extremă dreaptă, Emannouel Emannouilides și
Spyros Gotzamanis (Yago si Vago), conducând o mașină cu benă, îl lovesc pe Lambrakis în
cap cu o bâta.”incidentul” se intamplă în mijlocul mulțimii adunate cât și a forțelor de ordine
prezente. Acesta moare 5 zile mai târziu în urma unui puternic traumatism cranio-cerebral.
Pasivitatea de care au dat dovadă forțele de ordine cât și ofiterii aflați în piață îi indeamnă pe
apropiații lui Lambrakis și susținătorii săi, să creadă că este de fapt un asasinat cu premeditare
și orchestrat de sus-pușii forțelor de ordine, ofițerii militari. Atât istoria cât și filmul ajung sa
dovedească veridicitatea conspirației.
Tema principală a acestui film este represiunea politică și miscarea de rezistență ce
apare în mod natural contra forțelor represive, mai simplu, lupta dintre bine si rau. Corupția,
influența cât și mușamalizarea sunt vectori principali în lupta contra adevărului istoric, luptă
care este prezentă încă din expozițiunea filmului și fals caștigată la finalul acestuia.
Scenariul a fost scris de Costa-Gavras și Jorge Semprún după romanul politic scris de
Vassilis Vassilikos care poartă aceelași nume (Z). Fiind vorba de o ecranizare, modificările față
de romanul inițial sunt de natură regizorală cât și cinematografică.
Coloana Sonoră este compusă de Mikis Theodorakis, unul din prietenii lui Grigoris
Lambrakis care mai târziu a avut rolul de președinte în organizația politică înființată atunci ,
Tineretul Democrat Lambrakis. Theodorakis a fost la rândul său o victimă a opresiunii
politice, muzica sa fiind interzisă pentru o perioadă, prin decret militar, și ispașind 5 luni de
pușcărie plus multe altele în lagărele de concetrare grecesti. Fiind încarcerat, compozitorul îi
cedează dreptul de a folosii din compozitiile sale anterioare lui Costa-Gavras. In 1970 la
BAFTA caștigă premiul pentru cea mai bună coloană sonoră

1
 Imaginea este semnată de francezul Raoul Coutard, directorul de imagine preferat a lui
Jean-Luc Godard, cu care a colaborat la o mare parte din filmele sale. Tehnicile de filmare
prezente în Z includ foarte multă mișcare. Utilizează într-o proporție foarte mare travellingul
combinat cu transfocarea în scopul redării dinamicitații poveștii cât și posibilitatea de a
schimba încadratura de-a lungul unor secvențe mai lungi fără a se utiliza tăietura la montaj.
În cele mai multe scene se folosește de lumina naturală dar unde este nevoit preferă
iluminarea cu surse dure de contră plus surse semi-difuze proiectate în tavan. La filmări s-a
folosit peliculă kodak color de 35mm într-un raport de 1.66: 1 și lentile asferice.
Montajul este realizat de Françoise Bonnot, Z fiind primul film montat din colaborarea
lui cu regizorul Costa-Gavras, colaborare ce va avea să țină de-a lungul a 8 filme și
aproximativ 30 de ani. Se folosesc atât tăieturi simple cât și dizolvări, dar, ce este cel mai
important aici este ritmul ales. Ritmul alert în care sunt alipite secvențele nu lasă loc de
respiro și creează astfel o senzatie de neliniște și imposibilitatea publicului de a reflecta asupra
secvențelor pe masură ce se derulează, desigur, acesta fiind efectul dorit de regizor.
Din cauza imposibilității de a filma în Grecia, din motive evidente, majoritatea scenelor
sunt filmate în Algeria datorită co-producătorului Ahmed Rachedi care a făcut posibilă
turnarea peliculei dar și a similarității ambientului mediteranean ( clădiri, vegetație, locații
asemănătoare). Scenele de balet au fost filmate în Franța.
Filmul se bucură de o distribuție rezonantă :
• Jean-Louis Trintignant - Magistratul
• Yves Montand - Grigoris Lambrakis
• Irene Papas - Soția lui Grigoris
• Pierre Dux - Generalul, Konstantinos Mitsou
• Jacques Perrin - Fotojurnalistul care este și producătorul Filmului
• Charles Denner - Manuel
• François Périer - Procuror
• Georges Géret - Nick
• Bernard Fresson - Matt
• Marcel Bozzuffi - Vago, șoferul
• Julien Guiomar - Colonelul
• Magali Noël - Sora lui Nick
• Renato Salvatori - Yago, criminalul

2
Recepție și Premii

Filmul a avut un succes major o dată cu apariția acestuia în public, cu o relevanță istorică cât
și contemporană de necontestat.
La momentul lansării, criticul de film din Chicago Sun-Times , Roger Ebert , care a
numit Z cel mai bun film din 1969, i-a plăcut scenariul și mesajul său și a scris: „[ Z ] este un
film al timpului nostru. victoriile morale sunt corupte. Te va face să plângi și te va înfuria. Te
va sfâșia ... Când Junta armatei a organizat lovitura de stat în 1967, generalii de dreapta și
șeful poliției au fost eliberați de toate acuzațiile și „reabilitați”. Cei responsabili de demascarea
asasinatului au devenit acum criminali politici. Tânărul regizor Costa-Gavras le-a spus într-
un stil aproape insuportabil de interesant. Z este în același timp un strigăt politic de furie și un
thriller genial de suspans. Se termină chiar într-o goană: nu pe străzi, ci printr-un labirint de
fapte, alibiuri și corupție oficială. 

În concluzie, Z în regia lui Costa-Gavras este mai mult decât un film politic de succes, ci
o radiografie a unei lumi invadate de putere și corupție unde libertatea și adevărul sunt mereu
îndatorate să opună rezistența, cu orice cost, chiar si cu cel al vieții omenești…

3
 Bibliografie:

https://en.wikipedia.org/wiki/Z_(1969_film) - 7 ianuarie 2021

https://beyondnuclearinternational.org/2020/07/05/the-true-story-behind-z/ -
Beyondnuclearinternational 7 Iulie 2020
https://slate.com/culture/2009/03/a-new-print-of-costa-gavras-1969-classic-z.html
Dana Stevens 13 martie 2009