Noul Val francez

La Nouvele Vague (Godard, Truffaut, J.Rivette etc.)

- termen care denumeste un grup de cineasti francezi de la sfarsitul anilor `50 si

inceputul anilor `60, influentati de Neorealismul Italian si cinematograful clasic
hollywoodian.
- desi niciodata organizati formal cineatii La Nouvelle Vague/ Noului Val francez
erau legati prin respingerea constienta a formei cinematografice clasice si spiritual
de iconoclasm tineresc si reprezinta un exemplu de cinematograf de arta european
- multi cineaste au fost implicate in miscarile sociale din epoca si au facut
experimente radical in ceea ce priveste montajul, stilul vizual si narativ ca o
rupture clara de cinematograful clasic francez
- iconoclasm- distrugerea deliberate a icoanelor religioase si ale altor simboluri si
monumente
Originile mişcării
- cei mai importanţi pionieri din grup François Truffaut, Jean-Luc Godard, Éric
Rohmer, Claude Chabrol şi Jacques Rivette au început în calitate de critici la
faimoasa revistă Cahiers du cinéma (înfiinţată în 1951). Co-fondatorul revistei,
André Bazin i-a influenţat mult. El a pregătit terenul pentru concept precum teoria
autorului ("La politique des auteurs"). Alături de acesta a fost important şi Henri
Langlois, fondator şi curator al Cinematecii Franceze.
- Truffaut îl creditează ca precursor pe regizorul american Morris Engel cu filmul
său Little Fugitive
- Alain Resnais- “un film clasic nu poate transmite ritmul real al vieţii moderne
(…) Viaţa modernp e fragmentată, toată lumea simte asta. Pictura, ca şi literature,
dau mărturie în acest sens în loc să se agaţe de naraţiunea tradiţională lineară.”
- 1948 criticul Alexandre Astruc- camera –stilou (camera- stylo) în L`Ecran
francais
Manifestarea curentului

1954- 3 articole în Cahiers

Francois Truffaut- O anumită tendinţă a cinematografului francez
Jacques Rivette- Epoca regizorilor
Andre Bazin- Cinemascopul, sfârşitul montajului
- 1954 Teoria autorului consider că regizorul este autorul filmelor sale şi are o
semnătură vizibilă de la film la film. Reprezentanţii Noului Val au apreciat
filmele lui Jean Renoir, Jean Vigo, John Ford, Alfred Hitchcock şi Nicolas Ray
(Rebel fără cauză, 1955, cu James Dean şi Natalie Wood)
- 1956- Şi Dumnezeu a creat femeia de Roger Vadim- influenţă americană
- Primul film al Noului Val e considerat Le Beau Serge (1958, regia Claude
Chabrol)-
- 1959 Hiroshima, dragostea mea de Alain Resnais
- Cele 400 de lovituri/ Les quatre cents coups (1959, Francois Truffaut)
- Cu sufletul la gură/ À bout de souffle (1960, regia Jean-Luc Godard)
 - Filmele au avut un neaşteptat succes financiar şi de critică
- Perioadă aproximativă- 1958- 1964 deşi s-a bucurat de popularitate până în 1973
- Respingerea cinematografului narativ de dinainte de Al Doilea Război Mondial,
al cinematografului francez clasic, respingerea unei forme închistate de intrigă
(plot)
- Filme de buget redus- reducere la esenţă
- Charlie Chaplin, Alfred Hitchcock, Orson Welles, Howard Hawks (Scarface,
1932, A avea şi a nu avea, 1944, Somnul de veci, 1946, Râul roşu, 1946), John
Ford
- Actori: Catherine Deneuve, Anouk Aimee, Charles Aznavour, Alain Delon, Jean
Paul Belmondo, Anna Karina, Jean- Pierre Leaud, Jeanne Moreau, Maurice
Ronet, Jean Seberg, Jean- Louis Trintignant
- Compozitori: Georges Delerue (1959, Hiroshima, dragostea mea, regia Alian
Resnais, 1962, Jules şi Jim, regia Francois Truffaut), Michel Legrand
- Directori de imagine: Raoul Coutard, Henri Decae
- Scenarişti: Paul Gegauff, Suzanne Schiffman
-
Tehnici cinematografice
- Filmare cu o cameră pe şine (tracking shot sau trucking shot sau dolly shot)- 7
minute în secvenţa cu traficul aglomerat din filmul Week End (1967, regia Jean-
Luc Godard)
- Teme existenţiale (accentuând rolul individului şi absurditatea existenţei umane)
- Buget redus- a dus la- improvizaţii- un carucior de cumpărături a devenit dolly (în
loc de cameră pe şine)
- Pentru a reduce bugetul şi durata filmului- Godard în Cu sufletul la gură a apelat
(la sugestia lui Jean- Pierre Melville) la montaj intercalat (jump cuts)- editarea
unor secvente in care pozitia camerei e usor modificata astfel incat obiectul filmat
va părea ca sare; violare a montajului clasic continuu (regula celor 30 de grade)
- Dialog improvizat, shimbare rapidă a scenelor, filmări cu unghiuri mai mari de
360 grade
- Godard a fost acuzat că-şi dispreţuieşte spectatorii
- Inovaţiile determinate de cheltuieli- jumătate necesitate, jumătate viziune
Influenţe în timp
- similarităţi cu Bonnie şi Clyde (1967, regia Arthur Penn)
- regizorii din deceniul 60- 70- Robert Altman, Coppola, De Palma, Scorsese
- Rob Rafelson (Five Easy Pieces)- membru al mişcării New Hollywood- a pretins
că a fost influenţat de fraţii Marx şi Noul Val Francez
- Quentin Tarantino (a dedicate Reservoir Dogs lui Godard şi şi-a numit compania
A band Apart după filmul lui Godard Bande a part), Wong Kar Wai (2004,
Eternal Sunshine of the Spotless Mind)- care împrumută tehnici ale lui Godard iar
The Truth About Charlie (2002) are numeroase trimiteri la Godard
Malul stâng
- un grup de cineaşti asociaţi cu Noul val Francez (numit astfel de Richard Roud)
- cei de pe malul drept sunt cineaştii faimoşi şi cu succes financiar asociaţi cu
Cahiers du cinema (Chabrol, Truffaut şi Godard)
- cele două grupuri nu au fost în opoziţie
 - Malul stâng- regizorii Chris Marker, Alain Resnais şi Agnès Varda
- Roud- o anumită preferinţă pentru viaţă boemă şi nerăbdare în legătură cu
conformismul Malului drept, o mare implicare în literatură şi artele plastice şi în
filmul experimental, preferinţă pentru stânga politică
- Asociaţi cu acest grup- Jean- Pierre Melville, Alain Robbe- Grillet şi Marguerite
Duras, Jacques Demy,
- Noul roman francez- element al mişcării Malului stâng
- Filme ale Malului stâng: Hiroshima, dragostea mea (1959, regia Alain Resnais),
La Jetée/ The Pier/ Cheiul (1962, regia Chris Marker), Anul trecut la Marienbad
(1961, regia Alain Resnais, după Alain Robbe- Grillet) şi Trans-Europ-Express
(1967, regia Alain Robbe- Grillet)
-
Claude Chabrol
Jean- Luc Godard
Jacques Rivette
Eric Rohmer
Francois Truffaut

Louis Malle
Claude Lelouch
Roger Vadim

Claude Chabrol
- n. 1930 Paris
- 3 căsătorii, 4 copii, 1964- 1980 căsătorit cu actriţa Stephane Audran- copil
- a început ca un critic în Cahiers du Cinema
- văzut uneori ca un regizor de mainstream
- 1957 împreună cu Eric Rohmer studiul “Hitchcock”
- 1958 debut Le Beau Serge/ influenţat de Hitchcock, cu Jean- Claude Brialy
- Un intelectual parizian se întoarce în oraşul natal şi încearcă să afle de ce a
decăzut prietenul său, arhitectul Serge.
- 1967- 1974 chabrol-esque- thriller-uri cu suspense a la Hitchcock

Jean- Luc Godard

- n. 1930 Paris- părinţi franco- elveţieni
- şcoala în Elveţia
- la Sorbona şi la cine-cluburi, la cinematecă- intră în contact cu alţi viitori
reprezentanţi ai Noului Val
- “La cinematică am decoperit o lume despe care nimeni nu mi-a spus nimic. Ne
vorbeau despre Goethe dar nu despre Dreyer. Ne uitam la filme mute în epoca
filmelor sonore. Visam despre cinema. Eram precum creştinii în catacombe...”
- Influenţat de existenţialsim şi marxism
- Denunţa istoria cinematografului ca burgheză şi de aceea fără merite
- Contradicţii- acceptă estetica de consum, capitalistă
- In ciuda manifestului complicat- principiul de bază era: “Realismul este esenţa
filmului”
 - realismul era atins prin scene lungi, evitarea montajului inutil (evitând ruperea
realităţii prin tăieturi), montaj intercalat
Cu sufletul la gură (1960)
- co-scenarist Jean- Luc Godard
- director de imagine Henri Decae
- Influenţat de Atingerea răului (1958) al lui Orson Welles
- Aminteşte de scurtrmetrajul realist Nota zero la purtare (1933) de Jean Vigo
- cu Jean- Paul Belmondo şi Jean Seberg
- Citate din filmul american- Belmondo (Michel Poiccard) îl imită pe Humphrey
Bogart- afiş Bogart, citate din Fritz Lang, Ingmar Bergman
- montaj intercalat (jump cuts)- pierderea continuităţii
- character asides (monolog cu scopul de a explica anumite situaţii etc., personajul îşi
spune lui însuşi sau vorbeşte cu publicul)

În thrillerul care a inaugurat Nouvelle Vague, Cu sufletul la gură/ À bout de souffle (1960,
Franţa, R: Jean- Luc Goddard, Sc: Francois Truffaut, Jean- Luc Goddard) apare un
romancier vanitos numit Parvulesco (interpretat de Jean- Pierre Melville). Patricia,
partenera hoţului de maşini Michel Poiccard, participă la conferinţă de presă a lui
Parvulesco şi îl întreabă care e cea mai mare ambiţie a vieţii sale. El răspunde că ambiţia
sa e de a deveni nemuritor înainte de a muri. Personajul Parvulesco i se datorează lui
Goddard care îl ironizează astfel pe Jean Pârvulescu (1915- 1986), un scriitor metafizic şi
ideolog al extremei drepte franceze de origine română, pe care l-a întâlnit la Sorbona.28
Este interesant că pe lângă Parvulesco cel puţin alte două personaje din film nu au nume
franţuzeşti, ci străine. Chiar Michel Poiccard, admirator al lui Humphrey Bogart,
foloseşte la un moment dat numele Laszlo Kovacs (rivalul personajului Rick, interpretat
de Bogart în Casablanca) iar prietenul său Tolmatchoff are un nume cu rezonanţă
bulgară. Cosmopolitismul acţiunii este sugerat şi de faptul ca Patricia este americancă sau
de intenţia lui Michel Poiccard de a fugi în Italia.
- 1961 Le petit soldat- despre războiul din Algeria
-1961- O femeie e o femeie- un omagiu musical-ului american
- 1962 A-ţi trăi viaţa/ Vivre sa vie
- Nana (Anna Karina, actriţă franceză de origine daneză) o mamă care se mută de colo-
colo, actriţă aspirantă, devine prostituată
- 1963 Carabinierii (1963)- ororile războilui şi ale injustiţiei- influenţa lui Roberto
Rossellini
- 1963 Dispreţ/ Le Mépris/ Contempt- cu Michel Piccoli şi Brigitte Bardot
- succes comercial
- Paul Javal, un scenarist (Piccoli) este angajat de Jeremzy Prokosch, un producător
american arogant (Jack Palance) să rescrie adaptarea Odiseii lui Homer pe care îl filma
un austriac (Fritz Lang însuşi). Interpretarea cultă a lui Lang e distrusă de varianta
comercială a americanului. Între timp mariajul lui Paul cu Camille (Brigitte Bardot) se
destramă.

1965 Alphaville/ Alphaville, une étrange aventure de Lemmy

- un film noir futuristic, SF şi satiră
 - Detectivul particular Lemmy Caution (Eddie Constantine) e trimis într-un oraş
controlat de computerul Alpha 60 de pe o planetă nenumită. Misiunea lui e să-l
contacteze pe prof. Leonard Nosferatu von Braun (Howard Vernon), un savant
care a devenit subit tăcut dar se bănuieşte că a fost eliminat de către computer.
Detectivul foarte american intră în conflict cu von Braun care a scos în afara legii
dragostea, cărţile şi exprimarea eului. Eroul se îndrăgosteşte de fiica tiranului,
Natacha (Anna Karina)
Week End (1967)
- Un cuplu căsătorit se deplasează la ţară pentru a încasa o moştenire: Corine
(Mireile Darc) şi Roland Durand (Jean Yanne). Un weekend la ţară care ar fi
trebuit să fie idilic devine un coşmar compus din aglomeraţie în trafic, război civil
(seful frontului de eliberare al Senei), canibalism şi terorism. Societatea burgheză
franceză începe să se prăbuşească din cauza preocupărilor consumatoriste.
- Marxism
- Scenă de blocaj în trafic de 10 minute
- Personajele se adresează publicului
- Influenţa lui Bertolt Brecht- teatrul epic şi teoria alienării spectatorului
- Referire la Isus şi Karl Marx în aceeaşi scenă

Jacques Rivette
- n. 1928 Rouen , Normandia
- a început cu critică
- admiraţie pentru Howard hawks, Robert Aldrich
- 1950 membru al Ciné-Club du Quartier Latin
- 1963- redactor- şef la Cahiers du cinema, după ce Rohmer a fost demis
- 1961- debut în lungmetraj- Parisul ne aparţine/ Paris nous appartient
- o poveste despre studenţi cu preocupări artistice şi radicale
- 1965 Călugăriţa/ La religieuse – cu Anna Karina
- adaptare după Denis Diderot
- O tînără devine călugăriţă împotriva dorinţei sale. Este tratată cu grijă părintească,
persecuţie sadică şi încercări lesbiene.
- interzicerea filmului i-a făcut reclamă

François Roland Truffaut

- 1932 Paris- 1984 Neuilly- sur-Seine
- a murit din cauza unei tumori la creier

- Fiu din afara căsătoriei al unui dentist evreu, fiu adoptat de noul tată
- Propria viaţă (căcia fost exmatriculatdin câteva şcoli) şi cea a unui prieten din
copilărie cu care a colaborat şi la filme l-a inspirit în Cele 400 de lovituri
- În 1948 a înfiiunţat propriul cine-club şi l-a întâlmit pe Andre Bazin, care i-a
devenit prieten
- Bazin l-a salvat de ultimele luni de armată după ce fusese arestat pentru
încercarea de a dezerta
- în 1950 a început să lucreze la Cahiers du cinema
- 1954 "Une Certaine Tendance du Cinéma Français"
 - atacă cinematograful francez de până atunci.
- Articolul a născut scandal
- Mai târziu elaborează teroia autorului
1959 Cele 400 de lovituri
- inspirat de Atingerea răului de Orson Welles
- a obţinut premiul pentrru cel mai bun regizor la Cannes
- Antoine Doinel (Jean- Pierre Leaud, la 13 ani, acre devine un colaborator fidel) trece
prin aventuri periculoase la şcoală şi ajunge la o şcoală de corecţie. Adolescenţă cu
probleme, relaţie instabilă cu părinţii (e făpră tată ca cşi regizorul), izolat între colegi.

- ciclul lui Antoine Doinel: Antoine şi Colette- episod din Dragostea la 20 de ani (1962),
Sărutări furate (1968), Domicile conjugal (1970), Dragoste în fugă/ L'amour en fuite
(1979)

1960 Trageţi în pianist

- parodie a filmelor cu gangsteri, noir
- după romanul lui David Goodis
- Charlie Kohler/ Edourad Saroyan (Charles Aznavour) a decăzut într-un pianist într-un
bar după sinuciderea soţiei sale. Acum încercând să-şi protejeze fratele urmărit de doi
bandiţi pune ăşi pune în pericol viaţa sa şi a iubitei sale, chelneriţa Lena.

1962 Jules şi Jim

- după rom,anul lui Jean- Pierre Roche
- un triunghi amoros între doi prieteni (Oskar Werner şi Henri Serre- Jim) şi impulsive
Catherine (Jeanne Moreau)

1965 Fahrenheit 451

- după romanul SF omonim al lui Ray Bradbury
- singurul film de limbă engleză
- cărţi interzise
- primul film color
- dificultăţi pentru regizor, obişnuit cu echipe restrânse
- Într-un viitor sumbru un pompier are sarcina de a dsitruge cărţi dar începe a-şi
punesarcian sub semnul întrebării

1973 Noaptea americană

- Oscar pentru cel mai bun film străin
- film reflexiv- povestea unei echipe care încearcă să facă un film. Regizorul se confruntă
cu crize financiare şi personale, cu echipa etc.
- conţine imagini din alte filme
- considerat cel mai bun film al său împreuncă cu Cele 400 de lovituri
- el însuşi în rolul regizorului Ferrand

Bibliografie:

Michel Marie- Noul Val Francez, Ed.IBU Publishing, Bucureşti, 2010.

David Parkinson- History of Film, Ed. Thames & Hudson, 1995.