LIVIA MARIA SÎRBU

REGIE DE FILM ȘI TV, ANUL ll

CARACTERISTICILE PRINCIPALE ALE SUNETULUI.

GRUPELE DE INSTRUMENTE.

Caracteristicile sunetului se împart în patru categorii, acestea descriind parametrii sunetului

după cum urmează:

1. DURATA= (sau valoarea) reprezintă carateristica sunetului de a fi mai lung sau mai

scurt în timp. Aceasta se calculează din momentul impactului până la dispariția ultimei
vibrații sonore percepute.1

2. INTENSITATEA= senzația pe care o produce asupra organului nostru

auditiv amplitudinea (elongația maximă pe care o efectuează mișcarea vibratorie față de
poziția de echilibru) unei vibrații sonore, altfel spus, volumul vibrației. Cu cât
amplitudinea vibrațiilor este mai mare, cu atât crește și intensitatea sunetului rezultat, și
invers. Aceasta se măsoară prin unitățile denumite în fizică foni sau decibeli (1fon = 1
decibel).

3. FRECVENȚA= măsura numărului de repetări ale unui fenomen periodic în unitatea de

timp.

4. TIMBRUL= se referă la una dintre calitățile de bază ale sunetului muzical, anume

complexul de însușiri care permit diferențierea unor surse sonore mai mult sau mai puțin
asemănătoare, precum vocile omenești sau instrumentele muzicale.

Instrumentele muzicale sunt de obicei clasificate în patru mari grupe tradiționale:

a) cu coarde: ciupite: 1. cu degetele sau cu un plectru așezat între degete-
chitară, lăută, banjo, mandolină, țiteră, harpă;2
2. de mecanisme acționate indirect prin claviatura instrumentului-
virginal, spinetă, clavecin;
lovite- pianul, țambalul,
frecate- vioară, violă, violoncel, contrabas etc.
1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Instrument_muzical
2
Gabriel Petric, Manual de chitară, Editura Teora, 2004, p. 9-11
LIVIA MARIA SÎRBU
REGIE DE FILM ȘI TV, ANUL ll

b) suflători din lemn: fluier, flaut, flaut dulce, oboi, corn englez, clarinet, fagot, saxofon,
taragot, cimpoi, nai, shakuhachi, ocarină;3

c) suflători din alamă: trompetă, cornet, trombon, corn francez, corn poștal, tubă, goarnă,
fligorn, eufoniu, bucium;

d) instrumente de percuție:
1. acordabile: 1.1. idiofone (sunetul produs de un cord sonor): marimbafon, xilofon,
celestă, vibrafon
1.2. membranofone: timpan
2. neacordabile: trainglu, talgere, castaniete, maracas, tobă mare, tobă mică;

la care se adaugă

e) suflători cu structură complexă: orgă, flașnetă, muzicuță, clavietă, acordeon, shō,

bandoneon, concertină;4

și

f) electronice: teremin, ondes martenot, hellertion, trautonium, orga-radio, orgă-

electronică, chitară electrică, sintetizator, sintetizator de ritm, sampler, pian digital. 5

3
Dragoș Alexandrescu, Curs de teoria muzicii (vol. I), 1979, p. 11-24