Sistemul glaciar

Sedimentele care aparţin sistemului glaciar pot avea origine atât marină, cât şi
continentală. Acestea pot fi: sedimente glaciare propriu zise (depuse direct de gheaţă), sedimente
glaciofluviale (esker, kames, valley trains si out wash plains), sedimente glaciolacustre şi
sedimente marine glaciare.

a. Factorii sedimentării glaciare:

Regimul climatic, polar şi subpolar, controlează fenomenele de topire a masei de gheță şi,
astfel, balanţa dintre eroziune şi depunere. În zonele în care tempertura se afla sub punctul de
topire a gheţii se dezvoltă gheţari reci, fară apă liberă în sistem, iar în zonele cu temperatură care
trec peste punctul de topire a gheţii se dezvoltă gheţari temperaţi, cu apă liberă în sistem;

Schimbările de masă. Prin topirea si evaporarea, la partea superioară a ghețarului și topire

la talpa sa și în lungul substratului, se determină poziția sedimentelor din cadrul sistemului;

Dinamica gheții. Masa de gheață curge sub propria greutate cu viteze de ordinul
centimetrilor și metrilor în 24 de ore și determină atât eroziunea substratului în sectoarele în care
deplasarea sa este mai lentă, cât și transportul sedimentelor de pe suprafața sau din masa sa (unde
viteza de deplasare este mai mare).

b. Subsistemele pot fi:

A. Morfologice: ghețari de calotă (continentali și marini, în Antarctica); ghețari alpini (de
altitudine în Alpi, Himalaya);
B. Dinamice: În funcție de procesul de eroziune și acumulare glciară se disting patru
sectoare:
1. Sectorul subglaciar, la contctul cu substrtul;
2. Sectorul supraglciar, la suprafata ghetarului;
3. Sectorul intraglaciar care corespunde masei ghetarului și nu are rol sedimentogenetic;
4. Sectorul proglaciar, din fața calotelor glaciare sau a limbilor de gheață, unde au loc
fenomene de topire.
c. Procese si produse

Procesele nivale sun exclusiv mecanice – erozionale și depoziționale – și cu intensitate

mai mare în marginea ghețarilor și în zonele proglaciare. Produsele sunt: till bazal (mixtit) masiv
sau stratificat, foarte slab sortat; tillit frontal lateral, superior; till de ablație; varve (argile si siltite
cu laminație fină paralelă); mâluri masive; aluviuni (wash), grosiere și medii cu laminație oblică.

d. Modele de facies:

1
 1. Depozite de panză de gheață continentale.

Sunt reprezentate prin fragmente de material clastic rezultate din înaintarea gheții peste
regiuni cu relief scăzut. Dacă originea materialului clastic este necunoscută acesta este descris ca
diamictit, iar dacă este nelitificat, ca diamicton sau mixtum. Astfel de depozite conțin blocuri și
claste mari care plutesc într-o matrice fină de silt și nisip. Daca resturile clastice sunt de origine
cunoscută depuse dintr-un proces glaciar, acestea poartă denumirea de till (pentru materilul
nelitificat) și tillit (pentru materialul litificat).

Procesele care apar în acest sector sunt reprezentate prin:

- Trnsportul fragmentelor din sursele mai ridicate ale ghețarului;

- Eroziunea bazală;
- Deformări ale rocii din substrat (structuri glaciotectonice – falii de încalecare și cute
la scara mică);
- Abraziunes intensă a particulelor de la baza stratului de fragmente (ice-faceted
clasts);
- Îngramadirea continuă a clastelor;
- Amestecul de gheță de la suprafața și / sau baza ghețarului care conduce la
acumularea și eliberarea de rezidii denumite melt-out-till.
- Curgeri în masă de tipul: flowtill, flowed till sau flow, flowed diamictit, ce îsi au
originea din spălarea glaciofluvială.

Caracterele morfologice speciale care se formează în mediul subglaciar sunt ekerurile,

drumlinsurile şi tunnel valleys. Eskerurile şi drunmlinsurile formează şanturi înguste sau coline
alungite pe suprafaţa uscatului după ce gheaţa se topeşte. Tunnel valleys rezultă prin eroziunea
apei de topire subglaciară, acolo unde canalele sunt complet umplute cu apă şi de aceea nu este
nevoie de un gradient continuu.

2. Depozite fluvioglaciare

Depozitele fluvioglaciare sunt reprezentate prin cantitați de fragmente grosiere și fin

granulare care sunt transportate de apa de topire în depresiunile proglaciare. Materilul este
depozitat sub formă de conuri de spălare (outwash fans), câmpii de spălare (outwash plains) și
depozite de inundare catastrofică (jokulhlaups).

Depozitele de spălare (outwash deposits) ale ghețarilor alpini sunt bogate mai ales în pietriș,
în timp ce outwash plains ale pânzelor de gheață continentală constau predominant din nisip.

Depozitele de inundare glaciară (jokulhlaups) rezultă în urma drenajului brusc al lacurilor

blocare de gheță, de pe pantele dinspre uscat (landslides) ale ghețarilor, sau în urma erupților
vulcanice, subglaciare. Aceste depozite constau predominant din silt, nisip și pietriș.

2
 Pe suprfețele unde nu are loc nici acumulare, nici eroziune, are loc modelarea solului
(patterned ground), se dezvolta limbi de gheață (ice wedges) și alte fenomene tipice zonei
periglaciare.

Perioadele reci sunt marcate de solul modelat (patterned ground), prisme de gheață și
depuneri de loess; perioadele mai calde dau posibilitatea dezvoltării vegetației și a solului.
Paleosolurile sunt indicatori importanți ai condiților ambientale inițiale. Profilele de loess pot
oferi o mai bună dovadă a evoluției climei dintr-o regiune glaciară decât sedimentele glaciare
însăși depuse direct de sub gheță.

3. Depozite lacustre proglaciare

Lacurile se formează prin eroziunea rocii-pat a văilor sau a regiunilo de câmpie din foreland-
ul de gheță, prin depunere de morene sau ca dams-uri , prin topirea gheții îngropate, sau în cazul
marilor calote de gheață și a insulelor de gheață, prin depresiuni ale crustei continentale datorită
izostaziei.

Lacurile alimentate de ghețar primesc apă abundentă provenită din topire, care le umple într-
o perioadă de timp scurtă prezentând depozite lacustre tipice: lacuri de contact cu gheața (ice
contact lake) sau lacuri alimentate de ghețar fară contact (noncontact glacier-fed lakes).

a. Ice-contact lakes sunt reprezentate prin depozite outwash subacvatice care apar la gura
unui tunel de gheață. Cea mai bună dovadă a lacurilor de contact cu gheața sunt
produsele dropstones derivate din plutirea gheții.
b. Lacurile distale alimentate de ghețar (noncontact glacier-fed lakes). Curenții de apă,
proveniți din topire, depun încărcătura lor de material grosier granular sub forma unei
delte clasice de lac. Laminele frontale ale deltei superiore (upper-delta foresets), dacă ele
nu au fost afectate de acțiunea valurilor, prezintă strate grosier granulare accentuat
înclinate. Laminele frontale individuale reflectă evenimente speciale cum ar fi furtunile
din timpul verii , mai curând decât condițile anuale de topire. Laminele frontale ale
porțiunii de mijloc ale deltei (mid-delta foresets) sunt mai puțin înclinate și mai fin
granulare. Ele prezintă frecvent secvențe de ondulații ascensionale (climbing ripple) sau
ondulații oblice (ripple drift) și, de asemenea laminație dreaptă (draped lamination).

Laminele frontale ale deltei inferioare (lower-delta foresets) constau din nisipuri fine cu
ondulații ritmice și stratificație încrucișată și din strate de nisip fin și silt grosier cu stratificație
gradată. Aceste strate sunt formate din subcurenți (undercurents) sau curenți de șoc în perioda de
vară. Laminele mai grosiere depuse de curenți subterni (underflorus) de vară constau din diferite
sublamine, care indică o serie de evenimente care au loc în cursul unui sezon de vară. În cazul
varvelor, materialul lor este furnizat de curenți de suprafață (overflorus) sau de curenți ce străbat
locul la o adâncime medie (interflorus). Varvele sunt produse prin depunere verticală a
particulelor fin granulare și prin urmare reflectă distinct condițiile de vară (laminele deschise la
culoare), de condițiile de iarnă (laminele închise la culoare).

3
 4. Depozite glaciomarine

Sedimentele glaciomarine sunt secvențe sedimentare ce conțin tipuri de faciesuri care indică
influența directă a ghețarilor controlată de creșterea și coborârea nivelului mării.

Asociațiile glaciolacustre și continentale pot determina migrarea înapoi și înainte a unei mări
puțin adânci și alternanța de tipuri de facies, marine și glaciomarine. În perioadele în care nivelul
scăzut al mării rămâne pe loc, ghețarii pot avansa peste fundul emers al unui șelf de mare și pot
depune asociații de facies de tipul till-outwash-periglacial-lacustrine pe topul stratelor marine.
Marea care transgredează ulterior va provoca o retragere drastică a marginii gheții, va îneca till-
urile și sedimentele lor asociate continentale și lacustre și va da posibilitatea să depună sedimente
glaciomarine. Apele provenite din topirea gheții subglaciare pot depune conuri submarine la
contactul cu gheața și pot elibera încărcătura lor aflată în suspensie ca prisme în mare.

Cea mai distinctivă caracteristică a sedimentelor glaciomarine este prezența dropestone-lor

din mâlurile masive stratificate, care conțin și unele fosile, frecvent și bioturbații. Sursa
dropstone-lor este reprezentată de iceberg-uri care provin din ghețari și care transportă
fragmentele sarcinii lor pe distanțe mari, și prin urmare sunt întâlnite în sedimentele pelagice și
hemipelagice din bazinele oceanice situate departe de regiunile glaciare.

În unele medii glaciomarine moderne și vechi a fost întâlnit un carbonat special, carbonat de
calciu hexahidrat – ikait. Acest mineral s-a format din soluții interstițiale bogate în materie
organică și indică condiții de temperatură sub zero grade în sedimentele sau sub fundul mării.

În timpul perioadelor în care gheața nu atinge coastele mării, curenții outwsh ai ghețarilor din
apropiere depozitează sarcina lor sub formă de conuri proglaciare și delte de-a lungul coastei.

Semnificatii sedimentologice

- compoziția mineralogică reflectă întotdeauna substratul și conservă specii minerale cu

grade de stabilitate diferite (inclusiv minerale alterabile);
- variații mari ale parametrilor granulometrici; de regulă depozite foarte slab sortate;
- predomină claste discoidale și izometrice, galeții și blocurile prezintă structuri
paralele;
- till-urile nu prezintă stratificație; depozitele fluvioglaciare pot avea laminații oblice,
iar cele glaciolacustre, laminație paralelă evidentă.