Varianta 2

Gojan Vasile
1. Descrieți procesul de apariție a statului, conform doctrinei Sf. Augustin
2. Identificați esența, scopul, esența și funcțiile statului în conceția lui Nicolo Machiavelli.
3. ESEU la tema: " „Machiavelismul” ca principiu istoric şi ca realitate "

1.Conform droctrinei lui Sf. Agustin ,unul din cei mai influenti ganditori ai evului mediu,
Statul nu reprezintă o necesitate naturală. Apariţia statului are la origine păcatul: statul
reprezintă rezultatul „odioasei crime” a lui Adam şi Eva. Statul este un rău. „Păcatul
originar” a reprezentat pentru om în ceputul căii către libertate. Ca rezultat al acestei
“crime odioase” Adam şi Eva au cunoscut binele şi răul. În urma cunoaşterii binelui şi a
răului, omul nu mai acţionează în temeiul “alegerii” necesare: unică şi divină.
Sf. Augustin deosebeste doua categorii de state: Civitas terrena si Civitas Dei

 Civitas terrena reprezintă fiecare dintre statele existente. Cetatea pământeană este
constituită din oameni păcătoşi, deoarece în cadrul acesteia oamenii îşi duc existenţa
„după om”, viaţa sa fiind o ispăşire a pedepsei divine.
 Civitas Dei reprezintă forma organizării oamenilor aleşi, de la care emană fericire şi
prosperitate. Viaţa oamenilor aleşi în Cetatea lui Dumnezeu este prezentată sub forma
unei comunităţi religioase, în care oamenilor le este predestinată viaţa şi domnia veşnică
alături de Dumnezeu.

2. Statul se întemeiază, potrivit doctrinei lui Machiavelli, în baza relaţiilor dintre guvernanţi şi
guvernaţi. Aceste relaţii constituie, totodată, şi fundament al stabilităţii guvernelor. Scopul
statului este siguranţa cetăţenilor şi garantarea intangibilităţii (stabilităţii) proprietăţii private.
Forma. de organizare a guvernării în stat, prin care se atinge cel mai înalt grad al stabilităţii
statului şi a guvernării, pentru autor este republica. Pentru autor republica reprezintă nu altceva,
decât „forma mixtă de organizare a statului”, prezentă în creaţia anticilor. Pentru autor republica
reprezintă nu altceva, decât „forma mixtă de organizare a statului”, prezentă în creaţia anticilor

3.
„Machiavelismul” ca principiu istoric şi ca
realitate "
 
Machiavelismul este un termen din teoria politică expusă de Niccolo Machiavelli în
cartea cu titlul Principele, în care, cu sinceritate, dar mai ales cu cinism, a susținut că în
politică se pot folosi absolut orice mijloace ce pot duce la atingerea scopului propus:
vicleșug, minciună, lipsă de scrupule, sforărie, manevre diabolice, trădare, corupere etc.,
de unde și principiul „scopul scuză mijloacele”.
Conform teoriei lui, un conducător care doreşte să-şi menţină puterea trebuie să
renunţe la reperele morale şi să recurgă la şiretenie, minciună şi orice alt gen de tertipuri
mai mult sau mai puţin ortodoxe. Centrul ideatic al doctrinei lui Machiavelli este
concepţia umanistă. Prin această concepţie autorul se îndepărtează de la concepţia
religioasă cu privire la lume, care era dominantă în gândirea Evului Mediu european.
Asemănător umaniştilor, Machiavelli concepe omul în calitate de centru al concepţiei cu
privire la lume: omul este reconsiderat, în şi prin gândire, de autorul florentin în calitate
de creator al istoriei. Machiavelismul politic contravine concepției creștine despre stat și
lege. Politica se bazează pe voință, putere, experiență, viclenie și nu pe postulate
teologice. Ea este rezultatul luptei dintre forțe sociale, grupuri și indivizi. În politică,
interesul uman joacă un rol activ, esența machiavelistă a politicii trebuie căutată în
proprietățile firii umane: egoismul, dorința de a obține puterea, de a dobândi
proprietăți. De aici și cunoscuta idee în politică trebuie să te bazezi nu pe moralitate, ci
pe putere. Pentru un scop nobil, poți renunța la morală.Doctrina lui Machiavelli confirmă
caracterul stabil al aspirațiilor umane.Desigur, oamenii tind să fie mai cinstiți și să arate
mai bine decât sunt în realitate. Dar în cazul în care conducătorul își creează astfel de
iluzii, el se înșeală în mod voluntar. Între timp, diferențe dintre cum trăiesc și cum ar
trebui să trăiască oamenii este enormă.Cel mai des este distrus conducătorul cinstit,
pentru că el îi judecă pe oameni prin prisma propriei persoane. În schimb,conducătorul
inteligent privește lumea în mod realist.Pentru a obține puterea, conducătorul trebuie să
apeleze la iubirea și recunoștința oamenilor.Dar puterea poate fi menținută numai prin
insuflarea fricii.Puterea, conform lui Machiavelli, poate fi obținută pe două căi legal și
prin aplicarea violenței sau prin constrângere.Puterea este un fenomen extrem de
încărcat emoțional, cum ar fi un magnet care te atrage inconștient.Unora aceasta le
provoacă admirație, altora-angoasă. In opera machiavelică statul antic roman, avea ca
scop determinarea elementelor de stabilitate ale guvernării romane. Statul se
întemeiază, potrivit doctrinei lui Machiavelli, în baza relaţiilor dintre guvernanţi şi
guvernaţi. Aceste relaţii constituie, totodată, şi fundament al stabilităţii guvernelor.
Scopul statului este siguranţa cetăţenilor şi garantarea intangibilităţii (stabilităţii)
proprietăţii private. Forma de organizare a guvernării în stat, prin care se atinge cel mai
înalt grad al stabilităţii statului şi a guvernării, pentru autor este republica. Pentru autor
republica reprezintă nu altceva, decât „forma mixtă de organizare a statului”, prezentă în
creaţia anticilor. Pentru autor republica reprezintă nu altceva, decât „forma mixtă de
organizare a statului”, prezentă în creaţia anticilor.
In concluzie pot spune ca Nicolo Machiavelli este unul dintre primii reprezentanţi ai
gândirii şi culturii politicojuridice europene, care şi-au întemeiat studiul relaţiilor politico-
juridice în baza cercetărilor faptelor sociologice şi psihologice, fără a încerca să
demonstreze ceea, ce trebuie să fie în raport cu ceea ce este.