Se considera ca sunt patru atitudini deficiente:

 predominant cifotica;
 predominant lordotica;
 plan rigida;
 asimetrica.

Procesul de educare a atitudinii poate incepe dupa varsta de 5 ani, cand se termina
mielinizarea(acoperirea cu mielină a fibrelor nervoase), dar si inainte de 5 ani trebuie sa ne
preocupe mai ales pozitia sezand si mersul.

Atitudinea corecta este definita de urmatoarele elemente pentru corp in general:

1. primul element este alinierea segmentelor corpului cu 5° inainte fata de verticala pe o

axa care trece prin: maleola exterioara(parte a tibiei), platoul tibial, marele
trohanter(parte din osul femur), acromiom(parte din omoplat) si vertex(suprafata
capului). Modificari spre anterior sau posterior nu mai corespund posturii corecte;
2. simetria segmentelor fata de axul median si in special a capului, gatului, umerilor,
bazinului. Modificarea pozitiei acestor elemente duce la asimetrii; 
3. gradul de tonicitate al musculaturii. O musculatura rigida, hipertona, imprima
corpului fie o pozitie asimetrica, fie o nota de rigiditate;

Elemente care determina atitudinea corecta a corpului pe segmente:

 capul si gatul au o atitudine corecta cand o linie imaginara ce uneste conductul

auditiv exterior cu unghiul extern al ochiului, este paralela cu suprafata de
sprijin a picioarelor si cele doua jumatati situate simetric fata de linia
mediana; 
 umerii - au o pozitie corecta cand acromiomul este pe o linie inclinata cu 5
fata de verticala, iar claviculele sunt orizontale;
 trunchiul este corect, cand este vertical si simetric fata de linia mediana iar
coloana vertebrala are curburi fiziologice;
  bazinul are o atitudine corecta, cand este inclinat inainte cu 30° fata de
orizontala si se sprijina in mod simetric pe ambele membre inferioare;
 membrele superioare trebuie sa fie apropiate de trunchi si usor flectate din
articulatia cotului;
 membrele inferioare sa fie verticale, cu genunchii intinsi si apropiate in 4
puncte: maleola interna; 1/3 medie a gambei; genunchi; 1/3 medie coapse.

Dr. Adrian Ionescu care s-a ocupat intens de gimnastica medicala a clasificat cauzele
deficientelor fizice astfel:
 cauze predispozante: debilitatea fizica, imaturitatea, ereditatea;
 favorizante: boli cronice, convalescente lungi, privatiuni alimentare, conditii
necorespunzatoare de igiena;
 declansatoare: deprinderi gresite de postura(la scris in banca, rahitism, tulburari de
crestere, afectiuni neuromusculare).
Deficientele fizice pot fi globale si segmentare:
Atitudinile deficientelor globale: cifotica, lordotica asimetrica.
Segmentare:
 deficiente ale capului si gatului de marime: cap mare, gat scurt gros sau cap si gat
inclinat inainte, lateral, rasucite;
 deficientele coloanei vertebrale: cifoze, lordoze, scolioze, cifolordoze(dorsale, totale
si globale). Scoliozele pot lua forma literei "C" totala sau  "S" cu curburi alterne.

Deficientele spatelui
Se vorbeste separat de deficientele spatelui si ale coloanei vertebrale deoarece in
deficientele coloanei vertebrale pot sa nu fie implicate si celelalte structuri osoase toracice pe
cand in deficientele spatelui se inteleg si modificari importante ale coastelor si omoplatilor,
umerilor si planurilor musculare.
Astfel avem urmatoarele tipuri de spate:
 rotund;
 cifotic;
 plan;
 lordotic;
 scoliotic.
Deficientele toracelui
Sunt segmentare care se refera la stern, coaste, clavicula, si globale care se refera la
torace mic atrofiat, proeminent, cilindric, scurt globulos, plat ingust la baza, conic cu baza
mare in jos, asimetric, rahitic cu deformatii segmentare, fizic cu musculatura hipotrofica si
fara tonus.

Deficientele abdomenului
Avem abdomen proeminent sau balonat global, abdomen cu eventratie si hernii,
abdomen din ciroze.
Deficientele bazinului
Bazin inclinat inainte, inapoi, lateral sau marit de volum.

Deficientele membrelor superioare

Sunt segmentare si globale si constau in modificari de lungime, de forma(deformatii
la maini si picioare), de mobilitate si motricitate(leziuni de nerv motor). Pe segmente le
putem clasifica in :
 -omoplati asimetrici, departati, apropiati, ridicati, basculati;
 -umeri: adusi, ridicati, coborati, asimetrici;
 -la brate si antebrate predomina deficientele de forma si marime;
 -la maini deficiente de: forma, mobilitate, motricitate.

Deficientele membrelor inferioare

Sunt globale si segmentare. Cele globale sunt date de grosime, lungime, mobilitate,
motricitate; iar cele segmentare: asimetrii de sold, coapse asimetrice, genu varrum , genul
valgum, flexie in "X"(genunchi invers).
Gambele pot prezenta incurbari inainte, lateral, si alte curbari posttraumatice.
Picioarele pot fi: plat, scobit, varus egiun, abduse, adduse.
Genu varrum - reprezinta membrele inferioare care au genunchii incurbati in afara, sub forma
de zero.
Genu valgum - membrele inferioare au genunchii incurbati inauntru sub forma de X.

Mijoacele pentru prevenirea si corectarea deficientelor fizice 

Mijlocul de baza pentru corectarea deficientelor fizice este exercitiul corectiv.
Exercitiul corectiv este o actiune corporala statica sau dinamica, incadrata in cerintele
generale de practicare a exercitiilor fizice cu respectarea regulilor: anatomice, fiziologice,
biomecanice, folosite pentru prevenirea sau corectarea deficientelor fizice.
Exercitiul trebuie sa tonifice musculatura care asigura forta necesara mentinerii
segmentului afectat in pozitie si atitudine corecta, actionand in acelasi timp asupra sistemului
nervos la nivelul caruia se realizeaza stereotipia de redresare si automatizarea miscarii si
posturii corecte.
Elemente corective din gimnastica, jocuri si sporturi. Multe elemente din gimnastica
de baza pot contribui la corectarea deficientelor fizice. Aparatele de gimnastica ofera
posibilitatea de a efectua exercitii corective cu mare eficienta terapeutica. Ex: scara fixa,
banca de gimnastica, bara fixa, inele, scara grilata.
Toate acestea permit crearea unui complex de exercitii corective variate. Inotul are
cea mai mare valoare corectiva prin variatia miscarilor necesare. Canotajul, vaslitul pot
corecta deficientele toracale. Ciclismul corecteaza deficiente ale bazinului.
Este foarte importanta depistarea acestor deficiente fizice inca de la varsta timpurie,
deoarece efectul exercitiului corectiv poate avea rezultate foarte bune care pot duce pana la
corectarea definitiva a unei deficiente. Medicul specialist va stabili in urma unui consult
deficienta existenta precum si gradul ei de gravitate, iar Kinetoterapeutul va intocmi un
program de exercitii corective in urma rezultatului de la medicul specialist.
Atitudinea corectă a corpului este deosebit de importantă în timpul executării
mișcărilor, când funcția statică și cea dinamică se unesc într-un tot unitar.

Eficiența mișcărilor este asigurată atunci când se execută din pozițiile cele mai corecte
deoarece corpul trebuie să facă față nu numai forțelor statice ci și celor dinamice.

Echilibrarea corpului și coordonarea mișcărilor necesită acțiuni musculare complexe

și perfect adaptate.

Atitudinea corectă favorizează desfășurarea normală a mișcărilor și, la rândul lor,

mișcările corecte determină redresarea atitudinii.

Abaterile de la normal, fie că sunt de tipul atitudinilor sau a deficiențelor, sunt cauzate
de un mare număr de agenți patogeni de origine internă sau externă, care acționează asupra
organismului ca factori predispozanți, favorizanți sau declanșatori.

Aceste cauze contribuie la producerea deficiențelor prin acțiunea pe care o exercită

asupra oaselor, articulațiilor, mușchilor și nervilor.
 Oasele pot deveni o cauză a deficiențelor prin pozițiile de sprijin inegal ce duc la
asimetrii.Articulațiile influențează pozițiile deficitare atunci când mobilitatea este in exces
sau redusă față de normal, când permit mișcarea in afara axelor si planurilor normale ale
corpului.

Mușchii asigură menținerea atitudinii corecte atât prin forța de contracție, cât mai ales
prin coordonarea funcțională perfecta între grupele antagoniste. Atunci când musculatura nu
poate echilibra jocul forțelor antagoniste, apar tulburări funcționale, prin permanentizarea
cărora se instalează deficiențele.

Proprietățile funcționale ale mușchilor necesare păstrării atitudinii corecte a corpului

sunt elasticitatea rezistenta la întindere, tonusul și contracția normală. Modificările patologice
în forma și volumul mușchilor, în tonus și forță pot să devină cauza atitudinilor deficiente,
după cum și slăbirea capacității lor funcționale, oboseala sau supraîncordarea favorizează
pozițiile nefiziologice care duc la deficiență.

Sistemul nervos, coordonatorul și reglatorul activității tuturor componentelor corpului

omenesc, se află la baza apariției deficiențelor prin lipsa sau scăderea excitabilității nervoase
și excesul de sensibilitate care sunt repsonsabile de tonusul scăzut sau crescut al mușchilor și
în atitudinea insuficientă a corpului. 

Atitudinea corpului se modifică negativ în raport cu funcționarea anormală a

sistemului nervos. Funcția atitudinii, în strânsă legătură cu activitatea nervoasă superioară
implică importanța comportamentului psihomotor responsabil de unele deficiențe fizice cum
ar fi în cazul stărilor de mare oboseală sau de indispoziție psihică, de emoție sau teamă, în
cazurile de întârziere în dezvolatarea mintală a copiilor, la cei lipsiți de voință și energie, la
cei cu diverse tulburări nervoase și psihice.

La toți aceștia există atitudini aproape specifice: cei depresivi țin capul plecat, umerii
sunt căzuți și aduși în față, spatele cifotic, membrele inferioare îndoite mai ales în mers,
atitudinea este încordată la cei curajoși și chiar rigidă, schimbătoare și șovăitoare, nesigură și
neadaptată la cei instabili și fără control.

La pubertate întalnim cele mai frecvente și mai accentuate deficiețe de atitudine,

favorizate, mai ales la fete, de dezechilibrul între creșterea accelerată a corpului în înălțime și
dezvoltarea mai înceată a organelor.
 Multiplele solicitări fizice, organice și psihice, apariția ciclului menstrual și a unor
complexe psihice de pudoare, de emotivitate și instabilitate la fetele timide și prea sensibile,
sunt cauze care favorizează producerea acestor deficiențe.

Adolescentele care poartă geanta într-o singură mână, pe un singur șold sau pe un
singur braț fără să alterneze această poziție și fără să caute poziții compensatoare, se
obișnuiesc să stea, să meargă și să păstreze această atitudine, ceea ce determină apariția
deficiențelorde ținută.

În perioada pubertară și postpubertară cauzele deficiențelor de atitudine trebuie

căutate în condițiile de muncă și odihnă, care nu sunt întotdeauna corecte și a căror păstrare
generează apariția și consolidarea deficiențelor de referință.

Analiza succintă a cauzelor prezentate ne conduc la mecanismele prin care sunt

influențate componetele aparatului mioartrokinetic și ne dau posibilitatea perspectivei de a
previziona mijloacele de prevenire si corectare.

După mecanismele de producere distingem urmatoarele forme de atitudini

defectuoase:Atitudini deficiente prin insuficiență funcțională aelementelor de sprijin și
mișcare, prin laxitate articulară, scăderea tonusului și forței musculare, scăderea
autocontrolului neuro și psihomotor

Atitudini deficiente prin rigiditate, prin redori articulare, tonus muscular crescut,
incordare psihică

Atitudini vicioase prin asimetrie sau inegalitate funcțională, prin sprijin asimetric pe
membrele inferioare, folosire inegală a elementelor de susținere.