CREATIVITATEA şi INOVAREA –

intersecţia dintre teorie şi practică

CREATIVITATEA – intersecţia
dintre teorie şi practică
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Creativitatea = proces, Inovarea = rezultatul,

 Inovarea = Creativitate + Valoare (recunoscută de piață)

 Termenul de creativitate a fost introdus de psihologul G. W. Allport

pentru a desemna o formaţiune de personalitate.
 Creativitatea nu poate fi limitată doar la unele dintre categoriile
de manifestare a personalităţii, respectiv la aptitudini
(inteligenţă), atitudini sau trăsături temperamentale.
 Procesul de creativitate constă în utilizarea potenţialului
personal cu scopul de a genera idei, alternative şi posibilităţi
noi, originale şi utile.
 Creativitatea nu înseamna doar receptarea şi consumul de nou, ci în
primul rând noul, adaptarea creativă naturală pare a fi singura
posibilitate prin care omul ţine pasul cu schimbarea.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Capacitatea de a identifica noi legături între elemente

(obiecte, evenimente, legi ) aparent fără legătură între ele.
 Creativitatea implică întotdeauna aducerea unui element de
noutate şi este punctul de plecare al inovării.
 Creativitatea reprezintă un ansamblu complex de: idei,
moduri de gândire, activităţi, procese (instrumente, tehnici,
moduri de abordare), rezultate (soluţii la probleme, sisteme
de producţie, produse).
 Noţiuni sub alte denumiri pentru creativitate: inspiraţie,
talent, supradotat, geniu, imaginaţie sau fantezie
creatoare.
 Intuiţia se referă la tendinţa de a ajunge la o concluzie sau de
a îndeplini o acţiune fără explicaţii amănunţite pentru fiecare
pas al procesului.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Inspiraţia este o stare psihică de tensiune puternică cu o durată

variabilă, în cursul căreia se conturează în linii generale viitoarea idee
sau soluţie nouă.
 Atributele esenţiale ale inspiraţiei - spontaneitatea şi vibraţia afectivă.
 Cercetările psihologice au arătat că inspiraţia este o etapă a procesului de
creaţie.
 Percepţie de sine ridicată la individul creativ se referă la faptul că geniile
sunt convinse de creativitatea lor, această credinţă constituindu-se întru-
unul din principalele motive ale activităţii lor creatoare.
 Oamenii de ştiinţă înalt creativi se caracterizează prin: nevoia de a se
elibera de reguli (flexibilizare), deschidere la experienţă, sensibilitate
la probleme, pot vedea o problemă acolo unde nimeni nu o vede,
ducând astfel la apariţia unui domeniu nou, original.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Talentul - termen care provine din limba greacă, talanton desemnând o unitate de
măsură a greutăţii sau o monedă, având valoarea corespunzătoare unui talant
din aur sau argint.
 Dicţionarul Larousse atribuie talentului sensul psihologic care se referă la
aptitudinea sau superioritatea naturală pentru a face un anumit lucru.
 Talentul este considerat o formă specială a capacităţii - de exemplu .
capacitatea muzicală care este înăscută sau moştenită şi face posibilă obţinerea unor
rezultate superioare (J. Chaplin).
 Talentul mai poate fi văzut ca fiind o „aptitudine naturală care se manifestă într-o
anumită direcţie” (J. Drever).
 Individul înzestrat cu talent se caracterizează după M. Bejan printr-o inteligenţă
deosebită, o puternică impresionabilitate, o mare exigenţă faţă de sine, dispune
de un puternic spirit autocritic, care-l face fie permanent nemulţumit de ceea
ce creează şi să năzuiască spre perfecţiune.
 Ştefan Zisulescu consemnează, ca trăsătură distintivă a talentului, uriaşa
putere de muncă.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Supradotat - persoana care este înzestrată cu darurile naturale care îi permit să facă
lucruri deosebite.
 Geniul constituie dispoziţia sau aptitudinea naturală de a crea ceva original şi cu totul
remarcabil.
 Geniul poate fi considerat cea mai înaltă formă de dezvoltare a aptitudinilor,
care duce la crearea unor produse deosebit de originale, deschizând drumuri noi în
domeniul său de activitate (uneori genialitatea a fost asociată cu precocitatea).
 F. Galton consideră că oamenii geniali sunt înzestraţi cu aptitudini intelectuale sau
mentale excepţionale.
 J. Cattell a studiat viaţa şi activitatea personalităţilor eminente consemnate în
dicţionarele de specialitate, ajungând la concluzia că aceştia se definesc prin
capacităţi intelectuale remarcabile care sunt ereditare.
 Ellis şi White au studiat şi arătat că între conştientul intelectual şi realizările
profesionale ale geniilor există corelaţii semnificative.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Flexibilitatea în gândire înseamnă abilitatea de a vedea

dincolo de rolurile obişnuite şi convenţionale.
 Înseamnă că eşti intuitiv şi că improvizezi mai mult, că poţi
jongla cu contextul şi cu perspectiva şi că te concentrezi
asupra proceselor, nu a câştigurilor.
 J. Guilford crede că următorul exerciţiu ajută la antrenarea
fluenţei şi a flexibilităţii gândirii şi măreşte abilitatea de a
organiza proiecte complexe, cum ar fi subiecte de roman,
teorii ştiinţifice, planuri pentru noi organizaţii de afaceri sau
construirea oricărui sistem care este independent şi
interconectat.
 Ex: Iubirea devine element etern.
Iritarea devine evident enervare.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 În prezent există sute de modalităţi prin care este definită

creativitatea, psihologii susţin în general că a fi creativ
înseamnă a crea ceva nou, original şi adecvat realităţii.
 A crea în accepțiunea psihologilor înseamnă:
 a face, a exista,
 a aduce la viaţă,
 a cauza,
 a genera,
 a produce,
 a fi primul care interpretează rolul şi dă viaţă unui personaj,
 a compune,
 a zămisli.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Deşi nevoia de creativitate este o nevoie socială, care asigură supravieţuirea

unui popor, chiar şi în societăţile avansate din punct de vedere ştinţific şi tehnic, ea
nu este promovată și susținută de sistemele de educație.
 C. Rogers prezintă critici legate de educaţia care nu promovează creativitatea:
 în educaţie se tinde spre formarea unor oameni conformişti, cu stereotipii numeroase
şi marcante, fiind de preferat o educaţie cât mai completă decât să dezvolţi o gândire
originală)
 distracţiile din timpul liber ale oamenilor au un caracter pasiv, sunt noncreativ;
 în domeniul ştiinţific sunt apreciaţi mai mult oameni erudiţi, conformişti (cei creativi
care formulează ipoteze noi, au idei originale şi îndrăzneţe sunt oarecum toleraţi);
 în industrie, creaţia este rezervaţă câtorva categorii de personal (managementului,
şefului din departamentul de cercetare, în timp ce majoritatea oamenilor sunt frustaţi de
eforturi legate de originalitate şi creativitate);
 în familie şi în viaţa personală creativitatea nu este bine văzută. (prin îmbrăcăminte,
mâncarea pe care o consumăm, cărţile pe care le citim sau ne sunt recomandate, ideile pe
care le susţinem, remarcăm prin toate acestea că există o puternică tendinţă spre
conformitate şi stereotipie).
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 R. Weisberg identifică la persoanele creatoare un

număr restrâns de trăsături comune printre care se
numără:
 interesele de cunoaştere,
 independenţa judecăţilor,
 încrederea în sine,
 intuiţia,
 o percepţie fermă de sine ca individ creativ.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Există patru mari etape ale procesului creator:

 prepararea,
 incubaţia,

 iluminarea

 verificarea.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Prepararea cuprinde următoarele subetape:

- observaţia sau sesizarea problemei;
- analiza şi definirea problemei;
- acumularea materialului informaţional;
- formularea de ipoteze preliminare, încercarea de
restructurare a materialului, schiţarea primelor soluţii.
 Incubaţia este etapa de aşteptare în urma perioadei îndelungate de
preparare în care persoana este aparent pasivă şi relaxată.
 Caracteristic acestei etape este revenirea în mod inconştient asupra
problemei, activitatea se desfăşoară preponderent pre(in)conştient.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Interacţiunile între materialul stocat şi informaţia actuală se

produc în plan mintal, utilizându-se operaţii de combinare şi
sinteză asemănătoare cu cele conştiente care se desfăşoară
însă cu o viteză mai mare decât acestea din urmă.
 Mulţi autori consideră creativitatea rezultatul acţiunii
proceselor preconştiente, care prezintă un grad de
libertate şi flexibilitate mult mai ridicat decât procesele
conştiente.
 Incubaţia este etapa de aşteptare în urma perioadei
îndelungate de preparare în care persoana este aparent
pasivă şi relaxată.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Iluminarea se produce în stări mai puţin conştiente - de

somn, stare de trezire, în general tocmai când nu te aştepţi
că poţi găsi o soluţie la o problemă, pentru care te-ai
frământat zile şi poate nopţi în şir la masa de lucru, fără să
obţii însă ideea.
 Deja problema nu se mai afla în sfera preocupărilor active,
conştiente ale persoanei.
 Verificarea este o etapă foarte importantă pentru domeniul
tehnico-ştiinţific, fiind un proces îndelungat, anevoios şi foarte
laborios.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Iluminarea este facilitată de următoarele condiţii:

- ambianţă plăcută, intimă persoanei;
- capacitate de transpoziţie;
- linişte, singurătate.
 Mecanismele psihice cele mai frecvent utilizate în această fază a
creaţiei sunt:
- asociaţiile îndepărtate;
- efectuarea de analogii între diferite domenii;
- elaborarea de metafore.
 Iluminarea este faza în care ideea, soluţia la o problemă apare
brusc, fără ştirea sau intervenţia persoanei.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Verificarea se desfăşoară în trei mari faze:

 de proiect, are loc desăvârşirea ideii şi materializarea ei într-o soluţie
tehnică reală;
 de execuţie, materializarea fizică şi aplicarea soluţiei tehnice în
laborator;
 de experimentare, în vederea confirmării sau infirmării validităţii soluţiei
respective.
 Verificarea este o etapă de elaborare, revizuire şi cizelare a ideilor, soluţiilor,
presupunând o gândire solidă.
 Persoanele înalt creatoare se caracterizează prin rezistenţă la eforturile
mari pe care le presupune finalizarea şi materializarea ideilor.
 De aceea o pregătire serioasă de specialitate, un spirit de observaţie
ascuţit, o capacitate de intuiţie remarcabilă, facilitează descoperirea
fenomenelor noi.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

Tehnica 5 “DE CE?” (Metoda Toyota)

 Întrebarea „De ce?” utilizată de cinci ori consecutiv duce la obţinerea
cauzei care determină de obicei efectul.
 În practică se pot folosi întrebările:
 CE?
 UNDE?
 CÂND?
 CUM?
 DE CE?
 CINE?
pentru a înţelege mai bine care este de fapt problema.
 „Raţiunea poate răspunde la întrebări, dar imaginaţia trebuie să
le adreseze.”
 Diagrama cauză efect (6M, 8M, 9M)
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

Chindogu
 Tehnică japoneză pentru a antrena oamenii la exerciţii care le dezvoltă
creativitatea.
 Participanţilor li se cere să creeze sau să răspundă la una din întrebările
“Ce aş putea face cu... ?„
sau
“Care este cea mai bună cale pentru...?“.
 Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească obligatoriu noul produs
original sunt următoarele: să fie perfect inutil, să poată fi fabricat şi să
funcţioneze.
 Exemple:
 şampon pentru cei cu chelie;
 guler pentru maiou.
 Criteriile de apreciere utilizate sunt: creativitatea; calitatea design-ului;
personalitatea produsului.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

Tehnica lui Da Vinci

 Capetele groteşti şi faimoasele caricaturi ale lui Da Vinci sunt exemple de
combinaţii întâmplătoare ale elementelor aleatoare ale feţei umane.
 Fiecărui element al feţei (cap, ochi, urechi, nas, gură, bărbie) îi este
descrisă variaţia sau modificările existente, cunoscute.
 Se combină diferite variaţii pentru a forma caricaturi, imagini groteşti sau
personaje.
 Paşii pe care trebuie să îi urmaţi pentru acestă tehnică:
 Identificarea problemei (subiectul),
 Identificaţi parametrii problemei,
 Notaţi sub fiecare parametru cât mai multe variante,
 Alegerea la întâmplare a parametrilor şi variantelor, câte una din
fiecare coloană, obţinând forme complet noi.
 Toate combinaţiile merită luate în considerare şi analizate din punct de
vedere al aplicabilităţii.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

Sinectica
 Foloseşte analogia sau metafora pentru a permite ca
problema să fie privită dintr-un alt unghi.
 O problemă greu de abordat devine (eventual) familiară
răspunzând mai întâi la întrebarea:
 Cu ce seamănă?
 O problemă extrem de banală poate deveni interesantă
dacă punem mai întâi întrebarea:
Cum ar fi dacă s-ar asemăna cu... ?
 Se pot face unele asociaţii ciudate care să conducă la
idei sau produse noi.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Sinectica a fost elaborată de William Gordon şi are la bază următoarele postulate:

 - creativitatea există în formă latentă în fiecare individ;
 - oamenii cu un moral scăzut sunt mai puţin creativi;
 - creativitatea este mult mai aproape de procesul emoţional, decât de
 intelect şi raţiune;
 - creaţia de grup este guvernată de aceleaşi legi ca şi cea individuală.
 Sinectica se bazează pe următoarele mecanisme operaţionale:
 - transformarea străinului în familiar;
 - transformarea familiarului în ceva neobişnuit;
 - ignorarea oricăror legi, prin atribuirea acestora de semnificaţii diferite de cele
obişnuite.
 Metode imaginative - realizate sub formă reproductivă şi creatoare.
 Brainstorming-ul (asaltul de idei)
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

SCAMPER
 SCAMPER se bazează pe ideea că orice lucru nou este o
modificare a ceva ce există deja.
 Izolaţi subiectul pe care doriţi să îl abordaţi şi puneţi-vă o serie de
întrebări, pentru a vedea ce idei noi se nasc de aici:
 S = Substitui?
 C = Combin?
 A = Adaptez?
 M = Măresc? Modific?
 P = Pun alt scop?
 E = Elimin?
 R = Răstorn? Rearanjez?
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Atelier de lucru:
- Ceaşca de cafea ideală,
- Spalătorie auto,
- Perechea carte – pat,
- Umbrelă cu celulă voltaică şi ventilator.
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Concasajul este o tehnică care porneşte de la ideea că imaginea

noastră despre lumea exterioară, obiecte materiale, procese şi
fenomene, precum şi relaţiile dintre ele apare ca dată, cu care ne
obişnuim în aşa manieră încât ni se pare ca fiind de neschimbat.
 Ori, pentru ca imaginile noastre să fie schimbate, este necesar ca
acestea să fie “sparte” şi, în locul lor să construim noi imagini,
concretizate în noi obiecte, noi procese, noi relaţii.
 Această tehnică constă în “spargerea” problemei în elementele sale
componente şi reasamblarea lor.
 Bobocul de lotus
 Matricea descoperirilor
 Creativitatea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Tehnica Phillips 66 - a fost dezvoltată de Phillips Donald, care

propune organizarea unei reuniuni cu participarea unui număr mai
mare de persoane, de până la 30. Aceştia urmează să dezbată o
anumită problemă în şedinţa de creativitate pe o durată de până la 2
ore.
 Tehnica notării ideilor din timpul somnului- porneşte de la ideea
că în timpul somnului logica conştientă nu mai este un factor care
blochează stabilirea de legături îndepărtate între lucruri şi
fenomene.
 În timpul somnului, utilizând stocul de informaţii înregistrat
inconştient în creier, se pot stabili relaţii eliberate de tot felul de
convenţii şi pe această bază apar combinaţii noi, care în stare de
conştienţă păreau incompatibile.
INOVAREA – intersecția dintre
teorie și practică
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Creativitatea = proces,
 Inovarea = rezultatul,
 Inovarea = Creativitate + Valoare (recunoscută de
piață)

 Inovarea sintetizează, într-un fel sau altul, ideea că, într-

o economie globală, când societăţile devin tot mai
dependente de cunoştinţe, comunicare, eficienţa
progresului, eficacitate şi corecta alegere a produselor,
proceselor şi sistemelor, la toate nivelurile şi în toate
domeniile, reprezintă poate singurul mod în care
orice firmă, indiferent de dimensiunea ei sau natura
activităţii sale, poate învinge competiţia.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică
 Procesul de inovare se naşte la joncţiunea dintre necesitate şi
pasiune, acţionând pentru a produce valoare într-o afacere prin
introducerea pe piaţă, cu succes, a rezultatului obţinut.
 Prin inovare se transformă cunoştinţele ştiinţifice în realităţi
fizice.
 Inovarea defineşte în acelaşi timp atât un proces, cât şi un
rezultat al procesului (produs al inovării).
 Potenţialul inovației este tot atât de evident pe cât de nesigur este
succesul.
 Procesul de inovare poate fi generat prin:
 cercetare-dezvoltare proprie;
 transfer de tehnologie din altă ţară sub diverse forme
(import licenţă, know-how, utilaje, constituirea de
societăţi mixte, societăţi internaţionale, cooperare în
cercetare, mobilitate cercetători, transfer gratuit).
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Conceptul de transfer tehnologic a fost enunţat de

Harvey Brooks şi dezvoltat ulterior de Erich Jantsch.
 Potrivit acestuia, există două forme de transfer a
tehnologiei:
 Transferul vertical, care porneşte de la ştiinţa
fundamentală şi ajunge la tehnologie şi în final la
sisteme şi la consecinţele acestora;
 Transferul orizontal, corespund postulării empirice
a unor teorii ştiinţifice, fructificarea altor cercetări
ştiinţifice fundamentale, combinarea mai multor
tehnologii disparate, difuzia unei tehnologii existente,
restricţiile etice care acţionează asupra obiectivelor.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Inovaţia nu presupune în mod necesar o schimbare de tehnică, o

invenţie, ci un act de aplicare a noutăţilor în activităţile economice prin:
 introducerea în fabricaţie a unui nou procedeu tehnologic;
 introducerea în fabricaţie a unui nou produs;
 o nouă organizare a întreprinderilor;
 obținerea /cucerirea de noi surse de materii prime;
 cucerirea de noi pieţe de desfacere.
 În schimb, cercetarea ştiinţifică aplicativă are o contribuţie esenţială în
realizarea unor noi tehnologii.
 Ingineria tehnologică este cea care aduce o contribuţie substanţială la
creşterea gradului de utilitate şi eficienţă economică a produselor şi a
acţiunilor realizate pe baza unor noi tehnologii.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Procesul inovării este un proces sistemic, general, care

parcurge patru faze:
 conceperea unei idei, fundamentată ştiinţific;
 implementare economică printr-un parteneriat
calificat cercetare-industrie;
 protecţia elementelor de proprietate intelectuală;
 impactul cu succes pe piaţă a rezultatului
procesului inovării prin intermediul unei reţele de
valorificare naţională şi/sau internaţională.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Brevetul de invenţie este un titlu de protecţie juridică a invenţiilor

care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a
invenţiei.
 Dreptul exclusiv de exploatare trebuie recunoscut şi apărat de stat şi
presupune:
 un monopol de exploatare a invenţiei,
 un drept de a interzice tuturor să folosească invenţia fără
autorizaţia/acordul inventatorului.
 Scopul brevetului de invenţie este, încă de la prima sa apariţie, nu
numai protecţia juridică a dreptului inventatorului de exploatare
exclusivă o perioadă limitată în timp, ci şi posibilitatea punerii
invenţiei la dispoziţia societăţii în condiţii stabilite de lege.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Un proces de inovare poate avea succes numai dacă noile

cunoştinţe sunt asimilate în condiţiile concrete pentru o
companie dată, creând valoare prin unul din următoarele
moduri:
 generarea de flexibilitate şi eficienţă profesională;
 atragerea de noi grupuri de clienţi sau intrarea pe o nouă
piaţă extinsă;
 îmbunătăţirea modului de satisfacere a cerinţelor clienţilor;
 oferirea de noi produse sau servicii, generatoare de valori;
 redefinirea procesului de fabricaţie sau a modelului afacerii.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Inovarea oferă noului produs o valoare adăugată intelectuală şi un

avans tehnologic suficient pentru a asigura şi succesul comercial.
 În acest concept, inovarea include orice acţiune care concură la
creşterea competitivităţii prin următoarele elemente:
 introducerea de noi produse, procese şi servicii în
economie;
 implementarea invenţiilor şi ideilor noi;
 tehnici de marketing şi management;
 utilizarea unor surse alternative de finanţare;
 activităţi care includ difuzarea, propagarea și transferul de
informaţii şi rezultatele cercetării ştiinţifice şi tehnologice;
 o instruire antreprenorială.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Inovarea nu este o modă a zilei, ci o necesitate impusă agenţilor

economici de probleme care se referă la oameni, tehnologii,
management, strategii, politici, produse, servicii.
 Pentru ca inovarea să devină o realitate, ea trebuie să parcurgă ca
proces trei faze:
 tehnico-creativă (include cercetarea-dezvoltarea);
 industrială (asimilarea şi fabricaţia de noi produse, tehnologii, sisteme);
 comercială (de lansare cu succes pe piaţă a celor două faze
anterioare).
 Inovarea generează tematici pentru cercetare-dezvoltare şi o
orientează către cerere de produs (piaţa) iar politica de inovare
este parte integrantă a ansamblului politicilor care contribuie la
rezolvarea strategiilor de dezvoltare a firmelor.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Din punct de vedere practic, în ţările dezvoltate este analizat

fenomenul de inovare în raport cu conceptul de transfer tehnologic,
pe baza experienţei şi a cunoştinţelor acumulate în domeniul ştiinţei
şi tehnologiei.
 Inovarea trebuie abordată în mod sistematic și implică:
 ştiinţă,
 tehnologie,
 principii economico-financiare,
 spirit de iniţiativă,
 management.
 Procesul de inovare este prezent în toate ţările lumii, indiferent de
stadiul lor de dezvoltare, dar devine performant în statele care
depind de piaţa externă.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Inovarea include: oportunităţile, măsurile ştiinţifice, tehnice,

comerciale şi financiare necesare pentru a asigura succesul
realizării, dezvoltarea şi comercializarea materialelor şi produselor
noi sau îmbunătăţite, a procedeelor noi sau perfecţionate, sau
introducerea şi aplicarea unui nou serviciu social.
 Cu alte cuvinte, inovarea cupinde toate domeniile de activitate,
inclusiv pe acelea care definesc funcţiile întreprinderii.
 Altfel spus, inovarea cuprinde activităţi tehnice şi netehnice.
 Inovaţia ca produs al activității de inovare reprezintă un
instrument specific al antreprenorilor, mijlocul cu care ei
exploatează schimbarea ca pe o ocazie pentru diferite afaceri
sau servicii.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Inovația nu ar trebui să fie tehnică și nu ar trebui să fie

neapărat un lucru.
 Inovaţia socială ca impact are efectele cele mai mari
produse în societate, ca de exemplu ziarul și asigurarea.
 Inovaţia socială este unul dintre conceptele care reţine
atenţia specialiştilor datorită posibilităţilor şi efectelor produse
în diverse domenii.
 În literatura de specialitate J. B Taylor este considerat primul
care a utilizat conceptul de inovaţie socială, fiind definită ca
„un nou mod de a face lucrurile cu scopul explicit de a
răspunde unei nevoi sociale” (Cloutier, 2003).
 Oriunde este introdusă, inovația schimbă economia de la o
economie a ofertei la o economie a cererii, aproape indiferent
de nivelul productiv al economiei.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Inovația este în principal un termen social şi mai puţin unul

tehnic.
 Cu ajutorul ei se pot modifica structurile industriei şi ale pieţei.
 Inovaţia care are la bază cunoştinţe noi, are nevoie de cea mai
mare durată de pregătire și exista o lungă perioadă de timp între
apariţia noilor cunoştinţe şi momentul aplicării lor în tehnologie.
 Până când noua tehnologie devine produs/proces sau serviciu pe
piaţă trece o perioadă de timp destul de lungă.
 Această perioadă necesară inovaţiei nu se limitează numai la
cunoştinţele ştiinţifice sau la tehnologie; acesteia îi sunt
necesare şi cunoştinţe neştiinţifice sau netehnologice.
 Perioada de timp necesară unor cunoştinţe noi pentru a deveni
tehnologie şi pentru a fi acceptate pe piaţă este de 20-30 de ani.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 O serie de analize privind orientările cercetării sunt evidente,

totuşi sunt foarte rar efectuate de inovatorul ştiinţific sau
tehnic.
 Oamenii de ştiinţă şi tehnologii sunt împotriva acestor
analize pentru că ei consideră că ştiu suficient.
 Aşa se explică de ce, în aşa de multe cazuri inovaţiile sunt
făcute de nespecialişti şi nu de un om de ştiinţă sau
tehnolog.
 Riscurile cele mai mari sunt legate de inovaţiile bazate pe
cunoştinţe ştiinţifice sau tehnologice, mai ales în domeniile de
vârf (ex. calculatoare, biotehnologii, nanotehnologii, etc.).
 Riscurile sunt mai mici în cazul inovaţiilor sociale, dar oricum
riscurile sunt inerente şi acestui tip de inovaţii.
 Ceilalţi inovatori pot face avere, dar inovatorul care se
bazează pe cunoştinţe poate ajunge celebru.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Orice strategie de inovare trebuie să aibă obligatoriu printre elementele

sale cunoștințe ştiinţifice şi tehnologice pentru fabricarea unor produse
existente/cunoscute sau noi.
 Procesul de inovare ştiinţifică şi tehnologică are o structură specifică în
funcţie de mai mulţi parametri interni sau externi:
 situaţia vânzărilor,
 nivelul profilului realizat în raport cu cel scontat,
 lărgirea sau diminuarea ariei pieţelor de desfacere,
 situaţia nivelului tehnologic, regional sau mondial,
 posibilităţile financiare de dezvoltare,
 sistemul concurenţial în domeniu.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Inovația tehnologică se referă la produsele și procedeele noi și la

modificările tehnologice importante ale produselor şi procedeelor.
 O inovaţie a fost realizată atunci când:
 a fost introdusă pe piaţă (inovaţia de produs),
 a fost utilizată într-un procedeu de producţie (inovaţia de procedeu).
 Inovaţiile trebuie deci să intervină în toate activităţile ştiinţifice,
tehnologice, organizaţionale, financiare şi comerciale.
 Inovaţiile bazate pe idei geniale depăşesc ca număr pe toate celelalte, din
zece patente, şapte sau opt aparţin acestei categorii.
 Dintr-o sută de patente, numai unul reuşeşte să acopere costurile de
dezvoltare şi taxele şi doar unul din cinci sute aduce profit.
 Inovaţia care rezultă din analiză, sistem şi muncă perseverentă este cea
care reprezintă practica inovaţiei şi ea acoperă 90% din inovaţiile eficiente.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică
 Tehnologia reprezintă o aplicaţie concretă a cunoştinţelor ştiinţifice
sau tehnice folosite la concepţia, dezvoltarea şi fabricarea unui produs
(O. Jaba).
 Tehnologia reprezintă ansamblul structurat de procedee, echipamente
de lucru şi mijloace de conducere necesare desfăşurării unui anumit
proces de muncă (I. Crișan).
 Tehnologia reprezintă un set de procese prin care o combinaţie de
resurse de intrare sunt transformate în produse (B. Băcanu).
 Rapiditatea schimbărilor tehnologice este determinată de evoluţia
mediului, fiind condiţionată de o serie de factori ca:
 amploarea cercetărilor ştiinţifice, respectiv nivelul, structura şi
calitatea resurselor alocate pentru cercetarea tehnico-ştiinţifică;
 ritmul progresului tehnic, respectiv gradul de asimilare în
producţie a cunoştinţelor obţinute prin cercetare, de acest ritm
depinde productivitatea, evoluţia costurilor, gradul de înnoire şi
de diversificare a producţiei, calitatea bunurilor şi serviciilor,
gradul de valorificare a resurselor.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică
 În cadrul inovaţiei tehnologice se disting două tipuri:
 de ameliorare,
 de ruptură.
 Inovaţia de amelioare are ca scop să asigure o permanentă
evoluţie progresivă de-a lungul curbei sale de evoluţie.
 Inovaţia de ruptură urmăreşte să creeze o nouă tehnologie şi este
generatoare de schimbare şi avantaje concurenţiale într-o măsură
mai mare decât inovaţia de ameliorare, care se situează pe o poziţie
inferioară.
 Inovarea disruptivă (tehnologia disruptivă) - Philip Kotler
desemnează o inovaţie tehnologică, un produs sau un serviciu care
foloseşte o strategie “disruptivă” mai degrabă decât o strategie “de
evoluţie” sau “de susţinere”, pentru a detrona tehnologiile dominante
existente sau produsele care întreţin menţinerea poziţiei pe o piaţă.
 La baza inovării disruptive stă însuşi faptul că produce o schimbare
spectaculoasă pe piaţă, făcând ca tehnologia stării de fapt actuale
să devină rapid depăşită.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

TEHNOLOGIA / INOVAŢIA TEHNOLOGIA DISLOCATĂ /

DISRUPTIVĂ MARGINALIZATĂ

Tehnoredactarea computerizată Tehnoredactarea clasică

Fotografia digitală Fotografia pe film cu developare

Semiconductori Tranzistori
Calculatoare mainframe şi mini-
Calculatoare personale
calculatoare

Descărcarea înregistrărilor muzicale;

Compact-discuri
partajarea fişierelor digitale

Cărţi electronice Cărţi pe supor de hârtie

 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Hiperconcurenţa apare atunci când tehnologiile sau ofertele

de pe piaţă sunt atât de noi, încât standardele şi regulile se
modifică fără încetare, rezultatul fiind avantaje
competitive care nu se pot susţine în timp.
 Ea se caracterizează prin mişcări competitive intense şi
rapide, în cadrul cărora competitorii trebuie să acţioneze cu
cea mai mare viteză pentru a-şi edifica noi avantaje şi a le
submina pe cele ale rivalilor.
 Aceşti lideri sunt adeseori firme mari şi inflexibile, care deţin
avantaje competitive mai tradiţionale (din ce în ce mai
depăşite).
 Avantajul competitiv capătă un caracter mai tranzitoriu, iar
firmele cele mai profitabile sunt cele care migrează dintr-o
poziţie competitivă în alta, prin turbulenţă şi haos.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică
 Interesul crescând pentru dezvoltarea ştiinţei a determinat diversificarea
activităţilor de cercetare, conturându-se:
 Cercetarea fundamentală este orientată către activităţile teoretice,
vizând explicarea fenomenelor, descoperirea de legi, regândirea
teoriilor şi principiilor anterioare pe baza noilor descoperiri şi evoluţii.
Rezultatele cercetării fundamentale nu au întotdeauna aplicabilitate
practică imediată, ele răspund, totuşi, unor nevoi viitoare ale activităţii
umane, având darul de a prevedea o serie de deschideri ulterioare.
 Cercetarea aplicativă urmăreşte cunoşterea unui fenomen, a condiţiilor
şi cauzelor care generează eşec sau succes, conceperea de noi soluţii
sau perfecţionarea celor existente. Vizează un domeniu concret şi
rezultatele se materializează în tehnici şi tehnologii, maşini şi
echipamente, noi produse, măsuri şi principii mai performante de
organizare şi conducere ale producţiei, ale vieţii sociale.
 Dezvoltarea experimentală urmăreşte mai degrabă crearea de noi
bunuri, decât cunoaşterea şi înţelegerea mecanismelor care le
guvernează. În acest caz, se utilizează rezultatele cercetării aplicative,
verificându-se atingerea obiectivului propus, soluţiile adoptate, riscurile
care apar, şi, limitele de aplicabilitate în producţie.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică
 Cabinetul A. D. Little propune o grupare a tehnologiilor care
reflectă caracteristicile proprii decât impactul lor concurenţial, după
cum urmează:
- tehnologii de bază, larg răspândite în domeniile de activitate
şi care nu pot constitui, în fapt, o sursă a avantajului concurenţial;
sunt tehnologii a căror stăpânire a fost una din raţiunile de existență
a firmei în domeniu;
- tehnologii cheie, al căror efect concurenţial este mai
puternic, fiind punctul de plecare a luptei şi poziţiei concurenţiale;
- tehnologii emergente, în curs de dezvoltare, care nu sunt
decât în stadiul primelor aplicaţii, dar care ar putea să devină
tehnologii cheie;
- tehnologii embrionare, aflate în faza de cercetare şi
stăpânite de un număr foarte mic de firme. Oferă o poziţie
concurenţială potenţială foarte puternică, dar au o poziţie extrem de
aleatoare datorită riscului major pe care îl implică valorificarea unei
tehnologii abia ieşite din laborator.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Schimbarea tehnologiei nu este importantă în sine, este

importantă prin crearea de avantaje competitive care determină
schimbări în structura ramurii.
 Tehnologia generează perturbări asupra factorilor cheie de
succes şi determină pe această cale:
 schimbarea regulilor jocului concurenţial,
 înrăutăţirea poziţiei concurenţiale a firmelor care nu adoptă
sau nu pot face faţă schimbărilor tehnologice.
 Este cunoscut paradoxul că tehnologia înaltă nu garantează
profitabilitatea.
 Multe ramuri de înaltă tehnologie sunt mai puţin profitabile
decât unele ramuri cu tehnologii inferioare, în principal din
cauza structurii avantajului competitiv nefavorabil.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

Asupra poziţiilor Asupra structurii

Asupra activităţii
Influenţe concurenţiale concurenţei

Creştere, Dispariţia
Structura
Efecte produse maturitate, concurenţilor
costurilor
valoare existenţi

Determină Limite, frontiere, Diferenţierea Emergenţa noilor

modificări segmente produselor concurenţi
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 FCS aferenţi unei perioade de timp t, reprezintă toate

elementele care sunt succeptibile de măsurare şi
stăpânire, şi pe care antreprenorul (managerul) le
recunoaşte ca având o parte importantă de contribuţie la
realizarea proiectului său; ca atare, succesul va depinde
de realizarea efectivă a proiectului.
 FSR aferenţi unei perioade t, reprezintă totalitatea
elementelor care nu sunt succeptibile de măsurare şi
stăpânire, şi pe care antreprenorul (managerul) le
recunoaşte ca având un rol important pentru
nerealizarea proiectului firmei, caz în care riscul este ca
proiectul să nu se poată realiza.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Inovaţia sistemică înseamnă supravegherea surselor identificate de

P. Drucker, în interiorul sau exteriorul organizației.
 Sursele interne ale unei organizaţii necesare realizării inovării:
 Neprevăzutul – succesul sau eşecul neprevăzut, evenimentul neaşteptat
din exterior;
 Incongruenţa – dintre realitatea de fapt şi realitatea pretinsă că este, sau
aşa cum ar trebui să fie;
 Inovaţia bazată pe necesitatea procesului;
 Schimbările din structura industriei sau pieței.
 Sursele de ocazii externe unei organizaţii necesare realizării inovării:
 Demografice – schimbări în stuctura populaţiei;
 Schimbări în receptivitate, dispoziţie şi înţelegere;
 Cunoştinţe noi, atât ştiinţifice cât şi neştiinţifice.

 Liniile dintre cele şapte surse de ocazii de inovaţii sunt estompate şi

există o intersectare apreciabilă a acestora.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

INOVAŢIA - sursa: NEPREVĂZUTUL

Nici o altă sursă nu oferă ocazii mai bune de inovaţii de succes
decât succesul neaşteptat.
În nici o altă zonă nu sunt ocaziile inovatoare mai puţin riscante
şi urmările lor mai puţin anevoiase.
Totuşi, succesul neaşteptat este aproape în întregime neglijat;
mai rău, sistemul managerial tinde să-l respingă, succesul
neaşteptat poate să irite.
Exemplu - Matsushita era la începutul anilor `50 era o
companie destul de mică şi neremarcată, depăşită din toate
punctele de vedere de giganţi mai vechi şi foarte bine
ancoraţi, ca Toshiba şi Hitachi.
Matsushita s-a deplasat la ferme şi a vândut televizoarele din
uşă în uşă, ceea ce nu mai făcuse nimeni în Japonia pentru
produse scumpe.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică
INOVAŢIA - sursa EŞECUL NEPREVĂZUT
Eşecul, spre deosebire de succes, nu poate fi respins şi rareori trece
neobservat.
Multe eşecuri sunt, bineînţeles, nimic altceva decât greşeli, rezultatele
lăcomiei, prostiei, unei ascensiuni de succes nechibzuite sau
incompetenţei, fie în proiectare, fie în execuţie.
Şi, totuşi, eşecul atrage deseori schimbarea fundamentală, şi odată cu
ea, inovarea .
Grupul de clienți provenit din perioada de creştere a natalităţii care a
ajuns la vârsta de 25 ani, adică la vârsta la care se întemeiază familia şi
se cumpără casăe.
Apariția recesiunii, a inflaţiei la preţurile locuinţelor, a determinat
creșterea prețurilor la case.
Interesul pentru ipotecarea locuinţelor a determinat constructorii să
proiecteze şi să ofere case de bază, mai mici, mai simple şi mai ieftine
decât casele standard.
În ciuda faptului că era o valoare bună şi pe măsura posibilităţilor
cumpărătorilor fără experienţă, casa de bază a fost un eșec, ţapul
ispăşitor fiind clientul iraţional.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică
INOVAŢIA - sursa: INCONGRUENŢELE
Ca şi neprevăzutul, fie că este succes sau eşec, incongruenţa este un
simptom al schimbării care s-a produs deja sau care se poate produce.
Acestea se pot produce în cadrul unei industrii, a unei pieţe, a unui
proces.
Incongruenţa este vizibilă tuturor celor din interior sau din aproprierea
industriei, pieţei sau procesului, pentru că se desfăşoară sub ochii noştri.
Un exemplu de incongruenţă între realitatea percepută şi cea adevărată este
legată de vaporul comercial şi vaporul container.
Industria navală îşi îndreptase greşit eforturile ani de zile, în încercarea
de proiectare şi realizare a vapoarelor mai rapide, cu un consum mai mic
de combustibil, deservite de un echipaj redus.
Concentrarea se îndreptase asupra problemelor economice ale vaselor
aflate în larg şi tranzit de la un port la altul şi nu asupra staţionării în port.
Soluţia salvatoare a fost ca răspuns la aceste nevoi containerul, paleții
și vasul container.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

INOVAŢIA -sursa: NECESITATEA PROCESULUI

În inovaţiile bazate pe necesitatea procesului, oricine din cadrul
organizaţiei respective ştie că necesitatea există.
Şi, totuşi, nimeni nu face nimic; când apar însă, inovaţiile sunt
acceptate imediat ca evidente şi devin, curând standarde.
Exemplu - George Eastman, fondatorul companiei Kodak.
Meritul lui G. Eastman a fost să înlocuiască plăcile grele din
sticlă cu o peliculă de celuloză, foarte uşoară şi care nu era
afectată nici măcar de o manevră neglijentă şi proiectarea
unei camere mai uşoară.
Compania a preluat supremaţia în domeniu și menținut-o
mult timp, în prezent fotografia digitală a înlocuit pelicula de
film.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

INOVAŢIA - sursa: STRUCTURA INDUSTRIEI ŞI A PIEŢEI

Structura industriei şi a pieţei durează de obicei ani de zile şi par
complet stabile, atât de solide, încât sunt considerate ca fiind o
parte a ordinii naturale.
De fapt, aceste structuri sunt foarte fragile, este suficientă o
zgârietură şi totul se dezintegrează, câteodată chiar foarte rapid.
Henry Ford a observat că structura pieţei se schimbă şi că, în
America, automobilul nu mai era jucăria unui om bogat.
El a proiectat o maşină care putea fi produsă în serie, printr-o muncă
semicalificată, şi care putea fi reparată şi condusă de proprietar.
Contra legendei, modelul T din 1908 nu era ieftin, preţul era puţin mai
mare decât venitul pe un an de zile al celui mai bine plătit mecanic
calificat.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

INOVAŢIA - sursa: DEMOGRAFIA

Dintre toate schimbările externe, demografia, definită ca
schimbarea populaţie în mărime, structura vârstei,
componenţă, ocupaţie, statut educaţional şi venit – este mai
clară şi are consecinţe uşor previzibile.
Demografia are o importanţă majoră pentru ceea ce se
cumpără, de către cine şi în ce cantitate.
De exemplu, adolescenţii americani îşi cumpără anual multe
perechi de pantofi ieftini, ei cumpără pentru modă, nu pentru
durabilitate, iar posibilităţile lor financiare erau reduse.
Zece ani mai târziu, aceeaşi americani vor cumpăra foarte
puţine perechi de pantofi pe an - a şasea parte din cât îşi
cumpărau când aveau şaptesprezeci ani, dar îi vor cumpăra
mai întâi pentru confort şi durabilitate, şi abia apoi pentru
modă.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

INOVAŢIA - sursa: SCHIMBĂRI ALE MODULUI DE PERCEPERE

Există dovezi evidente că, începând cu prima parte a anilor `80,
starea de sănătate a americanilor s-a îmbunătăţit simţitor.
Fie că luăm în consideraţie rata mortalităţii infantile sau cea a
supravieţuirii celor în vârstă, cazurile bolnavilor de cancer şi ale celor
care se tratează de această boală, toţi indicatorii sănătăţii fizice sunt la
cote ridicate.
Şi totuşi, o ipohondrie colectivă a pus stăpânire pe naţiune.
Grija pentru sănătate şi frica sunt fără precedent, indiferent de
cauzele acestei schimbări în modul de percepere, au determinat
ocazii inovatoare.
S-a creat, de exemplu, o piaţă nouă pentru reviste de sănătate,
dintre care American Health a atins un tiraj de milioane de
exemplare în numai doi ani.
S-au creat ocazii de exploatare a fricii faţă de alimentele
tradiţionale care ar cauza deteriorări ireparabile ale sănătăţii.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

INOVAŢIA - sursa: NOI CUNOŞTINŢE

Inovaţia bazată pe cunoştinţe noi este superstarul sistemului
antreprenorial.
I se face publicitate, se obţin bani de pe urma ei şi este ceea ce
oamenii înţeleg, în mod normal, prin inovaţie.
Inovaţia bazată pe cunoaştinţe noi diferă de celelalte inovaţii
prin: timpul necesar dezvoltării, rata eşecurilor, previzibilitatea şi
provocările pe care le lansează antreprenorului.
Exemplu - inovaţia realizată de Du Pont, care a creat o piaţă pentru
produsele sale cu firele Nylon.
Ea nu a vândut firele Nylon, ci a creat o piaţă pentru ciorapi şi
articole de lenjerie pentru femei, o piaţă pentru anvelopele
automobilelor, etc.
Compania a livrat apoi firele Nylon celor care confecţionau
articole pentru care Du Pont crease cererea, şi care erau deja
vândute.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Inovarea ca proces scoate în evidenţă activități care includ

cercetarea, proiectarea, producerea şi distribuţia, ca etape care
conduc la inovați, ca rezultat al procesului de inovare.
 Principala sursă de inovare o constituie ştiinţa, respectiv
cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicativă, ale cărei rezultate
se transferă în producţia de bunuri materiale şi servicii prin:
 dezvoltare tehnologică,
 inginerie tehnologică,
 introducerea progresului tehnic.
 Aplicarea unei strategii de implementare, prin utilizarea
mecanismelor pieţii, a celor mai recente rezultate ale inovării din
diferite domenii asigură succesul companiei.
 În general, difuzia corespunde cu valorificarea rezultatelor cercetării
fundamentale în mai multe domenii ale cercetării şi ingineriei
tehnologice.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Difuzia inovării generează de 10-20 de ori rezultate mai eficiente decât

prima aplicare a inovării; inovarea care apare într-o zi în Occident, necesită
ani pentru asimilarea ei în România.
 Diseminarea inovării are ca scop răspândirea obiectului inovării şi nu
includerea efectelor ei (produs, procedeu, sistem, tehnologie) în economie.
 Inovarea ca produs generează comercializarea unui produs schimbat din
punct de vedere tehnologic.
 Prin schimbare se înţelege acele modificări ale caracteristicilor de bază ale
produsului, care îmbunătăţesc serviciile pe care produsul le oferă
consumatorului.
 Procesul de inovare este cumulativ şi ireversibil, cu reguli proprii, simple şi
flexibile la schimbările în condiţiile de piaţă.
 Acesta impune un sistem instituţional şi cadrul legislativ adecvat,
mecanisme de finanţare noi, capabile să sprijine introducerea în economie
a rezultatelor cercetării-dezvoltării.
 Inovarea – intersecţia dintre teorie şi practică

 Prin urmare, se remarcă complexitatea procesului de

inovare şi caracterul său sistemic, tocmai datorită
legăturilor de intercondiţionare şi intercorelare între
cercetarea ştiinţifică fundamentală, cercetarea
ştiinţifică aplicativă, dezvoltarea şi proiectarea
tehnologică.
 În felul acesta se poate defini cu mai multă precizie rolul
fiecărui segment al procesului de inovare şi se poate
ajunge la creşterea competitivităţii produselor, la crearea
de locuri de muncă şi la creşterea productivităţii.