ANUL 2021 Daltonismul la copii este o afecțiune care poate fi depistată inca din primii ani de viata. Simptomul care va poate da de gândit este confuzia copilului când vine vorba de distingerea culorilor, in special rosul si verdele. La varste mai mici, bebelusii pot fi apatici cand vine vorba de jocurile cu piese viu colorate sau pot manifesta dezinteres fata de alimente care in mod normal par apetisante. Qbebe a stat de vorbă cu specialisti optometristi, medici oftalmologi si psihologi despre daltonismul la copii. Daltonismul este o disfunctie a celulelor fotoreceptoare ale retinei: celulele conuri si celulele bastonase. Celulele de tip con sunt concentrate in macula si sunt responsabile de vederea clara, detaliata, colorata, aflata in centrul imaginii. Celulele de tip bastonas sunt implicate in procesul de adaptare a vederii la intuneric sau luminozitate slaba, permitand vizualizarea imaginilor si a detaliilor periferice si laterale. Potrivit specialistilor, daltonismul este o boala congenitală cauzată de o disfuncție a retinei sau a unei portiuni din nervul optic.Aceasta incapacitate de a distinge sau de a diferentia unele culori de altele, in special rosul si verdele, este o stare patologica mostenita pe linie materna, cu care ne nastem. Nu se dobandeste pe parcursul vietii," a explicat pentru Qbebe Adelina Banica, Optometrist Plusoptic AFI Cotroceni. Cecitatea cromatica este denumirea medicala sau stiintifica a daltonismului si se clasifica in functie de receptorul responsabil pentru culoarea verde - deuteranopie, respectiv receptorul responsabil culorii rosii - protanopie. Cele doua forme de cecitate ne confirma faptul ca persoanele cu acest tip de disfunctie confunda rosul si verdele cu alte nuanțe. Acesta este si simptomul principal al daltonismului, dificultatea pe care o au copiii cand vine vorba de distingerea culorilor, de obicei verdele de rosu. Daca cel mic are in familie cazuri de daltonism in special din partea mamei, fie ca este vorba de bunici sau verisori, sunt sanse mai mari sa mosteneasca diagnosticul. Pana la varsta de cinci ani, un copil cu vedere normala ar trebui sa fie capabil sa identifice toate grupele de culori in cateva secunde, spre deosebire de un copil cu daltonism, care intampina dificultati. Iata cum arata o imagine colorata pentru copiii cu vedere normala si pentru cei cu deuteranopie:
Imagine normala Imagine la deuteranopie
In primii ani de viață, părinții pot urmări câteva indicii care pot trata această afecțiune a ochilor, indicii legate de simțuri, identificarea culorilor, dar și de simptome somatice precum durerile de cap. Un alt simptom care le poate da de bănuit parinților este faptul că cei mici nu se dau in vânt după imaginile colorate si nici nu se lasă antrenați in jocuri de construcție si numărat cu piese colorate. Daltonismul afectează mai multi bărbați decât femei pentru că este o afecțiune ereditară. Gena responsabilă de transmiterea ei este localizată in cromozomul X. Aceasta este regresivă, ca si daltonismul. Afecțiunea nu se mai transmite când intră in conflict cu o gena care are aceeasi trasatură. Pentru ca femeile au doi cromozomi X, gena "normală" poate câștiga bătălia cu cea care transmite daltonismul. Dacă aveți bănuieli ca fetita sau băietelul tău suferă de daltonism, există câteva metode premergatoare vizitei la medic care te pot ajuta să -ți dai seama de diagnostic. Un test este sa il pui pe copil sa identifice culorile de pe o coală de hartie. Ia cel puțin 12 culori diferite, inclusiv verde, rosu, maro, mov, portocaliu si gri. Folosește nuanțe suficient de puternice, nu pale, dar nici prea intense. Deseneaza cercuri cu fiecare culoare, la distanță de doi centimetri unul de celalalt. Evita amplasarea culorii rosii direct lângă verde. Intercaleaza, mai degrabș, o nuanță de maro intre cele doua culori de bază. Nu ii arăta culorile pe rând. Cel mic ar trebui sa poată recunoaște toate culorile odată. Dacă da semne că nu este sigur că o culoare este roșie, verde, mov, albastră sau gri, există șanse mari să sufere de daltonism. Laudă copilul atunci când identifică bine unele culori si asigurati-l că nu exista raspunsuri corecte sau greșite. Pentru a nu crea o situație neplăcută pentru copil, evită prezența altor persoane când faci acest joc, in special a fraților sau surorilor, care pot fi răutăcioși. Daca suspectezi că cel mic suferă intr-adevăr de daltonism, nu continua testul punându-i intrebări și despre alte culori, pentru că ii vei zdruncina increderea in sine. Odata ce ai banuieli că fetita sau băietelul tău suferă de daltonism sau aveti cazuri in familie, sună pentru o programare la medicul oftalmolog. Acesta este cel mai in măsură să pună diagnosticul.Simptomele daltonismului (incapacitatea de a distinge culorile intre ele, si mai ales culorile roșu și verde) sunt prezente de la naștere, dar devin manifeste in momentul in care copilul invață culorile a declarat Dr. Speranta Schmitzer .Aceasta discromatopsie (daltonismul) poate influența negativ atat procesul de invățămant al copilului, cat si respectul de sine al acestuia: copilul poate colora iarba in roșu, confundă culorile semaforului etc. Diagnosticul de daltonism se pune de către medicul oftalmolog prin teste speciale. Unele sunt reprezentate de tabelele pseudoizocromatice (tip Ishihara), care utilizează culorile pigmentare sub forma unor planse in care se prezintă simboluri (litere, cifre, desene geometrice), formate din plaje colorate, de marimi și forme variate," a mai spus doctorul. Medicul oftalmolog ii sfatuieste pe părinții care constata ceva anormal legat de felul in care copiii percep culorile sa faca un test simplu de identificare a culorilor, dupa ce acesta se presupune că le-a invățat.Copiilor li se poate cere apoi să asocieze culorile, adica să le grupeze in functie de culori si tonalități de culoare diferita, prin figurine colorate. Daca nu reușesc, este bine să solicite un consult oftalmologic complet, in care medicul oftalmolog utilizează teste specifice pentru depistarea anomaliei, ne sfătuiește dr. Schmitzer. Medicul oftalmolog recomandă ca, in momentul in care un copil cu daltonism intra intr-o comunitate (gradinita, scoala etc.), părinții să informeze personalul didactic de problema celui mic, pentru a-i ușura integrarea. Copiii cu daltonism nu recunosc semnele colorate de pe imbracamintea lor, folosesc in mod greșit culorile cand deseneaza, sunt neindemanatici in jocurile logice cu figuri colorate si nu văd bine hârtile și manualele colorate, a explicat medicul oftalmolog. Din păcate, nu există un tratament care sa vindece daltonismul, dar exista metode prin care se pot ameliora efectile sale. Si Adelina Banica, Optometrist Plusoptic AFI Cotroceni, ne-a spus că șansele ca daltonismul să se vindece in timp sunt destul de reduse..In prezent, nu există tratament care să ducă la disparitia daltonismului, insă in timp se poate face corecție in vederea percepției corecte si normale a culorilor. Cu ajutorul medicului oftalmolog, se poate stabili tipul de cetitate cromatica si cum se manifesta in cazul copiilor care au păriti cu aceasta afectiune. Imbunatatirea acestei anomalii se poate incepe incă din momentul in care a fost depistată ne-a explicat specialistul. Optometristul ne-a mai spus că nu există criterii uniforme sau obiective pentru prescrierea de lentile cu filtre speciale pentru aceasta afectiune. "Dupa prescrierea dioptriei care ofera acuitate vizuală maximă, cel mai potrivit este, de obicei, testarea filtrului special care oferă vedere imbunătățiri si confort vizual optim. Pacienții decid ce culoare de filtru special este cea mai potrivită pentru nevoile lor, prin compararea si evaluarea confortului vizual oferit de diferite lentile filtrante, ne-a mai declarat Adelina Banica. Potrivit specialistului optometrist, lentilele pot fi cu sau fara dioptrie, in culoare speciala sau cu un clip-on colorat, care se atașează cu ușurință pe rama de ochelari si permite ridicarea sau demontarea lor. Mulți pacienți cu daltonism au nevoie de lentile speciale de filtrare pentru diferite condiții de lumină. O serie de companii din domeniul opticii medicale, de exemplu Zeiss, ofera astfel de lentile cu filtre de culoare speciala pentru confort vizual sporit in cazul unor afecțiuni precum protanopia si deuteranopia, tritanopia, protanomalia, deuteranomalia si tritanomalia.
Activitatea scolara a copiilor cu daltonism
Imposibilitatea vizualizării corecte a culorilor este, in mod evident, o afecțiune care are nevoie de ingrijire. Cu toate acestea, sistemul de invățămant nu o ia in considerare cand vine vorba de incadrarea la invățămantul pentru cei cu nevoi speciale. De multe ori, copiii ajung in clasele primare având aceasta afectiune nedepistată incă. Odata intrați in sistem, le este greu sa faca față cerințelor de la școală. Totuși, există cateva lucruri de care puteți ține cont când vine vorba de activitatea școlară a copiilor cu daltonism. Majoritatea profesorilor și invățătorilor sunt pregătiți sa ajute și să ii dea o bună educație copilului, in ciuda daltonismului. Fiți totuși pregătiți pentru o serie lungă de intrebări și dileme din partea celor care vor petrece, in timpul săptamânii, mai mult timp decat petreceti uneori voi cu cei mici. Inarmați-va cu rabdare si raspundeți-le nelamuririlor. Pentru școală sau grădiniță, cumparati-i copilului un set special de creioane colorate care sa fie marcate cu numele culorii sau un semn distinctiv, pentru copiii care nu știu inca sa citească. Pastrati un set similar si acasă, pentru ca cel mic să exerseze si in afara școlii. La școală, profesorii trebuie sa isi adapteze si ei metodele si materialele de predare. Astfel, nu vor mai putea sa folosească expresii de genul «Vedeți la pagina x textul scris cu roșu», iar plansele si schemele explicative ar fi recomandat sa fie insoțite de etichete care sa permita copiilor cu astfel de probleme sa identifice culoarea. Copiii care suferă de daltonism pot duce o viată normală dacă părinții, colegii, educatorii si alți membri ai familiei nu ii tratează diferit. Potrivit psihologului Carmen Buterchi, părinții trebuie sa le explice copiilor diagnosticati cu daltonism problema cu care aceștia se confruntă, intr-o maniera sinceră si adecvată vârstei. Parintii trebuie să se informeze in prealabil foarte bine despre ce inseamna viata unei persoane cu o astfel de deficiență si care ii sunt limitele. De exemplu, nu vor putea practica anumite sporturi de echipă in care ghidarea se face dupa culoarea tricourilor sau nu vor putea profesa in domeniile in care culorile joaca un rol important. Carmen Buterchi, a mai spus și că cel mic trebuie asigurat că nu este vina lui, sa știe că vor trebui luate măsuri speciale pentru a-l ajuta să se dezvolte la fel ca si ceilalti copii, că adaptarea va necesita un efort crescut atat din partea lui, cât și din partea lor, insă ei ii vor fi alaturi si impreuna vor reuși. Dat fiind că in cele mai multe cazuri daltonismul se transmite genetic, persoana mai batrană din familie cu acelasi diagnostic poate fi de un real ajutor pentru copil in a-l invata si ghida să dobandească abilitățile necesare unei vițti cat mai normale. In unele cazuri, diagnosticul explica unele esecuri ale copilului de până atunci si din acest punct de vedere poate fi o ușurare pentru cei apropiați. Diagnosticul alungă temerile legate de un posibil deficit in dezvoltarea intelectuală si frustrarea copilului datorată incercărilor nereușite de a ințelege lumea in culori," considera psihologul. Potrivit specialistiului, copiii cu daltonism pot avea o dezvoltare psihica normal dacă mediul este adaptat nevoilor lor si dacă sunt sprijiniți să depașească acest neajuns. Ea recomandă ca fiecare creion si borcan de vopsea al copiilor sa aiba o etichetă pe care sa fie trecut numele culorii respective.In cazul in care nu știu incă să citească, se pot folosi etichete cu simboluri care sa denumească culoarea: o rosie pentru rosu, broccoli pentru verde, o imagine cu un băiat pentru albastru, o fata pentru culoare roz etc, Carmen Buterchi, psiholog:Hainele pot fi asezate pe culori, intr-o ordine prestabilita, astfel incat micutii sa stie ca in raftul de sus se afla hainele rosii, in cel de jos cele verzi, ajutand astfel copilul sa dobandeasca abilitati de autonomie personală. Un tabel care sa cuprinda modul in care pot fi combinate culorile este foarte recomandat in cazul persoanelor diagnosticate cu daltonism, renumite pentru modul haotic de a combina hainele. Sfaturi pentru parinti care au copii cu daltonism Parintii care au copii cu daltonism trebuie să iși păstreze optimismul și simțul umorului. Atitudinea părinților ii vă ajută pe copii să nu privească daltonismul ca pe un handicap și să nu se simtă rușinați de afecțiunea lor. Daca aveti mai mulți copii, avertizați-i că fratele sau sora lor vede lumea in culori ușor diferite, dar la fel de frumoase, și ca in casa vor exista culori special marcate pentru ei. Copiii care suferă de daltonism au adesea impresia că unele mancăruri au un aspect ciudat si chiar respingător, așa că va trebui să adoptați diverse tactici pentru a-i convinge să manânce alimente care in mod normal i-ar atrage. Amintiți-vă că indicațiile pe care le dați unui copil cu daltonism trebuie să nu se bazeze numai pe culori. Sfătuiți-i ăi pe ceilalți membri ai familiei și pe educatori/invățători să foloseasca indicații de tipul masă mare de langa scaun mai degrabă decat masă roșie de langă scaun. Dacă il lasați pe cel mic să se joace pe calculator, este posibil să se simtă frustrat de unele jocuri din cauza problemelor sale de vedere. Cautați pe internet versiuni de jocuri pentru daltoniști. Chiar daca nu pot distinge toate culorile, copiii cu daltonism se pot juca din cand pe calculator, ca si alți copii de varsta lor.
Majoritatea părinților nu știu că baietelul sau fetița lor suferă de daltonism in
primii ani de viată. De aceea, diagnosticul poate veni ca un șoc pentru intreaga familie. Nu vă simțiți vinovați si nu le transmiteți celor mici supararea de la primirea vestii. In concluzie, dacă observați că in jurul varstei de 4-5 ani copilul nu distinge incă bine culorile si confundă rosul cu verdele, dati-i un mic test. In cazul in care banuiți că are daltonism, programati o consultatie la medicul oftalmolog pentru un diagnostic sigur. Desi daltonismul nu se vindecă, există metode de a-i ameliora efectele. Viata copiilor cu daltonism poate fi una perfect normală, daca familia, prietenii si educatorii inteleg că nu este ceva anormal sa vezi lumea colorata putin altfel.