SIMBOLURI ȘI MOTIVE LITERARE

SIMBOL/MOTIV SEMNIFICAȚIILE OPERE

LUMINA ● Cunoștere (paradisiacă și luciferică - Blaga);
● Lumina - o metaforă a cunoașterii și a creaţiei ACOLO SE NAȘTE LUMINA,
(Blaga); Vasile ROMANCIUC
● Ieșirea din beznă;
acolo
● Inițierea (prima cunoaștere a lumii, iubirii...); unde gândurile mele despre tine
● Ieșirea din se întâlnesc
haos/durere/întuneric/necunoaștere/păcat/eroare. cu GÂNDURILE tale despre mine
..; acolo
● Opoziția/contrastul/echilibrul originar cu se naște LUMINA
întunericul (Blaga) – echilibrul dintre forțele aici
la MASA TĂCUTĂ
binelui și ale răului, dintre cunoscut și
ceștile noastre de cafea
necunoscut/taină; se uită la noi
● Sentiment divin/plăcut/înălțător – dragostea; ca doi OCHI negri miraţi
● Viața; între acolo și aici
● Nașterea/Renașterea; o divină MELODIE
● Lumina lumii de dincolo/ a Marelui Tot; în anDante
rotește SORI și STELE...
● Speranța/ieșirea din impas/găsirea unei soluții;
ARS POETICA, Grigore VIERU
● Valorile primordiale – bunătatea, adevărul...;
● Originea (nașterea din lumină), esența luminoasă Merg eu DIMINEAŢA, în frunte,
a universului uman; Cu spicele albe în braţe
● Lumina cosmică/cerească – aspirația spre Ale părului mamei.
înălțimile cugetului și spiritului, spre ideal, spre Mergi tu după mine, iubito,
absolut; Cu spicul fierbinte la piept
Al LACRIMII tale.
● Căldura spirituală;
Vine moartea din urmă
● Sfințenie (lumina aureolei/nimbului/corolei); Cu SPICELE roșii în braţe
● Energie vitală, demnitate; Ale SÂNGELUI meu –
● Dăruire de sine, de bunătate... Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.
Și toţi sîntem LUMINAŢI
De-o bucurie neînţeleasă.
 MASA ● Centru spiritual (Masa din cina cea de Taină);
● Egalitate (Masa Rotundă a Cavalerilor
medievali);
● Reculegere, meditație;
● Unire;
● Armonie (între iubiți, în familie), perfecțiune
dacă e rotundă;
● Belșug, bogăție/sărăcie, greutăți.
TĂCEREA ● Deschiderea spre revelație, spre ascultarea
tainelor;
● Comunicarea spirituală;
● Comunicarea/descoperirea/regăsirea lui
Dumnezeu în sine;
● Demnitate și măreție;
● Revoltă interiorizată, rezistență, ambiție,
îndârjire;
● Suferință, închidere în sine;
● Istovire fizică/morală/spirituală;
OCHII (PRIVIRE, VEDERE) ● Capacitatea de percepție spirituală;
● Cunoașterea/ dorința de a cunoaște
● Luciditatea, inteligența, lumina cugetului;
● Puritatea și sinceritatea sentimentelor și a
intențiilor;
● Conștiința individuală/căutările conștiinței;
● Frumusețea fizică și spirituală;
● Profunzime, misterele ființei;
● Corespondența dintre cele două lumi ale omului:
interioară, exterioară;
EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI
A LUMII, Lucian BLAGA
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în CALEA mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
LUMINA altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de ÎNTUNERIC,
dar eu,
eu cu LUMINA mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe LUNA
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina NOPŢII,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub OCHII mei-
căci eu iubesc
şi FLORI şi ochi şi BUZE şi MORMINTE.

MELODIE/CÎNTEC (+toate
instrumentele muzicale, +păsările
cîntătoare), bucium, DOINA...
SOARE (CER, RAZĂ DE
SOARE)
Dar și semnificații negative:
● Dușmănie, minciună, falsitate, ură... LEGĂMÎNT, Grigore VIERU
● Moartea (”Stinge-mi-s-or ochii mie” Gr. Vieru);
Știu: cândva, la MIEZ DE NOAPTE,
● Lipsa iubirii, indiferența.
Ori la RĂSĂRIT de SOARE,
● Creativitate/creație/procesul de creație/rodul Stinge-mi-s-or OCHII mie
Tot deasupra CĂRŢII Sale.
creației/libertatea creației;
Am s-ajung atunce, poate,
● Cântul făpturii/al spiritului, suflul ființei/rodul La mijlocul ei aproape,
spiritului; Ci să nu închideţi cartea
● Misterul și farmecul, frumusețea și miracolul Ca pe recile-mi pleoape.
universului/ naturii/codrului/marii etc. S-o lăsaţi așa, deschisă,
● Echilibrul/armonia dintre om și lume/natură; Ca băiatul meu ori fata
Să CITEASCĂ mai departe
● Nostalgia, dorul, tristețea, regretele unor
Ce n-a reușit nici tata.
pierderi; Iar de n-au s-auză dânsii
● Suferința/durerea unui suflet/unei inimi chinuite; Al străvechii SLOVE BUCIUM,
● Exprimarea bunăvoinței, binelui, sincerității etc.; Așezaţi-mi-o ca pernă
● Comunicarea omului cu semenii săi/ cu o Cu toţi CODRII ei în zbucium.
persoană iubită etc.;
● Cîntecele populare – valorile neamului, starea de
grație la redescoperirea comorilor naționale;
● Expresia sentimentului înălțător al iubirii.
● Manifestarea divinității;
● Aspirație spre superior, spre ideal; LA STEAUA, Mihai EMINESCU
● Sursa de putere, lumină și căldură;
La STEAUA care-a răsărit
● Credință și speranță;
E-o CALE - ATÂT de lungă,
● Personalitate grandioasă, eroică (”Apus de Că mii de ani i-au trebuit
soare” de Barbu Șt. Delavrancea) LUMINII să ne-ajungă.
● Înviere și nemurire; Poate de mult s-a stins în DRUM
● Centrul/forța vitală a universului, element cosmic În DEPĂRTĂRI albastre,
major; Iar RAZA ei abia acum
● Martor intangibil al spectacolului lumesc; Luci VEDERII noastre.
Icoana stelei ce-a murit
 ● Semn al purității, sincerității, căldurii sufletești; Încet pe CER se suie:
● Căldura care regenerează, naște; Era pe cînd nu s-a zărit,
● Secetă, moarte prin ardere, suferință (”Moartea Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
căprioarei” de N. Labiș)
Pieri în NOAPTE- ADÂNCĂ,
APUS ● Sfîrșit, moarte; Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
● Sfârșit al unei perioade de viață, al unei
experiențe, al unui sentiment;
● Moment al revelațiilor/ al simțirilor acutizate/ al
durerilor răvășite/ al pasiunii.

STEA/ RAZĂ DE STEA ● Element celest, simbolul lumii superioare,

cosmicizarea;
● Simbol religios (Mesia);
● Sufletul/destinul unui om (răsare steaua cuiva, se
stinge...);
● Aspirația spre absolut/ spre ideal/ spre superior;
● Ființa superioară, geniul (Luceafăr);
● Lumina călăuzitoare;
● Gloria omenească;
● Simbolul singurătății, meditației, tristeței
(Eminescu);
● Indice de timp romantic, favorabil tainelor,
iubirii etc.;
● Semn prevestitor al răului (steaua căzătoare);
● Simbol al depărtării în spațiu și timp;
● Frumusețe rece, intangibilă, indiferentă;
● Legătura dintre celest și terestru.

LUNĂ Ca la stea.....
+
● Ritmicitatea vieții;
 ● Stăpână a ființei, a gândurilor despre viață și
moarte, a sufletelor rătăcite, în căutare, solitare...
● Feeria naturii;
● Trecerea de la viață la moarte;
● Simbol al distrugerii, al morții, al sfârșitului
(depinde de culoare: neagră, roșie...);
● Simbolul pasiunii/ al sentimentelor ascunse /
tenebroase;
● Conștiința universală;
● Principiul feminin;
● Transfigurarea realității;
● Puritatea, castitatea unei tinere.

CARTE ● Simbolul universului/ tainei divine;

● Produsul/rodul creației/ gîndirii;
(CITIT/LECTURĂ/SCRIERE/SL ● Viața/ destinul,
MOARTEA CĂPRIOAREI,
● Exprimarea celor mai discrete simțiri și gânduri
OVĂ) Nicolae LABIȘ
din sanctuarul sufletesc;
● Descoperire, cunoaștere, inițiere; Seceta a ucis orice boare de vînt.
● Totalitatea legilor divine; SOARELE s-a topit si a curs pe pământ.
● Puntea legăturii între generații/ epoci/ civilizații A rămas CERUL fierbinte si gol.
etc. Ciuturile scot din fîntînă nămol.
● Transformarea Peste PĂDURI tot mai des focuri, focuri,
Dansează sălbatice, satanice jocuri.
”urâtului”/profanului/banalului/cotidianului în
”frumos”/sacru/etern/artă;
● Accederea pe o treaptă intelectuală și spirituală
superioară;
● Moștenire spirituală;
● Pericol pentru cei care se tem de adevăr; Grigore Vieru - Pădure, verde pădure
Draga i-a fugit cu altul.
● Asigurarea nemuririi autorului.
S-a ascuns in CODRU. Uuu!
CODRU/PĂDURE ● Simbol arhitepal, mitic, etern, al energiei și El a smuls PADUREA toata,
Insa n-a gasit-o, nu.
vitalității, al reînnoirii permanente și renașterii;
El a smuls padurea toata
● Simbol național, căci a protejat în vremuri grele Și s-o are începu.
poporul, a fost spațiu al supraviețuirii, al sursei Și-a arat padurea toata…
de viață Insa n-a gasit-o, nu.
Semana padurea toata,
● Spațiu al căutărilor, labirint al destinului;
Din grau azime-a gătit
● Spațiul rătăcirilor spirituale și intelectuale; Si-o CORABIE-si cioplise
● Mister, necunoscut, neînțeles; Din STEJARUL pravalit.
● Spațiu închis, sumbru, întunecat, groaznic, Si-o corabie-si cioplise
înfiorător, plin de pericole, care pune la încercare Si-n AMURGUL greu, de stanci,
pe cel care îl străbate; A plecat pe MĂRI, s-o uite,
● Depășirea pericolelor din codru – experiență Clatinat de APE-adanci.
A plecat pe mări, s-o uite,
inițiatică care e urmată de maturizare, căpătarea
Dar sub LUNA, dar sub STEA,
înțelepciunii, depășirea propriilor fobii și limite Răsărea la loc pădurea,
(ca în poveștile populare); Iar corabia-NFRUNZEA.
● Poate fi un centru spiritual în care eul se
regăsește, se redescoperă altfel, datorită
legăturilor cu natura-mamă, cu cele eterne;
● Spațiu de izolare, compensativ, de îndepărtare de
civilizație/ de oraș/ de societate/ de oameni/ de
dureri/ de nereușite etc.;
● Poate fi și un spațiu protector, părintesc, de
tăinuire a celor mai intime și valoroase trăiri,
dorințe, visuri, de împlinire erotică etc. (ca la
Eminescu: ”Fiind băiet, păduri cutreieram/Și mă
culcam ades lângă izvor...”, ”Adormind de
armonia/Codrului bătut de gânduri,/Flori de tei
deasupra noastră/Or să cadă rânduri-rânduri.” –
”Dorința”); Spațiu al armoniei, echilibrului
interior și cu universul; Locul fericirii
copilărești;
● Loc al tristeții și regretului pentru timpul ce trece
ireversibil, pentru viața umană ce se scurge
iminent, în antiteză cu existența ciclică și eternă a
 codrului (”Revedere”, Eminescu: ”Codrule cu
râuri line,/ Vreme trece, vreme vine,/ Tu din tânar
precum ești/ Tot mereu întineresti.”);
● Simbolul feminității care trebuie mai întîi
explorată, pentru a primi bărbatul (Vieru).

LACRIMĂ/PLÎNS ● Simbolul durerii/regretului/suferinței fizice sau

● spirituale ”Miorița” – ”Lacrimi de sînge”;
● Fiind expresia celor mai sincere și profunde
trăiri, sunt o cale de purificare, de recăpătare a
echilibrului, liniștii;
● Semn al dramei teribile, a unei jertfe
semnificative (”Monastirea Argeșului” - ”O
fântână lină,/ Cu apă puţină,/ Cu apă sărată,/ Cu
lacrimi udată!”),
● Expresie a sensibilității sufletești, în antiteză cu
insensibilitatea, cruzimea, sufletul împietrit;
● Incapacitatea de a plînge – închidere totală în
sine, imposibilitatea unei comunicări cu lumea, a
exprimării suferințelor;
● Milă, compasiune, solidaritare, înțelegere;
● Remușcare, vinovăție (”Moartea căprioarei”, N.
Labiș: ”Mănînc și plâng/Mănânc!”)
● Eliberare de tensiune interioară.

SPIC (sau alt ROD) ● Simbol al verii, căldurii, soarelui, al fericirii și

armoniei rustice (G. Coșbuc ”Vara”: ”Iar spicele
jucau în vânt,/ Ca-n horă dup-un vesel cânt/ Copilele
cu blonde plete, /Când saltă largul lor vestmânt.”)
● Belșugul, bogăția, hrana;
● Fertilitatea, creșterea, maturizarea;
 ● La Vieru: spicele secerate – sfîrșitul vieții, semn
al dragostei de mamă, al iubirii de femeie, al
suferinței în procesul creator;
● Produsul muncii creatoare.

SÎNGE ● Simbol biblic ce semnifică viața, purificarea;

● Pasiune, iubire, căldură, energie;
● Jertfire, suferință, dăruire;
● Moarte, crimă (”Baltagul” de M. Sadoveanu,
”Moartea căprioarei” de N. Labiș: ”Pe zare curge
sânge şi pieptul mi-i roşu, de parcă/ Mâinile pline de
sânge pe piept mi le-am şters.”),
● Noblețe, putere, fermitate;
● Patriotism, dacă e sânge vărsat pentru apărarea
țării și a poporului;
● Legătura între generații (Blaga, ”Liniște”: ”Se
spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,/ cu
sânge tânăr încă-n vine, /cu patimi mari în sânge, /cu
soare viu în patimi, /vin, /vin sa-şi trăiasca mai
departe /în noi viaţa netrăita.”)
RĂSĂRIT/ DIMINEAȚA ● Începutul, obîrșia, copilăria,
● Puritatea, lipsa viciilor, intenții curate,
● Speranță, bucuria vieții;
● Revenirea la lumină după o etapă dificilă, de
rătăciri, suferințe, întuneric;
● Înțelegerea prin lumină spirituală.
SARA PE DEAL, de M. Eminescu
Sara pe deal BUCIUMUL suna cu jale,
Turmele-l urc, STELE le scapara-n cale,
APELE PLÂNG, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, draga, m-astepti tu pe mine.
LUNA pe cer trece-asa sfânta si clara,
OCHII tai mari cauta-n FRUNZA cea rara,
Stelele nasc umezi pe BOLTA senina,
Pieptul de DOR, fruntea de gânduri ti-e plina.
Nourii curg, RAZE-a lor siruri despica,
Stresine vechi CASELE-n luna ridica,
Scârtâie-n vânt cumpana de la FÂNTÂNA,
Valea-i în FUM, FLUIERE murmura-n stâna.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca rasuna mai tare,
CLOPOTUL vechi împle cu glasul lui sara,
Sufletul meu ARDE-n iubire ca PARA.

NOAPTE/ MIEZ DE NOAPTE ● Timpul experiențelor tainice, a depășirii de timp
și spațiu, a lumii reale, a propriilor limite;
● Necunoaștere, neînțelegere, rătăcire spirituală,
intelectuală, morală;
● Momentul singurătății absolute;
Ah! în curând satul în vale-AMUTESTE;
Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește:
Lânga salcâm sta-vom noi noaptea întreaga,
ORE întregi spune-ti-voi cât îmi esti draga.
Ne-om razima capetele-unul de altul
 ● Timpul revelațiilor, al descoperirii sinelui, Si surâzând vom ADORMI sub înaltul,
esențelor, valorilor supreme, al înțelegerii Vechiul SALCÂM. Astfel de NOAPTE bogată,
superioare, al meditațiilor profunde; Cine pe ea n-ar da viața lui toata?
● Momentul contemplării frumuseților
naturii/universului/sufletului uman;
● Timpul forțelor malefice, al patimilor, al ispitelor,
al pericolelor;
● Sfîrșitul vieții/ sentimentelor/ unei etape din
viață,
● Apogeul iubirii, împlinirii (”Sara pe deal”); Rondelul rozelor ce mor
poezie de Alexandru Macedonski
● Labirintul căutarilor unor adevăruri, ori a
propriului Eu;
● Absurdul, îndoiala, nesiguranța. E vremea ROZELOR ce mor,
MOR în GRĂDINI şi mor şi-n mine -
FLOARE/FRUNZĂ (GRĂDINĂ, ● Viață, vitalitate, naștere, renaștere; Ş-au fost atât de viaţă pline,
● O frunză/floare – singurătate, mai multe Şi azi se sting aşa uşor.
BUCHET, GLASTRĂ ETC.) frunze/flori – o colectivitate, prietenie, putere,
solidaritate, unire pritr-un gînd sau scop; În tot, se simte un fior.
● Iubire, fericire, armonie; O jale e în orişicine.
E VREMEA rozelor ce mor -
● Legătura cu natura/universul;
Mor în grădini , şi mor şi-n mine.
● Destinul omului, viața scurtă, sfârșitul inevitabil,
efemeritatea vieții; Pe sub AMURGU-ntristător,
● Momentul înfloririi materiale, spirituale, Curg vălmăşaguri de suspine,
inpirație, creativitate, dorință de viață; Şi-n marea NOAPTE care vine
● Idealul frumuseții, feminitate, gingășie, Duioase-şi pleacă fruntea lor...-
E vremea rozelor ce mor.
sensibilitate, delicatețe, perfecțiune;
● FLOAREA ALBASTRĂ - aspirația spre infinit, DINTRE SUTE DE CATARGE
idealul de neatins, eternitatea; Dintre sute de CATARGE
● Armonia universală (Blaga – ”Eu nu strivesc Care lasă malurile,
COROLA de minuni a lumii”); Câte oare le vor sparge
● Flori/frunze ofelite – sfârșitul, trecerea timpului, VÂNTURILE, VALURILE?
bătrânețea, dispariția sentimentelor, stare de
Dintre PASĂRI CĂLĂTOARE
 melancolie, regret, apatie, lipsă de viață, de Ce străbat pământurile,
energie creativă, de inspirație. Câte-o să le-nece oare
Valurile, vânturile?
MORMÎNT/CRUCE ● Curgerea vieții, permanența morții; MIHAI EMINESCU
● Sfârșitul inevitabil;
● Memoria anilor/evenimentelor istorice/vieții și
APARI SĂ DAI LUMINĂ
oamenilor;
Precum CORĂBII negre se leagănă de VÎNT
● Singurătate absolută, izolare. Cu PÎNZELE-atîrnate departe de pămînt,
Cum între CER ŞI MARE trec PĂSĂRILE stol
CALE/ DRUM/ DEPĂRTĂRI/ Trec gândurile mele a sufletului gol,
● Căutare, rătăcire (”Monastirea Argeșului” –
Întind ale lor ARIPI spre NEGRE
ZARE/ZBOR căutarea locului pentru ridicarea mănăstirii), DEPĂRTĂRI...
căutarea propriei esențe, a eului veritabil; Tu numai eşti în VISU-mi LUCEAFĂRUL pe
● Inițiere a tînărului, învățare, înțelegere, mări.
maturizare, evoluție, creștere spirituală, înălțare Mihai EMINESCU
CORABIE/MARE/APE/PÎNZE
a duhului spre cele sacre, divine, superioare,
revelarea adevărului (”Harap-Alb”,);
● Necunoscutul, misterul, neînțelesul, tainele
superioare ale
vieții/universului/divinității/spiritului;
● Trecerea într-o altă lume (viață –moarte, oraș –
sat, copilărie – maturitate, cu iubire – fără iubire,
),
● Înstrăinare, îndepărtare de cele dragi, cei dragi;
încercare a destinului, pedeapsă;
● Idealul spre care se tinde, absolutul/fericirea
râvnită, urmărirea unui scop al vieții;
● Pierderea eului, degradarea, îndepărtarea de cele
morale/spirituale, de valori;
● Însăți viața, soarta;
● Mișcarea spre eternitate, spre infinit;
● Dinamica vieții;
 ● Traversarea unui spațiu al pericolelor, al
ispitelor, al încercărilor, pentru a dovedi forța
morală/fizică/spirituală, iubirea, fidelitatea,
curajul etc.,
● Viața și dragostea perpetuă (”Pădure, verde
pădure”);
● MAREA, APA – geneza, locul zămislirii și al
transformărilor;
● PÂNZE – forța de a depăși vicisitudinile sorții;
inspirație, aspirație; PÂNZE RUPTE – lipsa de
inspirație, de forțe creatoare și de viață,
pierderea unui scop,

FÎNTÎNĂ, IZVOR ● Viață, nemurire, tinerețe (spirituală),

● Perpetua schimbare, mișcare, evoluție;
● Purificare, regenerare, renaștere;
● Împrospătare (a puterilor, a gândurilor, a
sentimentelor);
● Potolirea setei (fizice, spirituale),
● Profunzimea gândurilor, sentimentelor, stării
(”Sara pe deal”);
● Legătura cu cele sacre;
● Legătura cu lumea de dincolo.