UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

Proiect
Culturi furajere si pratologie ecologică

Masterand,
An 1
Planul proiectului

1. Istoricul şi importanţa agriculturii ecologice în România şi în lume.

2. Caracterizarea cadrului natural.

3. Proiectarea unor trasee tehnologice pentru culturile agricole selectate :

 Rotatia,
 Pregatirea semanatului,
 Semanatul,
 Lucrari de intretinere
o Combatere buruieni,
o Combatere boli,
o Combatere daunatori,
o Alte lucrari.

Să se întocmească circuitul azotului.

Să se stabilească producţiile care se vor obţine şi destinaţiile acestora.

Să se stabilească schema de rotaţie a culturilor.

Să se stabilească suprafaţa fiecărei culturi din rotaţie.

4. Eficinţa economică.
1.Istoricul şi importanţa agriculturii ecologice în România şi în lume

Agricultura ecologică a luat naştere la începutul secolului XX, însă principiile

acestui sistem de agricultură au fost promovate după cel de-al doilea război
mondial, de către consumatorii şi medicii preocupaţi de efectul alimentelor asupra
sănătăţii oamenilor. (după Ion V. şi colab., 2005) 
Pe parcursul anilor ’50, obiectivul principal atribuit agriculturii era de a
satisface, datorită unei creşteri foarte importante a productivităţii agricole, nevoile
primare de hrană şi creşterea nivelului de trai în C.E. Se înţelege, aşadar, că a fost
greu pentru agricultura ecologică să obţină un ecou favorabil în acest context. 
În schimb, sfârşitul anilor ’60 şi mai ales anii ’70 corespund cu apariţia
conştientizării importanţei protecţiei mediului, la care agricultura ecologică putea
da un răspuns adecvat. S-au creat noi asociaţii regrupând producători, consumatori,
şi alte persoane interesate de ecologie, de o viaţă legată de natură. Aceste
organizaţii şi-au dezvoltat propriile caiete cu îndatoriri, cu reguli de producţie ce
trebuie respectate. 
Cu toate acestea, agricultura ecologică a înflorit cu adevărat în decursul anilor
’80 când modelul nou de producţie şi interesul consumatorilor pentru aceste
produse a continuat să crească, atât în majoritatea ţărilor europene, cât şi în alte
ţări, ca SUA, Canada, Australia şi Japonia. Asistăm acum la o creştere importantă a
numărului de producători şi la o demarare de iniţiative în domeniul prelucrării şi
comercializării produselor ecologice. 
În decursul timpului numeroase persoane au contribuit şi influenţat dezvoltarea
agriculturii ecologice prin munca lor practică şi prin numeroase studii. 
Astfel, termenul de agricultură ecologică a fost utilizat pentru prima dată de
Lord Northbourne. Termenul derivă din conceptul “ferma ca organism” fiind
explicat în cartea sa “Priveşte spre pământ” (1940) unde descrie o abordare
holistică şi ecologică a fermei. 
Sir Albert Haward (1973-1947), numit uneori fondatorul mişcării “ecologice” a
influenţat mult la începutul secolului XVIII înţelegerea fertilităţii solului şi
importanţa asupra productivităţii acestuia. Urmând o abordare agro-ecologică, el a
observat importanţa crucială a managemetului humusului în sol. El a lucrat timp de
25 de ani ca cercetător agricol în India, unde a dezvoltat cunoscutul proces de
compostare care a exlicat arta tradiţionlă a compostului pe baze ştiinţifice. Cele
mai cunoscute cărţi ale sale sunt “Testament agricol” şi “Agricultură şi grădinărit
pentru sănătate şi boli”. (după Viorica Boboc, 2005)
În anul 1943, Lady Eve Balfour publică lucrarea “The Living Soil” care a
contribuit la dezvoltarea agriculturii ecologice în Marea Britanie. 
Fermierul japonez Masanobu Fukuoka practică în anii 1940 ceea ce el
denumeşte “agricultura în care nu faci nimic- fără arat, fără fertilizat, fără control
al ierburilor şi fără pesticide”. Cu această metodă el poate cultiva cereale cu
producţii comparabile cu cele de la culturile intensive. Această metodă nu numai
că ajută pământul să susţină populaţiile sale naturale, dar Fukuoka considera că
este superioară economic chiar şi metodelor moderne. Cele mai cunoscute cărţi ale
sale sunt “Modul natural de a face agricultură” şi “Revoluţia cu un pai”.

Agricultura ecologică in Romania a fost recunoscută oficial prin Ordonanţa de

Urgenţă privind produsele agroalimentare ecologice nr. 34/17 Aprilie 2000, urmată
de alte acte normative specifice precum: H.G. nr. 913 din 13 Septembrie 2001
privind “Norme metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2000”;
Ordinul M.A.P.D.R. nr. 417 din 13 Septembrie 2002 referitor la “Reguli specifice
privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice”; Ordinul M.A.P.D.R. nr.
527 din 13 August 2003 pentru aprobarea Regulilor privind sistemul de Inspecţie şi
Certificare şi condiţiile de acreditare a organismelor de inspecţie şi certificare în
agricultura ecologiă; Ordinul M.A.P.D.R. nr. 721 din 26 Septembrie 2003 pentru
aprobarea Regulilor.

Agricultura ecologica contribuie la urmatoarele obiective:

 cresterea biodiversitatii per ansamblul sistemului;

 cresterea activitatii biologice a solului;
 mentinerea pe termen lung a fertilitatii solului;
 reciclarea deseurilor de origine vegetala si animala cu scopul de a restitui
elementele nutritive solului, reducând pe cât posibil utilizarea resurselor
neregenerabile;
 accentuarea folosirii resurselor regenerabile în sistemele agricole organizate
la nivel local;
 2. Caracterizarea cadrului natural

Vaslui este un municipiu situat în estul României, reședința județului

Vaslui din Regiunea istorică Moldova aproape de frontiera cu Republica Moldova.
Prin aderarea României la Uniunea Europeană, județul Vaslui a devenit granița de
est a Uniunii. Punctul de trecere a frontierei Albița ajungând cel mai mare din
Europa de Est. Din teritoriul administrativ al municipiului intră în componență:
Vaslui, Bahnari, Brodoc, Moara Grecilor, Rediu, Viișoara. Este atestat documentar
în anul 1375. Conform datelor recensământului din 2011, Vasluiul avea o populație
de 55.407 locuitori, mai mică decât a municipiului Bârlad.. Municipiul Vaslui este
membră a Convenției primarilor pentru energie locală durabilă din anul 2010.
Relieful

Vaslui este situat pe Valea Bârladului, în aria de confluență a râurilor Vasluieț

și Racova, în zona de contact dintre Colinele Tutovei și Podișul Central
Moldovenesc. Este reprezentat prin terase de 10 – 20 m propice pentru construcții,
mărginite de valea mlăștinoasă de la confluența
râurilor Bârlad, Vaslui și Racova care au construit o adevărată barieră naturală în
fața unor atacuri din afară. Se poate afirma că factorii care au determinat apariția
orașului în acest loc sunt deopotrivă cei naturali și social-istorici.
Relieful este format din interfluvii cu altitudinea de 350 – 400 m, cu aspect de
platou, dealurile Morii, Chițoc și Brodoc, fiind despărțite de văi largi, însoțite de
terase bine dezvoltate și de versanți cu intense procese geomorfologice, în special
alunecări. Terasele formate de-a lungul principalelor ape cuprind trei forme:
superioară (70 – 80 m), medie (40 m) și inferioară (10 – 20 m). Albiile Bârladului,
Vasluiului și Racovei sunt puternic colmatate, înconjoară orașul despărțindu-l de
localitățile suburbane: Brodoc, Rediu, Bahnari și Viișoara.

Clima

Clima orașului se încadrează în trăsăturile climei temperat – continentale cu

regiuni de antestepă. Regimul termic măsurat pe o perioadă de o sută de ani (1896
- 1996), pune în evidență următoarele:

 temperatura medie anuală de 9,4 °C, apropiindu-se de media pe țară care

este de 9,5 °C;
 trecerea de la anotimpul rece la cel cald și invers se face brusc;
 există mari diferențe de temperatură între luna martie și luna mai (12,5 °C -
13,2 °C);
 numărul mare de zile cu îngheț (120), și cel cu temperaturi peste 30° (70);
 în ultimii ani temperaturile minime și maxime depășesc chiar ± 35 °C.
 3. Proiectarea unor trasee tehnologice pentru culturile agricole selectate

Grĩu de toamnă(Triticum aestivum)

Rotaţia

Grâul este pretenţios faţă de planta premergătoare deoarece trebuie semănat

toamna, destul de devreme, astfel încât până la venirea frigului să răsară, să
înfrăţească şi să călărească pentru a rezista peste iarnă.

Plante foarte bune premergătoare: mazărea, fasolea, borceagul, rapiţa de

toamnă, inul pentru ulei, inul pentru fibre, cartoful timpuriu şi de vară, trifoiul.

Pregătirea terenului

Grâul cere un sol afânat pe circa 20 cm adâncime, cu suprafaţa nu foarte

mărunţită, dar fără bulgări în sol, aşezat, nivelat, fără resturi vegetale, pentru a
permite semănatul în bune condiţii.

În cazul premergătoarelor timpurii. După recoltare se recomandă o lucrare de

dezmiriştit, efectuată imediat după eliberarea terenului. În condiţiile unor terenuri
bine lucrate an de an, se poate ara doar la 18-20 cm adâncime. Pregătirea terenului
prin discuit este, uneori, preferabilă arăturii şi pentru a nu întârzia semănatul
grâului.
Semănatul

Epoca de semănat a grâului se stabileşte astfel încât, până la venirea iernii să

rămână 40-50 zile în care plantele să vegheze normal, în care să se acumuleze 450-
500˚C temperaturi pozitive, iar la intrarea în iarnă plantele de grâu să ajungă la
stadiul de 2-3 fraţi şi 3-4 frunze (fără ca fraţii să fie prea dezvoltaţi).

Densitatea de semănat la grâu trebuie stabilită astfel încât să se asigure, la

recoltare, o densitate de 500-7000 spice/mp. Pentru a realiza acest lucru trebuie să
fie semănate 450-600 boabe germinabile/ mp. În condiţiile din România grâul este
semănat la 4-5 cm adâncime. Distanţele la semănat la grâu, pe plan mondial, sunt
cuprinse între 10 şi 18 cm.

Lucrări de intreţinere

Tăvălugitul semănăturilor de grâu imediat după semănat apare ca necesar atunci

când s-a semănat în sol afânat şi mai uscat, şi se face cu scopul de a pune sămânţa
în contact cu solul şi de a favoriza, astfel, absorbţia apei.

Combaterea buruienilor se realizează prin rotaţia culturilor şi lucrări mecanice.

Nu se urmăreşte stârpirea în totalitate a buruienilor, ci limitarea pagubelor cu
înrădăcinare adâncă, se execută chiar şi plivitul manual.

Combaterea dăunătorilor din culturile de grâu se realizează prin măsuri

preventive.
 SOIA Glycine max (L)

Rotaţia

Nu se recomandă ca plante premergătoare leguminoasele anuale sau perene

eliminând posibilitatea valorificării efectului de ameliorare a fertilităţii de către
aceste culturi. Floarea-soarelui si rapiţa nu se folosesc ca plante premergătoare
având boli comune Sclerotinia sclerotiorum).

Lăsând în sol cantităţi mari de azot (60-168 kg/ha), soia este o buna
premergătoare pentru cele mai multe plante neleguminoase, ameliorând, totodată,
şi însuşirile fizice ale solului. Soiurile timpurii de soia pot constitui premergătoare
pentru cerealele păioase de toamnă.

Pregătirea terenului

Prin lucrările de pregătire a solului în vederea însămânţării soiei se urmăresc:

afânarea şi aerisirea solului; încorporarea în sol a tuturor resturilor vegetale, a
îngrăşămintelor ecologice şi amendamentelor; distrugerea totală a buruienilor
crearea unui pat germinativ optim pentru semănat şi care să asigure rasărirea
plantelor şi dezvoltarea lor în continuare; acumularea unor rezerve mari de apă în
sol, carPentru pregătirea patului germinativ, prima lucrare în primăvară este
distrugerea crustei.

Pentru pregătirea patului germinativ, prima lucrare în primăvară este

distrugerea crustei, a buruienilor şi nivelarea cu ajutorul grapei cu colţi reglabili,
perpendicular sau în diagonală faţă de lucrările precedente.

Sămânţa şi semănatul. Sămânţa destinată semănatului trebuie să facă parte

dintr-un soi zonat, să provină din recolta anului precedent şi să aibă puritate de cel
puţin 98%, capacitatea de germinaţie de cel puţin 80%, iar masa a 1.000 de boabe
să fie cat mai mare.

Epoca de semănăt se stabileşte în funcţie de realizarea temperaturii minime de

germinaţie în sol, care este de 7-8°C la adâncimea de semănat şi care corespunde
cu temperatura medie a aerului de 14-15°C, iar vremea este în curs de încălzire.

Densitatea la semănat trebuie să fie 35-45 plante/m2 în condiţii de irigare şi

30-40 plante/m2în condiţii de neirigare. Pentru a se realiza aceste densităţi se
seamănă 50-55 seminţe germinabile/m2 şi respectiv, 45-50 seminţe
germinabile/m2.

Lucrările de îngrijire. Bolile, dăunătorii şi buruienile în sistemul de

agricultură ecologică, se combat prin cultivarea celor mai rezistente soiuri, prin
asolamente corespunzătoare, procedee mecanice şi fizice, protejarea entomofaunei
utile etc.

Irigarea soiei este deosebit de eficientă în toate zonele unde se manifestă

perioade de secetă. Apa este necesară încă de la germinare şi până la maturarea
seminţelor, consumându-se între 6.000 şi 7.000 m3/ha apă pentru o producţie de
peste 3.000 kg/ha seminţe.

Porumbul - Zea mays L

Rotaţia

Cele mai bune premergătoare sunt cerealele paioase de toamnă sau primavară,
leguminoasele anuale pentru boabe, floarea soarelui, sfecla de zahăr, plante
furajere.Porumbul nu se recomanda sa fie cultivat dupa sorg, iarba de Sudan, mei,
specii care consuma cantitati mari de elemente fertilizante din sol.După porumb
urmeaza cerealele de primavară, culturile furajere anuale, sau grâul cultivat dupa
hibrizi timpurii.

Pregătirea terenului

Dupa recoltarea plantelor premergatoare se executa aratura adânca de vara sau

de toamna. Aceasta se efectueaza la adâncimea de 22-25 cm pe solurile cu textura
usoara si de 25-30 cm pe solurile grele, argiloase cu plugurile în agregat cu grapa
stelata. Suprafeţele arate mai devreme se vor mentine curate de buruieni, pâna în
toamna, prin lucrari cu grapa cu colti reglabili sau cu grapa cu discuri.

Primavara, înainte de semanat, terenul se lucrează cu grapa cu colti reglabili

sau grapa cu discuri, perpendicular pe directia brazdelor. Numarul lucrarilor este în
functie de gradul de îmburuienare a terenului.

În primaverile secetoase, si în conditiile unui sol mai afânat, se recomanda

înlocuirea grapei cu discuri cu cultivatorul, care lucreaza în adâncime fara
scoaterea la suprafata a bulgarilor de pamânt, evitându-se evaporarea apei din sol.

Semănatul

Epoca optimă de semanat este primavara, în epoca a doua, când temperatura

în sol, la adâncimea de semanat este de 8-10 C. Din punct de vedere calendaristic,
porumbul se seamana în intervalele: 1-20 aprilie în câmpia sud-estica si vestica;
15-30 aprilie în zona centrala a Moldovei; 20-30 aprilie în zonele subcarpatice si
nordice.
 Distanta între rânduri este de 70 cm pe terenurile neirigate sau irigate prin
aspersiune si 80 cm pe terenurile unde irigarea se face prin brazde.

Distanta între boabe pe rând variaza între 22-30 cm, iar numarul de boabe
germinabile pe un metru liniar, la distanta de 70 cm între rânduri, este de 4-5, în
functie de densitate.

Adâncimea de semanat oscileaza între 5-7 cm, pe solurile umede, argiloase si

între 6-8 cm pe solurile cu textura mijlocie.

Semănatul se execută cu semanatori combinate pentru semanatul de precizie a

plantelor prasitoare (SPC-6, SPC-8 si SPC-12), echipate cu fertilizatoare,
echipamente de erbicidare si de aplicare a insecticidelor. Viteza de lucru a
agregatului este de 5-10 km / h.

Lucrari de întretinere

Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire a

porumbului. Aceasta se realizează prin 2-3 prasile mecanice cu CPU-4,2, la
intervale de cca. 2 saptamâni.

Combaterea bolilor si daunatorilor se face prin evitarea monoculturii (mai

multi ani la rând), eliminarea si distrugerea, prin ardere a plantelor bolnave,
cultivarea de hibrizi rezistenti.
 Orzul de toamna(Hordeum vulgare)

Rotatia

Orzul de toamnă realizează producţii mari după premergătoarele cu caracter

fitoameliorator, precum mazărea, borceagul de toamnă, borceagul de primăvară,
fasolea, rapiţa de toamnă, rapiţa de primăvară, şerlaiul, ierburile perene (lucerna,
sparceta etc.), considerate premergătoare foarte bune; cartoful timpuriu, soia
(soiuri timpurii), porumbul pentru boabe (hibrizi timpurii), considerate
premergătoare bune; după sfecla furajeră, sfecla-de-zahăr (recoltată până la 20-25
septembrie), floarea-soarelui (hibrizi timpurii) etc., considerate premergătoare
potrivite. Orzul de toamnă poate fi cultivat şi în cultură repetată, într-un lanţ de
premergătoare foarte bune sau bune. 
La rândul lor, orzul de toamnă şi orzoaica sunt bune premergătoare pentru
culturile de primăvară, deoarece părăsesc cel mai devreme terenul; după recoltarea
lor pot fi cultivate culturi succesive. 

Pregătirea terenului

Se recomandă ca lucrarea de bază a solului să se realizeze superficial, fără a

utiliza plugul, cu ajutorul dezmiriştitorului sau grapei grele cu discuri BDT-7.
Metoda trebuie aplicată în anii secetoşi, după toate premergătoarele, inclusiv după
cele care părăsesc terenul devreme. În anii cu umiditate suficientă, premergătoarele
cu un termen timpuriu de recoltare se pregătesc printr-o arătură cu răsturnarea
brazdei, la 20-22 cm, sau o arătură fără răsturnarea brazdei, la 14-16 cm, în funcţie
de condiţiile pedoclimatice. 
 Semănatul

Epoca de semănat trebuie să asigure orzului de toamnă o durată de vegetaţie

de 30-35 de zile şi intrarea în criptovegetaţie la faza de înfrăţire; pentru orzoaica de
primăvară, perioada optimă de semănat este primăvara timpurie. 

Epoca optimă de semănat pentru orzul de toamnă se încadrează în limitele 20

septembrie –10 octombrie. Semănatul mai devreme sau mai târziu are aceleaşi
dezavantaje ca şi la grâu: rărirea semănăturilor pe parcursul vegetaţiei de toamnă, a
criptovegetaţiei şi la desprimăvărare. Pentru orzoaică, epoca optimă coincide cu
maturitatea fizică a solului. Desimea optimă de semănat (pentru orzul de toamnă şi
orzoaică) reprezintă 400-450 de boabe germinabile /m2, astfel încât să rezulte 600-
800 de spice/m2 pentru orz şi 450-600 de spice/m2 pentru orzoaica de primăvară. 

Lucrari de întretinere

Tăvălugitul semănăturilor de orz imediat după semănat apare ca necesar atunci

când s-a semănat în sol afânat şi mai uscat, şi se face cu scopul de a pune sămânţa
în contact cu solul şi de a favoriza, astfel, absorbţia apei.

Combaterea buruienilor se realizează prin rotaţia culturilor şi lucrări mecanice.

Nu se urmăreşte stârpirea în totalitate a buruienilor, ci limitarea pagubelor cu
înrădăcinare adâncă, se execută chiar şi plivitul manual.

Combaterea dăunătorilor din culturile de orz se realizează prin măsuri

preventive.
Să se ĩntocmească circuitul azotului.

Să se stabilească producţiile care se vor obţine si destinaţiile acestora.

S=220 ha

Porumb- 7t/ha

Grau de toamna- 5t/ha

Soia- 3t/ha

Orz de toamna- 3t/ha

Să se stabilească schema de rotaţie a culturilor.

Tabelul nr.1

Anul Sola1 Sola 2 Sola 3 Sola 4

1 Soia Grau de t. Porumb Soia
2 Grau de t Porumb Orz de toamna Grau de t.
3 Porumb Orz de toamna Soia Porumb
4 Orz de toamna Soia Grau de t. Orz de toamna

Să se stabilească suprafaţa fiecărei culturi din rotaţie.

Tabelul nr.2

Cultura Suprafata ha t/ha Total

Porumb 55 7 385
Soia 55 3 165
Orz de toamna 55 3 165
Grau de toamna 55 5 275
4.Eficenţa economică

Tabelul nr.3

Nr. Cultura Prod. Ch.Totale Costul de Pretul Venitul Venit Rata

Var Kg/ha productie de brut net rent.
. Lei/ha lei/t vanzare lei/ha lei/ha %
lei/t
1 Porumb . 7000 2100 300 600 4200 2100 50
2 Soia 3000 2300 770 1900 5700 3400 34
3 Orz de 3000 2400 800 1100 3300 900 24
toamna
5 Grau de t. 5000 2200 440 1000 5000 2800 17