Recuperarea Medicala

Definitie. Scop

Recuperarea este o specialitate clinico-terapeutica ce presupune abord

interdisciplinar, cu specialitati precum ortopedia-traumatologia, neurologia,
neurochirurgia, reumatologia, geriatriagerontologia, cardiologia si chirurghia
cardiovasculara, pneumologia, medicina dentara, medicina muncii si ergomonia
locului de munca, urologia, chirurgia cardiotoracica, chirurgia plastica si
reparatorie, cu atentie deosebita acordata recuperarii mainii chirurgicale etc.

Recuperarea medicala presupune sinonime precum reabilitarea, reeducarea

functionala sau medicina fizica.
Recuperarea medicala se bazeaza in analizarea, interpretarea si obiectivarea
rezultatelor sale, pe valorile unor bilanturi functionale, date ale masuratorilor
precum podometria, analiza mersului, aprecierea si inregistrarea miscarior
coloanei vertebrale, ale articulatiilor membrelor.

Cercetarile recente clinico-experimentale de fiziologie, neurofiziologie,

fiziologie adaptativa, confirma mecanismele de actiune ale tehnicilor si
metodelor de recuperare medicala aplicate, sustin efectele constatate si le
obiectiveaza pe baza bilanturilor clinico-functionale efectuate, ale
caror date sunt consemnate spre a se putea compara rezultatele si a permite
elaborarea unor programe standardizate de recuperare functionala.

Recuperarea medicala are drept scop mentinerea sau intretinerea (scop

profilactic) nivelului functional actual, recastigarea capacitatii functionale
pierduta sau instalata ca urmare a bolii sau a unui traumatism, disfunctionalitate
care poate merge de la incapacitate, infirmitate, pana la handicap, scaderea
gradului de dependenta sau cresterea gradului de independenta functionala
personala si raportata la mediu, combaterea factorilor agravanti, crearea unor
programe complexe de recuperare medicala, adecvate diferitelor tipuri de
patologie, individualizate, adaptate restantului functional si nivelului de
asteptare a bonavului (scop terapeutic/curativ si de recuperare
medicala/functionala si reinsertie socio-profesionala si familiala).

Clasificarea, dimensiunile si particularitatile specialitatii: de la profilaxie la

recuperare
In 1971 Academia Stiintelor Medicale definea recuperarea medicala drept “un
domeniu de activitate complexa medicala, educationala, sociala si profesionala,
prin care se urmareste restabilirea cat mai deplina a capacitatii functionale
pierdute de catre un individ, in urma unei boli sau traumatism, precum si
dezvoltarea unor mecanisme compensatorii, care sa-i asigure in viitor
posibiliatea de munca sau de auto-servire, respectiv o viata independenta
economic si/sau social”.
Asistenta medicala profilactica este considerata medicina de prima linie sau
medicina intai, medicina terapeutica este considerata a fi linia a doua iar
medicina de recuperare medicala sau de reabilitare functionala este medicina de
a treia linie sau medicina a treia.

Evolutia sau tendinta evolutiva a morbiditatii populationale globale actuale este

dela patologia acuta sau bolile acute catre patologia cronica, dela patologia
degenerativa la cea traumatica, de la conditionare si adaptare la conditiile de
mediu, la instalarea unor sindroame de dezadaptare fata de factorii sociali sau
de mediu sau la aparitia sindroamelor de deconditionare fizica.

Populatia mondiala actuala se confrunta cu tendinta la imbatranire, cu cresterea

frecventei de aparitie a patologiei determinate de accidentele sportive,
domestice/casnice sau de circulatie/rutiere etc.

Se constata instalarea unei patologii cardiovasculare decompensate la varste

tinere, dezvoltarea unei categorii de patologie aflata in legatura cu stersul
cotidian, aparitia unei disfunctionalitati legate de lipsa de miscare, de
sedentarism etc.

In acest context se naste ideea profilaxiei instalarii

unei anumite patologii.

Obiective si rezultate ale Recuperarii Medicale in conexiune cu patologia

prezentata si in relatie cu functiile si activitatile organismului

Recuperarea medicala, prin ansamblul metodelor (metodologiei) si a

modalitatilor (mijloacelor sau tehnicilor) sale terapeutice, asigura reabilitarea
fizica sau functionala a unei persoane, pe cea psihica, asigurand si reinsertia
socio-economica, vocational-profesionala, educationala,
recreationala cat si reintegrarea familiala a persoanei respective.

Recuperarea medicala se adreseaza atat aspectelor medicale individuale,

urmarind cresterea la maximum posibil a functiilor si activitatilor specifice ale
aparatelor si organelor, cat si aspectelor de reinsertie in raport cu societatea si
mediul ambiental, asigurand cresterea calitatii vietii persoanei, pierduta datorita
bolii sau unui traumatism.

Obiectivul principal este acela de a creste independenta unei persoane in

realizarea activitatilor de autoingrijire, in activitatile sale de zi cu zi,
profesionale-vocationale, casnice/domestice, familiale, sociale, de agrement si
petrecere a timpului liber sau recreationale. Secundar dar nu mai putin
important, este urmarita reinsertia complexa si redarea calitatii vietii asteptata
de o persoana.

Pentru atingerea acestor obiective complexe (independenta, reinsertie, cresterea

calitatii vietii), pe langa intretinerea sau cresterea gradului functional,
determinat sau raportat la un anumit tip de patologie, un aspect la fel de
important este acela al dezvoltarii unor modalitati facilitatorii, compensatorii,
care tin de pacient (intrinseci) sau care depind de adaptarea mediului ambiental,
inconjurator, asa numitele mijloace extrinseci.

Pentru realizarea obiectivelor prezentate, recuperarea medicala presupune nu

doar performanta functionala pentru atingerea independentei individuale, nu
doar reinsertie sau reintegrare socioprofesionala si familiala ceea ce vor
conduce implicit si la cresterea calitatii vietii pacientului, recuperarea medicala
presupune si creativitate in conceperea si adaptarea programului la acoperirea
tuturor cerintelor functionale si a necesitatilor fiziologice, la stimularea
pacientului la
programul de pregatire activa, la implicarea motivata a membrilor familiei sau a
persoanelor din anturaj, la integrarea profesionala a intregii echipe de specialisti
(medicul specialist de recuperare medicala, specialistul in ortopedie-
traumatologie, neurologul, neurochirurgul, reumatologul, specialistul geriatrie-
gerontologie, specialistul urolog, chirurgul specializat in chirurgie plastica si
reparatorie, specialistul in boli de nutritie, metabolism si diabet zaharat,
chirurgul cardiovascular sau specialistul cardiolog, specialistul in medicina
muncii si ergonomia locului de munca, specialistul psihiatru, dieteticianul,
fiziokinetoterapeutul, kinetoterapeutul, psihologul, logopedul, ergoterapeutul,
specialistul in terapie ocupationala, osteopatul, asistentele medicale de
specialitate dar si cele sociale, specialistul in ortezare-protezare etc) care
participa la aplicarea programelor de recuperare medicala.